Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 364
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5.06.2008
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanta domiciliată în G-, -. 79, împotriva deciziei civile nr. 21 din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul pârât G domiciliat în G-, -. 9, intimații intervenienții G și G domiciliați în G-, -. 9, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal a răspuns recurenta asistată de avocat cu delegație la dosar, intimata G asistată de avocat care răspunde și pentru ceilalți intimați lipsă, cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului modificarea în tot a deciziei dată de instanța de apel în sensul respingerii cererilor de apel ca neîntemeiate. Arată că instanța de apel în mod greșit a reținut alte cote decât cele stabilite prin IAP - rămasă definitivă și irevocabilă - și pe cale de consecință a pronunțat o hotărâre eronată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei dată în apel, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea cu nr.4290/C//2003 înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt a susținut că a fost căsătorită cu pârâtul,iar această căsătorie a fost desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr. 1817/2003 pronunțată de Judecătoria Galați. În aceste condiții nu se mai justifică menținerea stării de codevălmășie,motiv pentru care a promovat prezenta cerere prin care solicită partajul bunurilor comune. A susținut că împreună cu pârâtul a dobândit un apartament cu plata în rate, neachitat integral,la care au efectuat îmbunătățiri și o serie de bunuri mobile. Cu privire la plata prețului imobilului a precizat că împreună cu pârâtul au achitat avansul și o parte din rate, iar după despărțirea în fapt ratele la apartament au fost plătite doar de reclamantă. A solicitat partajarea bunurilor în cote de pentru fiecare codevălmaș.
În drept a invocat prevederile art.30 fam, iar în susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte, martori și expertize de specialitate.
La data de 02.09.2003, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat completarea masei de partajat cu o serie de bunurile mobile din care o parte au rămas în posesia reclamantei. Cu privire la apartamentul din G, Centrală -, 79 precizat că părțile au efectuat îmbunătățiri cu suma de 10 milioane lei pe care i-au primit de la părinții săi. A solicitat prin cerere reconvențională să se constate că până în prezent toate ratele la apartament au fost achitate de codevălmași împreună. A cerut să i se atribuie imobilul cu motivarea că nu are unde locui,iar apartamentul le-a fost repartizat la cererea sa.
La 10.10.2003, G și G au formulat cerere de intervenție în interes propriu,prin care au solicitat ca în cazul în care imobilul va fi atribuit reclamantei să se dispună rezilierea angajamentului de plată nr.762/10.02.2000 prin care intervenientul Gag arantat alături de reclamantă și de pârât restituirea prețului apartamentului ce face obiectul prezentului partaj. Au cerut să se constate că au un drept de creanță asupra apartamentului deoarece au împrumutat părțile cu suma de 10 milioane lei pe care foștii soți au utilizat-o pentru a îmbunătăți apartamentul.
În susținerea cererii au solicitat să se administreze proba cu acte, proba testimonială și au cerut efectuarea unei expertize imobiliare prin care să se evalueze imobilul.
Judecătoria Galați prin încheierea de admitere în principiu din 29.10.2004 a admis în parte și în principiu acțiunea, cererea reconvențională și cererea de intervenție.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de 50% fiecare, un apartament situat în G-, - 79, la care părțile în timpul căsătoriei au efectuat îmbunătățiri(aplicat gresie și faianță în hol și în baie,montat ușă metalică) precum și următoarele bunuri mobile:un covor persan,o mașină de spălat,o măsuță de sticlă,un aragaz,un video-recorder, un joc TV,un fier de călcat,o lustră și o aplică,o corniză,2 scaune,un ceas de mână.
A constatat că părțile au achitat împreună la apartament avansul, ratele și dobânzile în sumă de - lei până la data despărțirii în fapt ce a avut loc la data de 1.11.2002.
A constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra imobilului în sumă de - ce reprezintă ratele și dobânzile achitate de acesta după despărțirea în fapt.
A reținut că următoarele bunuri sunt personale ale reclamantei:un șifonier în două uși, un recamier, un TV marca, o masă de bucătărie, două scaune tapițate, o plapumă, 4 perne, o traversă de iută, o măsuță din lemn, un frigider Artic, un set oale din inox.
A reținut că următoarele bunuri sunt personale ale pârâtului:un pat tip dormeză, două fotolii, o vitrină,două carpete persane, o plapumă, un radiocasetofon, două fotolii.
