Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 55/
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 65/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta, în acțiune civilă având ca obiect partaj bunuri comune, cauză strămutată de la Curtea de Apel Constanța.
La apelul nominal au răspuns: pentru recurentul-pârât lipsă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 3/20.01.2010 și av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 1/2010 și pentru intimata-reclamantă lipsă AV. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este al doilea termen de judecată în recurs, după strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Constanța; recursul este timbrat.
Av. pentru recurentul-pârât, declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Av. pentru recurentul-pârât, declară că nu are alte cereri.
Av. pentru intimata-reclamantă,nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Av. pentru recurentul-pârât,apreciază că decizia civilă nr. 65/27.01.2009 a Tribunalului Constanța astfel cum a fost argumentată, este esențial nelegală pentru criticile expuse în motivele de recurs, cu precizările ce urmează a fi expuse oral în ședință, critici ce se circumscriu cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța decizia civilă recurată, instanța de apel a reținut, punctual, că:
- Încheierea de ședință din data de 26.04.2004 nu constituie încheiere de admitere în principiu iar reclamanta avea posibilitatea completării masei partajabile oricând, până la terminarea dezbaterilor;
- Obiectul cererii de partaj nu îl constituie acțiunile pârâtului deținute la SC SA și SC SA, care sunt bunuri proprii ale acestuia în calitate de acționar;
- Obiectul cererii de partaj îl constituie drepturile de creanță ale pârâtului asupra celor două societăți, adică contravaloarea capitalului social, a dividendelor neîncasate, sa imobilizărilor corporale și necorporale, bunuri în raport de care s-au stabilit corect obiectivele expertizei;
- data încetării calității de acționar a pârâtului la cele două societăți nu are relevanță decât în ceea ce privește calculul dividendelor, celelalte drepturi ale sale calculându-se prin raportare la valoarea de la data efectuării partajului și
- sancțiunea aplicată expertului este fără de efecte în plan procedural, neatrăgând nulitatea raportului de expertiză.
1. Astfel, sub un prim aspect, susține cădecizia recurată este pronunțată cu încălcarea esențială a legii fiind lovită de nulitate în raport cu caracterul imperativ și obligatoriu al normei de drept ignorate, respectiv art. 315 Cod procedură civilă care statuează pentru judecătorul fondului obligativitatea respectării întocmai a îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta.
Limitele rejudecării cauzei în apel după casare ar fi trebuit să fie determinate atât de împrejurările ce au determinat dubla casare cât și de directivele date de instanța superioară, în cele două cicluri procesuale anterioare, asupra problemelor de drept dezlegate. Astfel, prin prima decizie de casare și anume decizia civilă nr. 52/22.06.2007 s-a statuat că încheierea din 26.04.2004 îndeplinește cerințele art. 6735alin. 1 Cod procedură civilă raportat la obiectul partajului, prin urmare îndeplinește condițiile de fond și de formă ale unei încheieri de admitere în principiu. Față de această îndrumare, instanța de apel ar fi trebuit să comunice pârâtului și să pună în discuția părților natura juridică a notelor de ședință formulate de reclamantă la data de 24.05.2004, să stabilească dacă acestea aveau aptitudinea de a modifica acțiunea inițială, dar și dacă în cauză, față de cererile părților și cu respectarea principiului disponibilității procesului civil existau premisele pronunțării unei încheieri de admitere în principiu suplimentare, conform art. 6737cod procedură civilă. Astfel, instanța de fond și cea de apel nu au analizat cererea prin prisma propriilor încheieri interlocutorii - încheierea de admitere în principiu din 26.04.2004 și încheierea din 05.07.2004 de admitere a probelor în limitele încheierii de admitere în principiu - pronunțând soluții nelegale și netemeinice față de obiectul dedus judecății și cadrul procesual stabilit prin încheieri. Prin cea de-a doua decizie de casare nr. 58/04.07.2008 a Curți de Apel Constanța, pronunțată tot ca urmare a nerespectării limitelor primei decizii de casare, s-a statuat că niciuna din solicitările reclamantei nu au constituit obiect al analizei instanței de fond, casare nu a calificat juridic aceste cereri și nu a dispus asupra formulării lor cu respectarea dispozițiilor procedurale, dar prin hotărârea finală s-a constatat că masa bunurilor comune este compusă din contravaloarea dreptului de creanță rezultat din aportul pârâtului la capitalul social și contravaloarea dreptului de creanță rezultat din valoarea imobilizărilor, contrar singurei încheieri prin care s-a stabilit care sunt valorile ce compun patrimoniul comun al părților.
