Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 506/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 506/
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta (), la sediul Cabinet de Avocatură din F, str.- nr.9,.1 împotriva sentinței civile nr.105/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru reclamanta lipsă, av. în baza delegației de reprezentare nr.83/05.10.2009 pe care o depune la dosar, intimatul, personal și asistat de av. în baza delegației nr.316/05.10.2009 pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este netimbrat, după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar chitanța nr.81563/03.11.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1624 lei și un timbru judiciar de 5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentei av. având cuvântul în susținerea recursului consideră că decizia pronunțată de Tribunalul Vrancea este nelegală. Solicită desființarea acesteia și trimiterea cauzei la Judecătoria Focșani, instanță care să complinească probele în condiții de maximă legalitate. Recurenta nu a putut să-și facă apărările, aceasta nu a fost citată la fond. Incheierea de admitere în principiu a fost dată nelegal de Tribunalul Vrancea, au fost încălcate drepturile procesuale ale reclamantei. Din probele dosarului la instanța de fond s-a dispus partajarea bunurilor comune, cu contribuția de 100 % în favoarea reclamantei. Instanța de apel a răsturnat situația. Cei doi martori propuși de pârât au fost apreciați de apel ca fiind credibili însă martora propusă de reclamantă nu este credibilă. Consideră că soluția Tribunalului este subiectivă. Instanța de apel a apreciat ca fiind neverosimil ajutorul bănesc acordat de mama și surorile reclamantei iar pe de altă parte a reținut că patronul pârâtului l-a împrumutat pe acesta cu o sumă de bani pentru a cumpăra apartamentul. Instanța de apel nu a avut în vedere că divorțul s-a desfăcut din vina pârâtului pe fondul consumului. In pentru consumul de alcool trebuia să aibă bani, ori banii acestuia se duceau pe vicii. Cu privire la intenția de a rămâne în - mama avea un copil în întreținere, era interesată să aibă casă. Solicită instanței a se analiza situația și a fi lăsate părțile să-și facă probe. Instanța de apel pe reclamantă a privat-o de o cale de atac. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apărătorul intimatului av. având cuvântul consideră că recursul este neîntemeiat și nefondat și solicită respingerea acestuia întrucât nu sunt întrunite condițiile prev de disp.art.304 pr.civilă. Se dorește o răsturnare a prezumției de bună credință. Prin contestația în anulare formulată de pârât întâmplător s-a aflat deoarece reclamanta dobândise apartamentul printr-o judecată fără a se indica adresa soțului, și a dobândit dreptul la apartament. Nu se poate veni în recurs pentru o reîntoarcere la Judecătoria Focșani. Tribunalul Vrancea are o hotărâre puternic motivată, apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei. Pe lângă proba cu martorii care au lucrat mai aproape de pârât, nu se poate reține că pârâtul ar fi consumat alcool, nu se poate consuma de 500-1000 Euro iar dacă muncitorii români au fost serioși au primit avans bani de la patron. Corect a reținut Tribunalul Vrancea că dacă rudele reclamantei i-ar fi acordat acesteia un ajutor substanțial sau un împrumut fie bunurile ar fi trebuit cumpărate în coproprietate fie încheiat un act doveditor față de pretinsa relație dintre soți. Consideră că s-au administrat toate probele, reclamanta a avut o apărare foarte bună. Solicită respingerea recursului, trimiterea cauzei pentru împărțirea bunurilor și a boxei.
Apărătorul recurentei depune o cerere prin care să dovedească că s-a făcut plângere penală cu privire la plata pensiei de întreținere.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la nr- la Judecătoria Focșani, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
In motivarea acțiunii a arătat că părțile s-au căsătorit în 1994 dar pe rolul instanței a introdus concomitent și acțiune de divorț, în timpul căsătoriei dobândindu-se cu contribuția sa exclusivă deoarece pârâtul nu a fost de acord un apartament și un spațiu de 14,71 mp.(uscător) ambele situate în F, str.- bloc 2, parter.
A solicitat atribuirea bunurilor exclusiv către reclamantă fără plata vreunei sulte către pârât.
Cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată urmare declarării contestației în anulare a primei hotărâri de către pârât fiind reînregistrată la nr- al Judecătoriei Focșani.
Prin sentința civilă nr. 6072/10.12.2008 Judecătoria Focșani a admis acțiunea constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuția exclusivă a reclamantei apartamentul și cotele indivize din dreptul de proprietate, respectiv de folosință asupra uscătorului atribuind bunurile către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin declarațiile martorilor a răsturnat prezumția legală relativă de egalitate a contribuției soților la dobândirea bunurilor dovedind astfel aportul său exclusiv.
Referitor la pârât a motivat că acesta nu și-a susținut nici o cotă de contribuție ci s-a apărat doar pe amintita prezumție nesolicitând probe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen pârâtul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor care sunt puțin credibile față de locul și împrejurările în care pretind că au luat cunoștință de cele relatate instanței (cabinet stomatologic) de la surorile reclamantei.
A susținut că în măsura în care împrumutul pretins sau contribuția majoră a acestor persoane ar fi fost reală, logic ar fi fost ca bunurile să fi fost cumpărate de reclamantă în coproprietate cu acestea.
In apel s-a administrat proba cu martori pentru egalitate de tratament față de numărul martorilor audiați anterior în toate ciclurile admițându-se 2 martori pentru pârâtul-apelant și 1 martor pentru reclamanta-intimată.
Din oficiu s-a dispus și atașarea dosarului de divorț nr-.