A constatat că masa de partajat este grevată de un pasiv de - lei ce reprezintă cheltuieli restante la întreținere, datorate de părți în cotă de 50% fiecare.
A reținut că intervenienții au un drept de creanță asupra sumei de bani ce reprezintă c/v manoperă montat gresie și faianță.
A respins în principiu celelalte solicitări(referitoare la anularea angajamentului de plată și la atribuirea provizorie apartamentului).
A dispus efectuarea unor expertize tehnice de specialitate pentru evaluarea și lotizarea bunurilor ce fac obiectul partajului.
Pentru a reține astfel instanța a avut în vedere că în timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament cu plata în rate la care au achitat împreună avansul, ratele și dobânzile aferente până la data de 1.11.2002 data despărțirii în fapt. Ulterior reclamanta a dovedit cu acte că a achitat singură ratele la imobil în sumă de - lei, sens în care în favoarea acesteia s-a reținut un drept de creanță. La stabilirea masei de bunuri mobile comune și personale a avut în vedere recunoașterile reciproce ale părților și depozițiile martorilor audiați la propunerea acestora.
Cu privire la datoriile comune,instanța a reținut că aceștia au o datorie la întreținere de - lei astfel cum rezultă din adeverința nr.12/2002.
În ceea ce privește cererea de intervenție s-a reținut că părinții pârâtului au dat cu împrumut celor doi soți sume de bani care au fost utilizate la efectuarea îmbunătățirilor la apartament(manopera aferentă montajului gresiei și faianței).
Cu privire la cererea de anulare a angajamentului de plată a reținut că instanța nu se poate substitui voinței părților astfel cum prevede art.969 civ, o astfel de solicitare putând fi rezolvată numai pe cale administrativă de comun acord cu SC SA
Cererea de atribuire provizorie a apartamentului solicitată de pârât a fost apreciată ca prematur formulată deoarece o astfel de atribuire ar putea fi dispusă conform art.673 indice 9 și 10 numai după evaluarea apartamentului.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 29.10.2004 au declarat apel pârâtul și intervenienții. Prin încheierea din data de 3.02.2005 Curtea de APEL GALAȚIa declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Galați. Acesta prin decizia civilă nr.161/14.04.2005 a anulat apelurile ca netimbrate.
Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 21/17.01.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul G și de către intervenienții G și G împotriva încheierii de admitere în principiu din 29.10.2004 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 4290/C/2003.
A admis apelul declarat de pârâtul G și de intervenienții G marin și G împotriva sentinței civile nr. 187/1.03.2007 pronunțată de Judecătoria Galați pe care a schimbat-o în sensul că;
A obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 29.890,95 lei RON în loc de 6 275,50 lei RON, cu titlu de echivalentul valoric al cotei de 50% raportat la imobilul ce face obiectul prezentului partaj.
A dispus obligarea reclamantei și pârâtului să achite intervenienților suma de 1.000 RON în loc de 970,26 lei RON respectiv câte 500 RON fiecare în loc de 485,13 RON.
A înlăturat mențiunile contrare și a obligat intimata reclamantă să achite apelantului pârât suma de 254,82 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Motivul de apel privitor la nemotivarea hotărârii l-a înlăturat, eventualele lipsuri privind modul de apreciere al probelor administrate la fond pot fi complinite în fața instanței de apel.
Prin sentința civilă nr. 1867/01.03.2007 Judecătoria Galația admis în parte acțiunea,cererea reconvențională și cererea de intervenție. A dispus încetarea stării de codevălmășie și ca efect al partajului a atribuit reclamantei apartamentul cu îmbunătățirile aferente și a efectuat partajul bunurilor mobile, sens în care a atribuit reclamantei lotul B iar pârâtului i s-a atribuit lotul A dispus egalizarea valorică a loturilor(reclamanta a fost obligată să achite pârâtului suma de 6275,50 lei, iar pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 2,5 lei) A constatat că părțile au o datorie comună la întreținere de 465,2449 lei, câte 232,6229 lei fiecare.