În atare situație, decizia civilă recurată este lovită de nulitate, instanța de apel refuzând respectarea îndrumărilor instanțelor de casare date asupra unor probleme de drept esențiale justei soluționări a cauzei, și anume:
- contrar celor două decizii de casare, și în special deciziei nr. 52/22.06.2007, care califică explicit încheierea din 26.04.2004 ca fiind o încheiere de admitere în principiu ce îndeplinește cerințele art. 6735alin. 1 cod procedură civilă raportat la obiectul partajului, instanța de apel ignoră această chestiune de drept dezlegată, apreciind că încheierea respectivă nu poate constitui o încheiere de admitere în principiu deoarece nu întrunește cerințele formale ale art. 6735și art. 6736cod procedură civilă, reluând apoi aceeași calificare în concluziile finale ale considerentelor. Prin urmare, în mod nepermis, instanța de apel recalifică încheierea din 26.04.2004 ca nefiind o încheiere de admitere în principiu, contrar dezlegării date acestei probleme de drept de chiar instanțele de casare care au stabilit cu autoritate de lucru judecat că încheierea întrunește condițiile de fond și de formă ale unei încheieri de admitere în principiu. Pe de altă parte, premisa de la care se pornește este vădit nelegală nefiind prevăzută de dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă și nici premisa de principiul dublului grad de jurisdicție.
- consecința firească a încălcării dispozițiilor art. 315 cod procedură civilă de către instanța de apel se concretizează și în pronunțarea unei decizii nu doar nelegale dar și vădit ilogice, căci, deși instanțele de casare au reținut la unison contradictorialitatea dintre încheierea de admitere în principiu din 26.04.2004 și soluția dată fondului cauzei, prin respingerea apelurilor părților ca nefondate s-au menținut întru totul cele două hotărâri judecătorești aflate în contradicție.
Această soluție contravine vădit dispozițiilor art. 268 alin. 3 cod procedură civilă. Contrar limitelor patrimoniului comun al părților stabilit prin încheierea de admitere în principiu (aport în numerar și dividende) sentința dată asupra fondului dispune inclusiv asupra unor bunuri necuprinse nici în încheierea interlocutorie și nici eventual, într-o încheiere de admitere în principiu suplimentară.
- instanța de apel nu a analizat și nu a statuat dacă cererea completatoare a reclamantei intitulată "note de ședință" formulată ulterior pronunțării încheierii de admitere în principiu este promovată cu respectarea dispozițiilor art. 312 în referire la art. 134 cod procedură civilă, având în vedere faptul că prin conținutul său s-a solicitat aducerea la masa de partajat a altor bunuri decât cele inițial precizate, neechivalând cu o simplă cerere de "mărire a câtimii obiectului acțiunii" admisibilă și după depășirea primei zile de înfățișare.
- instanța de apel ignorând conținutul deciziilor de casare nu a analizat dacă în cauză, în lumina principiului disponibilității procesului civil, părțile au formulat cereri pentru pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu suplimentare și dacă era necesară pronunțarea unei asemenea încheieri în condițiile existenței neconcordanței vădite dintre conținutul încheierii de admitere în principiu și hotărârea finală a instanței de fond. Față de toate cele expuse, apreciază că decizia recurată este lovită de nulitate, având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art. 315 cod procedură civilă.
2.Susține de asemenea că, decizia recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 132 - 134 cod procedură civilă în referire la art. 6735, 6 și 7cod procedură civilă care statuează asupra succesiunii în timp a actelor de procedură specifice derulării unui proces de împărțeală judiciară, a termenului și condițiilor modificării cadrului procesual stabilit inițial prin cererea introductivă și apoi prin încheierea de admitere în principiu.
