Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 538/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 538/
Ședința publică din 30.09.2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 77 din 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal au răspuns: pentru recurenta-pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei ( fila 30) și pentru intimatul-reclamant, avocați - și - în baza împuternicirilor depuse la dosarul cauzei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorii părților, respectiv av., - și -, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., cu privire la excepția invocată prin întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant a dumneaei, aceasta învederează faptul că la fila 40 dosar fond, se află depusă procura judiciară din care-i dă calitatea de "exercita toate căile de atac în susținerea interesului cauzei ". Cu privire la cea de a doua excepție, respectiv tardivitatea declarării recursului, arată că acesta a fost formulat în termenul legal, excepție invocată prin cererea depusă la fila 34 dosar recurs.
Cu privire la recursul promovat, arată că acesta se întemeiată pe disp.art. 304 pct. 9 pr.civ. și vizează acțiunea de partaj și cheltuielile de judecată.
Cu privire la acțiunea de partaj, consideră că decizia pronunțată în apel este nelegală pentru faptul că a luat act de tranzacția părților încheiată la data de 7.12.2006, cu nouă luni înainte de pronunțarea sentinței de desfacere a căsătoriei, tranzacție extrajudiciară care nu s-a realizat nici în fața instanței și nici în fața notarului public. Motivarea,instanței de apel,că tranzacția are un caracter licit nu este corectă întrucât nu s-a putut stabili veridicitatea conținutului și nici a semnăturii. Pentru a avea un caracter licit și deci să-și poată produce efectele, tranzacția trebuia prezentată în fața instanței de judecată, care în prezența părților dă citire învoielii, părțile urmând a fi identificate și având obligația să semneze în fața președintelui completului. Motivarea apelului în sensul luării în considerare a tranzacției, are ca temei o decizie a fostului Tribunal Suprem, din anul 1969, decizie singulară care nu poate fi însă considerată practică judiciară în materie.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs arată că în cazul în care s-a considerat că tranzacția are un caracter licit nu se justifica obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Av.-, arată că prin recursul promovat pârâta critică decizia pronunțată de Tribunalul Galați care prin admiterea apelului formulat de reclamant a luat act de tranzacția părților încheiată în timpul procesului de divorț la data de 07.12.2006, tranzacție care soluționează cererea de partaj introdusă odată cu acțiunea de divorț.
Așa cum rezultă din actele dosarului, respectiv fila 26 dosar fond, prin cerere reconvențională pârâta a solicitat la rândul său partajul în cote egale a imobilului bun comun situat în municipiul T, reprezentând un apartament cu două camere la bloc.
Prin motivele de recurs pârâta consideră că instanța de apel în mod greșit a validat învoiala părților din 7.12.2006, însă tranzacția fiind extrajudiciară și recurenta lipsind de la judecată, instanța s-a aflat în imposibilitate de a putea stabili veridicitatea conținutului și a semnăturii acesteia. Așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 01.03.2007, aflată la fila 70 dosar fond, apărătorul pârâtei arată că în principiu nu contestată semnătura pârâtei, nu a fost prezentă când s-a încheiat această tranzacție", dar încearcă să dea tranzacției un alt înțeles susținând peste conținutul acesteia. Nefiind contestată semnătura sulta de 3000 euro este echivalentul cotei ce i de cuvine de la apartament, celelalte susțineri fiind evident neavenite.
Cât privește legalitatea tranzacției în timpul procesului, legalitatea acesteia este de necontestat în raport de prev. art. 36 Codul familiei.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise.
Av. -, în combaterea recursului promovat de pârâtă și în completarea susținerilor colegei sale av. -, arată faptul că soții la sfârșitul anului 2006 au venit din Italia cu scopul de a rezolva desfacerea căsătoriei și partajul bunurilor comune.
Instanța de apel a pronunța o decizie temeinică și legală în raport cu disp.art. 36 Codul familiei și art. 6734alin. 1 și 2 Cod procedură civilă în sensul că a luat act de tranzacția licită încheiată de părți, tranzacție necontestată niciun moment.
Este de observat că această învoială a părților a avut loc după introducerea acțiunii de divorț și își produce efectele concomitent cu rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care s-a desfăcut căsătoria.
