Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.532/
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: George
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de către reclamanta și pârâtul,ambii domiciliați în G,str.- nr.20, -/4,.3, împotriva deciziei civile nr. 70 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 2626 din data de 14.03.2005 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de .
În motivarea de fapt a cererii reclamanta arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria lor desfăcându-se prin divorț, conform sentinței civile nr.1679/2002 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 671/3.09.2003 a Tribunalului Galați.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament cu 2 camere și un autoturism 1300. De asemenea, au acumulat și o datorie de 53 milioane lei la întreținere pentru care au fost acționați în judecată.
Reclamanta solicită să îi fie atribuit apartamentul întrucât are un copil în întreținere, iar pârâtul are posibilitatea de a-și găsi mai repede și mai ușor o altă locuință. Mai precizează că i-a oferit deja pârâtului contravaloarea cotei-sale părți din apartament, dar acesta a refuzat să o primească.
În drept a invocat disp. art. 728.civil și art. 26 alin.1 din Codul familiei.
Pârâtul, legal citat, a formulat cerere reconvențională prin care solicita să se constate că apartamentul din G,-, -4,.3 este dobândit cu contribuția sa exclusivă.
A mai arătat pârâtul că părțile s-au despărțit în fapt în 1993, când pârâtul a început o relație de concubinaj cu o altă femeie, astfel cum rezultă și din decizia pronunțată de Tribunalul Galați în cauza de divorț. În același an a fost încheiat și contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 55061 pentru imobil, pentru plata ratelor poprirea fiind înființată pe salariul pârâtului.
Criteriul avut în vedere la partajarea bunurilor comune fiind contribuția fiecărui soț, solicită să se constate că reclamanta nu are nici o contribuție la dobândirea apartamentului.
În ceea ce privește autoturismul 1300, arată că a fost dobândit tot cu o contribuție exclusivă a sa și a fost înstrăinat în 1995.
A fost conexat dosarul nr. 1204/C/2006 al Judecătoriei Galați, având ca obiect tot partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în care are calitatea de reclamant și are calitatea de pârâtă.
Prin încheierea de admitere în principiu din 22.09.2006 s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de apartamentul nr. 3 din G,-, - compus din două camere și dependințe, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SA în 1993 și un autoturism 1300, cumpărat de la SC SA în 1995.
Prin Sentința Civilă nr.1946 /05.03.2007 Judecătoria Galația admis acțiune formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul. A respins cererea reconvențională și acțiunea conexă ca nefondată. A dispus sistarea stării de codevălmășie și ca urmare a partajului a atribuit reclamantei-pârâte apartamentul cu nr. 3 situat în G,-, - în valoare totală de 104.300 lei. A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 52150 lei reprezentând contravaloarea cotei părți ce i se cuvine acestuia, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. A atribuit pârâtului-reclamant autoturismul în sumă de 1000 lei și l-a obligat să plătească reclamantei-pârâte contravaloarea cotei-parte ce i se cuvine, în sumă de 500 lei. A obligat reclamant-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant 598,16 lei reprezentând cheltuieli de judecată după compensare.
A reținut în motivare că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize imobiliare și a unei expertize auto având ca obiective identificarea și evaluarea bunurilor. S-a dispus ca onorariile de expert să fie achitate de către reclamantă. Față de refuzul categoric al ambelor părți de a achita onorariul expertului auto, acestea au fost decăzute din probă. Prețul autoturismului a fost stabilit de instanță la suma de 1000 lei, întrucât față de vechimea autoturismului și uzura acestuia (fiind cumpărat de la o societate de taximetrie) s-a apreciat că nu ar putea fi valorificat cu mai mult. Autoturismul aflându-se în posesia pârâtului, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța i-l va atribui acestuia, cu obligarea la plata sumei de 500 lei către reclamantă, reprezentând cota de din dreptul ei de proprietate asupra acestuia. Din raportul de expertiză imobiliară întocmit în cauză de expert ing., față de care părțile nu au avut obiecțiuni, rezultă că valoarea actuală a apartamentului din str.- este de 104.300 lei. Motivat de faptul că apartamentul nu este comod partajabil în natură, iar reclamanta a solicitat atribuirea acestuia obligându-se să achite pârâtului contravaloarea cotei-părți ce i se cuvine, potrivit disp.art. 673 ind.10 alin.4 pr.civ. instanța va atribui apartamentul reclamantei, fixând prin hotărâre și un termen maxim pentru plata sumei de 52150 lei către pârât.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
În motivare, apelanta reclamantă- pârâtă a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra datoriei comune a părților, reprezentând cheltuielile de întreținere. Un alt motiv de apel este acela că pârâtul- reclamant nu a achitat în întregime taxa judiciară de timbru și că acesta nu a achitat onorariul pentru expertiza auto, instanța stabilind o valoare aleatorie a autoturismului, obligând-o în mod greșit la plata cheltuielilor de judecată. În consecință, a solicitat admiterea apelului.