Noua cerere a reclamantei formulată cu mult ulterior primei zile de înfățișare, nu este o simplă cerere de majorare a câtimii cererii inițiale, ci este de natură a solicita aducere la masa de partajat a unor cu totul alte bunuri decât cele precizate în cererea de chemare în judecată. Chiar dacă s-ar îmbrățișa opinia instanței de apel în sensul că în materia împărțelii judiciare masa bunurilor partajabile poate fi completată până la închiderea dezbaterilor, nici această situație nu se regăsește în cauză, întrucât dispozițiile art. 6737cod procedură civilă vizează strict doarbunurile omiseprin încheierea de admitere în principiu și condiționează posibilitatea completării masei partajabile denecesitatea pronunțării unei încheieri de admitere suplimentarepână la pronunțarea hotărârii finale de partaj.Or, în speță niciuna din dintre cele două condiții nu este îndeplinită.Bunurile precizate de reclamantă în "notele de ședință" nu au fost omise de instanța de fond la momentul pronunțării încheierii de admitere în principiu din 26.04.2004 ci, prin admiterea excepției inadmisibilității acestei cereri, au fost constatate ca nefăcând parte din masa de partajat. Chiar dacă instanța de fond ar fi revenit asupra cadrului procesual stabilit prin încheierea de admitere în principiu și ar fi constatat că și aceste bunuri, inițial excluse, fac parte din patrimoniul comun al soților, era obligată să pronunțe o încheiere de admitere în principiu suplimentară.
3.Decizia instanței de apel este nemotivată în raport de dispozițiile art. 261 pct. 5 cod procedură civilă în referire la art. 295 cod procedură civilă, caz de modificare a hotărârii recurate prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
Această critică vizează atât contradictorialitatea dintre dispozitivul deciziei și considerente dar și neindicarea motivelor de fapt și de drept ce au stat la baza nereținerii apărărilor de fond ale pârâtului cu privire la împrumutul contractat în timpul căsătoriei pentru majorarea capitalului social al SC SA. Nici instanța de fond și nici cea de apel în cadrul motivelor apelului declarat de pârât nu au analizat sub nicio formă apărările de fond ale pârâtului referitoare la împrumutul de 400.000.000 lei pe care l-a contractat în vederea majorării capitalului social de la numita, împrejurare în legătură cu care s-au administrat și probe la fondul cauzei. Sub acest aspect, decizia instanței de apel este vădit nemotivată, necuprinzând niciun argument de natură a fundamenta înlăturarea apărărilor pârâtului în sensul că în timpul căsătoriei cu reclamanta a înstrăinat și remis efectiv acțiunile la purtător deținute de SC SA către numita, în contul împrumutului menționat.
4.La baza considerentelor deciziei atacate stat atât motive străine de natura pricinii, concretizate în dispozițiile Legii 31/1990 republicată, dar și motive contradictorii, caz de modificare a deciziei prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.Astfel, deși este dovedit și necontestat faptul că pârâtului
i-a încetat calitatea de acționar atât la SC SA cât și la SC SA la data de 18.12.2002, în timpul căsătoriei cu reclamanta, în urma transmiterii dreptului de proprietate și remiterii efective a acțiunilor la purtător deținute către numita -, instanța de apel reține și coroborează dispoziții străine de natura cauzei referitoare la cazurile de excludere/retragere a asociatului reglementate de dispozițiile art. 224, 226 din Legea 31/1990, fără a fi aplicabile în speță. Pe de altă parte, deși instanța de apel reține împrejurarea că pârâtul nu mai are calitatea de acționar la cele două societăți încă de la data de 18.12.2002, dată situată în timpul căsătoriei cu reclamanta, dar și faptul că dreptul de creanță pretins de reclamantă este indisolubil legat de calitatea de acționar al pârâtului, concluzionează în cele din urmă că aceasta este îndreptățită să pretindă parte din contravaloarea capitalului social și a imobilizărilor corporale și necorporale de la cele două societăți.
Soluția astfel pronunțată este lipsită de orice suport juridic deoarece prin încetarea calității de acționar a pârâtului la cele două societăți încă din timpul căsătoriei cu reclamanta, au încetat prin efectul legii atât drepturile cât și obligațiile sociale ale acestuia. corporale mobiliare și imobiliare precum și cele necorporale reprezintă bunuri aparținând patrimoniului celor două societăți comerciale - terți în prezenta caută, ce nu pot constitui obiect al prezentului partaj. În mod vădit pârâtului i-a fost atribuită contravaloarea bunurilor aparținând patrimoniului comercial al celor două societăți, persoane juridice cu patrimoniu distinct și autonom de cel aparținând acționarilor/foștilor acționari, bunuri în raport cu care pârâtul nu mai are niciun drept de la momentul încetării calității de acționar prin înstrăinarea acțiunilor la purtător (mențiune înregistrată și la ORC) iar nu prin retragerea din societate și nereglementarea situației financiare, precum dividendele (reținute explicit ca fiind neîncasate) cu obligarea acestuia la contravaloarea sultei către reclamantă.
