Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 519/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 519/2008 -
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamantul domiciliat în O,-, - 8,. 16, județul B și respectiv de pârâta domiciliată în O,-, - 5,. B,. 2, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în, nr. 140, județul B, domiciliat în de M, nr. 100, județul B, domiciliați în de M, nr. 102, județul B, domiciliată în de M, nr. 203, județul B, DE M, județul B, domiciliată în de M, nr. 97, județul B, domiciliată în de M, nr. 103, județul B, domiciliați în de M, nr. 76, județul B, toți citați prin afișare la ușa instanței, și domiciliați în O,-, - 80,. 38, județul B, împotriva deciziei civile nr. 924 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost modificată în parte sentința civilă nr. 1881 din 15 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 7741/2003, având ca obiect: partajarea bunurilor comune.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 18 martie 2008, 25 martie 2008, respectiv 1 aprilie 2008.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1881 din 15 martie 2007 pronunțată în dosar nr. 7741/2003, Judecătoria Oradeaa admis în parte cererea principală precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, -, DE M,; admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă reconvențională; admis cererea de intervenție formulată de intervenienții și; a stabilit că imobilul situat în O,-, - 80,. 38 - înscris în nr. 68462 O este bun propriu al pârâtei-reclamantă reconvențională, a dispus rectificarea înscrierii din nr. 68462 O, în sensul anulării întabulării de sub B 3-4 și a înscrierii în favoarea pârâtei-reclamantă reconvențională a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, cu titlu cumpărare bun propriu; a respins solicitările de includere în masa bunurilor comune și de partajare cu privire la imobilul situat în O,-, - 80,. 38, la 2600/7258 părți din nr. top. 761 de M, respectiv la 160/95837 părți din nr. top. 462/4 de M; a stabilit că, sub durata căsătoriei, părțile au dobândit ca bunuri comune: imobilul situat în O,-, - 5,. B,. 2 (aflat în posesia pârâtei-reclamantă reconvențională); imobilul situat în de M, nr. adm. 100, care în natură, reprezintă 1/2 parte din casa situată pe nr. top. 453 din nr. 279 de M (compusă din antreu, cameră, bucătărie și de alimente), o pivniță, împrejmuirile, inclusiv părțile de acces, de lemne; 1/2 parte din: 625/1251 părți din nr. top. 762 înscris în nr. 340 de M, 945/12034 părți din nr. top. 459 înscris în nr. 1259 de M, suprafața de 263 mp. a nr. top. 453 înscris în nr. 279 de M; un autoturism Lada 2104 cu nr. de înmatriculare - (bunuri aflate în posesia reclamantului); următoarele bunuri mobile: un televizor, o mașină de spălat rufe A 7, o mașină de cusut, o garnitură mobilă de zi, furniruită, cu, un dormitor din PFL cu furnir, o mașină de spălat rufe A 12, un congelator Arctic cu 5 sertare, un frigider Arctic cu 3 polițe mari, un aragaz cu 3 ochiuri tip S M, o butelie aragaz tip Stas (bunuri aflate în posesia pârâtei-reclamantă reconvențională și care se găsesc în imobilul din O,-, - 5,. A,. 2); un videocasetofon recorder, un casetofon Philips, dublu caset, cu două boxe AW 7520, o plită cu 2 ochiuri fără cuptor, o butelie aragaz tip Stas, o butelie sport Turist cu arzător, o garnitură mobilă de tineret furnir natur, o presă de struguri, un zdrobitor de struguri, o sapă cu motor, două butoaie de lemn a 500, două butoaie de lemn a 300, două butoaie de lemn a 200, un de lemn a 130, un de lemn a 80, șapte butoaie de tablă a 200, șase butoaie din plastic a 60, șase butoaie de sticlă pentru vin a 50 (bunuri aflate în posesia reclamantului și care se găsesc în imobilul din de M nr. adm. 100), cantitatea de 4200 vin, două tablouri - bunuri care, exceptând cele două tablouri care nu au fost evaluate, au o valoare totală de 131.949 lei, din care cota de contribuție a reclamantului este de 75.038,50 lei, iar cota de contribuție a pârâtei-reclamantă reconvențională este de 56.910,50 lei.