Prin decizia civilă nr.105/2009 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul pârâtului, s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a admis în principiu acțiunea și s-a constatat contribuția comună egală a părților la dobândirea bunurilor. S-a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății în ceea ce privește evaluarea bunurilor și propuneri de lotizare.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Din conținutul acțiunii de divorț și declarațiile martorilor audiați în apel pentru ambele părți rezultă că soții s-au căsătorit în anul 1994, în anul 1996 au plecat împreună în unde amândoi au muncit și obținut venituri și s-au despărțit în fapt în luna iunie 2006.
In luna august 2006 reclamanta a introdus acțiune de divorț iar în septembrie 2006 prezenta acțiune de partaj.
Din probele arătat mai sus și conținutul actelor autentificate rezultă că periodic reclamanta venea deseori în țară unde se afla fiica părților, pârâtul rămânând la muncă în, ocazii cu care în decembrie 1998 prima a cumpărat apartamentul iar în iunie 2004 cota indiviză din spațiul uscător.
Că părțile au făcut economii în toții anii cât au lucrat în, banii cu care au achiziționat imobilele arătate rezultă parțial din declarația martorei, dar mai ales din declarațiile martorilor iar și care au lucrat efectiv cu pârâtul, de altfel și prima martoră făcând parte din comunitatea românească din localitatea din.
Tribunalul a apreciat credibilă declarația ambilor martori ai pârâtului în sensul că patronul pârâtului i-a acordat acestuia în avans o sumă pentru completarea prețului apartamentului pentru restituirea căruia a lucrat ulterior.
Declarația parțială a martorei și declarațiile celorlalți 3 martori ai reclamantei ca de altfel și a martorului pârâtului din fazele anterioare de judecată (, și ) sunt privite cu circumspecție de către instanță atât datorită contradicției acestora din urmă cu prima cât și față de aspectul mai puțin verosimil al celor relatate.
Astfel, este corect argumentul pârâtului în sensul că dacă rudele reclamantei i-ar fi acordat acesteia un ajutor substanțial sau un împrumut fie bunurile ar fi trebuit cumpărate în coproprietate fie încheiat un act doveditor față de pretinsa relație dintre soți.
De asemenea, nu s-a dovedit că, părinții reclamantei au vândut vreun teren și nici că surorile acesteia lucrau în străinătate și obțineau venituri substanțiale, de altfel din anchetă socială din dosarul de divorț rezultând că una din surori la momentul 2006 locuia în țară avea 2 fiice, iar în plus avea în grijă fiica părților timp de 7-8 ani în urmă.
Și declarațiile martorilor vor fi privite în contextul tuturor probelor față de contradicțiile dintre ele, soția arătând că știe cele relatate de la reclamantă, iar soțul (stomatolog) de la sora reclamantei.
Aspectul că inițial pârâtul nu a fost de acord cu achiziționarea imobilelor deoarece avea unul la țară nu prezintă relevanță în condițiile în care oricum ulterior au fost cumpărate.
Considerând cele expuse și constatând că prezumția de comunitate a bunurilor imobile dobândite cu contribuții egale în timpul căsătoriei prev.de art.29-30 codul familiei și menționată de altfel și expres în cuprinsul celor 2 contracte nu a fost răsturnată de către reclamantă, în temeiul art.296 cod proc. civilă s-a admis apelul.
Impotriva deciziei civile nr.105/2009 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs reclamanta invocând că sunt incidente în cauză disp.art.304 pct.9 cod procedură civilă.
In motivarea recursului a învederat că tribunalul a interpretat subiectiv probele cauzei în favoarea pârâtului.
Astfel, au fost reținute declarațiile martorilor pârâtului și martorilor săi, deși acestea conțineau elemente de contradictorialitate.
Nu înțelege de ce s-a considerat că ajutorul bănesc al familiei sale )mamă și surori) trebuia materializat într-un înscris, pe când împrumutul acordat soțului de patron ce urma a fi rambursat într-un an din munca prestată a fost privit ca verosimil.
S-a omis faptul că divorțul s-a pronunțat din culpa exclusivă a pârâtului pentru consum excesiv de alcool.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul e nefondat.
Deși ca temei legal al prezentului recurs e indicat art.304 pct.9 cod procedură civilă, din lecturarea motivelor de recurs se constată că de fapt partea solicită reinterpretarea probelor, fapt nepermis de niciunul din cele 9 puncte ale art.304 Cod procedură civilă.
Punctul 9 al art.304 Cod procedură civilă - temeiul legal indicat de parte presupune că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prima ipoteză - hotărârea este lipsită de temei legal - presupune că soluția nu este juridică deoarece nu se poate determina din modul cum este redactată hotărârea dacă legea s-a aplicat corect sau nu. Altfel spus, motivele hotărârii nu permit să se constate dacă elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se găsesc în cauză, ceea ce n u se reproșează-n speță și nici nu se regăsește în speță. Tot aici s-ar încadra și situația în care instanța se "rătăcește" într-un domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, în loc să aplice normele de drept substanțial potrivite. Nici această ipoteză nu o regăsim în dezvoltarea motivelor de recurs.
A doua ipoteză - încălcarea sau aplicarea greșită a legii - se referă la situația în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit. Si de această dată este vorba în principal de aplicarea normelor de drept substanțial și nicidecum de modul de interpretare a probelor așa cum solicită recurenta prin motivele de recurs.
Față de considerentele de mai sus se constată că prezentul recurs e nefondat, partea neindicând vreun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de reclamanta (), la sediul Cabinet de Avocatură din F, str.- nr.9,.1 împotriva sentinței civile nr.105/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.LC-19.11.2009
Dact.MH-24.11.2009/4 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Simona Bacsin, Anica Ioan
