Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 544/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.544/
Ședința publică din 01.10.2008
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul, domiciliat în B,- împotriva deciziei civile nr.49 din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de apărătorul ales al acestuia av. potrivit delegației depusă la dosar, intimata-pârâtă personal și asistată de apărătorul ales al acesteia av. în baza delegației depusă în dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului depune la dosar planșa fotografice ce reprezintă garajul și înmânează un exemplar și părții adverse.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului av. având cuvântul în susținerea recursului consideră că Tribunalul Brăila în mod nelegal a înlăturat criticile reclamantului referitoare la greșita partajare în natură a imobilului, argumentele prezentate în motivarea hotărârii nefiind valide. Instanța de apel a ignorat faptul că urmare obiecțiunilor reclamantului exp. a constatat prin suplimentul nr.I la expertiză, că nu este posibilă partajarea în natură a imobilului întrucât nu ar putea fi respectate cerințele minime legale în domeniul urbanismului. Mai mult expertul a constatat și existența construcției garaj amplasată atât pe lotul atribuit reclamantului cât și pe lotul atribuit pârâtei, neputând fi pusă în executare hotărârea și accesul reclamantului la imobil fiind practic imposibile. In hotărâre nu se specifică modul de atribuire a garajului, ar trebui demolat însă pentru autorizație trebuie efectuate o serie de demersuri de către proprietarul acesteia, proprietar care nu a fost stabilit. Argumentul expertului că nu se pot forma două loturi egale este combătut de constatările raportului de expertiză, acesta arătând că nu este posibilă o împărțire în loturi aproximativ egale, ținând cont de modul cum sunt amplasate construcțiile în teren. In ce privește pretinsa poziția inconstantă a reclamantului, aceasta se datorează multiplelor soluții de partajare propuse prin expertizele efectuate. Referitor la dezideratul partajării în natură a imobilelor, acesta poate fi atins doar în condițiile obținerii a două loturi aproximativ egale ca valoare, cu satisfacerea în mod echitabil a intereselor patrimoniale ale părților. In cazul de față valoarea lotului II este diminuată datorită disfuncționalități create de calea de acces, cu o lățime stabilită în mod nelegal la numai 1,60 când trebuia stabilită la 1,90 și este obturată de existența unui garaj ce nu a fost expertizat, face imposibilă folosința normală a terenului pe care se află construcția, efectuarea unor eventuale lucrări de demolare, modificare sau construire a unui imobil pe acel teren nu îndeplinește nici cerințele legale referitoare la. Expertiza nu a stabilit nici modalitatea de racordare a clădirii aflate pe lotul II la rețelele de apă, canal și gaze naturale. Față de cele expuse solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr.49/2008 a Tribunalului Brăila în sensul schimbării în parte a sentinței civile nr.3050/2007 și dispunerea atribuirii întregului imobil uneia din părți cu obligarea acesteia la plata sultei.
La întrebarea instanței în ce temei s-a formulat recursul, apărătorul recurentului precizează că recursul se încadrează în disp.art.304 pct.7,8, și 9 pr.civilă.
Apărătorul intimatei av. având cuvântul precizează că în motivarea recursului nu se arată în concret în ce constă interpretarea greșită a actului dedus judecății sau care sunt dispozițiile legale încălcate prin hotărârea recurată. In realitate criticile recurentului se referă la netemeinicia hotărârii, aspect care nu poate face obiect de recurs, reglementat ca o cale extraordinară de atac și limitat potrivit art.304 numai la motive de nelegalitate. Consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală având în vedere și probatoriul administrat în cadrul apelului. In mod corect s-a reținut prin hotărârea recurată că expertul a opiniat ca partajarea este posibilă, dar numai că nu pot fi asigurate două loturi egale, după despărțirea părților prin divorț, s-au avut în vedere interesele ambelor părți. Reclamantului i-a fost atribuită construcția nouă iar intimatei partea veche. Soluția pronunțată în apel îi este favorabilă recurentului-reclamant. Garajul poate fi demolat întrucât intimata nu se opune. Așa cum s-a susținut în fața instanței de apel și de fond nu numai că atribuirea întregului imobil intimatei nu este admisibilă nefiind solicitată de aceasta, dar aceasta nici nu are posibilități materiale de a suporta o atare sultă de din total imobil, fiind deja în vârstă, pensionară, cu probleme de sănătate și fără alte venituri suplimentare. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanța nr.38/01.10.2008.