Instanța de fond a dispus partajarea bunurilor comune arătate, atribuind reclamantului lotul format din: imobilul situat în de M, nr. adm. 100, care în natură, reprezintă 1/2 parte din casa situată pe nr. top. 453 din nr. 279 de M (compusă din antreu, cameră, bucătărie și de alimente), o pivniță, împrejmuirile, inclusiv părțile de acces, de lemne; 1/2 parte din: 625/1251 părți din nr. top. 762 înscris în nr. 340 de M, 945/12034 părți din nr. top. 459 înscris în nr. 1259 de M, suprafața de 263 mp a nr. top. 453 înscris în nr. 279 de M; autoturismul Lada 2104 cu nr. de înmatriculare -; bunurile mobile aflate în imobilul din de M nr. adm. 100 arătate mai sus, cantitatea de 4200 vin (bunuri cu o valoare totală de 47.079 lei) și un tablou și, de asemenea, atribuind pârâtei-reclamantă reconvențională lotul format din: imobilul situat în O,-, - 5,. B,. 2 înscris în nr. 6617 nr. top. 1583/25/2, precum și bunurile mobile aflate mai sus (bunuri cu o valoare totală de 84.870 lei) și un tablou; a obligat pârâta-reclamantă reconvențională la plata către reclamant a unei sulte de 27.959,50 lei, în consecință dispunând întabularea în cartea funciară conform celor arătate mai sus; a obligat pârâta-reclamantă reconvențională la plata către reclamant a sumei de 1.421 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând 1/2 parte din onorariile de expert, compensând celelalte cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest fel, instanța de fond a reținut că sub durata căsătoriei au fost dobândite bunuri imobile și mobile, așa cum rezultă din probele cu martori și expertize administrate.
Imobilul din O --, - 5,. 2, aflat în prezent în folosința pârâtei reclamantă reconvențională, figurează înscris în nr. 6617 ca bun comun fiind dobândit prin cumpărare.
Din mențiunile existente pe contractul de construire reiese că din prețul de 54.500 ROL al locuinței, suma de 12.000 ROL a fost achitată anterior căsătoriei, martorii declarând că a fost vorba de o construcție exclusivă a reclamantului și care reprezintă aproximativ 22 % din valoarea inițială a apartamentului. Aceasta înseamnă cu la dobândirea lui, reclamantul a avut o contribuție de 61 %, iar pârâta de 39 %, respectiv 50.264 RON și 32.136 RON.
Imobilul situat în O,-, - 80,. 38 și înscris în nr. 68462 O cu nr. top 4965/72/38, a fost dobândit pentru prețul de 35.000.000 ROL, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 4186/1998, în calitate de cumpărător figurând - căsătorită cu și asupra sa s-a înscris un drept de uzufruct viager în favoarea părinților pârâtei, intervenienții și.
Anterior, în aceiași zi, prin contractul nr. 4183/1998 pentru suma de 50.000.000 ROL intervenienții vânduseră un alt apartament, situat în O,-, iar martora arată că banii rezultați din vânzarea acestui imobil au fost dați de cei doi intervenienți fiicei lor pentru a cumpăra imobilul de pe str. -.
Datorită declarațiilor contradictorii ale martorilor, instanța de fond a avut în vedere declarația martorei, care a fost proprietara inițială a imobilului și care a relatat că a vândut acest imobil lui, aceasta fiind cea care i-a achitat avansul cât și diferența.
Chiar dacă martora nu a putut indica sursa banilor ce i-au fost dați de, datorită condițiilor de încheiere a contractului se creează prezumția că este vorba de banii proprii ai intervenienților, prezumție care, în opinia instanței, nu poate fi răsturnată de declarațiile contradictorii ale celorlalți martori și nici de faptul că, vânzarea casei intervenienților s-a făcut ulterior acestei cumpărări.
S-a reținut că intervenienții au dat suma de bani rezultată din vânzarea bunului propriu, fiicei lor, fără să se facă dovada că au înțeles să-l gratifice și pe soțul acesteia.