Concluzia instanțelor de fond se datorează preluării necenzurate a concluziilor raportului de expertiză instrumentat în cauză de către un expert sancționat de pentru prestația sa în cauză și ignorării vădite a opiniei expertului-parte sal pârâtului.
Pe de altă parte, instanța de recurs nici nu a analizat motivul de apel vizând fundamentarea soluției instanței de fond pe concluzii ale raportului de expertiză formulate peste limitele obiectivelor admise prin încheierea de ședință din data de 05.07.2004 (strict cu privire la aportul în numerar și dividendele cuvenite pârâtului), încheiere în deplină concordanță cu conținutul masei de partajat stabilit prin încheierea de admitere în principiu din 26.04.2004.
În concluzie, având în vedere toate motivele de nelegalitate invocate, solicită în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 cod procedură civilă admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 65/27.01.2009 a Tribunalului Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor părților.
Av. tot pentru recurentul-pârât,achiesează întru-totul concluziilor susținute de domnul av. și precizează că nu mai are nimic de adăugat.
Av. pentru intimata-reclamantă,reține ca primă constatare, după audierea concluziilor apărătorului pârâtului, faptul că se perpetuează aceleași abordări din partea recurentului, istorie și în rest argumente pur și simplu copiate din precedent, probabil pentru că ne aflăm în cel de-al treilea recurs, după alte trei apeluri.
Apreciază că în mod corect și în raport de considerentele celei de-a doua decizii de casare, instanța de apel a statuat că încheierea din 26.04.2004, în principal, nu este una interlocutorie întrucât nu întrunește cerințele legii de procedură în acest sens, și în subsidiar, chiar dacă i s-ar fi atribuit acest caracter, în materia specială examinată, nimic nu împiedica completarea ulterioară a masei partajabile.
În materia specială a partajului, părțile pot solicita completarea masei partajabile oricând în cursul judecății de fond până la închiderea dezbaterilor, chiar și oral, cu condiția să fie consemnate. Pentru acest motiv instanța de apel a respins ambele apeluri, atât cel al pârâtului declarat împotriva hotărârii de fond cât și cel al reclamantei declarat împotriva pretinsei încheieri de admitere din 26.04.2004.
Susține că își menține concluziile în sensul că încheierea din 26.04.2004 nu are caracter interlocutoriu întrucât s-a pronunțat asupra unor lucruri pe care reclamanta nu le-a cerut niciodată, dar a omis să se pronunțe asupra unor lucruri pe care le-a cerut prin modificarea acțiunii de partaj. În mod corect ultima instanță de apel a mai sesizat și faptul că instanța de fond s-a aflat permanent în confuzie cu privire la obiectul cererii de partaj, nesesizând specificitatea raporturilor deduse judecății, derivate din natura juridică a bunurilor ce compun masa partajabilă. În mod constant a susținut faptul că la 26.04.2004 instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri pe care reclamanta nu le-a cerut niciodată, fiind probabil în confuzie asupra diferenței clare dintre dreptul de proprietate asupra acțiunilor și bunurilor societăților și drepturile de creanță ale asociatului retras din societate. A mai susținut, tot constant, faptul că foștii soți au în patrimoniul lor un bun comun incorporal reprezentat din dreptul de creanță aferent (dreptul asociatului retras care nu s-a desocotit cu societățile).
Cu privire la încheierea din 26.04.2004 calificată de instanța de recurs ca fiind una de admitere în principiu, în mod corect hotărârea recurată stabilește și care este regimul încheierilor ulterioare, prin care aceeași instanță sa dispus cu privire la completarea masei partajabile. Astfel, în baza notelor de ședință depuse de reclamantă pentru termenele din 24.05.2004, 31.05.2004 și notele de ședință intitulate "cerere pentru completarea acțiunii de partaj" precum și prin obiectivele expertizei financiar-contabile, reclamanta a precizat că nu solicită partajarea mijloacelor fixe care sunt proprietatea societății și pe lângă bunurile indicate în încheierea din 26.04.2004 ca fiind admisibil de partajat, mai solicită partajarea contravalorii dreptului de creanță pe care pârâtul îl are asupra patrimoniului celor două societăți, atât direct ca acționar la SC SA și SC SA, cât și indirect prin intermediul SC SA ca acționar la SC SA, prin patrimoniu înțelegând imobilizările corporale (active) și incorporale (financiare) existente la data despărțirii în fapt.
