Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 470
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - -
*******************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de reclamanta și de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.313 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat: recurenta-reclamantă asistată de av. și av. pentru recurentul-pârât lipsă.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune pentru recurentul-pârât taxă de timbru de 672 lei cu chitanța nr. -/28.04.2009.
Av. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar chitanța de plată a taxei de timbru, precizând că recurenta are o situație materială mai dificilă și încearcă să obțină banii necesari achitării acestei taxe.
La solicitarea instanței recurenta-reclamantă precizează că are o pensie de 570 lei, iar fiica sa minoră, în vârstă de 15 ani este elevă la Liceul, iar cheltuielile sunt foarte mari. . să strângă banii necesari achitării acestei taxe.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurentei-reclamante. Ridică din oficiu excepția netimbrării recursului promovat de reclamanta și acordă cuvântul atât asupra acesteia, cât și pe fondul cauzei.
Av. având cuvântul cu privire la excepția netimbrării recursului promovat de reclamanta, solicită anularea recursului acesteia pentru netimbrare.
În ceea ce privește recursul promovat de pârâtul, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, precizând că la instanța de fond s-au administrat probe care au dovedit faptul ambele părți au contribuit în mod egal la obținerea bunurilor.
Instanța trebuia să stabilească o cotă de contribuție egală de 50% la dobândirea bunurilor, având în vedere că s-a făcut dovada că deși pârâtul a avut și perioade în care nu a fost încadrat cu forme legale, totuși a obținut venituri fapt dovedit prin actele depuse la dosar.
Importanță are și contribuția fiecăruia dintre soți la gospodărirea comună efectivă.
În ceea ce privește atribuirea s-a solicitat ca garsoniera să fie atribuită recurentului-pârât, acesta urmând să achite reclamantei sultă, având în vedere și faptul că recurentul locuiește efectiv și în prezent în garsonieră, reclamanta și fiica acestora stând în altă parte.
Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Av. având cuvântul cu privire la recursul pârâtului solicită admiterea în parte în sensul în care urmează ca atribuirea garsonierei să se facă în lotul pârâtului la valoarea stabilită prin instanța de fond.
În ceea ce privește cota egală de 50% pentru fiecare parte la dobândirea bunurilor comune,precizează că nu s-a făcut dovada că ar exista o astfel de contribuție. Având în vedere mențiunile din carnetele de muncă ale celor două părți, reiese că reclamanta a avut tot timpul venituri stabile, fiind adevărat și faptul că aceasta a avut și o convenție de colaborare pentru produsele marca.
Pentru partajul bunurilor comune,părțile se judecă încă din 2004, iar din partea recurentului-pârât au existat foarte multe șicane și agresiuni verbale ce au determinat-o pe recurenta-reclamantă ca împreună cu fiica sa să plece din garsoniera în care locuiau cu pârâtul.
O cotă de contribuție de 70% în favoarea reclamantei, ar fi fost o cotă de bun simț în momentul în care s-ar fi ajuns la concluzia că valoarea stabilită pentru garsonieră este cea reală.
Față de cele precizate solicită admiterea recursului pârâtului în parte și menținerea cotei de 70% în favoarea reclamantei, precizând că în cauză nu s-au făcut discuții cu privire la bunurile comune. Solicită atribuirea garsonierei în lotul pârâtului și obligarea acestuia la sultă în favoarea reclamantei.
În subsidiar solicită atribuirea garsonierei în lotul reclamantei dar la prețul de 14.000 euro nu la 30.000 euro.
Pentru bunurile mobile, arată că rămâne varianta stabilită de instanța de apel.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. arată că solicită o cotă de contribuție de 50% în contextul în care se solicită atribuirea garsonierei de către recurentă.
S-au declarat închise dezbaterile, instanța reținând cauza în pronunțare.
C RTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin decizia civilă 313/2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă și apelantul-pârât, împotriva sentinței civile 205/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul - în contradictoriu ci intimata-reclamantă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă 205/14.01.2008, Judecătoria Bacăua admis în parte cererea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta ( ) în contradictoriu cu pârâtul. S-a constatat că părțile au fost căsătorite în perioada 30.04.1992-08.03.2005 și că au dobândit în comun mai multe bunuri mobile și de asemenea un imobil situat în B,-, bloc 3,. A,.1,.108. S-a reținut că valoarea mesei este 112.312,90 lei și că reclamanta are o contribuție de 70 % la dobândirea bunurilor comune iar pârâtul 30 %.
S-a dispus ieșirea din starea de devălmășie și s-a atribuit reclamantei imobilul și o serie din bunurile mobile, lotul acesteia fiind în valoare de 110.622,30 lei. Pârâtului i-a fost atribuit un lot compus din bunuri mobile constând în mobilă, veselă și aparatură electronică, lot în valoare de 1 690,60 lei.
S-a constatat că plăcile de, TV Panasonic, serviciul de cafea, aspiratorul, 25 CD-uri și paharele de apă și cele de nu sunt bunuri comune.
Reclamanta a fost obligată să plătească sultă pârâtului 32003,27 lei iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 695 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin IAP/25.04.2007 s-a constatat contribuția fiecărei părți la dobândirea bunurilor prin această încheiere constatându-se că reclamanta a realizat în mod constant veniturile salariale în perioada aprilie 1992-4.03.2002, că la 4.03.2002 a intrat în șomaj dar până în februarie 2003 beneficiat de salarii compensatorii în valoare de 92.9991.900 ROL, că în luna martie 2003 s-a reangajat și din martie 2004 până în martie 2005 a fost din nou în șomaj iar ratele au fost achitate, după data separării în fapt, exclusiv de reclamantă.
Raportat la veniturile pârâtului și la perioada lucrată efectiv de acesta, instanța de fond a reținut că reclamanta are o contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune, pârâtul neavând serviciu în perioada 1992 -1997.
S-a reținut că respectivele convenții civile depuse la dosar: din iulie 1992, martie 1993și august 1993 nu pot fi o dovadă în sensul reținerii unei contribuții egale cu atât mai mult cu cât imobilul a fost achiziționat în 1994, când pârâtul muncea sporadic. În perioada ce a urmat, pârâtul de asemenea a lucrat cu intermitențe iar veniturile sale sunt modice.
Privitor la valoarea mesei de partaj instanța a reținut această valoare având în vedere expertiza, bunuri mobile și expertiza construcții, instanța reținând o valoare a imobilului de 30.000 euro, instanța având în vedere prețul de comparație din suplimentul la expertiză.
Împotriva acestei sentințe și de asemenea a P au declarat apel ambele părți.
În motivarea apelului, apelanta-reclamantă a arătat că instanța în mod greșit a reținut valoarea de 30 000 euro pentru imobil, atâta vreme cât expertul a stabilit această valoare la
A arătat apelanta că imobilul este o garsonieră și nu un apartament și ca urmare prețul corect este de 15.890 euro. A mai criticat apelanta sentința sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată reținându-se că în mod greșit acestea au fost reduse.
În motivarea apelului său, apelantul-pârât a arătat că în mod greșit a fost reținută contribuție majorată pentru reclamantă deoarece mențiunile din cartea de muncă și convențiile civile depuse la dosar fac dovada că pârâtul a înregistrat venituri salariale și acestea au fost cheltuite în familie.
De asemenea a arătat apelantul că valoarea vaselor a fost greșit stabilită, prețul acestor vase fiind mai M, lucru ce rezultă din înscrisurile depuse la fond. Sentința apelată a fost criticată și sub aspectul atribuirii imobilului apelantul arătând că el este cel ce locuiește efectiv în imobil, apelanta-reclamantă beneficiind de alt spațiu locativ.
Apelanta - intimată a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul pârât arătând că veniturile realizate de pârât au fost nesemnificative și au fost sporadice pe toată perioada căsătoriei. Privitor la convențiile civile în baza cărora a lucrat apelantul-pârât, apelanta-reclamantă a arătat că veniturile realizate nu au fost cheltuite în familie, de existența acestor venituri reclamanta aflând în cursul procesului de partaj. A mai arătat apelanta că valoarea vaselor a fost corect reținută potrivit prețurilor de catalog.
