Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.53/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în F-.1 jud. V, împotriva deciziei civile nr.175 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns recurentul asistat de avocat -, și pentru intimata lipsă a răspuns avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurentul a trimis la instanță la data de 8 ianuarie 2009, opis cu un număr de 8 acte necesare soluționării cauzei, în dublu exemplar.
Apărătorul recurentului depune la dosar note de concluzii scrise pe care le dezvoltă oral în ședință publică, precizând că temeiul juridic al recursului formulat îl constituie dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă, solicitând a se reține că nu corespunde adevărului că intimata ar avea serviciu în municipiul F și nici faptul că cei doi minori rezultați din căsătorie locuiesc cu aceasta în municipiul F jud. V, ci aceasta a depus la instanță un act din care rezulta că într-un viitor ar putea lucra și locui în acest municipiu. In prezent atât mama intimată cât și minorii locuiesc la B, întrucât minorii frecventează cursurile școlii în acea localitate, mama între timp refăcându-și viața cu un alt. Solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.679 pct.9 cod pr. civilă, a se dispune admiterea recursului formulat de recurent, întrucât situația reținută de instanță, nu este o situație reală nici la acest moment, intimata locuind și în prezent cu ul cu care și-a refăcut viața și cu minorii în municipiul B, și nicidecum în F jud. Solicită a se dispune în rejudecare modificarea în parte a deciziei de apel și în consecință admiterea apelului formulat de reclamant în sensul de a i se atribui acestuia apartamentul întrucât nu are altă locuință, iar intimata nu locuiește în acest apartament și nici minorii. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, menționând că recurentul dorește a arăta în recurs alte motive decât cele reale, acesta de fapt nu locuiește în imobilul din municipiul F ce face obiectul prezentului litigiu, ci el este cel care a plătit doar 2 luni cheltuielile de întreținere, care până la această dată au fost achitate doar de intimată. Solicită se observa că potrivit dispozițiilor art.673 pct.9 cod pr. civilă, legiuitorul nu specifică criterii speciale de atribuire a unor bunuri. Intimata locuiește și muncește temporar în municipiul B, însă toate rudele sale se află în municipiul F, unde aceasta intenționează să revină în situația în care își găsește un loc de muncă, situație care până în acest moment nu s-a finalizat. Consideră că intimata are dreptul la apartamentul respectiv, cu atât mai mult cu cât minorii se află în îngrijirea acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Focșani jud. V, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat partajarea bunurilor comune și restituirea bunurilor personale.
In motivarea acțiunii și prin cererea de modificare și completare a acțiunii de la pag. 29 dosar fond reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 26.08.1989 iar prin sentința civilă nr.1746/18.05.2006 a Judecătoriei Focșani jud. V, s-a dispus desfacerea căsătoriei.
A indicat masa bunurilor de împărțit respectiv un apartament cu 2 camere, cu îmbunătățirile aduse, bunuri mobile și suma de 2.000.000 lei reactualizată reprezentând capitalul social al firmei pârâtului precum și bunurile personale.
Prin cererea introductivă reclamanta a indicat cote egale ale părților la dobândirea tuturor bunurilor comune iar prin modificarea de la pag. 29 solicitat să se constate contribuția sa exclusivă la dobândirea apartamentului de 73% reprezentată de cota de bun comun și de sumele achitate exclusiv din contribuția sa personală la dobândirea acestui bun până la achitarea sa integrală.
La 05.10.2006 pârâtul a depus întâmpinare (pag.18) expunându-și punctul de vedere asupra unor bunuri mobile despre care a arătat că sunt personale sau proprietatea surorii sale.
Ulterior pârâtul a depus precizare la întâmpinare și cerere reconvențională (pag.25) solicitând să se constate contribuția sa exclusivă la dobândirea autoturismului Cielo -.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și ulterior la cererea reconvențională a pârâtului (pag.23 și 29) expunându-și punctul de vedere asupra apărărilor respectiv cererii pârâtului.
Prin încheierea din 26.03.2007 Judecătoria Focșani jud. V, a admis în principiu acțiunea și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
S-a constatat că părțile au dobândit cu contribuție de 73% reclamanta și 27% pârâtul apartamentul cu 2 camere din F, Bd - - Bloc 6,.9 jud.
De asemenea, s-a constatat că părțile au dobândit cu contribuție egală de 1/2 fiecare autoturismul Cielo - și un aflate în posesia pârâtului și toate celelalte bunuri mobile solicitate prin acțiune precum și îmbunătățirile la apartament.
Prin aceeași încheiere pârâtul a fost obligat către reclamantă la 1/2 din suma de 6.201.767 lei vechi reprezentând rate achitate exclusiv de aceasta pentru combina frigorifică.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că pârâtul as avut temporar venituri reclamanta fiind cea care se preocupă de achitarea ratelor și a cheltuielilor aferente familiei și gospodăriei; tot aceasta având venituri și din moștenire pe care i-a folosit la dobândirea de bunuri mobile și pentru realizarea îmbunătățirilor la apartament.
