Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 602/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.602/
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul pârât,domiciliat în F,str.-,.18,.5,jud.V, și de pârâta reclamantă -,domiciliată în com.Golești,str.- nr.18,jud.V, împotriva deciziei civile nr.74 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații intervenienți -, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant pârât,personal și asistat de av.,pentru recurenta pârâtă reclamantă -,av.-, și intimații intervenienți -,ambii personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează recurentul reclamant pârât a depus la dosar un set de acte,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâtă reclamantă învederează instanței că recursul declarat este întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și,pentru considerentele expuse pe larg în motivele scrise de recurs,solicită admiterea recursului,modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și în rejudecare să se rețină contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor realizate în timpul căsătoriei și atribuirea garsonierei recurentei pârâte reclamante,urmând să se compenseze sultele cuvenite.Arată că,cu actele depuse la dosar, a făcut dovada că a realizat venituri aproximativ egale cu reclamantul pârât și precizează că nu s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa în Italia.Mai susține că nu a făcut discuții cu privire la masa bunurilor de împărțit și nici la valorile acestora.Cu cheltuieli de judecată.În ce privește apelul declarat de reclamantul pârât,solicită să se ia act de declarația de renunțare a acestuia.
Apărătorul recurentului reclamant pârât solicită să se ia act de declarația de renunțare a acestuia la judecarea recursului,dată la termenul anterior. În ce privește recursul declarat de pârâta reclamantă,solicită respingerea acestuia ca nefondat. Pârâta reclamantă a încercat să facă dovada că a avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor realizate în timpul căsătoriei,însă reclamantul pârât a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că declarațiile produse de aceasta sunt false și că a solicitat continuarea investigațiilor preliminare, în Italia,privind pe pârâta reclamantă pentru infracțiunile prev.de art.468,482 din Codul penal. Cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat și cheltuieli traducere.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - pentru partajul bunurilor comune în contribuție de 90% reclamantul și 10% pârâta.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta la 10.08.2002, căsătoria, fiind desfăcută în februarie 2006 de către Judecătoria Focșani. În timpul căsătoriei părțile au dobândit mai multe bunuri imobile, respectiv o garsonieră situată în F,-,.2,.2, mai multe bunuri mobile (mobilier, aparatură electronică și electrocasnică, tablouri, tacâmuri, lenjerii, covoare, carpete, etc.),precum și suma de 3000 euro pe care pârâta a luat-o din domiciliul conjugal în momentul părăsirii acestuia. Pentru a se reține cotele solicitate reclamantul a precizat ca pârâta a lucrat numai ocazional în timp ce el a avut permanent serviciu stabil în Italia realizând venituri foarte mari, că reclamantul a beneficiat de ajutorul părinților săi care au câștigat venituri suplimentare din exploatarea viticola.A mai precizat reclamantul că banii cu care a fost achiziționată garsoniera provin dintr-un credit personal în cuantum de 17.000 euro pe care acesta 1-a făcut în Italia și pe care îl va achita până în 2009. De asemenea, a mai obtinut reclamantul credit de 772 respectiv 700 euro tot în Italia cu care a cumpărat mobila de dormitor și bucătăria.
În dovedirea susținerilor sale a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori și expertize tehnice.
Prin cererea înregistrata la nr.2926/2006 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca în urma probelor de vor fi administrate să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de câte 1/2.
În motivarea cererii sale reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la 10 august 2002 după ce a conviețuit cu acesta 2 ani și ca în tot acest timp de când s-au cunoscut ambii au lucrat in Italia. Din căsătoria părților nu au rezultat copii și că în prezent părțile sunt despărțite. În timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun în cotele arătate o garsonieră situată în F,-,.2,.2,.22, au efectuat îmbunătățiri la apartamentul proprietatea pârâtului situat tot în F, respectiv schimbat ușa la intrare, înlocuit tâmplăria din lemn cu alta din PVC-AL, montat centrală termică, instalații de gaze, montat calorifere, înlocuit parchet, decapat, gletuit și văruit pereți cu var lavabil. A mai arătat reclamanta că au dobândit un autoturism marca Mercedes clasa A, nou, în rate, aflat în prezent în posesia pârâtului și de asemenea, toate bunurile mobile necesare mobilării corespunzătoare apartamentului proprietatea pârâtului (mobilier în fiecare cameră, aparate electronice și electrocasnice, corpuri de iluminat, perdele, covoare, seturi tacâmuri, servicii de masa, cafea, pahare, lenjerii, perne,paturi, seturi de masa, mobilier de hol și pentru baie).
