Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 439/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 31 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru intimata-reclamantă lipsă avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, și pentru recurentul-pârât lipsă avocat în baza delegației de substituire a d-nei, pe care o depune la dosar.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită, după care;
Av., depune la dosarul cauzei, un set de acte, față de motivele de recurs formulate, cu precizarea că a înmânat un exemplar de pe acte apărătorului recurentului-pârât. Nu are alte cereri de formulat.
Av., pentru recurentul-pârât, precizează că a luat act de actele primite și nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., în susținerea recursului, arată faptul că instanța de apel a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă pronunțată de Judecătoria Galați, în sensul că a constatat că apelanta-reclamantă a achitat rate, TVA și dobânzi, în perioada mai 2003 - februarie 2008, în sumă actualizată de 19.083 lei, a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 9.541 lei, a constatat că părțile au o datorie comună în sumă de 24.680,25 lei și a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 12.340,12 lei.
Din întregul probatoriu material administrat în cauză, rezultă că intimata nu a făcut dovada faptului că a achitat din veniturile sale proprii rate și dobânzi în perioada mai 2003 - februarie 2008. Chitanțele depuse la dosar sunt încheiate pe numele, chitanțe din care rezultă faptul că acesta a plătit și avansul la apartament.
Din actele depuse astăzi la dosarul cauzei rezultă faptul că reclamanta a lucrat sporadic, a avut un salariu foarte mic, astfel că nu cunoaște cum anume a putut plăti aceste sume comparativ cu recurentul-pârât care era și este angajat având un salariu cu mult mai mare decât cel al intimatei, astfel că se trage concluzia că banii cu care și-au achitat aceste datorii, urmare achiziționării apartamentului, proveneau de la ambii; arată faptul că, chitanțele, nu sunt niște bunuri, iar pe ele apare numele celui care efectuează plata.
Mai mult, solicită a se avea în vedere faptul că instanța a răsturnat fără nici un temei soluția pronunțată de instanța de fond, a înlăturat fără nici o justificare depoziția martorei, nemotivând în ce a constat nesinceritatea acesteia, în condițiile în care depoziția acesteia este sinceră și nu este în contradicție cu probele administrate în cauză.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile pronunțată în apel și respingerea acestuia ca nefondat cu menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată însă solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Av., pentru intimata-reclamantă, arată faptul că prin recursul declarat pârâtul atacă decizia pentru nelegalitate, în sensul că este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pârâtul este nemulțumit de faptul că instanța de apel a reținut că plățile efectuate până în luna februarie 2008, pentru apartament, respectiv ratele, au fost achitate integral de către reclamantă, motivat de faptul că încă din 2002, anterior achiziționării apartamentului, părțile erau despărțite în fapt, iar pârâtul a locuit sporadic în apartament, și că practic pârâtul nu a contribuit în nici un fel la cheltuielile casei; că instanța de apel a ajuns la concluzia că din moment ce toate chitanțele în original privind plata ratelor pentru apartament se găsesc în posesia reclamantei, dovedește faptul că aceasta este cea care a achitat ratele și că în mod nejustificat a fost înlăturată depoziția martorei propusă de pârât, ca fiind nesinceră în contradicție cu toate probele administrate în cauză.
Consideră că pârâtul nu a invocat decât situații de fapt, care au fost analizate de primele două instanțe iar abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, nu permite analiza situației de fapt invocată.
Strict cu privire la motivele invocate, arată că, privitor la plata ratelor pentru apartament, pârâtul arată faptul că a depus o plângere șa Poliție, la data de 1.10.2007, prin care se plânge împotriva reclamantei că i-ar fi sustras din locuință o cameră video și mai multe chitanțe ce vizau ratele pentru apartamentul în litigiu. Se impune ca această apărare să nu fie avută în vedere motivat de faptul că, raportat la data introducerii acțiunii 16.03.2007 și data depunerii plângerii penale 1.10.2007, pârâtul nu a urmărit decât a obține acte pro causa.
În ceea ce privește faptul că pe toate chitanțele apare numele pârâtului, aceasta se datorează faptului că el este titularul contractului de cumpărare a apartamentului.
Referitor la veniturile realizate de reclamantă, arată faptul că dovada veniturilor sale a fost făcută cu actele depuse la dosarul cauzei, acte din care rezultă că a fost asociat unic și administrator al unei societăți comerciale, primind la sfârșitul anului dividende, iar apoi a lucrat permanent pe toată perioada căsătoriei și după desfacerea acesteia.