Prin sentința civilă nr. 4570/29.10.2007 Judecătoria Focșania admis acțiunea dispunând ieșirea din indiviziune a părților atribuind pârâtului autoturismul Cielo - iar bunurile mobile în natură ambelor părți potrivit raportului de expertiză - Varianta nr.1 - anexa 3 cu egalizarea loturilor de la acestea prin sulte.
Apartamentul în valoare totală de 131.400 lei (din care 13780 lei îmbunătățirile) potrivit raportului de expertiză a fost atribuit reclamantei cu obligarea la plata sultei reprezentând dreptul pârâtului de 38.647 lei către acesta.
Pârâtul a fost obligat către reclamantă la plata sumelor de 310 lei reprezentând din creanță și de 100 lei reprezentând din contribuția la capitalul social al firmei, ultima urmând a fi reactualizată la data achitării.
Pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei haine de damă și haine de copii precum și un pat dublu și un șifonier.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la atribuirea bunurilor prima instanță a avut în vedere situația reală a părților respectiv faptul că reclamantei i s-au încredințat cei doi minori prin divorț, contribuția la dobândirea imobilului și posesia bunurilor mobile.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și sentinței au declarat apel în termen ambele părți.
Reclamanta critică cele două hotărâri motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond a stabilit cotele de contribuție ale părților la dobândirea apartamentului astfel cum s-au arătat ci ar fi trebuit să rețină 73% bun propriu al acesteia și 27% bun comun al soților, procent ce urma a fi partajat.
A susținut că din probe rezultă că pârâtul nu a lucrat în perioada septembrie 1990 - septembrie 1992 ci a urmat cursuri postliceale, în perioada septembrie 1992 - decembrie 1994 s-a aflat în șomaj realizând venituri începând cu ianuarie 1995.
A arătat că din aceleași probe rezultă că avansul la apartamentul cumpărat la 12.07.1991 și 35 de rate din împrumut a câte 2494 lei au fost achitate exclusiv de aceasta cum de altfel a reținut și prima instanță dar a greșit când nu a constatat că restul de rate de la 01.01.1995 până la 30.09.1996 (27%) au fost achitate din bani comuni.
Pârâtul critică cele două hotărâri deoarece în mod greșit instanța de fond:
1.- Nu a constatat drepturi egale și la dobândirea apartamentului, contribuția de 73% reținută pentru reclamantă nefiind dovedită sau cel puțin indicat modul de cuantificare.
2.- A atribuit apartamentul reclamantei cu încălcarea dispozițiilor art. 6739cod proc. civilă respectiv nu a ținut seama de aspectul că reclamanta locuiește în B iar acesta domiciliază în continuare în F și nu are alt spațiu.
Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr.175 din 12 iunie 2008 admis apelul declarat de pârâtul, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu și sentința apelată în sensul că a stabilit că părțile au dobândit cu contribuție egală de câte și apartamentul nr.9 situat în F- și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 65.700 lei reprezentând contravaloarea cotei sale părți în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta ().
A obligat apelanta - reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către apelantul - pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Părțile s-au căsătorit la 26.08.1989 iar în condițiile în care pârâtul nu a mai lucrat din septembrie 1990 au convenit ca în iulie 1991 să cumpere apartamentul pentru prețul de - lei și un comision de 2535 din care au achitat un avans de 16.905.
Restul de 149.610 lei s-a achitat tot urmare convenției părților prin credit făcut de reclamanta care era angajată, sumă la care s-a adăugat și dobânda totală de 14961 lei, ratele de aproximativ 2700 lei fiind oprite din salariul reclamantei în perioada 01.10.1991 - 30.09.1996 (pag. 79-81 dosar fond).
Ca situație generală de notorietate, asemenea apartamente din fondul locativ de stat au fost cumpărate de o mare parte familiilor cu domiciliul în orașe imediat după anul 1990 cu credit de la CEC pe un anumit număr de ani.
Deși succesiv după anul de referință salariile au fost restabilite, indexate, majorate, negociate, prețurile apartamentelor astfel cum au fost stabilite prin contractele inițiale nu au fost reactualizate neprevăzându-se asemenea clauze în contracte.
Din aceste motive, comparând salariul reclamantei astfel cum rezultă din cartea de muncă de la pag. 66 și următoarele dosar fond, cu rata de aproximativ 2700 lei/lună pe care o achita rezultă că la momentul plății primei rate (septembrie 1991) acesta era de 13.130 lei iar la data achitării ultimei ( octombrie 1996 ) era de 670.000 lei.
Făcând un raport succesiv /salariu rezultă de exemplu că dacă la data primei rate aceasta reprezenta 20% din salariul reclamantei după un an - 7% iar la momentul ultimei 0,4% din salariu.