Cu privire la procura dată d-nei av., arată că aceasta a fost dată numai pentru acțiunea de desfacere a căsătoriei.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise și practică judiciară în materie.
Av., în replică, arată faptul că procura dată de pârâtă se referea atât la divorț cât și la partaj; tranzacția s-a depus mult peste data când s-a încheiat; în mod constant a contestat tranzacția încheiată și depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea Prin cererea înregistrată la Judecătoria Galați sub nr- reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură "- " chemat în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată între părți la 25 2000, pârâta să-și păstreze numele din căsătorie acela de "", partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei, respectiv un apartament situat în T, str. -. - nr.10, -B,.2,.4, județul G, compus din 2 camere și dependințe în cota de 100%.
Se arată în motivarea acțiunii că pârâta ascuns faptul că mai fost căsătorită și are în întreținere un copil minor iar după perioadă de 1 an de zile relațiile au început să se deterioreze din culpa soției-pârâte care refuza constant să-și îndeplinească obligațiile conjugale, respectiv să facă menajul iar când i se atrăgea atenția îl insulta și îl amenința cu bătaia.
Pe fondul acestor neînțelegeri relațiile dintre părți s-au răcit fapt care dus la despărțirea în fapt la sfârșitul anului 2001.
Reclamantul încercat să reia conviețuirea cu pârâta însă aceasta refuzat, și astfel introdus prezenta acțiune.
În drept și- întemeiat acțiunea pe disp. art. 37, 38 ind.1 și 40 din fam.
Pârâta formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii de divorț ca nefondată și cerere reconvențională prin care solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului-pârât.
În motivarea cererii reconvenționale se arată că a adus la cunoștința soțului că mai are un copil din altă căsătorie, că la început s-au înțeles foarte bine, că și-au stabilit domiciliul comun la părinții săi în unde au avut condiții foarte bune față de cel din Italia, că până în luna august 2001 s-au înțeles bine chiar dacă reclamantul avea probleme de sănătate, l- îngrijit cu atenție și a făcut tot ce se putea pentru se face bine. După cumpărarea apartamentului au hotărât să se mute în Italia unde reclamantul și- schimbat comportamentul în sensul că se comporta agresiv și o trata ca menajeră. Când cerea bani soțului său acesta devenea nervos, începea să insulte și să o lovească. Văzând că nu are bani a insistat să-și caute serviciu și astfel în luna mai 2003 a alungat- din casă. Consideră că relațiile sunt iremediabil vătămate, fapt pentru care solicită desfacerea căsătoriei.
Au fost audiați martorii și De L, propuși de către reclamant.
, audiată în calitate de martor, a arătat că fost în vizită la soți și văzut că aceștia se ceartă, că diferența de vârstă fost un motiv de divorț, că pârâta era mai tânără decât reclamantul și era și mai recalcitrantă. Reclamantul spus soțului martorei că nu mai vrea să mai conviețuiască cu pârâta, că au locuit în T, că au cumpărat un apartament. Reclamantul povestit soțului martorei că pârâta l- bătut iar martora asistat atunci când pârâta l-a înjurat pe reclamant.
Din declarația martorei De rezultă că părțile au locuit atât în cât și în Italia, că au venit în țară în vara anului 2001 și și-au cumpărat un apartament. Mai arată martora că, cunoaște din spusele reclamantului că aceasta o lovea și s- căsătorit din interes. Precizează martora că în fața sa pârâta i-a spus reclamantului să ierte pentru loviturile date și că pârâta i- spus că se bătea cu reclamantul că fost mai tânără și că nu l- înțeles pe acesta.
În dovedirea cererii reconvenționale și combaterea acțiunii principale au fost audiate martorele și.
Din declarațiile martorelor rezultă că părțile au locuit în România după care au plecat în Italia, după care au revenit în țară și și-au cumpărat un apartament în Cât timp au locuit în țară părțile s-au înțeles, însă motivul despărțirii fost acela că reclamantul părăsit domiciliul și a plecat în Italia, refuzând să- achite banii pentru care fost obligat la plata pensiei. Motivul despărțirii părților fost acela că fiica sa avea un copil din altă căsătorie și acesta era motivul discordiei dintre soți. Reclamantul era persoană mai în vârstă, bolnav, iar pârâta era femeie gospodină și se ocupa de soț.