Arată faptul cp suma de 60 mil. lei a fost achitată împreună ca avans iar suma de 30 mil. lei achitată de către pârât.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Av.în replică, arată faptul că deși se susține că recurentul a participat la achitarea sumei de 30 mil. lei cu titlu de avans, instanța nu a reținut acest lucru.
Curtea, rămâne în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată apreciind asupra necesității amânării pronunțării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr.3503 din data de 16.03.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea de fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.2309/2004 a Judecătoriei Galațis -a declarat desfăcută căsătoria părților.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit în proprietate un apartament de la SC SA, cu plata în rate și prin contribuție egala. Pentru achiziționarea acestuia au plătit și un avans in suma de 60.688.482 lei (6.068,84 lei).
Părțile sunt despărțite în fapt din anul 2002, astfel că până în prezent reclamanta a fost cea care a plătit ratele și solicită atribuirea apartamentului, având in vedere și faptul că minora din căsătorie i-a fost încredințată spre creștere și educare.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri.
În drept a invocat disp.art.30 Codul familiei si 728 Cod civil.
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare și cerere reconvențională arătând că, fiind căsătoriți la data cumpărării apartamentului au beneficiat de subvenții de la bugetul de stat în suma de 18.206,54 lei, conform OG nr.19/1994. A mai precizat că soții au o contribuție comună la plata avansului, însă ratele au fost plătite doar de el, din surse proprii, conform art.5 al.2 din contract.
Solicită ca apartamentul să se partajeze în funcție de valoarea de circulație, beneficiul actualizării prețului și a subvenției urmând a profita ambilor soți.
În drept a invocat disp.art.115 -119 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii a solicitat probele cu acte, martori și expertiză de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 5146 /24.06.2008 a Judecătoriei Galațis -a admis acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală de imobilul din G, 21,-, -.19,.2,.35, în valoare totală de 152.770 lei.
A dispus sistarea stării de codevălmășie și ca urmare a partajului, în temeiul disp.art.67310al. 4 Cod procedură civilă atribuie reclamantei imobilul din G, 21,-, -.19,.2,.35.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului contravaloarea cotei de ce i se cuvine acestuia din dreptul de proprietate asupra apartamentului, în sumă de 76.385 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri.
A constatat că părțile au achitat în perioada mai 2003- februarie 2008, în cote egale de rate și dobânzi pentru apartamentul din G, 21,-, -.19,.2,.35, în sumă de 19.083 lei.
A constatat că părțile au o datorie comună constând în rate și dobânzi ce urmează a fi plătite la apartament în perioada martie 2008 - aprilie 2018 și obligă pârâtul să plătească reclamantei o doime din valoarea acestora.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei 913,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată în urma compensării.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr.23.09/28.04.2004 pronunțată în dosarul nr.6194/C/2003 al Judecătoriei Galați, rămasă definitiv și irevocabilă (filele 5-7).
Potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de către pârâtă, părțile erau despărțite în fapt încă din primăvara anului 2002, aspect ce reiese și din cuprinsul hotărârii de divorț. Cu toate acestea, la data de 4.04.2003, în timpul procesului de divorț, părțile au dobândit prin cumpărare de la SC SA apartamentul nr.35 din G, 21,-, -.19.
Prețul vânzării a fost 606.884.820 lei (60.688,48 lei), din care părțile au plătit un avans de 10 %. Un procent de 30% din preț a fost suportat de stat, prin subvenția acordată conform OG nr.19/1994.
Diferența de preț urmează a fi achitată de părți în termen de 15 ani.
În temeiul disp.art.36 al.1 Codul familiei, regimul juridic al imobilului în discuție este cel al unui bun comun, dobândit de părți în codevălmășie, în timpul căsătoriei, având în vedere că la data perfectării actului nu se pronunțase divorțul părților.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea acestui imobil, ea consta în avansul, ratele și dobânzile plătite de la data cumpărării și până în prezent.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză la cererea părților cu înscrisurile depuse la dosar -filele 35-53 - instanța a reținut ca niciuna dintre părți nu a reușit să facă dovada unei contribuții mai mari la plata ratelor și a dobânzii până în prezent. Dimpotrivă, adeverința eliberată de SC (fila 25) este pe numele ambilor soți iar din declarațiile martorilor audiați rezultă că ambii au plătit rate. Prin urmare, instanța a reținut că deși părțile sunt despărțite în fapt încă de la cumpărarea apartamentului și ratele și dobânzile au fost achitate în mod separat, din bani proprii ai fiecărui soț, contribuția lor este comună și egală.