Apărătorul recurentului în replică menționează că a făcut referire la normele de urbanism. Consideră că sunt aplicabile disp.art.673 ind.9 și 10 pr.civilă. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.2656/2006 - număr vechi, - - format nou, pe rolul Judecătoriei Brăila reclamantul solicită în contradictoriu cu pârâta partajarea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei și a imobilului bun comun - situat în B,- compus din teren 386 mp. și construcție.
Prin sentința civilă nr.3050/17.05.2007 Judecătoria Brăilaa admis cererea formulată de reclamant și cererea reconvențională.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri: imobil situat în B,-, format din locuință, anexe și teren în suprafață de 386 mp (369 mp real măsurat) în valoare totală de 222.759,58 lei și bunurile mobile enumerate în tranzacția din 10.05.2007.
A dispus încetarea stării de devălmășie asupra imobilului prin formarea a 2 loturi, conform variantei 2 din suplimentul nr.3 la raportul de expertiză și din schița anexă, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel:
Lotul 1 format din încăperile 1-7 și 12 și teren în suprafață de 118,74 mp, în valoare totală de 79.503,34 lei, se atribuie în proprietate pârâtei - reclamante.
Lotul 2 format din încăperile 8-11, anexe și teren în suprafață de 250,26 mp, în valoare totală de 143.256,24 lei, se atribuie în proprietate reclamantului - pârât.
A obligat reclamantul - pârât la plata unei sulte de 31.876,40 lei către pârâta - reclamantă.
În baza art.271 Cod procedură civilă, a luat act de tranzacția încheiată cu privire la bunurile mobile.
A obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 200 lei reprezentând supliment onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.2141/2005 a Judecătoriei Brăilas -a desfăcut căsătoria părților încheiată în anul 1967.
Prin contractul de vânzare - cumpărare din 26.11.1982, părțile au dobândit proprietatea locuinței situată în B,-.
Prin Ordinul Prefectului nr.335/25.10.2005, părților li s-a atribuit în proprietate terenul aferent locuinței în suprafață de 386 mp (real măsurat 369 mp).
Prin suplimentul nr.3 la raportul de expertiză (fila 84) s-a calculat valoarea imobilului la suma de 221.121,54 lei.
La această valoare s-a adăugat valoarea instalației de gaze vechi, executată de ambele părți, în valoare de 1638 lei.
Prin suplimentul nr.3 la raportul de expertiză imobiliară, s-au executat 2 variante de lotizare. Varianta 1 cuprinde lotul 1 cu încăperile 1-6,12 și 81,5 mp teren, în valoare totală de 58.804,53 lei și lotul 2 cu încăperile 7-11, anexe gospodărești și teren 287,5 mp, în valoare totală de 169.365 lei.
În varianta 2 fost trecută încăperea nr.7 (cu terenul aferent) din lotul 2 în lotul 1, valoarea lotului 1 crescând la 79.503,34 lei, iar valoarea lotului 2 scăzând la 141.618,24 lei.
Inițial, reclamantul a solicitat ca împărțirea locuinței să se facă în loturi egale (care va cuprinde fiecare câte 2 camere, hol, bucătărie și baie), conform variantei 1, iar lui să i se atribuie lotul 2 (partea din spate a locuinței) (fila 46). La termenul din 22.02.2007 (fila 94) solicită lotul 1 în varianta 1, iar la dezbaterile pe fondul cauzei și-a modificat poziția și a solicitat atribuirea în natură a imobilului pârâtei - reclamante cu obligarea acesteia la plata contravalorii lotului cuvenit lui (reclamantului).