S-au administrat probe iar în urma administrării probelor Judecătoria Tecuci la data de 7 mai 2007 admis în parte în principiu acțiunea principală formulată de reclamant și constatat că părțile în calitate de soți au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în T, str. -. - (fostă-) - 20,. 2,. 2,. 36, jud. G, asupra căruia are o cota de 70% reclamantul-pârât și 30% pârâta- reclamantă.
Pentru formarea și evaluarea loturilor s-a desemnat un expert constructor.
Prin sentința civilă nr. 1968/20.09.2007 a Judecătoriei Tecucia fost admisă în parte acțiunea având ca obiect divorț și partaj bunuri comune formulată de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâta reclamantă și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul pârât.
A fost declarată desfăcută căsătoria încheiată și înregistrată sub nr. 202/25.09.200 la Starea Civilă a Primăriei T din vina ambilor soți.
S-a dispus ca pârâta reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de " ".
S-a dispus încetarea stării de devălmășie și, ca efect al partajului, atribuit reclamantului -pârât imobilul apartament situat în T, str. G - ( fostă -) nr. 10, - 2 b. 2. 36, în valoare de 74314 lei.
A fost obligat reclamantul - pârât să plătească pârâtei reclamante suma de 22.244 lei reprezentând cotă parte din valoarea apartamentului.
A fost obligată pârâta reclamantă să plătească reclamantului. Pârât suma de 3675,51 lei cheltuieli de judecată, iar reclamantul - pârât să plătească pârâtei - reclamante suma de 1297,85 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentința, prima instanță a reținut în esență că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina ambilor soți, respectiv a pârâtei, care îl insultă pe reclamant și îl lovea uneori, dar și a reclamantului care refuza să o întrețină și refuza să întrețină și copilul pârâtei din prima căsătorie.
În ceea ce privește partajul, s-a stabilit prin raportul de expertiză că valoarea apartamentului este de 74.134 lei și acesta nu este partajabil în natură, motiv pentru care a fost atribuit reclamantului pârât.
Potrivit art. 274.pr.civ. instanța a obligat-o pe pârâta -reclamantă să-i plătească reclamantului pârât suma de 3675,31 lei reprezentând J din cheltuielile de judecată, avându-se în vedere onorariul de avocat, onorariile de expertiză, contravaloarea transportului pentru termenele de judecată, legalitatea din dosar. Nu s-a avut în vedere contravaloarea biletelor de benzină și a cazării la o zi după proces, la ore târzii, astfel cum rezultă din bonurile depuse la dosar.
De asemenea a obligat pe reclamantul pârât să plătească pârâtei reclamante suma de 1.297,85 lei reprezentând J din contravaloarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentințe a declarat apel reclamantul - pârât, criticându-le sub mai multe aspecte:
Astfel, deși prima instanță a luat act că părțile s-au înțeles cu privire la partaj, înțelegere cuprinsă în convenția intitulată " Tranzacția", încheiată la data de 07.12.2006, după introducerea acțiunii de divorț, a înlăturat nejustificat această înțelegere, considerând că este lovită de nulitate absolută întrucât este făcută în timpul căsătoriei.
În realitate a solicitat să se constate că, fața de prevederile art. 36.fam.convenția părțile cu privire la împărțirea bunurilor comune este perfect valabilă și dispensa instanței de judecată să determine bunurile comune și apoi să le împartă între cei doi foști soți, stabilind cotele de contribuție și cota corespunzătoare.
A apreciat apelantul că nu are caracter ilicit convenția dintre soți cu privire la împărțirea bunurilor comune atunci când este făcută după introducerea acțiunii de divorț și este menită să producă efecte numai după desfacerea căsătoriei, urmând să fie omologată prin hotărârea de divorț sau ulterior, printr-o altă hotărâre judecătorească, deoarece în ambele cazuri nu se face altceva decât să se consfințească voința soților cu privire la bunurile comune bazată pe desfacerea iminentă a căsătoriei.
În mod greșit instanța de fond a constatat că reclamantul-pârât are o contribuție de 70%, iar pârâta - reclamantă o contribuție de 30% la dobândirea imobilului fără a se dovedi în nici un fel contribuția pârâtei - reclamante.