Raportând chiar prețul total efectiv plătit în care se include și dobândă la împrumut (total 184.011 lei) la salariul reclamantei rezultă că acesta era puțin mai mic decât un salariu al reclamantei pe luna mai 1994 (146.505 lei) sau J din salariul acesteia pe luna martie 1995 (aproximativ 370.000 lei).
De asemenea, cum din cuprinsul hotărârii de divorț (pag. 8-9 dosar fond) rezultă că relațiile dintre părți s-au deteriorat mult după anul 2000, este de presupus că și pârâtul, chiar și până în septembrie 1992 când a început să încaseze ajutor de șomaj până în decembrie 1994, avut o contribuție, dacă mai puțin bănească în derularea vieții de familie în care exista și un copil.
Raportând chiar rata lunară la șomajul încasat de pârât (pag. 76 și următoarele dosar fond) rezultă că aceasta reprezenta de exemplu aprox.10% din indemnizația lunară pe anul 1994.
De asemenea, coroborând declarațiile martorilor pârâtului (pag.59-60) cu certificatul de moștenitor și testamentul de la pag. 167-169 dosar fond a reținut că începând cu anul 1993 acesta era beneficiarul cotei de dintr-un apartament din B de la care încasa chirie iar din ianuarie 1995 acesta s-a angajat.
De asemenea mai reține cert că astfel cum rezultă din copia cărții de muncă a reclamantei sau din actele de la pag. 93-95 și 101 dosar fond pe toată perioada conviețuirii reclamanta a avut venituri mai mari decât pârâtul iar în mai 1996 și anii 1997 - 1998 aceasta a beneficiat de cote de moștenire dar acestea se regăsesc în alte bunuri mobile și îmbunătățiri la apartament ori aceasta nu a înțeles să pretindă o cotă mai mare de contribuție asupra întregii mase de împărțit.
Cum valoarea apartamentului la momentul partajului este dată de prețul de circulație urmare exploziei pieții imobiliare și nu prețului efectiv investit ar fi inechitabil să se accepte susținerea reclamantei din acțiune sau din motivele sale de apel sau soluția instanței de fond care nici nu este motivată respectiv argumentată cuantificarea procentelor de contribuție.
Referitor la atribuirea apartamentului, reține că soluția instanței de fond este temeinică și legală având în vedere că acesteia i s-au încredințat minorii spre creștere și educare.
De asemenea, din actele de la pag. 26-27, 59-60, 68-69, 73 dosar apel și actul depus la ultimul termen rezultă că deși din toamna anului 2007 aceasta locuiește cu minorii în B urmează ca din iunie 2008 să revină în F, urmând a se angaja la punctul de lucru al SRL S din contextul dosarului rezultă că aceasta provine și are rude în Județul
Deși pârâtul s-a apărat în sensul că nu are alt spațiu de locuit, din actele de la pag. 61-67 dosar apel rezultă că din octombrie 2006 sau cel puțin din octombrie 2007 nu locuiește în apartament chiar dacă după această ultimă dată și reclamanta a plecat la B, locuind posibil la casa părinților de pe str. - - unde are și sediul societății.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul, considerând-o nelegală pentru motivul prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă, invocând următoarele motive;
- Atribuirea apartamentului nu este bazată pe argumente reale.
Deși reclamanta a prezentat instanței de apel o adeverință din care rezultă că urmează să se angajeze în F aceasta este făcută pro causa și stabilește o eventuală stare de fapt și nu una certă.
De fapt, reclamanta - intimată la acea dată locuia în B împreună cu minorii, în timp ce el nu are altă locuință.
- Cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată consideră că în mod greșit nu i s-au acordat cheltuielile de judecată inclusiv cele de la instanța de fond fiind greșit aplicate dispozițiile art.274 cod pr. civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă și a motivelor de recurs invocate constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.6799cod pr. civilă la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Instanța de apel a reținut că nu există un acord al părților cu privire la atribuirea apartamentului și nici unul din celelalte criterii nu operează în favoarea uneia sau celeilalte părți.
Astfel, în mod corect instanța a reținut ca și criteriu pentru atribuire faptul că ambii copii rezultați din căsătoria părților se află în grija reclamantei.
Chiar dacă reclamanta locuiește în B împreună cu copii nu constituie un impediment să-i fie atribuit imobilul în condițiile în care a continuat să suporte cheltuielile apartamentului până în luna noiembrie 2008.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, reține că este nefondat.
Instanța de apel a reținut vă recurentul nu a făcut la instanța de fond dovada cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat astfel că este corectă soluția sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Pârâtul nici nu a declarat apel pentru cî nu s-a soluționat corect capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Având în vedere cele expuse mai sus, reține că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 cod pr. civilă.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în F-.1 jud. V, împotriva deciziei civile nr.175 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /6.02.2009
Tehn.
2 ex./16.02.2009
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