La data de 22 mai 2006 reclamantul și-a completat acțiunea de partaj bunuri comune cu autoturismul cu număr de -, bun ce a fost achiziționat de părți în 2005 cu 5000 euro.
Pârâta legal citată în termen procedural a depus întâmpinare prin care a solicitat să se respingă cererea reclamantului în ceea ce privește cotele solicitate urmând ca instanța să retină cote egale de câte 50% pentru ambii soți. A arătat pârâta că la rândul ei a lucrat în Italia și a realizat venituri ceea ce le-a permis să achiziționeze în comun mai multe bunuri decât cele arătate de reclamant. Pârâta nu a recunoscut însușirea celor 3000 de euro pe care îi pretinde reclamantul întrucat aceștia se aflau într-un cont de unde puteau fi scoși cu un card doar de către reclamant. A mai arătat pârâta că nu au beneficiat de ajutorul părinților reclamantului și că, dimpotrivă, aceștia fiind pensionari au fost de multe ori sprijiniți financiar de către părți. A mai omis reclamantul să arate că împreuna cu pârâta achitat 17.000 euro pentru autoturismul Mercedes aflat în posesia sa.
În apărare a solicitat proba cu acte, martori, expertize tehnice și interogatoriu.
Instanta constatând conexitatea celor doua cauze a admis excepția de conexitate dispunând conexarea dosarului nr. 2926/2006 la dosarul 2155/2006.
a formulat întâmpinare-cerere reconvențională la cererea de partaj formulată de către -- ce a fost conexată la acțiunea sa de partaj, prin care a arătat că masa bunurilor arătate de aceasta nu este completă, nemenționându-se nimic de autoturismul și că nu corespunde adevărului că îmbunătățirile la apartamentul proprietatea sa indicate de către pârâta-reclamantă prin acțiunea sa ar fi fost făcute cu bani comuni. În realitate aceste îmbunătățiri, arată reclamantul -pârât, ar fi fost făcute cu banii obținuți din vânzarea autoturismului Opel Vectra, bun propriu al acestuia, dobândit în 2001, deci anterior căsătoriei, și înstrăinat apoi pentru suma de 12.000 euro. In ceea ce privește autoturismul Mercedes acesta a fost înstrăinat, dar, de asemenea, a fost dobândit din veniturile proprii ale reclamantului. A mai precizat reclamantul-pârât că o parte din bunurile comune se află la pârâtă și nu în apartamentul său proprietate-personală, bunuri ce au fost enumerate la pagina 29-30 în dosar.
La 27.06.2006 pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea completatoare a reclamantului-pârât,a recunoscut achiziționarea autoturismului second hand în rate, aflat în posesia sa. Aceasta recunoaște că reclamantul a vândut bunul său propriu autoturismul Opel Vectra, dar că, cu banii obținuți acesta ar fi cumpărat un autoturism pentru tatăl său.
Ulterior,la 25.01.2007 - si părinții reclamantului-pârât au formulat cerere de intervenție prin care au solicitat să se constate că aceștia au avut o contribuție proprie exclusivă la următoarele bunuri din masa devălmașă a părților: au montat faianță și gresie în bucătărie și baie, au montat gresie pe hol,debara și balcon, au montat tapet în sufragerie si dormitoare, au montat stolerie de lemn și lambriu pe hol, au montat draperii de stejar, centrala termica, tâmplărie aluminiu în februarie 2003, au rașchetat și lăcuit parchetul tot în 2003 și de asemenea, au achizitionat mobila de la în sufragerie, bucătărie și dormitoare.
In dovedirea susținerilor au solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori.
Pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de intervenție solicitând respingerea acesteia întrucât bunurile indicate ca fiind achiziționate de către părți în timpul căsătoriei nu puteau fi achiziționate de intervenienți și că aceștia i-au ajutat pe cei doi soți doar în ceea ce privește procurarea de materiale și apoi supravegherea lucrărilor,părțile trimițând sume de bani din Italia în acest sens. Se reamintește situația intervenienților, respectiv aceea de pensionari, cu venituri reduse ce nu le-ar fi permis să ajute în modul arătat, reclamantul-parat.