Pârâta reclamantă a solicitat constant atribuirea lotului 1 din varianta 2. solicitat aceasta deoarece camera nr.7 pe care urma să o primească în plus, micșorând lotul reclamantului este mai nouă față de primele 2 camere care au o vechime de aproape 100 ani.
În drept, potrivit art.36 Codul familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțelii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
În consecință, s-a dispus încetarea stării de devălmășie prin formarea a 2 loturi, conform suplimentului nr.3 la raportul de expertiză (varianta nr.2), atribuindu-se pârâtei - reclamante lotul nr.1 (ce cuprinde încăperile 1-7 și 12 și teren 118,74 mp), în valoare totală de 79.503,34 lei, iar reclamantului - pârât lotul nr.2 (ce cuprinde încăperile 8, 9, 10 și 11, teren 250,26 mp și anexe), în valoare totală de 141.618,24 lei.
La valoarea lotului atribuit reclamantului - pârât s-a adăugat însă și suma de 1.638 lei ce reprezintă valoarea instalației de gaze, executată de ambele părți și care este numai în folosința reclamantului (pârâta având propria ei instalație de gaze, așa cum rezulta din raportul de expertiză în instalații, filele 115-116).
În consecință, valoarea lotului ce s-a atribui reclamantului - pârât este de 143.256,24 lei (141.618,24+1638= 143.256,24 lei), urmând ca acesta să plătească pârâtei pe lângă sulta cuvenită pentru egalizarea loturilor (ce a fost calculată la 31.057,40 lei) și J din valoarea instalația de gaze (1638: 2= 819 lei), în total 31.876,40 lei (31.057,40+ 819= 31.876,40 lei).
Instanța a apreciat că prin această partajare se respectă criteriile prevăzute de art.6739Cod procedură civilă, în sensul că loturile se suprapun parțial cu corpul din imobil pe care îl folosește fiecare parte. Atribuirea către reclamant a lotului nr.2 din varianta 2 face mai puțin împovărătoare sulta pe care trebuie să o achite pârâtei - reclamante (31.876,40 lei față de 58.804,53 lei cât ar fi trebuit să achite dacă i s-ar fi atribuit lotul 2 din varianta 1).
Deși nu s-a motivat cererea din finalul dezbaterilor de a i se atribui în natură imobilul pârâtei - reclamante, s-a considerat că aceasta se datorează lipsei mijloacelor materiale de a plăti sulta, atribuirea în natură a imobilului pârâtei nefiind posibilă deoarece configurația imobilului permite formarea de loturi.
Lotul nr.2 din varianta 2 îl avantajează pentru că are de plătit o sultă mai mică și chiar dacă i se atribuia doar o cameră de locuit (față de 3 cât are pârâta - reclamantă), primea, totodată, o suprafață mare de teren (250,26 mp față de 118,74 mp cât primește pârâta - reclamantă) care este mult mai valoroasă decât construcțiile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel, reclamantul pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se arată că prima instanță a greșit atunci când a dispus partajarea în natură a imobilului întrucât sulta pe care a fost obligat s-o plătească pârâtei este împovărătoare, practic imposibil de executat, consecința fiind aceea a scoaterii imobilului la licitație.