Privitor la atribuire, apelanta a arătat că locuiește efectiv în imobilul, că are în întreținere minora, că are o contribuție majorată și ca urmare nu se justifică atribuirea imobilului către pârât.
În apel părțile nu au solicitat probe.
Analizând motivele de apel și din oficiu tribunalul a constatat că apelurile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul apelantei reclamante tribunalul a reținut că instanța de fond a reținut că valoarea imobilului garsonieră, situat în B, str. - -,.3,. A,.108 este de 105.000 lei corespunzător a 30.000 euro.
Expertiza construcții - a stabilit inițial că imobilul supus partajului are o valoare de 51 753 lei, valoare de circulație stabilită raportat la suprafață, vechime, grad seismic, îmbunătățiri și prețul apartamentelor din zonă. S- reținut 43.870,50 lei valoarea apartamentului prin aplicarea indicilor de actualizare la acesta adăugându-se 15% reprezentând indiciile de individualizare stabilit prin informațiile preluate de la agenții și indicii corespunzători îmbunătățirilor. Suplimentul la expertiză efectuat în urma obiecțiunilor formulate de pârât a indicat o valoare de 55.807 lei corespunzătoare a 15 890 euro, ca valoare de circulație actuală. La respectivul supliment s-a anexat tabel al prețurilor practicate folosite pentru comparație.
Din analiza tabelului rezultă că suma de 15.890 Euro reprezintă media valorilor de circulație pentru garsoniere situate în diferite zone respectiv - -, Autogară, Centrală și cel
O valoare de 15 890 Euro nu poate fi reținută de instanță ca valoare de circulație stabilită prin metoda comparației având în vedere că expertul a avut în vedere garsoniere din diferite zone cu prețuri de circulație diferite și nu garsoniere aflate în aceeași zonă și care ar duce la o valoare medie pentru o garsonieră situată în B, str. - -. Rezultă că pentru o garsonieră de doar 12 mp în zona Autogară este specificată o valoare de 35.000 Euro, iar pentru o garsonieră de 38 mp, fără îmbunătățiri, și situată într-o zonă în care prețurile practicate sunt inferioare celor din zona garsonierei în litigiu și indică o valoare de 30.000 Euro.
Față de această împrejurare și având în vedere că părțile nu au solicitat efectuarea unei alte expertize, tribunalul a constatat că respectivul motiv de apel nu este întemeiat.
În ceea ce privește criticile aduse cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul, tribunalul a constatat că nu sunt fondate deoarece cheltuielile de judecată avansate de părți au avut în vedere contribuția în favoarea fiecărei părți și s-au acordat corespunzător acestei contribuții.
Privitor la apelul apelantului-pârât, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat deoarece părțile au conviețuit în perioada aprilie 1992-august 2004, când s-au despărțit în fapt. Ratele achitate la o serie din bunurile achiziționate de părți, au fost plătite după august 2004 în mod exclusiv de reclamantă, fapt recunoscut de pârât.
Așa cum rezultă din cuprinsul actelor depuse și din cuprinsul expertizei ce indică uzura bunurilor mobile, rezultă că atât imobilul cât și majoritatea bunurilor mobile au fost achiziționate de părți după anul 1994 or după acest an apelantul pârât a lucrat în mod sporadic. În răspunsurile la interogatoriu pârâtul a arătat că a lucrat pe bază de convenție în perioada 2000- 2003 și de asemenea în perioada 1992-1997. Convențiile depuse de pârât la dosar vizează perioada 1992 - 1993.
Ulterior acestei perioade pârâtul a mai lucrat în 1994, 1996 și în 2002 ca agent de asigurări (fila 100), însă din înscrisurile depuse la filele 90,94 și 100 nu rezultă perioadele lucrate efectiv or acestea coroborate cu declarațiile martorilor, audiați la cerea ambelor părți și raportat și la veniturile și perioadele lucrate de reclamantă, nu pot constitui o probă pertinentă în sensul de a se reține o cotă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune însă și garsoniera care are o valoare preponderată în masa de partaj fiind achiziționată în 1994 ( 118).