La termenul din data de 28.03.2007 instanța, în conformitate cu disp. art.49-56.pr.civ. a admis în principiu cererea de intervenție formulată de - si, intervenienții luând procedura de la aceasta dată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: declarație de vânzare 1814/927- -- pentru autoturism serie -, precontract de vânzare-cumpărare încheiat între SC și pârâta-reclamantă pentru garsoniera situată în F,-,.l,.l,.2,.l9, contract de vânzare-cumpărare cu privire la același imobil, contract autentificat sub nr. 3867/2005 de BNP, proces verbal nr.55/2006 a BEJ, fișa emisă de Registrul Public Auto Italia pentru autoturismul, copie scrisoare de creditare de la bancă din 2.12.2002 adresată reclamantului-pârât, fluturași de plată a ratelor, copie certificat înmatriculare a autoturismului precum și copie contract de finanțare a acestuia, copie scrisori bancare cu privire la împrumuturile de 772 și respectiv 909 euro pentru mobilier, certificat de proprietate Automobil Club Italia, fișe de salarizare a reclamantului-pârât, declarație societate automobile, fișa contului reclamantului-pârât la banca Di, extras de cont emis la data de 6.05.2005, copie carte de munca reclamant, copie certificat căsătorie, acte proprietate bunuri mobile (dormitor), foi de vărsământ pentru rate la mobilier, fișe de salarizare si fluturași de plată a chenzinei reclamantului, dovada de achitare reclamantului a unor drepturi salariale de către instituția omologa Directiei în Italia în urma unui litigiu de munca, contracte de munca, contract de asigurare, ordin de transfer pentru suma de 15.000 euro din contul reclamantului în contul surorii sale pentru achitarea prețului garsonierei, dovada acordarii creditului de 17.000 euro de catre banca di reclamantului, acte pentru mobila de bucătărie pe numele reclamantului,o serie de chitante emise intervenientului de catre SC INTERNATIONAL, titlu de proprietate, contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1642/1995 de notariatul de Stat V, contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3383/2005 de BNP, contract de vanzare-cumparare 1016/2000 autentificat de BNP, copie certificat înmatriculare autoturism Opel Astra pe numele intervenientului, certificat de mostenitor 681/79 a Notariatului de Stat V, testament 2648/72 a Notariatului de Stat V, sentința de divorț pronunțată de Judecătoria Focșani în 17.04.2006( dosar 1918/2006), declarațiile martorilor, interogatoriile luate la cererea pârâtei-reclamante intervenienților, instanța a reținut următoarea situație de fapt;
Părțile s-au căsătorit la data de 10.08.2002, căsătoria acestora fiind înregistrată în registrul stării civile a Primăriei F, căsătorie ce a fost ulterior desfacută prin sentința pronunțată de Judecătoria Focșani la 17.04.2006 în dosarul nr. 1918/2006. În timpul căsătoriei părțile au dobândit mai multe bunuri respectiv: o garsonieră situată în F,-,.l,.l,.2,.l9, un autoturism cu seria - pentru care părțile au achitat împreună 584 euro rate în perioada noiembrie 2005- februarie 2006, un autoturism marca - achitat integral, și mai multe bunuri mobile, o parte aflându-se în prezent în apartamentul proprietate personală a reclamantului-pârât ( canapea cu 2 fotolii, garnitura de sufragerie cu biblioteca, o masuta, garnitura mobila bucatarie si una de dormitor, o perdea) iar altele aflându-se în posesia pârâtei (televizor-video SAMSUNG, 3 vaze, 2 seturi oale inox, 1 aspirator, 1 sfeșnic, 1 telefon Motorola cu camera foto, 1 telefon Nokia,1 aparat foto, aur, haine, un cuptor cu microunde LG, doua genti, un televizor cu plasma, 4, ceas cu rama, set tacâmuri de, ceas perete cu, cruce, 5 seturi lenjerii, o perna, un cu boxe, un cuptor microunde, un aparat sandwich, un mixer, un storcator fructe, o carpeta hol, 5 carpete 2/1 m, un aspirator Panasonic).
De asemenea, reclamantul și pârâta au mai efectuat în timpul căsătoriei o serie de îmbunătățiri la apartamentul proprietate personală a pârâtului situat tot în F, Bd. -,.l8,.5, respectiv: utilat baie cu baterie inox noi, dulap baie, oglinda și paravan, cada, schimbat usa de la intrare cu una metalică, decapat peretii de tapet, gletuit si văruit cu var lavabil în sufragerie și dormitor mare, montat calorifere din aluminiu în toate camerele, celelalte îmbunătățiri ce au fost dovedite în speță: montat tâmplarie PVC-AL cu geam termopan, înlocuit parchet, rașchetat și lăcuit, montat centrala termica, ca fiind suportate de către intervenienți.