A obligat reclamanta și pârâtul să achite fiecare suma de 485,13 lei către intervenienți cu titlu de echivalent valoric al îmbunătățirilor efectuate la apartament.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți și ca efect al compensării,a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 150 lei și a obligat pârâtul să achite intervenienților suma de 82,65 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere dispozițiile încheierii de admitere în principiu,concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză pentru stabilirea prețului apartamentului, pentru evaluarea îmbunătățirilor efectuate la imobil și pentru evaluarea ratelor achitate de părți în timpul căsătoriei dar și după despărțirea în fapt. Pentru că reclamanta a locuit în apartament,iar minora rezultată din conviețuirea părților a fost încredințată reclamantei apartamentul a fost atribuit acesteia. Cu privire la cheltuielile de întreținere a avut în vedere actele depuse de părți precum și faptul că aceste datorii sunt comune datorită caracterului de bun comun al apartamentului. În condițiile art. 276.proc. civ. s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate în proces.
Împotriva IAP din 29.10.2004 și a sentinței civile nr.1867/01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Galați au declarat apel pârâtul G și intervenienții G și G.
În motivele de apel pârâtul a invocat următoarele:
- hotărârea apelată nu este motivată și nu cuprinde motivele care au stat la baza pronunțării sentinței, nu analizează și nu înlătură apărările invocate de pârât.
- instanța a acordat reclamantei un drept de creanță constând în c/v ratelor achitate de aceasta după despărțirea în fapt deși acesta a solicitat partajarea bunurilor comune în cotă de .
- greșit s-a reținut că există o datorie comună în patrimoniul soților, iar adeverința prezentată de reclamantă este din 23.11.2002 și ca urmare suma pretinsă nu poate intra în masa de partajat.
- a criticat faptul că instanța nu a atribuit reclamantei toate bunurile mobile deoarece acestea sunt în posesia intimatei care le folosește și în prezent. Solicită ca bunurile ce fac obiectul lotului A să fie atribuit reclamantei.
- a susținut că instanța a apreciat greșit că toate criteriile de atribuire sunt în favoarea reclamantei deoarece acest bun i-a fost repartizat, este bolnav, nu are locuință,iar părinții și-au luat angajamentul de plată a ratelor la apartament în considerarea calității sale de descendent al acestora.
Prin motivele de apel intevenienții au invocat următoarele nemulțumiri cu privire la modul în care s-a soluționat partajul părților:
- greșit instanța nu a dispus anularea angajamentului de plată pe care și l-a asumat în mod unilateral, pentru a evita producerea pe viitor de consecințe (eventuala executare silită a girantului).
- au contestat modul în care instanța a reținut în favoarea lor dreptul de creanță care este reprezentat de c/v îmbunătățirilor și a manoperei aferentă acestora. Au susținut că au dat cu împrumut celor doi soți suma de 10 milioane lei, care au fost utilizați la îmbunătățirea stării tehnice a apartamentului. Consideră că acest împrumut trebuie restituit la nivelul sporului de valoare adus imobilului, pe care îl evaluează la suma de 20 milioane ROL. Instanța nu a admis probele solicitate în apărare pentru a-și dovedi pretențiile motiv pentru care au solicitat instanței de apel suplinirea probelor administrate la fond.
În apărare intimata a solicitat respingerea apelurilor cu motivarea că încheierea de admitere în principiu este irevocabilă, iar prin prezentul apel nu se mai pot aduce critici decât cu privire la valoarea apartamentului ce face obiectul partajului și la atribuirea bunurilor. Cu privire la celelalte aspecte a solicitat să se rețină că toate criteriile de atribuire sunt în favoarea sa, că o soluție contrară cu privire la partajul bunurilor mobile s-ar aduce atingere efectului declarativ al partajului. În ce privește cererea de intevenție a precizat că instanța a dat o soluție în concordanță cu toate probele administrate la cererea părților.
Prin sentința civilă nr. 1817/21.03.2003 pronunțată de Judecătoria Galațis -a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la 29.06.2001. În motivarea cererii de divorț s-a menționat printre altele și faptul că soții s-au despărțit în fapt în luna noiembrie 2002(data reținută de instanța de fond fiind 1.11.2002). Având în vedere prezumția prevăzută de art. 30.fam rezultă că toate bunurile dobândite în perioada 29.06.1991-1.11.2006 sunt comune. Același regim juridic are și imobilul bun comun ce a fost dobândit de părți la data de 10.02.2000. Chiar dacă prețul apartamentului nu este integral achitat, față de prevederile art.1295C.civ. regimul juridic al acestuia nu se modifică.