În motivele de apel, apelantul- pârât - reclamant a arăta că instanța a reținut nejustificat că părțile au avut o contribuție egală la achiziționarea casei și a autoturismului, întrucât din probele dosarului rezultă că părțile sunt separate în fapt din anul 1993, aspect reținut cu putere de lucru judecat în decizia civilă 67/03.09.2003. În ceea ce privește sentința civilă, instanța a reținut unilateral că are o valoare de 1000 RON fără a se efectua o expertiză tehnică.
Prin decizia civilă nr.70 din 11.02.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de către reclamanta-pârâtă, domiciliată în G,-, -4,.3 și l-a anulat în parte, ca insuficient timbrat, în ceea ce privește datoria comună către Asociația de proprietari nr.770 G, împotriva sentinței civile nr. 1946/5.03.2007 a Judecătoriei Galați.
A admis apelul declarat de către pârâtul-reclamant, domiciliat în G,-, -4,.3, împotriva sentinței civile nr. 1946/05.03.2007 a Judecătoriei Galați.
A schimbat în parte sentința apelată și, în rejudecare:
A constatat că valoarea autoturismului marca cu număr de înmatriculare - este de 840 lei, în loc de 1000 lei și l-a obligat pe pârâtul-reclamant să-i plătească reclamantei-pârâte suma de 420 lei, în loc de 500 lei, cu titlu de cotă-parte la dobândirea acestui bun comun.
A menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A obligat pe apelanta-reclamantă-pârâtă să plătească apelantului-pârât-reclamant suma de 1534,45 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie,Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la apelul declarat de apelanta reclamantă- pârâtă, s-a susținut că instanța a reținut greșit valoarea mașinii, fără o expertiză, valoarea de circulație fiind cel puțin egală cu valoarea stabilită a unei mașini pentru programul "rabla" și că instanța nu a reținut datoria comună a soților la întreținere. Transpuse în termeni juridici, solicitările apelantei vizează o mărire a masei partajabile, respectiv a cotei sale cu valoarea reală a mașinii și prin scăderea datoriei. Asta presupune că apelanta contestă valoric suma de 2000 lei( diferența dintre valoarea propusă de apelantă, de 3000 și cea de 1000 lei reținută de instanță) și valoarea de 8500 lei datoria.
Pentru aceste solicitări, s-a stabilit taxa judiciară de timbru la valoarea contestată, conform art. 3 al. 2 lit. c din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 7 din normele metodologice de aplicare a aceleiași legi, astfel, 82,98 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar pentru valoarea mașinii și 169,12 taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar pentru valoarea datoriei. Fără a formula cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, apelanta reclamantă- pârâtă a achitat taxa doar pentru prima cerere. În consecință, în baza art. 20 din legea 146/1997, instanța a anulat apelul în parte, în ceea ce privește datoria comună, ca insuficient timbrat.
Pe fond, referitor la valoarea mașinii, expertiza administrată în apel a stabilit o valoare de circa 840 lei, valoare apreciată de instanță ca fiind reală.
La prima instanță, încheierea de admitere în principiu stabilește în sarcina reclamantei plata tuturor expertizelor, iar expertiza auto nu s-a efectuat din culpa reclamantei întrucât nu a plătit și onorariul aferent. Dispoziția ca reclamanta să plătească expertizele apare ca firească, în condițiile în care pârâtul - reclamant a susținut că a avut o contribuție exclusivă la dobândirea bunurilor comune și nu avea nici un interes de a le stabili valoarea.
Nu se poate reține valoarea de referință propusă de apelanta reclamantă- pârâtă pentru autoturism, egală cu valoarea stabilită a unei mașini pentru programul "rabla" întrucât acesta din urmă presupune îndeplinirea unor condiții, în primul rând aceea de a se achiziționa un nou autoturism, iar valoarea estimată pentru mașina veche se constituie ca avans pentru noua mașină. În nici un caz proprietarul nu primește în bani lichizi contravaloarea mașinii vechi. Ceea ce trebuie stabilit la partaj este valoarea actuală a bunului pe piată, respectiv cu cât se poate vinde/ cumpăra pe piață o mașină de tipul și cu caracteristicele celei analizate( inclusiv vechimea). Funcție de aceste criterii a stabilit expertul această valoare reținută și de instanță.