Martora a arătat că pârâtul avea loc de muncă dar nu a putut indica care este locul de muncă al pârâtului așa cum de altfel a arătat că pârâtul aducea bani în familie dar cunoaște acest lucru, pentru că i l-a spus pârâtul.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că motivul de apel privind contribuția reținută de instanța de fond pentru fiecare parte la dobândirea bunurilor comune nu este întemeiat.
În ceea ce privește vasele și valoarea acestora, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că unul din aceste vase este evaluat la 438,75 lei iar celălalt la 300 lei iar mixerul așa cum arată și expertul este defect fiind evaluat la 96,25 lei din acest motiv. Lista de prețuri depusă la fila 250 dosar nu are o dată raporta la care sunt stabilite prețurile indicate în catalog.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că și critica sentinței raportat la valoarea vaselor e neîntemeiată așa cum și cea privind atribuirea garsonierei reclamantei întrucât acesteia i-a fost încredințată minora, are o contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune și apelantul-pârât nu a făcut dovada că apelanta-reclamantă ar avea un alt spațiu locativ și că nu locuiește efectiv în imobil.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs ambele părți.
Recurentul-pârât a criticat hotărârea instanței de apel invocând aceleași motive din apel respectiv
- nereținerea unei contribuții egale la dobândirea bunurilor comune;
- subevaluarea vaselor reținute la masa de partaj
- neatribuirea imobilului supus partajării.
În ceea ce privește recursul reclamantei, aceasta aduce critici hotărârii recurate doar în ceea ce privește valoarea garsonierei reținute la masa de partaj.
Criticile aduse de cei doi recurenți vizează evident legalitatea hotărârii și sunt încadrabile la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, avându-se în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată recursurile nefondate.
Pentru reținerea unei cote de contribuție mai M la dobândirea bunurilor comune, în favoarea reclamantei, instanțele au avut în vedere împrejurarea pe de o parte că după despărțirea în fapt, respectiv după anul 2004, ratele achitate la bunurile achiziționate de părți au fost plătite în mod exclusiv de reclamantă, fapt dovedit cu probele aflate la dosar, inclusiv recunoașterea pârâtului, iar pe de altă parte, faptul că bunurile supuse partajării au fost achiziționate de părți după anul 1994,pârâtul lucrând sporadic după această dată.
Este recunoscut atât de doctrină, cât și de jurisprudență faptul că soții pot avea cote-părți neegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor este diferit.
Cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
Având în vedere aceste principii statornicite în materie și întreg probatoriul administrat, Curtea constată că s-a făcut o corectă apreciere a contribuției soților la dobândirea bunurilor comune.
Privitor la valoarea acestor bunuri, atât a vaselor, cât și as garsonierei, este cert că valoarea acestora a fost stabilită în baza expertizelor tehnice de specialitate care au avut în vedere valoarea de circulație, respectiv uzura bunurilor, așa încât nu pot fi reținute ca fondate criticile părților sub acest aspect.
În fine, în ceea ce privește garsoniera se constată faptul că instanțele au făcut o justă apreciere în ceea ce privește atribuirea acesteia, cu atât mai mult cu cât nu s-a probat susținerea că reclamanta ar avea o altă locuință.
Recurenta-reclamantă a susținut pe parcursul soluționării recursului că este în imposibilitatea achitării taxelor de timbru datorate în recurs și a formulat cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar.
În urma soluționării acestei cereri s-a stabilit de către instanță în condițiile OUG 51/2008 reducerea taxelor datorate cu 50%, revenind reclamantei obligația de a achita în aceste împrejurări doar 1193 lei, taxa judiciară de timbru, taxă ce nu a fost achitată.
Față de această situație de fapt, recursul reclamantei va fi anulat ca netimbrat, în conformitate cu dispozițiile art.20 (3) din Legea 146/1997, iar în ceea ce privește recursul-pârâtului pentru argumentele prezentate mai sus, va fi respins în temeiul art.312 Cod procedură civilă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr.313 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr.313 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Red./
Red.
Tehn.2 ex.AA 29.05.09
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