Ambele părți recunosc că la imobil au achitat în cote de fiecare avansul, ratele și dobânzile aferente până la data de 1.11.2002,iar reclamanta a achitat singură după această dată ratele la apartament.
Din cererea de chemare în judecată și din dezbaterile care au avut loc cu ocazia pronunțării încheierii de admitere în principiu rezultă că reclamanta a dorit să-și valorifice dreptul de creanță rezultat din plățile ulterioare datei de 1 noiembrie 2002, deoarece a încunoștințat instanța despre aceste plăți. Ca urmare în condițiile în care după data de 1 noiembrie devălmășia părților a încetat, recunoașterea unui drept de creanță este în concordanță cu principiile și efectele procedurii partajului judiciar.
La momentul la care soții s-au despărțit în fapt(1.11.2002) figurau cu o datorie comună la întreținere, astfel cum rezultă din adeverința depusă de reclamantă la dosar. În condițiile în care pârâtul nu a depus la dosar o chitanță liberatorie cu care să dovedească că și-a plătit cota parte din c/v cheltuielilor de întreținere după data despărțirii în fapt nu poate fi primită susținerea potrivit cu care acest debit nu poate fi inclus în masa de partajat. Chiar dacă acest debit a fost achitat de reclamantă, aceasta nu poate suporta și cota parte a cheltuielilor care cad în sarcina pârâtului. Ca urmare în mod corect instanța a constat că foștii soți au un debit la Asociația de proprietari de 465,2449 RON.
Atribuirea în natură dă eficiență efectului declarativ al partajului și ca urmare instanța nu putea atribui toate bunurile mobile reclamantei, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a formulat o astfel de cerere. Din acest punct de vedere critica adusă sentinței apelate nu poate fi primită.
La atribuirea apartamentului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 673 indice 9 și respectiv 673 indice 10.proc. civ. Reclamanta a rămas să locuiască în imobil după data despărțirii în fapt, a suportat toate cheltuielile de întreținere aferente acestuia,a plătit ratele aferente în contul prețului apartamentului,iar minora rezultată din căsătoria părților a fost încredințată reclamantei spre creștere și educare. Chiar dacă pârâtul nu are o altă locuință și este bolnav, reclamanta are mai multă nevoie de imobil și are de partea sa criteriile de atribuire prevăzute de lege. Faptul că locuința i-a fost repartizată pârâtului nu schimbă regimul juridic al bunului ce face obiectul prezentului partaj și nu constituie un criteriu de care instanța să țină seama la atribuire. Pentru considerentele expuse a apreciat că nu se justifică schimbarea modalității în care instanța a dispus încetarea stării de codevălmășie.
Reține că instanța de fond a greșit însă la calculul c/v echivalentului valoric care i se cuvine pârâtului la apartament.
Astfel din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă ca apartamentul a fost evaluat la suma de 77 773,78 RON. Reclamanta are un drept de creanță deoarece a achitat singură ratele la imobil după data despărțirii în fapt de 9 476 RON și preia o datorie de 8515,87 RON prin atribuirea imobilului. În aceste condiții pârâtul are dreptul să primească suma de 29 890,95 RON, [77773,78-(9476+8515,87)]:2, ce reprezintă c/v cotei sale de la dobândirea imobilului, după deducerea dreptului de creanță și a datoriei ce va fi preluată de reclamantă.
Cu privire la apelul declarat de intervenienți, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța nu poate dispune anularea angajamentului de plată luat pentru a garanta restituirea prețului apartamentului pe motiv că debitorii principali au divorțat, un asemenea motiv de nulitate nefiind prevăzut de regulile ce guvernează garantarea obligațiilor civile. Această chestiune poate fi rezolvată numai în condițiile art. 969 alin.2 civ de comun acord cu SC SA Ca urmare acest motiv de apel este neîntemeiat.