Astfel, fie că cererile formulate de reclamantă ulterioare acțiunii sunt calificate ca cereri pentru suplimentarea unei încheieri de admitere în principiu, fie că sunt considerate cereri pentru suplimentarea masei partajabile, ele sunt pe deplin admisibile iar instanța de fond le-a dat dezlegare prin încheierile ulterioare.
Subliniază faptul că reclamanta nu a solicitat niciodată partajarea bunurilor mobile corporale și imobile corporale aduse de pârât la constituirea societăților comerciale. De asemenea, nu a solicitat nici partajarea acțiunilor sau creanțelor aduse de reclamantă, ci doar drepturile de creanță ale pârâtului asupra societăților, derivate din calitatea sa de fost acționar care nu și-a reglementat situația financiară la retragerea din aceste societăți pe orice cale: retragere, vânzare de acțiuni, cesiune. Este evident faptul că instanța de fond nu a gestionat corect problema definiției patrimoniului și de asemenea, clasificarea bunurilor.
Critica recurentului prin care invocă din nou nemotivarea hotărârii instanței de apel nu este fondată întrucât asupra problemelor realmente importante, de calificare juridică, de sta ilire a naturii bunurilor, structurii masei partajabile și valorii acesteia, precum și în limitele motivelor de apel cu referire la efectele deciziilor de casare, există motivare corespunzătoare.
Susținerile pârâtului în sensul că a cesionat participațiile deținute la două dintre cele mai profitabile societăți comerciale din C fără niciun contraechivalent sunt aproape de derizoriu; cele două societăți reprezintă puncte forte în peisajul comercial al orașului și chiar dacă a intenționat să facă o gratificație contabilei sale, numita -, pretinsa liberalitate nu putea afecta drepturile reclamantei, față de care rămâne în continuare răspunzător în cadrul partajului de bunuri comune.
În ce privește sancționarea expertului, nu comentează modul în care pârâtul a obținut într-un final această sancționare, însă soluția juridică a fost oferită și motivată de instanța ultimului apel - expertiza a fost semnată de ambii experți iar sub aspectul dispozițiilor art. 208 cod procedură civilă nu au fost constatate nulități.
În concluzie, fără nicio exagerare, susține că într-o evaluare reală, de piață, a afacerilor derulate de cele două societăți comerciale până la separarea părților în fapt, masa partajabilă și sulta datorată de pârât reprezintă, datorită "eforturilor pârâtului", valori derizorii.
Solicită respingerea recursului declarat de pârât, cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru recurentul-pârât, în replică,consideră că susținerile apărătorului reclamantei apără în realitate decizia pronunțată de Tribunalul Constanța dar nu răspunde motivelor de recurs formulate. Noțiunea de patrimoniu o cunoaște, cunoaște și că dreptul de creanță este un accesoriu al dreptului asupra acțiunilor.
că vor fi diferențe cu privire la lecturarea hotărârilor atacate, redat în concluziile scrise textual, prin citire, anumite aspecte tocmai pentru a evita dubiile și interpretările. Apelurile au fost respinse ca nefondat și nu ca lipsite de interes, așa cum s-a susținut. Inițial, reclamanta nu a declarat apel, dar după casarea cu trimitere spre rejudecare a formulat apel. Acele "abuzuri" făcute față de reclamantă sunt de natură doar de a creea atmosferă, pârâtul fiind departe de a poseda averi fabuloase. De ce atunci când părțile au făcut partajul voluntar nu au precizat că vor împărți și dreptul de creanță la cele două societăți comerciale?
Aceste aspecte ar fi trebuit rezolvate, dar nu au fost pentru că nu ar fi avut o rezolvare favorabilă pentru reclamantă. Nefiind un avocat de rea credință, solicită analizarea cu obiectivitate a fiecărui punct privind criticile formulate, pentru că numai astfel se va stabili justețea acestora.
Av. pentru intimata-reclamantă,susține că apelul a fost respins ca nefondat iar fondul cauzei nu a fost cercetat prin încheierea de admitere în principiu. Problema de fond a fost cercetată de către instanța de fond.
Curtea
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1296/2004 a Judecătoriei Constanța reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul -, a solicitat instanței partajarea în cote de a bunurilor reprezentând drepturile aferente participațiilor deținute la SC SA și SC SA, atribuirea către pârât a acestor bunuri, cu obligarea la plata sultei corespunzătoare către reclamantă, cu compensarea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.
În expunerea situației de fapt a arătat reclamanta că părțile s-au căsătorit la data de 22.08.1998, iar din căsătorie a rezultat minorul, născut la data de 14.07.2000. În luna februarie 2003 soții s-au separat în fapt, iar căsătoria a fost desfăcută la data de 19.04.2003.