Mai arată apelantul, partajarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiile art. 673 Cod procedură civilă și art. 741 Cod civil, doctrinei și practicii judiciare, adică nu a fost respectat principiul dublei egalități a loturilor atribuite în natură-trebuia o egalitate atât în ce privește construcțiile dar și privitor la teren. Se precizează că prin modul de partajare, instanța a realizat o scădere a valorii lotului 2, modificându-i semnificativ și păgubitor destinația economică de locuință în regim. De altfel instanța nu a manifestat rol activ atunci când a apreciat că imobilul este comod partajabil în natură înlăturând cu ușurință concluziile raportului de expertiză - "Supliment" unde se precizează că nu se poate asigura o lățime a fiecărui lot de 1,9. Arată apelantul că în cazul împărțelii unei case, loturile formate trebuie să reprezinte fiecare o unitate arhitectonică, o unitate locativă distinctă fără ca, copărtașii să rămână în indiviziune forțată asupra unei părți dinăuntrul locuinței. În cauză, instanța de fond a trecut peste aceste aspecte, peste faptul că rețeaua de canalizare este la 30 cm de linia de hotar in interiorul lotului intimatei; rețeaua de gaze atribuită în lotul său este în realitate pozată pe construcțiile intimatei, a fost lăsată nesoluționată problema garajului existent pe de acces la lotul său, că peretele despărțitor de la camerele 7 și 8 este comun. Se mai arată că expertul nu a fost obiectiv atunci când a apreciat că se pot forma două unități locative distincte.
De aceea apelantul a solicitat odată cu motivele de apel efectuarea unei expertize tehnice imobiliare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului arătând că sulta la care apelantul a fost obligat este de o valoare rezonabilă față de ceea ce ar fi trebuit să plătească în situația în care se opta pentru varianta 1 din suplimentul la raportul de expertiză. De altfel, arată intimata în mod constant apelantul a solicitat lotul nr. 2, varianta 1 din suplimentul la raportul de expertiză însă instanța a apreciat că se impune și este în interesul ambelor părți varianta nr. 2 - supliment nr. 3, aceasta și pentru a nu-l împovăra pe apelant cu plata unei sulte consistente. Se mai arată că pe parcursul procesului la instanța de fond apelantul nu a precizat cum că imobilul nu ar fi comod partajabil în natură și nu a formulat obiecțiuni la variantele propuse de expertă.
Referitor la utilități, intimata arată că ele sunt separate, motivele invocate de apelant fiind pur formale, iar o altă variantă de lotizare l-ar fi obligat la o sultă mult mai mare. Nefondată este și susținerea potrivit cu care nici un cumpărător nu și-ar putea ridica construcții pe lotul ce i-a fost atribuit întrucât întreaga ieșire la stradă, exceptând lățimea casei, este de 4,15 ml, intimatei acordându-i-se o lățime de 2,25 ml. Faptul că autorizațiile de construcție se eliberează pentru lățimi mult mai mari nu constituie un impediment ca într-un partaj judiciar să nu poată fi constituite două unități locative distincte.
În apel a fost administrată proba cu expertiză tehnică imobiliară și expertiză tehnică în materie de gaze.
Tribunalul Brăila prin decizia civilă nr.49/05.03.2008 a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că valoarea imobilului situat în B,-, format din locuință, anexe și teren în suprafață de 386 mp (369 mp real măsurat) supusă partajului este de 247.185,45 lei, din care, valoarea instalației de gaz metan este de 4.372 lei.
A atribuit pârâtei reclamante lotul nr.1 format din încăperile 1-7 și 12, cu instalațiile aferente și teren în suprafața de 118,74 lei cu o valoare totală de 95.213,80 lei și reclamantului pârât lotul nr.2 format din încăperile 8-11, anexe, cu instalațiile aferente și teren în suprafață de 250 mp cu o valoare totală de 154.350,20 lei.
