Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 456/
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de pârâta prin ", și Asociații" cu sediul în G,-,.1, jud.G împotriva deciziei civile nr.97/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.10.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.10.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2004 pe rolul Judecătoriei Galați - Secția Civilă, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta, însă a divorțat în anul 1990. Deși erau din punct de vedere legal divorțați, a continuat să conviețuiască împreună și în perioada ce a urmat. Ulterior, în anul 1994, s-au recăsătorit, însă nici de această dată relațiile de familie nu au decurs în mod corespunzător, motiv pentru care a divorțat din nou. În timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri:: 1 recamier (2.000.000 lei), 1 șifonier (2.000.000), 1 televizor (2.000.000 lei), 1 covor plușat (1.000.000), 1 masă TV (300.000 lei), 1 perdea+corniză (300.000 lei), 1 lustră (100.000 lei), 1 calorifer (300.000 lei);: 1 canapea (1.000.000 lei), 2 fotolii (500.0000 lei), 3 corpuri mobilă sufragerie - (1.500.000 lei), 1 covor persan (500.000 lei), 1 traversă plușată (500.000 lei), 1 perdea (300.000 lei), 1 măsuță telefon (300.000 lei);: 1 mobilă bucătărie (5.000.000 lei), 1 aragaz (1.000.000), 1 covoraș persan (1.000.000), 1 perdea (100.000 lei), 1 cuptor microunde (500.000 lei), 1 robot bucătărie (500.000 lei), 1 masă (300.000 lei); - 1 frigider - 2.500.000, 1 măsuță (300.000 lei), 1 mașină spălat (4.000.000 lei), 1 aspirator (500.000 lei), 1 covor plușat - în valoare de 300.000 lei), 3 seturi plușate pat - în valoare de 500.000 lei; obiecte de uz caznic. În ceea ce privește bunul imobil, respectiv apartamentul situat în G,-, -. 64, menționează că acesta a fost achiziționat în anul 1993, în perioada cât trăiau în concubinaj, pe numele pârâtei.
Reclamantul a invocat prevederile art. 673 ind. 1 și următoarele pr.civ și disp.art. 30.
Pârâtaa formulat întâmpinare prin care a cerut admiterea în parte a acțiunii de partaj și cerere reconvențională prin care a solicitat aducerea la masa partajabilă a sumei de 97 milioane lei vechi, reprezentând contravaloarea unui autoturism vândut de reclamantul-pârât.
În motivare, pârâta-reclamantă a arătat că:
- este de acord cu capătul de cerere privind bunurile mobile;
- solicită respingerea cererii de partaj a apartamentului, căci acesta este un bun propriu dobândit de ea înainte de căsătorie;
- autoturismul a fost vândut de reclamantul-pârât în interes propriu.
PrinÎncheierea de admitere în principiudin 30.11.2007, instanța a admis în parte și în principiu acțiunea principală și a respins cererea reconvențională și:
- a constatat masa bunurilor mobile;
- a constatat că reclamantul-pârât are un drept de creanță de 50% din valoarea apartamentului; și
- a dispus efectuarea unor expertize merceologică și evaluare imobil.
Prin sentința civilă nr. 3335 din 21.04.2008 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
A obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât următoarele sume:
- 57.670 lei reprezentând din contravaloarea imobilului apartament situat în G, str.-.-, nr.15, -.64;
- 1.961 lei reprezentând din contravaloarea bunurilor mobile dobândite de părți, în comun, în timpul căsătoriei.
A obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 644,40 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, timbru judiciar și onorarii experți).
În motivarea hotărârii s-a avut în vedere că în timpul căsătoriei părțile au dobândit mai multe bunuri mobile - mobilier și electrocasnice - în cote egale, astfel cum reiese din declarațiile părților care își recunosc reciproc cotele și recunosc și masa bunurilor de partajat.
În privințaapartamentului, acesta a fost cumpărat în perioada când părțile erau în relație de concubinaj, astfel cum de altfel susțin. Apartamentul a fost achiziționat pe numele pârâtei-reclamantei, dar contribuția a fost comună. Reclamantul a susținut că el a contribuit în exclusivitate la dobândirea apartamentului fiind singurul angajat în acea perioadă. Totuși, faptul că părțile locuiau și gospodăreau împreună în acea perioadă este de natură să ducă la concluzia că au contribuit împreună, în mod egal, la dobândirea apartamentului, soluție pe care instanța o reține.