S-a mai reținut că soții au dobândit imobilele și în localitatea de M, respectiv 1/2 parte dintr-o casă de vacanță - pe nr. top. 453 din nr. 279 de M, o pivniță și terenuri.
Privitor la terenuri, ca urmare a renunțării la judecată făcută de pârâtă, instanța a considerat că a rămas investită doar în ce privește terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 2472/06.11.1997 emis în comun pentru reclamant și pârâtul.
În absența altor elemente de apreciere și, ținând seama că din susținerile părților reiese că familiile celor doi titulari ai titlurilor de proprietate au cumpărat împreună imobilele respective, s-au avut în vedere cote egale pentru fiecare dintre cei doi titulari.
Cu privire la cota de 2600/7258 părți din nr. top. 761 de M s-a apreciat că cererea de partajare este prematur formulată, ea nefiind întabulată.
Ca bun comun a fost reținut și autoturismul Lada cu valoare de 3.000 lei la data separării în fapt, deoarece scăderea de valoare ulterioară se datorează celui care l-a folosit și are în posesie autoturismul, respectiv reclamantul. În privința celorlalte bunuri comune mobile, părțile au ajuns la un consens, iar cu privire la vin s-a avut în vedere doar cantitatea recunoscută de reclamant.
Împotriva sentinței, în termen, timbrat legal, au declarat apel reclamantul și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 924 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul și în consecință a fost modificată în parte sentința civilă nr. 1881 din 15 martie 2007 Judecătoriei Oradea în sensul că s-a inclus în masa bunurilor comune supuse partajului și imobilul situat în O,-, - 80,. 38 în valoare de circulație de 76.464 RON, care va fi atribuit pârâtei, cu obligarea acesteia să-i achite apelantului reclamant o sultă de 66.191,50 RON; s-a dispus întabularea cu privire la imobilul de pe str. - în sensul celor de mai sus; s-a respins cererea de intervenție a intervenienților și și cererea de atribuire a imobilului în favoarea apelantului; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței; s-a respins apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențională, care a fost totodată obligată să-i plătească apelantului cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 1.100 lei.
În motivarea acestei decizii, tribunalul a reținut că în mod greșit instanța de fond a stabilit că imobilul din str. - este bun propriu al pârâtei, având în vedere depoziția unei singure martore - martora - și motivând cu aceea că restul probelor sunt contradictorii.
Analizând depoziția martorei arătată mai sus - fila 299, instanța reține că aceasta este cea mai contradictorie, mai ales pentru că ea a fost colegă cu mama pârâtei, dar în pofida acestui fapt, și a faptului că ea a vândut imobilul de pe-, nu a putut relata altceva care să ducă la lămurirea cauzei, în afară de faptul că i-a adus bani. Nu a relatat ceva concret în legătură cu soțul lui sau alte împrejurări utile. În contradicție cu declarația lapidară a martorei sunt probele scrise coroborate cu probele testimoniale.
Astfel, în contractul de vânzare - cumpărare a imobilului situat pe str. - - fila 26 și în cartea funciară - fila 24, se face mențiunea cu privire la calitatea de bun comun a imobilului, și pârâta nu poate invoca necunoașterea legii sau lipsa cunoștințelor sale în domeniu întrucât cu privire la vânzarea - cumpărarea, actul fiind încheiat în formă autentică, i s-a adus la cunoștință conținutul lui de către notar.
Dar, însăși pârâta la interogator - fila 44 - declară că părinții i-au dat banii ei deoarece reclamantul nu era în țară fiind în Ungaria. Se referea la banii obținuți din vânzarea apartamentului de pe str. -. Nicidecum nu a făcut referire la faptul că părinții ei i-ar fi dat banii pentru a-și achiziționa un bun propriu, iar ea "modestă" și cu cunoștințe "laice" în domeniu juridic, a acceptat ca în contractul de vânzare cumpărare să fie trecut "bun comun".
Starea de fapt relatată de la data formulării acțiunii și până la concluziile cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, este dovedită și prin restul probelor administrate.