Apartamentul a fost achiziționat la scurt timp după încheierea căsătoriei cu banii pe care reclamantul pârât i-a avut dinainte de căsătorie. Totodată suma de 3000 euro pe care reclamantul pârât i-a dat-o pârâtei reclamante nu reprezintă vreo contribuție a acesteia la dobândirea bunului, ci a fost dată în scopul soluționării cât mai urgente și rezonabile a litigiului.
În mod greșit, prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu a scăzut din suma de 22.244 lei, reprezentând cota parte din valoarea apartamentului, suma de 3000 euro pe care reclamantul a achitat-o pârâtei la încheierea tranzacții.
În mod greșit prima instanță a dispus obligarea pârâtei către reclamant la plata sumei de 3675,51 lei cheltuieli de judecată, câtă vreme cheltuielile efectuate de reclamant se ridică la suma de 13.323 lei, conform dovezilor depuse la dosar. Astfel, dacă s-ar fi luat în calcul cotele de contribuție la dobândirea apartamentului, instanța ar fi trebuit să oblige pârâta să-i plătească reclamantului 70% din aceste cheltuieli.Nu puteau fi înlăturate biletele de benzină de după proces, la ore târzii, atâta vreme cât aceste bilete purtau datele ce coincid cu termenele de judecată, și deplasarea de la B la T, la proces sau cu ocazia efectuării expertizei.
În mod greșit instanța de fond a dispus obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 1297,85 lei, fără a arăta modul de calcul al acestor cheltuieli.
Și nu în ultimul rând, prima instanță a omologat în mod greșit raportul de expertiză privind evaluarea apartamentului la suma de 74.314 lei și a respins obiecțiunile formulate de reclamant, precum și cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză. Un astfel de apartament, stare corespunzătoare și cu toate instalațiile funcționale și vinde în municipiul T la un preț de maxim 65.000 lei, față de starea actuală a imobilului prețul stabilit fiind exagerat de mare.
În ceea ce privește divorțul reclamantul -pârât a criticat reținerea culpei sale în desfacerea căsătoriei. A apreciat că relațiile de familie s-au destrămat din vina exclusivă a pârâtei, datorată comportării sale total necorespunzător față de reclamant, a lipsei de afecțiune și a interesului vădit al pârâtei de a ajunge în Italia cu orice preț.
În urma analizării probelor considerând ca legală convenția soților cu privire la împărțirea bunurilor comune după introducerea acțiunii de divorț prin decizia civilă nr. 77 din data de 14.02.2008 Tribunalul Galația admis apelul reclamantului și a luat act de tranzacția părților cu privire la capătul de cerere privind partajarea bunurilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care a susținut că tranzacția nu este legală fiind încheiată cu mult înainte de introducerea acțiunii de divorț și partaj iar instanța nu a verificat dacă această învoială reprezintă voința părților în mod special al pârâtei.
S-a mai invocat și nelegalitatea aplicării disp.art. 274 pr.civ. în condițiile în care din conținutul tranzacției rezultă că prin încheierea acesteia se stinge orice pretenție.
Recursul de față nu este fondat.
Așa cum a reținut și instanța de apel convenția încheiată între părți nu are caracter ilicit în condițiile în care a fost făcută după introducerea acțiunii de divorț. A se vedea în acest sens data încheierii tranzacției 07 decembrie 2006 și data introducerii acțiunii de divorț 31 octombrie 2006.
Faptul că tranzacția nu reprezintă voința pârâtei este infirmat de susținerile martorilor audiați la instanța de fond și care au relatat că această convenție a fost încheiată în prezența lor.
Potrivit disp.art. 274 pr.civ. partea căzută în pretenții va suporta cheltuielile de judecată astfel că în mod legal intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care apelul reclamantului a fost admis.
Văzând și disp.art. 312 în ref. la art. 296 din pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Potrivit disp.art. 274 și următoarele din pr.civ. pârâta - recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuat de intimat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtei, împotriva deciziei civile nr. 77 din 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./09.10.2008
Tehnored./ 2 exp./09.10.2008
Fond: Judecătoria Tecuci - judecător -
Apel: Tribunalul Galați - judecători și
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