Pentru a reține toate aceste bunuri instanța a avut în vedere actele de achiziționare a celor două autoturisme, cele două contracte de credit efectuate de către reclamant în Italia pentru achiziționarea mobilei de bucătărie și dormitor, împrumutul în sumă de 17.000 de euro contractat de reclamant tot în Italia în vederea achiziționării garsonierei în F și 3000 euro contractul de credit pentru achiziționarea autoturismului. Până la data pronunțării divorțului, părțile au achitat din împrumutul de 17.000 de euro doar 4400( rate în perioada aprilie 2005- februarie 2006), rămânând o datorie comună de 12.600 euro, iar din cel de 3.000 de euro au achitat 584 de euro(rate în perioada noiembrie 2005 - februarie 2006) rămânând astfel o datorie comună de 12.600 euro si respectiv 2416 euro pentru cele două credite.
In ceea ce privește susținerea reclamantului pârât că autoturismul ar fi fost cumpărat cu banii săi proprii, nu s-a făcut dovada acesteia, astfel încât instanța, cum mai sus a precizat, a reținut în masa devălmașă acest bun.
De asemenea, reclamantul-pârât nu a făcut nici dovada că îmbunătățirile efectuate la apartamentul proprietatea sa personală ar fi fost făcute exclusiv cu bani obținuți din vânzarea unui bun propriu-un autoturism Opel Vectra, martorii audiați la cererea acestuia cu privire la acest capăt de cerere dând declarații contradictorii cu privire la mărcile de mașină pe care părțile le-au avut și eventual vândut.
Instanța nu a reținut ca dovedită nici susținerea pârâtei-reclamante în sensul că, cu banii obținuți din vânzarea autoturismului propriu ( Opel Vectra) reclamantul -pârât ar fi cumpărat tatălui său un autoturism întrucăt intervenientul a făcut dovada că este proprietarul unui autoturism Opel Astra înca din 1996 și nu după data vânzării autoturismului reclamantului.
Nici susținerea reclamantului-pârât că pârâta-reclamantă și-ar fi însușit suma de 3000 euro nu poate fi reținută întrucât prin probatoriile administrate în cauză, acesta nu a făcut în nici un mod dovada acestei susțineri,chiar dacă atăt reclamantul căt si martorii audiați la cererea sa au arătat ca reclamantul ar fi facut o plângere la autoritățile italiene-poliția di, însă cu acte nu s-a făcut nici o dovadă că în urma investigațiilor făcute de autoritați s-ar fi constatat că pârâta-reclamantă se face vinovată de însușirea acestei sume sau nici măcar faptul că s-ar fi pus în mișcare acțiunea penală împotriva pârâtei-reclamante pentru infracțiunea de furt între soți.
Că lucrurile stau așa cum au fost reținute, dovadă stau probatoriile enumerate anterior, administrate în cauză, coroborate cu recunoașterile părților.
In ceea ce privește masa devălmașă, instanta a mai retinut faptul că din 1992 și până în prezent reclamantul a lucrat în Italia, având permanent un loc de munca stabil, realizând substanțiale venituri, acestea fiind de natură de a-i acorda o stabilitate financiară, în considerarea căreia Banca di i-a și acordat împrumuturile amintite în condițiile în care reclamantul-pârât i-a facut dovada acestor venituri. La acordarea împrumuturilor banca a avut în vedere exclusiv veniturile reclamantului-pârât, întrucât pârâta-reclamantă nu avea un loc de munca stabil, cu contract încheiat în condițiile legii, aceasta realizând venituri sporadic, efectuând menaj la diferite persoane. Reclamantul pârât a mai beneficiat de ajutorul părinților săi, intervenienții în cauză, atât fizic cât și financiar, aceștia,după cum am arătat, efectuând o serie de îmbunătățiri la apartamentul proprietate personală a reclamantului.
Cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți s-a stabilit în raport de contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Cotele părți ale soților pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor este diferit, căci soțul care a contribuit mai mult la dobândirea bunurilor comune nu poate fi tratat la fel ca celalalt întrucât aceasta ar duce la slăbirea simțului de răspundere față de sarcinile casatoriei. S-a considerat că soluția ce se impune pentru a nu se ajunge la situații inechitabile,în speță, este de stabilire a cotelor-părți a soților în mod neegal, în raport de dovedirea contribuției fiecăruia. Cum cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune nu trebuie înțeleasă în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție a fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune.
Cum în speță, în raport de probatoriile administrate reclamantul-pârât atât prin bunurile proprii vândute în timpul căsătoriei cât și prin vechimea mai mare în câmpul muncii(circa 15 ani), prin veniturile mult mai mari dovedite ce au fost avute în vedere la acordarea împrumuturilor în Italia, a făcut dovada unei cote de contribuție cu mult mai mare decât pârâta-reclamantă, respectiv 90%, instanța a reținut această cotă în sarcina acestuia și 10% pentru pârâta-reclamantă. Aceste cote au fost reținute atât în ceea ce privește bunurile dobândite la care s-a făcut referire anterior cât și în ceea ce privește datoriile comune.
Cum nimeni nu poate fi obligat a rămâne în stare de devălmășie, instanța a admis în principiu, în parte, cererea introductivă cât și cererea reconvențională și,de asemenea, cererea de intervenție prin încheierea pronunțată la data de 31 mai 2007.
Intrucât instanța nu a avut la îndemână posibilități tehnice de identificare, evaluare si lotizare a bunurilor incluse în masa partajabilă, fiind necesare măsuratori, determinări și altele asemenea, a desemnat experți or, auto și merceolog în acest sens.
La rapoartele de expertiză efectuate în cauză reclamantul-pârât nu a formulat nici un fel de obiecțiuni și, de asemenea, nici intervenienții, doar pârâta-reclamantă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză construcții, nu în ceea ce privește cotele ci doar la valoarea stabilită de către expert pentru imobilul garsonieră, situat in Focsani,-,.2,.2,.22, obiecție ce a fost admisă revenindu-se la expertul desemnat. Prin completarea la raportul de expertiză, instanța a constatat că expertul a răspuns întrutotul obiectivelor lucrării având în vedere prevederile și recomandările actelor normative specifice activității de expertiză și evaluare, materialele din care este realizat imobilul, finisajele, gradul de confort redus, suprafata utilă mică, amplasarea în localitate, asigurarea tehnico-utilitară a zonei, gradul de uzură al clădirii, de raportul cerere -ofertă și nu în ultimul rând de prețurile practicate în localitate și zonă pentru imobile similare, motiv pentru care instanța a respins cererea pârâtei - reclamante de efectuare a unei noi expertize ca neîntemeiată.
Aceeași pârâta-reclamantă a formulat prin apărător ales obiecțiuni la raportul de expertiză auto motivat de faptul ca expertul desemnat a calculat valoarea autoturismelor și sultele având în vedere procente egale de dobândire a bunurilor (5O%-50%) si nu 90% pentru reclamant si 10% pentru pârâtă, așa cum s-a reținut în IAP. Aceste obiecțiuni întemeiate fiind și, în același timp valoarea autoturismelor stabilită de expert nefiind contestată, instanța a admis obiecțiunile urmând a se face doar calculele matematice în conformitate cu cotele reținute și valoarea stabilită chiar de către instanță, nemaifiind necesară revenirea la expertul auto.
Față de toate cele mai sus reținute, instanța a constatat întemeiată în fond, în parte, cererea introductivă, cererea reconvențională, precum și cererea de intervenție formulată în nume propriu de intervenienții si.
La formarea și atribuirea loturilor, instanța a tinut seama de acordul părților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, de domiciliul acestora, de posesia asupra bunurilor, de îmbunătățirile făcute de fiecare, și de cotele părți din creditele acordate fiecăruia.
De asemenea, instanța a avut în vedere ca datoriile celor doi soți (cele 2 credite, unul în valoare de 17.000 euro si unul de 3.000 euro) să fie achitate în continuare de fiecare soț în raport de bunul ce i s-a atribuit.
In raport de considerentele mai sus expuse și în temeiul disp. art.673 Cod procedură civilă,instanța,prin sentința civilă nr.5258/22 noiembrie 2007 admis în fond,în parte acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamantuș,în contradictoriu cu pârâta () - și intervenienții și,cererea reconvențională și cererea de intervenție.