Este recunoscut de părți faptul că pentru amenajarea apartamentului intervenienții au dat soților cu titlu de împrumut suma de 10 milioane lei. Restituirea sumei împrumutate nu poate avea alt regim juridic decât cel prevăzut de contractul de împrumut astfel cum prevăd art.1576 și urm civ.Ca urmare în mod neîntemeiat intervenienții pretind restituirea împrumutului prin raportarea la sporul de valoare adus apartamentului cu acești bani,această pretenție fiind în contradicție cu art.1584 civ. În condițiile în care părțile nu au stipulat nimic cu privire la o eventuală dobândă se presupune că au intenționat încheierea unui contract fără dobândă și în aceste condiții nu pot pretinde restituirea unei sume mai mari.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o sub următoarele aspecte:
Instanța de apel a ignorat faptul că prin încheierea de admitere în principiu din 29.10.2004, pronunțată în dosarul nr. 4290/C/2003 al Judecătoriei Galați, s-au stabilit cote diferite pentru părți și că a intrat în puterea lucrului judecat.
Deși, instanța a respins apelul împotriva celor stabilite cu caracter definitiv prin admiterea în principiu, a modificat contribuția fiecăruia din cei doi foști soți în dobândirea apartamentului.
Pe fond instanța de apel a ignorat cu desăvârșire ce s-a reținut definitiv și irevocabil că cei doi soți au avut o contribuție egală numai la plata sumei de 11.541.379 lei reprezentând avans și 19.746.944 lei, reprezentând rate și dobânzi, sume plătite până la data despărțirii în fapt - 1.11.2002.
S-a reținut că reclamanta are o contribuție exclusivă în sumă de 6.170.920 lei, reprezentând rate și dobânzi plătite după despărțirea în fapt, până la 31.08.2003.
Instanța de apel a obligat reclamanta la plata echivalentului valoric al cotei reapreciată pentru pârât fără a fi interesat de faptul că și după pronunțarea încheierii de admitere în principiu până la data pronunțării hotărârii instanței de fond și până la pronunțarea hotărârii instanței de apel, ca și în continuare, au fost achitate rate numai de către reclamantă.
Cu privire la cei doi intervenienți, prin aceeași încheiere de admitere în principiu s-a reținut că intervenienții au de primit de la cei doi foști soți suma de 4.652.449 lei, respectiv 465,2449 lei RON reprezentând o restanță la cheltuielile de întreținere, fiecare dintre soți datorând câte 50% din această sumă.
Astfel, solicită obligarea fiecăruia dintre foștii soți să plătească intervenienților câte din suma de 465,2449 lei RON ( 232.6229 lei fiecare).
De asemenea, mai solicită să se dispună obligarea fiecăruia dintre foștii soți la plata către intervenienți a sumei de 970,26 lei RON, respectiv câtre 485,13 lei RON fiecare, drept de creanță asupra sumei de bani echivalentă cu c/val manoperei de montare a gresiei și faianței, manoperă care a fost evaluată prin expertiză la suma de 970,26 lei RON.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate constată recursul fondat pentru următoarele considerente;
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată din 29.10.2004 Judecătoria Galația constatat că părțile au dobândit cu o contribuție egală de 50% apartamentul situat în G-, -.4,. 79.
Contractul de vânzare cumpărare fiind un contract consensual, transferul de proprietate are loc din momentul încheierii lui.
Astfel, bunul a intrat în patrimoniul comun al soților din momentul încheierii lui.
Modalitatea de plată a prețului, respectiv în rate, nu schimbă natura juridică a bunului și nici cotele de contribuție a soților.
Instanța de apel a apreciat corect că apartamentul este bun comun dobândit cu cote egale, chiar dacă prețul nu este achitat integral la data despărțirii în fapt.
Potrivit cotei de la dobândirea bunului pe care o are fiecare din soți are dreptul la J din contravaloarea sa, recunoscând celui ce a achitat rate după despărțirea în fapt un drept de creanță.
Întrucât apartamentul nu este achitat integral, reclamanta preia și ratele ce urmează să fie achitate, situație în care, în mod corect, instanța de apel a obligat pârâtul la plata a din această datorie comună a soților.
Cu privire la cererea intervenienților, reține că în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1567 cod civil, privitoare la restituirea împrumutului acordat celor doi soți.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând și dispozițiile art. 274 cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamanta domiciliată în G-, -. 79, împotriva deciziei civile nr. 21 din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul pârât G domiciliat în G-, -. 9, intimații intervenienții G și G domiciliați în G-, -. 9, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința nepublică de la 05 Iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.GB/24.06.2008
Dact.IS/2ex./30.06.2008
Fond.
Apel./
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