A obligat reclamantul pârât la plata unei sulte de 28.379 lei către pârâta reclamantă.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a obligat pe intimată să plătească apelantului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că prima instanță, ținând cont de toate probele administrate - expertiză tehnică imobiliară și supliment la aceasta, dar și de dispozițiile art. 673 Cod procedură civilă, a considerat în mod just că în raport de încăperile ocupate de fiecare parte, de configurația imobilului, varianta 2 din suplimentul 3 la raportul de expertiză este cea mai indicată. Referitor la posibilitatea de partajare în natură a imobilului, trebuie precizat că apelantul nu a făcut, la instanța de fond vreo obiecție, nu a susținut că nu s-ar putea face două unități locative distincte sau că prin această modalitate de sistare a stării de indiviziune s-ar diminua valoarea economică a acestuia ci doar a solicitat ca instanța să aibă în vedere varianta 1 din suplimentul 3 la raportul de expertiză. Nici expertul desemnat să efectueze raportul de expertiză în apel nu a apreciat că imobilul nu ar fi comod partajabil în natură, ci a explicat că nu se pot forma două unități locative, două loturi egale ca valoare ceea ce în practică este aproape imposibil. A mai arătat expertul că variantele de lotizare sunt cele prezentate de expertul de la fond și care se regăsesc în suplimentul nr. 3. Față de poziția procesuală inconstantă a reclamantului-apelant, de faptul că întotdeauna și chiar în condițiile demolării unor construcții, anexe, al executării de lucrări, este indicată partajarea în natură a imobilelor dar și pentru că în cauză, instanța a ales varianta cea mai puțin împovărătoare pentru apelant sub aspectul valorii sultei ce trebuie achitată intimatei.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând dispoz.art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă considerând-o nelegală pentru următoarele considerente:
In mod nelegal instanța de apel a înlăturat criticile pe care le-a făcut cu privire la greșita partajare în natură a imobilului, argumentele prezentate în motivarea hotărârii nefiind valide.
In prezenta cauză ambii experți desemnați de instanță au precizat că raportat la modul cum sunt amplasate construcțiile în teren și la lățimea minimă a terenului, imobilul nu este comod partajabil în natură, potrivit dispozițiilor legale.
Ca în speță, variantele de lotizare nu-i satisfac interesele patrimoniale deoarece prin această modalitate de partajare valoarea lotului II este mult diminuată datorită disfuncționalității create de calea de acces. Aceasta, cu o lățime stabilită în mod nelegal la numai 1,60 și obturată de existența unui garaj ce nu a fost expertizat de către expertiza îmbrățișată de instanță, face practic imposibilă folosința normală a terenului pe care se află construcția, efectuarea unor eventuale lucrări de demolare, modificare sau construire a unui imobil pe acel teren și nu îndeplinește nici cerințele legale referitoare la protecția împotriva incendiului.
Astfel, solicită modificarea hotărârilor instanței de fond și apel în sensul atribuirii întregului imobil uneia din părți cu obligarea acesteia la plata sultei în sumă de 121.405,73 lei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât criticile recurentului se referă la netemeinicia hotărârii aspect care nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, recursul fiind o cale extraordinară de atac și limitat numai la motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Solicitarea recurentului cu privire la atribuirea imobilului uneia din părți care este ambiguă întrucât nu precizează căreia dintre părți să i se atribuie.
Atribuirea imobilului pârâtei nu este admisibilă, nefiind solicitată de aceasta și nici nu are posibilități materiale de a suporta o atare sultă de din total imobil.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul deși, indică ca temei de drept al recursului său dispoz.art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, nu precizează pentru fiecare text indicat, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate.
In esență, critica recurentului se rezumă la modul de partajare în natură a imobilului cu consecința formării a două loturi și atribuirea fiecărei părți a unui lot.
Reaprecierea probelor, respectiv reanalizarea expertizei tehnice instrumentate în cauză nu mai poate face obiectul analizei în recurs, fiind un motiv de netemeinicie a hotărârii recurate și nu de nelegalitate.
Insă, în lumina dispoz. art.304 pct.9 cod procedură civilă, analizând aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale ce reglementează procedura împărțelii judiciare, respectiv dispoz.art.6735Cod procedură civilă reține că în mod legal instanța a dat eficiență principiului partajării în natură a bunului.
Văzând și dispoz.art.274 Cod procedură civilă ca parte căzută în pretenții va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimat.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispoz.art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursulcivil declarat de declarat de reclamantul, domiciliat în B,- împotriva deciziei civile nr.49 din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Obligă pe recurent către intimată la plata a 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.GB-31.10.2008
Dact.MH-31.10.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Șolea, Valentina Gabriela