În privința sumei reprezentând prețul vehiculului, având în vedere că el a fost înstrăinat pe 10.10.2003, când părțile încă locuiau împreună, aceasta are caracterul de bun comun. Pârâta nu a făcut dovada că suma de bani a fost utilizată de reclamant în interes pur personal, deci prezumția de comunitate nu a fost răsturnată. Rezultă că suma nu se poate reține în masa de bunuri comune, ea ne mai existând în patrimoniul comun al soților.
Prin raportul de expertiză nr.196 din 26.02.2008 întocmit de expert, apartamentul a fost evaluat la 115.340 lei (prin comparație cu un apartament asemănător, căci pârâta a înstrăinat imobilul), ceea ce înseamnă că reclamantul are o creanță de 57.670 lei împotriva pârâtei.
Prin raportul de expertiză nr.209 din 29.02.2008 întocmit de expert s-a constatat că bunurile mobile au fost înstrăinate odată cu apartamentul, astfel că s-a făcut o evaluare medie a acestora. A rezultat o valoare totală de 3.922 lei, deci reclamantului îi revine o sumă de 1.961 lei.
Pârâta a declarat apel prin care a formulat critici întemeiate pe dispozițiile art. 297.pr.civ. și art. 31 lit. a.
Într-o primă critică, apelanta-pârâtă consideră că instanța de fond a judecat cauza cu lipsă de procedură față de aceasta.
Un al doilea motiv de apel privește dreptul de creanță de 50 % din valoarea apartamentului deși acesta a fost achiziționat de recurentă înainte de căsătorie, devenind astfel conform art. 31 lit. a. bun propriu. În susținere arată că a fost căsătorită în perioada 1984 - 1991, iar prin hotărârea de divorț pronunțată în anul 1991 i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare și totodată i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere al apartamentului situat în G, str. -.- nr. 15, -. 64.
După intrarea în vigoare a legii nr. 112/1995 a avut oportunitatea de a cumpăra apartamentul pe care l-a achitat din veniturile pe care le realizam la acel moment precum și cu o sumă de bani pe care a împrumutat-o de la administratorul societății comerciale la care lucra.
Prin decizia civilă nr.97/2009 a Tribunalului Galațis -a respins apelul ca nefondat reținându-se următoarele:
Referitor la prima critică adusă, potrivit disp.art. 297 din pr.civ. dacă judecata în fața instanței de fond s-a făcut în lipsa părții nelegal citate, instanța va desființa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare.
In speță, în ședința din data de 1.02.2006 apărătorul apelantei-pârâte solicită suspendarea cauzei până la soluționarea unei cauze penale. De menționat este faptul că la instanța de fond pârâta este reprezentată de avocați aleși:, și și. În dosarul nr-, aflat pe rolul secției penale a Tribunalului Galați, pârâta a fost citată la adresa din G,-, -. 103, aceasta primind citațiile și actele de procedură și angajându-și un apărător ales pentru a-i reprezenta interesele.
După soluționarea acestei cauze, pe data de 30.10.2006 intimatul-reclamant formulează o cerere de repunere pe rol a cauzei civile (fila 58 dosar fond). Întrucât la termenul din data de 28.02.2007 s-a constatat că este lipsă de procedură cu pârâta, intimatul a indicat instanței de fond adresa la care pârâta domicilia și la care fusese citată și în cadrul cauzei penale - fila 63 dosar fond.
Potrivit disp.art. 88 din Codul d e procedură civilă schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie adusă la cunoștința instanței, sub sancțiunea neluării ei în seamă. Astfel, cea care avea obligația să anunțe instanța civilă de o eventuală schimbare a domiciliului său era recurenta-pârâtă.
Nu ne aflăm în situația prevăzută de disp.art. 95 din Codul d e procedură civilă când s-a obținut citarea pârâtului cu rea-credință prin publicitate, ci în cea prevăzută de disp.art. 98.pr.civ.
Reclamantului-intimat nu-i incumbă din punct de vedere procedural nicio obligație de a verifica și de anunța o eventuală schimbare a domiciliului pârâtului.
Criticile apelantei sunt cu atât mai nefondate cu cât interesele acesteia erau reprezentate de un număr de 4 avocați, oricare dintre aceștia putându-se interesa de situația cauzei.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că imobilul în litigiu a fost achiziționat în întregime cu sume de bani proprii, iar intimatul-reclamant nu a participat la cumpărarea acestuia. Aceasta arată că în perioadă părțile nici nu locuiau împreună, astfel că intimatul nu avea nici un motiv să achiziționeze imobilul pe numele apelantei.