Astfel, reclamantul a susținut că, datorită faptului că într-o perioadă soacra lui certată fiind cu soțul locuia la ei, s-au văzut nevoiți a-i cumpăra apartamentul de pe str. -. - soacra a locuit la părți, rezultă din adresa asociației de proprietari - fila 489, completată cu copia cărții de imobil (fila 550) atunci când instanța de fond a solicitat lămuriri suplimentare. - intervenienții, socrii reclamantului, ar fi vândut un imobil proprietate personală și cu banii respectivi au achiziționat pe cel din str. -, este contrazis de antecontractul de la fila 437 din care rezultă că la data de 25.10.1986 când au vândut acel imobil ei aveau deja domiciliul pe str. -.
- cei doi intervenienți erau din nou împreună, întocmai cum dovedesc probele. În sensul celor de mai sus și a stării de fapt susținută tot timpul de reclamant, a mai declarat și martorul - fila 57 - care relatează despre cumpărarea casei pentru socri pe care apoi au schimbat-o precum și martora - fila 163.
Cea care declară contradictoriu este martora pârâtei - fila 164 - care relatează cu privire la mutarea părinților pe str. -, dar nu știe că părinții pârâtei să nu fi fost împreună.
Toate probele sunt în sensul stabilirii caracterului de bun comun al imobilului situat pe str. - (la schimbul celui din str. -), în acest sens fiind și mențiunea pe contractul de vânzare - cumpărare a cărei anulare nu s-a solicitat.
În ce privește cererea de atribuire a imobilului de pe str. - în favoarea apelantului reclamant, cererea nu este întemeiată. Argumentele ce pledează în favoarea pârâtei sunt mai numeroase, reclamantul nu a făcut dovada celor reținute în apel în sensul că divorțul s-a pronunțat și din cauza unor probleme cu alcoolul ale pârâtei. s-a pronunțat în final prin înțelegerea părților.
Apelul pârâtei este nefondat, valoarea vinului, la care ea se referă este cea declarată în ședința din 19.01.2006 - fila 381 din dosarul de fond și unde se face precizarea că aceasta este de 12.600.000 lei - 1.260 RON.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Reclamantul a criticat hotărârile sub aspectul atribuirii în favoarea sa a imobilului situat în O, str. -.
În motivarea recursului a susținut acesta că Tribunalul Bihor în mod corect a reținut calitatea de bun comun a imobilului de pe str. - și astfel, urmare a împrejurării că în masa de împărțit au fost incluse două apartamente situate în O, se impune ca unul din acestea să fie atribuit recurentului.
A mai invocat reclamantul că apartamentul de pe str. - a fost achiziționat de acesta anterior încheierii căsătoriei cu pârâta, motiv pentru care s-a și reținut o cotă contributivă mai M a sa la achiziționarea acestui bun.
Recurenta pârâtă a solicitat modificarea deciziei instanței de apel în parte, în sensul de a se reține că imobilul situat pe str. - în O este bunul său propriu, achiziționat din banii părinților săi, intervenienți în prezenta cauză.
În motivarea recursului său pârâta a arătat că Tribunalul Bihora reținut o stare de fapt eronată și a aplicat greșit dispozițiile din Codul familiei privind bunurile comune, din probele administrate rezultând fără dubiu că imobilul de pe str. - a fost achiziționat de părinții pârâtei, care și-au păstrat dreptul de uzufruct viager și au înscris nuda proprietate în favoarea reclamantului și pârâtei.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele legii, curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul pârâtei, ce urmează a fi analizat cu prioritate, fiind esențial în soluționarea recursului reclamantului, curtea constată că recursul pârâtei este fondat.
Tribunalul Bihor, în baza declarațiilor a doi martori, și, și a unui antecontract, aflat la fila 437 - dosar fond - a reținut că și imobilul de pe str. - are calitatea de bun comun, acesta fiind cumpărat din banii obținuți din vânzarea apartamentului situat pe str. -, care la rândul său a avut calitatea de bun comun.
Atare reținere este greșită, contrară probelor de la dosar, și este rezultatul aplicării eronate a dispozițiilor art. 30 și 31 din Codul familiei.