A omologat raportul de expertiză tehnică ing. în varianta unică a atribuit reclamantului pârât bunurile din apartamentul proprietatea sa în valoare de 2905 RON,urmând a primi sultă de la pârâta reclamantă 11279 RON și pârâtei reclamante bunurile aflate în domiciliul său în valoare de 12855 RON urmând a da sultă reclamantului 11279 RON.
A constatat că reclamantul are dreptul la bunuri în valoare de 14.184 RON(90% din total bunuri =15760 RON),iar pârâta are dreptul la bunuri în valoare de 1576 RON (10% din total bunuri = 15760 RON).
A omologat raportul de expertiză tehnică ing. și a atribuit reclamantului pârât imobilul garsonieră situat în F, Al.- nr.33,.2,.2,.22,precum și îmbunătățirile aduse la apartamentul proprietate personală situat în F,str.-,.15,.5, în valoare de 4822 RON.
A obligat reclamantul pârât să achite în continuare ratele la creditul obținut în vederea achitării garsonierei din valoarea totală inițială de 17.000 Euro.
A constatat că reclamantul are dreptul la bunuri imobile în valoare de 17.480 RON (90% din total 19422 RON),iar pârâta reclamantă are dreptul la bunuri în valoare de 1942 RON (10% din 19422 RON) și va primi sultă de la reclamantul pârât 1942 RON.
A omologat raportul de expertiză tehnică auto și a atribuit reclamantului pârât autoturismul Mercedes cu seria - -J- în valoare de 47210 RON cu obligarea de a da sultă pârâtei reclamante 4721 RON (10% din valoarea autoturismului Mercedes ).
A atribuit pârâtei reclamante autoturismul serie - înmatriculat în Italia sub nr. în valoare de 11476 RON.
Pârâta reclamantă a fost obligată la sultă către reclamantul pârât 1712 RON (90% din sumele achitate împreună cu titlul de rate - 584 Euro la 3,2574 RON/E- curs BNR la data efectuării expertizei),precum și la achitarea în continuare a ratelor la creditul auto efectuat pentru achiziționarea autoturismului în valoare totală inițială de 3000 Euro.
S-a dispus va la punerea în executare să se facă compensarea sultelor datorate de părți avându-se în vedere rapoartele de expertiză și anexele,efectuate în cauză,ce fac parte integrantă din sentință.
A constatat că celelalte îmbunătățiri efectuate la apartamentul reclamantului pârât au fost efectuate de către intervenienți,respectiv montat tâmplărie PVC-AL - termopan, înlocuit parchet, rașchetat și lăcuit, montat centrală termică (manoperă și proiectare).
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți până la concurența sumei de - RON și a obligat pe reclamantul pârât la plată către pârâta reclamantă a sumei de 1961 RON (90% diferență cheltuieli de judecată avansate de pârâta reclamantă).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
În apelul reclamantului-pârât soluția a fost criticată pentru motivele că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că autoturismul a fost cumpărat cu banii proprii ai reclamantului, autoturism care a fost înstrăinat în timpul căsătoriei, că îmbunătățirile au fost făcute din prețul obținut din vânzarea autoturismului Opel Vectra și că pârâta și-a însușit suma de 3000 Euro.
Reiterarea acestor susțineri înlăturate de prima instanță nu a fost motivată.
In apelul pârâtei-reclamante s-a motivat că greșit s-a stabilit cota de contribuție, de notorietate fiind faptul că la stabilirea acestor cote se iau în considerare pe de o parte toate veniturile realizate, iar pe de altă parte și cheltuielile de orice natură.
In speță plecând de la premisa că fostul soț ar fi obținut în perioada celor 3 ani și J de căsnicie venituri lunare de 800-1000 Euro este evident că toate celelalte cheltuieli nu ar fi putut fi susținute decât din sumele de bani pe care ea le-a obținut din munca la "negru" practicată în aceiași perioadă în Italia.
In motivarea soluției, instanța de fond a luat în considerare că intimatul ar fi lucrat peste 15 ani în Italia în condițiile în care trebuia să ia în calcul numai perioada căsniciei.
Un alt argument al instanței l-a reprezentat cuantumul împrumuturilor făcute de reclamant în realitate acesteia reprezentând datorii.
Prin decizia civilă nr.74 din 11 martie 2008 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondate ambele apeluri pentru următoarele considerente.
Prin art. 30 Codul familiei se reglementează prezumția legală a comunității de bunuri în proprietate devălmașă.