În privința avansului, părțile au recunoscut că și acesta a fost suportat în mod egal.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că părțile au achitat în perioada mai 2003- februarie 2008 (între data plății primei rate și cea a efectuării expertizei) suma de 19.083 lei cu titlu de rate și dobânzi. Diferența ratelor și a dobânzii care a mai rămas de achitat până în aprilie 2018 reprezintă o datorie comuna a soților, ce urmează a fi reținută și pe care o vor suporta în consecință, în mod egal.
Valoarea de circulație pe piața imobiliară a apartamentului, conform expertizei efectuate în cauză este de 152.770 lei.
Față de criteriile prevăzute de art.6739Cod procedură civilă, de faptul că reclamanta a solicitat atribuirea imobilului iar pârâtul a fost de acord, iar reclamantei i-a fost încredințată spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie, instanța a atribuit apartamentul reclamantei ca urmare a sistării stării de indiviziune.
În consecință, a obligat reclamanta să plătească pârâtului contravaloarea cotei-părți de ce se cuvine acestuia din dreptul de proprietate asupra apartamentului, având în vedere valoarea stabilită prin expertiza imobiliară.
Având în vedere că pentru motivele mai sus expuse s-a reținut și o datorie comună a părților, obligat pârâtul să o suporte în mod egal, urmând să plătească reclamantei din valoarea ratelor și dobânzilor care au mai rămas de achitat, actualizată la data plății.
Văzând și dispozițiile.art.274 și următoarele Cod procedură civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorarii de expert și avocat, în urma compensării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive vizând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
A arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut o contribuție egală și comună a părților la plata ratelor din perioada 2003-2008, în condițiile în care acestea au fost achitate integral numai de apelantă, prin propriul său efort.
A doua critică se referă la neindicarea, necuantificarea de către instanța de fond a pasivului, a datoriei comune, astfel că instanța a stabilit generic ca pârâtul să plătească o doime din valoarea acestei datorii.
În al treilea rând, a arătat că numai plățile efectiv făcute reprezintă o valoare câștigată, iar nu și acelea ce urmează a fi achitate. În consecință, în mod nelegal s-a stabilit valoarea la care s-a partajat imobilul.
În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 31/2008 pronunțată de Tribunalul Galația admis apelul reclamantei și s-a constatat că acesta a achitat ratele, -ul și dobânzile în perioada 2003-2008 la imobilul suspus partajului și a fost obligat pârâtul să restituie acesteia din cuantumul acestora.
S-a mai constatat că părțile în timpul căsătoriri au contractat o datorie comună și a fost obligat pârâtul la restituirea unei jumătăți din aceasta către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut faptul că din actele depuse de părți rezultă că reclamanta a fost aceea care a achitat în perioada 2003-2008 ratele, -ul și dobânzile la apartament făcând dovada posibilităților materiale de plată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul care a susținut ca și la instanța de apel că împreună cu reclamanta a achitat în perioada 2003 - 2008 ratele, -ul și dobânzile la apartament, invocând în acest sens adeverința eliberată de SC SA
Recursul de față nu este fondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, cei doi soți s-au despărțit în fapt din anul 2002, anterior cumpărării apartamentului supus partajării, probe administrate cu ocazia soluționării procesului de divorț.
De asemenea din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta este asociat unic la SC SRL G unde a obținut venituri folosite și pentru achitarea ratelor la apartamentul cumpărat.
Cert este că pârâtul după achiziționarea apartamentului a locuit sporadic în acesta astfel că susținerea sa privind plata ratelor nu se justifică.
Tot din conținutul hotărârii de divorț, atunci când nu se administrau probe privind partajul rezultă că pârâtul nu contribuia la cheltuielile familiei ceea ce infirmă susținerea acestuia privind plata ratelor la apartament.
În acest context considerăm că în mod legal s-a reținut de instanța de apel că reclamanta a fost aceea care a achitat ratele la imobilul achiziționat, în perioada 2003-2008.
Faptul că pe chitanțele emise cu ocazia efectuării plății ratelor este trecut numele pârâtului nu conduce la concluzia că acesta este singurul care a achitat ratele întrucât potrivit practicii SC SA G pe chitanță se trece numele titularului contractului.
Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 în referire la art. 296 din Codul d e procedură civilă urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului.
Văzând și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 31 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./14.10.2009
Tehnored.
4 exp./15.10.2009
Com. 2 exp./15.10.2009
Fond: Judecătoria Galați - judecător
Apel: Tribunalul Galați - judecători -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