Arată reclamanta că, în timpul căsătoriei, soții au dobândit următoarele bunuri: imobil situat în orașul, compus din teren în suprafață totală de 884. și construcție, bunuri mobile, participații la SC SA și SC SA.
În privința bunurilor mobile și a bunului imobil părțile au procedat la împărțirea prin bună învoială, rămânând în dispută doar drepturile asupra participațiilor deținute la societățile comerciale mai sus menționate.
Arată reclamanta că pârâtul deține la SC SA acțiuni reprezentând 99,976 din capitalul social, adică 399 milioane lei vechi, la care se adaugă activele corporale imobiliare imobilizate și dividendele încasate ulterior separației în fapt, iar la SC SA pârâtul este acționar fondator cu un procent de 4,2% din capitalul social, SC SA este acționar fondator cu un procent de 45% din capitalul social, drepturi asupra activelor imobilizate în sumă de 6.339.869.000 lei, imobilizări financiare și dividende încasate exclusiv de către pârât.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 Codul familiei, art. 728 și următoarele cod civil și ale art. 274 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii privind partajarea patrimoniului societăților comerciale și excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În ședința publică din data de 26.04.2004 instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate.
În suplimentarea probatoriilor s-a administrat proba testimonială, cea cu interogatoriul pârâtului și proba cu expertiza contabilă.
Prin sentința civilă nr. 10990/09.12.2005 instanța a admis acțiunea în sensul că a constatat că masa bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei se compune din contravaloarea dreptului de creanță rezultat din aportul la capitalul social în sumă de 449.089.200 lei ROL, contravaloarea dreptului de creanță rezultat din valoarea imobilizărilor, în sumă de 7.395.812.300 lei ROL, a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune; a dispus ieșirea din indiviziune în sensul că a atribuit pârâtului bunurile ce compun masa partajabilă, a obligat pârâtul la plata unei sulte în valoare de 3.922.450.750 lei ROL, către reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 924/19.05.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 1904/2006 a fost respins ca nefondat apelul pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 52/FM/22.06.2007 Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr- a admis recursul pârâtului și casând decizia tribunalului, a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Pentru a statua în acest fel a reținut instanța de recurs că încheierea din data de 26.04.2004 a Judecătoriei Constanța îndeplinește cerințele înscrise în art. 6735cod procedură civilă, că este deci o încheiere de admitere în principiu de care instanța de fond era ținută și că la termenul de judecată din data de 24.05.2004 (filele 84 și 87 dosar de fond) fără ca instanța să pună în discuția contradictorie a părților un atare aspect, a completat obiectul cererii.
În rejudecarea căii de atac a apelului (dosar nr- al Tribunalului Constanța ), la data de 06.11.2007 reclamanta a formulat cerere de aderare la apelul pârâtului, aducând critici atât sentinței propriu-zise cât și încheierii de ședință din data 26.04.2004, calificată drept încheiere de admitere în principiu prin decizia de casare.
Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2008 a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel, cu motivarea că, în etapa procesuală a casării cu trimitere o asemenea cerere este inadmisibilă, întrucât a fost depășită prima zi de înfățișare.
La data de 07.02.2008 Tribunalul Constanțaa admis excepția tardivității declarării apelului formulat de reclamanta împotriva încheierii din data de 26.04.2004.
Prin decizia civilă nr. 81/21.02.2008 instanța a admis apelul pârâtului, a desființat sentința civilă nr. 10990/09.12.2005a Judecătoriei Constanța și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești finale în contradictoriu cu dispozițiile unei încheieri interlocutorii, cea dintâi este lovită de nulitate prin prisma dispozițiilor art. 297 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 58/FM/03.07.2008, pronunțată în dosarul civil nr- au fost admise recursurile părților, a fost casată în parte încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța la termenul din 07.02.2008, în dosarul civil nr- în sensul că a respins excepția tardivității apelului declarat de reclamantă împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 26.04.2004, a casat decizia civilă nr. nr. 81/21.02.2008 a Tribunalului Constanța și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî în acest fel a reținut instanța de recurs că nici una dintre solicitările reclamantei, cuprinsă în cererea introductivă și în precizările ulterioare, nu au constituit obiect al analizei instanței de fond care nu a calificat juridic aceste cereri și nu a dispus asupra formulării lor cu respectarea dispozițiilor procedurale, contrar singurei încheieri prin care s-a stabilit care sunt valorile ce compun patrimoniul comun al părților.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
Prin motivele de apel (filele 3-6 dosar civil nr. 1904/2006) pârâtul - a criticat soluția instanței de fond, sub următoarele aspecte:
Încheierea din data de 26.04.2004 a statuat în urma unor dezbateri contradictorii, în urma cărora instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de partaj că se vor partaja doar aportul în numerar adus la constituirea celor două societăți comerciale, precum și a dividendelor cuvenite pârâtului până la data desfacerii căsătoriei. Prin această încheiere instanța a prejudiciat parțial fondul sub aspectul inadmisibilității cererii numai pentru partajarea valorilor mai sus menționate. Prin pronunțarea pe fondul cauzei asupra unor aspecte ce depășesc limitele încheierii interlocutorii hotărârea apare ca lovită de nulitate, motiv ce atrage desființarea sa.