Părțile au fost inițial căsătorite și au divorțat în anul 1991. Ulterior, în anul 1994, s-au recăsătorit și au divorțat din nou în anul 2004. Pe toată perioadă cuprinsă între anii 1991- 1994 părțile au trăit în concubinaj în imobilul în litigiu.
Acest aspect este dovedit de adresa nr. 59/24.06.2005 a Asociației de locatari nr. 850 din care rezultă că intimatul-reclamant a locuit în imobilul în litigiu din anul 1984 până în luna martie 2005.
De asemenea, din adresa eliberată de Casa de Ajutor Reciproc din cadrul SC SA G rezultă că în luna august 1993 intimatul a obținut un împrumut, care ulterior a fost folosit în luna noiembrie a aceluiași an pentru achiziționarea imobilului în litigiu.
Toate aceste înscrisuri preexistente prezentei cauze, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, au condus la concluzia certă că intimatul-reclamant a participat cu sume de bani proprii la achitarea apartamentului dobândit pe numele apelantei. În ceea ce privește susținerea apelantei, potrivit căreia automobilul bun comun a fost înstrăinat de intimatul-reclamant și sumele de bani încasate au fost folosite doar de acesta, faptul că bunul a fost vândut în timpul căsătoriei și astfel există prezumția legală că valoarea bănească care l-a înlocuit a fost folosită de ambii soți. Cum această prezumție relativă nu a fost răsturnată de apelantă, și aceste susțineri s-au găsit nefondate.
Impotriva deciziei civile nr.97/2009 a Tribunalului Galația declarat recurs pârâta invocând aplicarea greșită a legii pentru că judecata-n fond a cauzei a avut loc fără citarea sa legală, deși reclamantul a ascuns cu bună știință că era plecată din țară. Soluția legală a instanței de apel era de trimitere a cauzei spre rejudecare conform art.297 Cod pr.civilă.
Al doilea motiv de recurs vizează încălcarea dreptului său la apărare prin aceea că instanța de apel nu a încuviințat audierea martorei.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
Inițial, în dosarul de fond, recurenta-pârâtă a fost citată în G,-, -.10,.64. A formulat întâmpinare și cerere reconvențională în care a indicat același domiciliu. A fost prezentă în instanță la termenele din 26.05.2004 și 25.08.2004.
La 25.08.2004 cauza a fost suspendată în baza disp.art.244 pct.1 pr.civilă până la soluționarea dosarului de divorț.
La 10.02.2005 se repune cauza pe rol de către reclamant. La 20.04.2005, 01.06.2005 pârâta este prezentă în instanță, la următoarele două termene nu.
La 01.02.2006 se suspendă din nou judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului de furt cu privire la bunurile comune.
La 10.01.2007 se repune cauza pe rol de către reclamant iar dovada de îndeplinire a procedurii cu pârâta se întoarce cu mențiunea "mutat de la adresă".
Reclamantul indică drept domiciliu actual al pârâtei următoarea adresă: G, str.- -.3,.103, 20.
emisă pe această adresă se întoarce cu mențiunea "afișat pentru că nu a fost găsită nici o persoană".
recurenta că intimatul știa de faptul că era plecată în Italia și că a ascuns intenționat acest fapt.
Însă, art.98 Cod procedură civilă prevede că "schimbarea domiciliului unuia din părți în timpul judecății trebuie, sub sancțiunea neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată.
Din acest text de lege rezultă că sarcina încunoștiințării instanței cu privire la schimbarea domiciliului îi revine părții în cauză și nu părții adverse. Ori, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație iar sancțiunea e prevăzută chiar de textul de lege invocat și anume "neluarea-n seamă".
Drept consecință primul motiv de recurs nu poate fi primit.
Al doilea motiv de recurs, de asemenea, nu e fondat pentru că art.295 alin.2 cod procedură civilă prevede că instanța de apel poate să încuviințeze completarea probelor dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Cum, în speță, soluția instanței s-a bazat mai ales pe înscrisuri (adeverință Asociația de Proprietari, adeverință, copii ale declarațiilor recurentei din dosarul penal precum a vrut să vândă apartamentul și să împartă cu intimatul suma primită) se constată că-n mod corect instanța de apel a apreciat că nu se impunea completarea probatoriilor.
Față de considerentele de mai sus, prin prisma disp.art.312 alin.1 teza II Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta prin A ", și Asociații" cu sediul în G,-,.1, jud.G împotriva deciziei civile nr.97/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.LC-02.11.2009
Dact.MH-04.11.2009/4 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Viorica Mihai Secuianu, Anica