Apartamentul situat pe str. - a fost achiziționat de părinții pârâtei, numiții și, în temeiul unui contract autentic, neexistând nici un înscris care să probeze susținerile reclamantului conform cărora acesta ar fi plătit apartamentul respectiv sub durata căsătoriei cu pârâta. Antecontractul de la fila 437 - dosar fond, la care face trimitere Tribunalul Bihor, a fost încheiat între intervenienți și numitul, asupra casei din l de C, ce a aparținut intervenienților și nu face dovada susținerilor reclamantului potrivit cărora apartamentul de pe str. - ar fi fost cumpărat cu contribuția comună a soților. Este astfel nerelevantă împrejurarea că apartamentul de pe str. - ar fi fost cumpărat anterior vânzării casei proprietatea intervenienților, cât timp acest aspect nu se coroborează cu nici o altă probă care să susțină varianta reclamantului.
Martorii a căror depoziții au fost reținute de Tribunalul Bihor în admiterea apelului reclamantului ( și ), curtea apreciază că aspectele invocate de aceștia nu sunt relevante, primul martor a declarat că știe din spusele reclamantului cum s-a achiziționat apartamentul de pe str. -, iar martora este verișoara reclamantului și depoziția acesteia nu se coroborează cu restul probelor.
Depozițiile celor doi martori, curtea apreciază că nu pot constitui o stare de fapt contrară unui înscris autentic, cum este contractul de vânzare - cumpărare din speță.
Pe de altă parte, corect a reținut instanța de fond că relevante sunt depozițiile martorei - fila 299, dosar fond - vânzătoarea din contractul autentic de vânzare - cumpărare a apartamentului de pe str. - și care a declarat că vânzarea apartamentului s-a făcut între ea și intervenienți, intervenienta este cea care a purtat negocierile și i-a achitat prețul convenit.
- apartamentul de pe str. - este proprietatea exclusivă a intervenienților se coroborează cu succesiunea înstrăinării acestuia și achiziționarea apartamentului de pe str. -, acte autentice încheiate în aceeași zi și la același notar public, în lipsa reclamantului, intervenienții notându-și dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului cumpărat, nuda proprietate fiind întabulată în favoarea soților.
Tocmai împrejurarea că intervenienții și-au păstrat dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului nou achiziționat, coroborată cu probele la care am făcut trimitere mai sus, fac plauzibilă susținerea pârâtei și a intervenienților, conform căreia apartamentul de pe str. - a fost plătit din banii intervenienților și este astfel bun propriu al soției pârâte.
Fiind bun propriu al pârâtei, conform art. 31 Codul familiei, acesta va fi exclus din masa de împărțit, în componența acesteia rămânând doar imobilul ce solicită pârâtul a-i fi atribuit, cel situat pe str. - - din O și imobilul situat în l de
În ce privește calculul greșit al sultei de către instanța de fond, aspect invocat de pârâta recurentă, acesta nu a fost dovedit, instanța de fond a calculat în mod corect sulta datorată.
Așa fiind, în mod corect instanțele au atribuit pârâtei imobilul de pe str. -, aceasta neavând nici o locuință, iar apartamentul de pe str. - are înscris dreptul de uzufruct viager în favoarea intervenienților și este compus din o singură cameră, fiind impropriu locuirii acestuia și de către pârâtă.
De altfel, reclamantului i-a fost atribuit imobilul din l de M, aflat în apropierea orașului O, reclamantul fiind conducător auto și deține autovehicul, față de dispozițiile art. 673/9 Cod procedură civilă, împărțeala făcută de instanța de fond și menținută de instanța de apel fiind una judicioasă și respectând criteriile prevăzute în textul legal enunțat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 cu referire la art. 312, 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtei în sensul că se va modifica în parte decizia instanței de apel și se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant, menținându-se în tot sentința instanței de fond, în parte decizia instanței de apel, cu compensarea cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru aceleași considerente, recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe reclamant la 2.100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de pârâta împotriva deciziei civile nr. 924 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, astfel:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1881 din 15 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, pe care o păstrează în totalitate.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul.
Obligă pe recurentul reclamant la 2.100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./17.04.2008.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