Instanța și-a fundamentat hotărârea prin preluarea necenzurată a concluziilor raportului de expertiză efectuat de expert, urmare completării raportului de expertiză inițial cu obiective noi. Deosebit de eroarea în care s-a aflat expertul cu privire la dispozițiile Legii nr. 31/1990, hotărârea este lovită de nulitate pentru încălcarea prevederilor art. 268 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, în încheierea de ședință din data de 05.07.2004 instanța a încuviințat expertiza judiciară doar cu două obiective și anume: stabilirea valorii actualizate a aportului în numerar la constituirea celor două societăți comerciale, și stabilirea valorii actualizate a dividendelor cuvenite pârâtului la cele două societăți până la data de 04.05.2007.
Această încheiere este de asemenea interlocutorie astfel încât acceptarea și a celorlalte obiective la solicitarea reclamantei, este nelegală.
Pe fondul cauzei, apreciază apelantul că hotărârea este lovită de nulitate, aceasta fiind nemotivată.
De asemenea, instanța nu a ținut cont de faptul că, la data de 18.12.2002, pârâtul a vândut acțiunile sale pe care le deținea la cele două societăți comerciale, dată de la care acesta a pierdut calitatea de acționar la SC SA și SC SA.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamanta aceasta a criticat, în egală măsură sentința civilă nr. 10990/09.12.2005 cât și încheierea de ședință din data de 26.04.2004.
Încheierea din data de 26.04.2004 suferă prin aceea că nu întrunește cerințele formale ale art. 6735și art. 6736cod procedură civilă, motiv pentru care se impune desființarea acesteia, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În egală măsură, încheierea din data de 26.04.2004 este nelegală și netemeinică, deoarece nu include în masa partajabilă bunurile solicitate, în mod expres de către reclamantă și anume dreptul de creanță al soțului asociat retras din cele două societăți comerciale, aferent participațiilor deținute.
În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr. 65/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâtul - și reclamanta, reținându-se în esență următoarele:
Încheierea de ședință din data de 26.04.2004 (fila 67 dosar de fond) nu constituie o încheiere de admitere în principiu iar reclamanta avea posibilitatea completării masei partajabile oricând, până la terminarea dezbaterilor;
Obiectul cererii de partaj nu îl constituie acțiunile deținute de pârât la SC SA și SC SA. acestea constituie bun propriu al soțului acționar, aspect necontestat de către reclamantă;
Obiectul cererii de partaj în funcție de care instanța a stabilit în mod corect obiectivele expertizei reprezintă drepturile de creanță ale apelantului-pârât asupra celor două societăți, drepturi derivate din calitatea sa de acționar ce nu și-a reglementat situația financiară la retragerea sa din societate. Acest drept include contravaloarea capitalului social, a dividendelor neîncasate și a imobilizărilor corporale imobiliare și mobiliare, precum și a celor necorporale (financiare).
Data de la care pârâtul nu a mai fost acționar la cele două societăți comerciale nu prezintă relevanță decât pentru calculul dividendelor, deoarece celelalte drepturi se calculează prin raportarea la valoarea imobilizărilor corporale și a capitalului social, valoare calculată la data efectuării partajului (conform principiilor generale ce guvernează partajul judiciar).
Probele administrate în fața instanței de fond au evidențiat contribuția comună în cote egale de a soților la constituirea capitalului social, astfel încât pe cale de consecință toate celelalte drepturi derivând din această contribuție, aparțin în mod egal, soților.