Referitor la taxa judiciară datorată de pârâtul- reclamant pentru prima instanță, ceea ce a contestat acesta a fost diferența până la contribuția exclusivă, ( 100%- 50%, recunoscută de reclamanta- pârâtă). Conform art. 3 al. 2 lit. c din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 7 din normele metodologice de aplicare a aceleiași legi, reclamantul-pârât datora 1327,62 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar pentru valoarea apartamentului( valoarea acestuia era de 42 821,352-f 75 ds fond, deci valoarea contestată de 50% este de 21 410,676 lei) și 85,52 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar pentru valoarea contestată a mașinii( 1000/2).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pentru că nu pot fi disjunse cheltuielile efectuate pentru cererea calificată de instanță ca fiind reconvențională și cele pentru apărare la partaj, în mod corect, instanța a compensat toate cheltuieli de judecată efectuate de părți și le-a împărțit în cote egale, conform art. 274-276 cod de procedură civilă.
A fost achitată în total suma de 1450,62 lei, cu chitanțele aflate la filele 83,108 dosar, îndestulătoare pentru a acoperi taxele stabilite.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul- pârât - reclamant referitor la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, aspectul care trebuie clarificat vizează data despărțirii în fapt a soților. Din cuprinsul deciziei civile 671/ A/ 03.09.2003 a Tribunalului Galați (f 4-5) nu rezultă, așa cum a susținut apelantul- pârât - reclamant data separației. Mai mult, în motivele de apel susține că despărțirea în fapt a survenit în urmă cu 2 ani de la data depunerii cererii, deci din 2001, și nu din 1993, așa cum susține tendențios în procesul de partaj. În același sens sunt și planșele foto depuse la dosar din care rezultă că, în 1999 părțile au plecat împreună în concediu. Depozițiile martorilor nu sunt convingătoare pentru că aceștia sunt colegi de serviciu, respectiv actuala concubină a apelantului- pârât - reclamant și nu sunt în măsură să cunoască data despărțirii în fapt, cu atât mai mult cu cât cei doi locuiesc în același apartament. În plus, ei contrazic chiar susținerile apelantului- pârât - reclamant făcute prin înscrisurile depuse în dosarul de divorț. Apartamentul a fost cumpărat, conform contractului de vânzare cumpărare la data de 08.02.1993( f 8) și a fost achitat integral până în anul 1998(f 17- adeverința). Autoturismul a fost cumpărat în anul 1995, conform contractului( f 9). Toate aceste date se situează în interiorul căsătoriei și a vieții în comun a celor doi soți, deci sunt bunuri comune. Referitor la veniturile realizate de fiecare din ei, apelantul- pârât - reclamant nu a făcut nici o remarcă, ceea ce înseamnă că a recunoscut împrejurarea că au avut venituri și contribuții sensibil egale.
Apelul vizând valoarea mașinii apare ca întemeiat față de considerentele expuse în ceea ce privește celălalt apel.
Împotriva acestei decizii civile,în termen legal,au declarat recurs reclamanta și pârâtul,ambii criticând-o prin prisma aplicării greșite a legii,motiv prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Deși în dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a invocat și modalitatea în care s-a evaluat autoturismul marca 1310,nr.înmatriculare GL.02., ulterior a renunțat la această critică,înțelegând să critice decizia doar prin prisma aplicării greșite a disp.art.274 Cod procedură civilă,susținând greșita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată către pârât.
Cu privire la recursul declarat de către pârât,Curtea a ridicat,din oficiu,excepția tardivității acestuia motivat de faptul că,decizia recurată i-a fost comunicată la data de 20.03.2008 (conform procesului verbal de predare existent la fila 83 dosar) iar recursul a fost declarat la data de 07.05.2008.
Reținând că pârâtul a ignorat disp.art.301 Cod procedură civilă,în sensul că nu a declarat recursul în termenul legal de 15 zile de la data comunicării deciziei atacate,Curtea va respinge respectivul recurs ca fiind tardiv.
Referitor la recursul declarat de reclamanta,vizând doar plata cheltuielilor de judecată,Curtea constată că în mod justificat s-a dat eficiență disp.art.274 Cod procedură civilă,întrucât instanța de apel a respins apelul declarat de aceasta,în schimb l-a admis pe cel declarat de pârât.
Pentru aceste considerente,critica formulată de reclamantă apare ca fiind nejustificată,recursul urmând a fi respins ca nefondat.
În drept fiind aplicabile disp.art.312 pct.1 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de către reclamanta,domiciliată în G,-, -/4,.3, împotriva deciziei civile nr. 70 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
Respinge, ca fiind tardiv, recursuldeclarat de către pârâtul, domiciliat în G,str.- nr.20, -/4,.3, împotriva aceleiași decizii civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
- -/09.10.2008
- /20.10.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Anica Ioan, George