Sancțiunea aplicată expertului contabil nu atrage nulitatea raportului de expertiză contabilă, pe de o parte deoarece raportul este întocmit de doi experți judiciari și deoarece, pe de altă parte lipsește motivul de nulitate prevăzut de art. 208 cod procedură civilă, orice încălcare de către expert a actelor normative ce-i reglementează activitatea, fiind fără efect, în plan procedural.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul - care, pentru nepronunțarea instanței de apel motivelor invocate, pentru nesocotirea încheierii interlocutorii, pentru depășirea cadrului procesual și nerespectarea limitelor stabilite prin deciziile de casare, pentru nemotivarea hotărârii și aplicarea greșită a prevederilor legale și încălcarea principiuluinon reformatio in pejuscât și pentru omisiunea de a se pune în discuția părților excepția tardivității declarării apelului de către reclamantă, a solicitat casarea hotărârii recurate.
În drept. Au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod procedură civilă.
Analizând recursul de față prin prisma textelor de lege invocate de pârât cât și cel al probelor administrate în cauză, Curtea îl consideră ca fiind fondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 26.04.2004 a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de partajare a bunurilor mobile și imobile aduse ca aport la constituirea societăților comerciale SC SA și SC SA precum și a acțiunilor, a valorii acestora sau a dreptului de creanță al pârâtului născut în urma vânzării acestor acțiuni, deținute de pârât la aceste societăți și au fost respinse excepțiile privind neprecizarea valorii obiectului cererii, excepția neindicării temeiului juridic al cererii, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de partajare a aportului în numerar adus la constituirea celor două societăți comerciale, precum și sa dividendelor cuvenite pârâtului până la data desfacerii căsătoriei.
Prin încheierea arătată mai sus s-a dispus continuarea judecății pentru soluționarea cererii reclamantei privind partajarea aportului în numerar adus la constituirea celor două societăți și a dividendelor cuvenite pârâtului (în calitatea sa de acționar al SC SA și SC SA până la data desfacerii căsătoriei părților.
Prin sentința civilă nr. 10990/09.12.2005 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost admisă acțiunea reclamantei constatându-se că din masa bunurilor partajabile face parte contravaloarea dreptului de creanță actualizat cuvenit pârâtului pentru activitatea desfășurată în calitate de acționar la SC SA și SC SA, contravaloarea dreptului de creanță rezultat din aportul la capitalul social și contravaloarea dreptului de creanță rezultat din valoarea imobilizărilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul -, care a fost respins prin decizia civilă nr. 924/14.12.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Pârâtul - a declarat recurs împotriva acestei decizii, care a fost admis, dispunându-se casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.
În motivarea deciziei, Curtea de Apel Constanța stabilește irevocabil că încheierea pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 26.04.2004 îndeplinește cerințele prevăzute de art. 6755alin. 1 Cod procedură civilă iar împotriva acesteia se poate exercita calea de atac a apelului odată cu fondul.
Mai constată Curtea că, împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel numai pârâtul, reclamanta criticând efectele încheierii prin notele de ședință din data de 24.05.2004.
Se mai arată în motivarea deciziei că instanța de fond nu a pus în discuția părților cererile făcute de reclamantă prin aceste note și nici nu dispus completarea sau modificarea încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 26.04.2004.
În continuare, instanțele ignorând dispozițiile art. 315 pct. 1 cod procedură civilă procedează la soluționarea cauzei într-o manieră originală, neluând în discuție caracterul încheierii din data de 26.04.2004 deși așa cum am arătat acesta a fost stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 52/22.06.2007 a Curții de Apel Constanța.
Mai mult, prin decizia civilă nr. 58/04.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța într-un nou ciclu procesual se stabilește că și reclamanta poate declara apel împotriva încheierii de admitere în principiu ignorându-se în totalitate decizia civilă nr. 52/22.06.2007 pronunțată de un alt complet de judecată al Curții de Apel Constanța.
Concluzionând, constatăm că prin decizia civilă nr. 52/22.06.2007 s-a hotărât irevocabil caracterul încheierii pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 26.04.2004 iar sentința civilă nr. 10990/09.12.2005 este nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 6737cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul de față și casând decizia recurată va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați pentru judecarea apelului pârâtului, avându-se în vedere încheierea de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 26.04.2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 65/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta.
Casează decizia civilă nr. 65/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. GP/11.02.2010
decizie VM/11.02.2010
4 ex./11.02.2010
Fond: Judecătoria Constanța, judecător -
Apel: Tribunalul Constanța, judecători -.
Com. 2 ex./luni, 15.02.2010
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