Regimul juridic al bunurilor proprii prevăzute de art. 31 Codul familiei trebuia dovedit.
Contribuția soților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei reprezintă o chestiune de fapt ce poate fi lămurită prin mijloacele de probă administrate.
Aceasta contribuție se raportează la întreg patrimoniu devălmaș cuprinzând activ pasiv.
In speță, bunurile contestate de reclamantul apelant sub aspectul că reprezintă contribuția sa exclusivă ori ca pârâta și-a însușit o sumă importantă de bani din patrimoniu comun constituie susțineri nedovedite așa cum corect a reținut instanța Autoturismul marca a fost dobândit în timpul căsătoriei și chiar dacă a fost înstrăinat de reclamant prețul dobândit face parte din comunitate. La fel pretinsele îmbunătățiri la apartament intră în comunitatea de bunuri pentru care s-au reținut cote de contribuții distincte părților cu privire la contribuția ce face obiect de critică în apelul pârâtei instanța constată că prin probele administrate, actele privind veniturile obținute de reclamant contractele de credit și transfer acte de vânzare, declarații de martori reclamantul a dovedit că aportul său la dobândirea bunurilor este esențial diferit ca și cuantum față de al pârâtei care deși a susținut prin întâmpinare că a lucrat permanent și a realizat venituri mari nu a demonstrat aceste susțineri.
Potrivit art. 1169 cod civil cel ce face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Pârâta a opus copia contractului de muncă pe perioada determinată 17 octombrie 2005 - 17 ianuarie 2006 și acte privind veniturile realizate în perioada octombrie - decembrie 2006, ceea ce potrivit propriei susțineri la raportarea la întreaga perioadă de căsnicie nu probează cota de contribuție pretinsă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Reclamantul pârât a renunțat apoi la recursul său.
Pârâta reclamantă, în motivarea recursului,întemeiat pe dispoz. art.304 pct.9 Cod procedură civilă,a susținut că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii deoarece a dovedit cu înscrisurile depuse în apel că are o contribuție egală cu cea a reclamantului pârât la dobândirea bunurilor comune,însă instanța de apel nu a făcut vorbire de acestea.
A mai arătat recurenta că veniturile realizate și probate de către reclamant in fața instanței de fond nu au depășit pe toată durata căsătoriei suma de 1000 euro lunar.
În condițiile în care,pe de o parte, Institutul Național de Statistică Italian a stabilit o sumă aproximativ egală necesară traiului unei familii de 2 persoane în regiunea,iar pe de altă parte,cheltuielile făcute împreună nu au însemnat numai acest procent(a se vedea ratele aferente celor trei credite folosite pentru achiziționarea imobilului din F și a celor 2 autoturisme precum și asigurările auto extrem de costisitoare și desele deplasări în România)este neîndoielnic că modul în care instanța de control judiciar a soluționat apelul este nelegal,diferența de bani necesară acoperirii tuturor acestor cheltuieli fiind obținută prin activitatea de menajeră, prestată fără forme legale pe durata șederii în Italia.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei de apel urmând ca în rejudecare să se constate contribuția egală a ambilor soți la dobândirea bunurilor.
Recursul declarat de pârâta reclamantă nu poate fi primit.
Deși recurenta a invocat ca temei de drept al recursului art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dezvoltarea motivării în fapt a recursului nu se încadrează în acest text de lege.
Potrivit acestui text de lege modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Or recurenta nu a arătat ce lege a fost încălcată sau aplicată greșit prin decizia de apel.
Din motivarea în fapt a recursului rezultă că aceasta în realitate este nemulțumită de modul cum au fost analizate și interpretate probele administrate în fața celor două instanțe.
Însă reanalizarea probelor nu se mai încadrează în nici unul dintre motivele de recurs așa cum sunt prev. de art. 304 Cod procedură civilă.
Reanalizarea și reinterpretarea probelor dosarului vizează chestiuni de fapt și nu excede obiectul recursului care supune analizei doar chestiuni de nelegalitate.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge recursul declarat de pârâta reclamantă ca nefondat și totodată va lua act că reclamantul pârât a renunțat la recursul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat dereclamantul pârât,domiciliat în F,str.-,.18,.5, jud.V, împotriva deciziei civile nr.74 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații intervenienți -, având ca obiect partaj bunuri comune.
Respinge, ca nefondat, recursulcivil declarat de pârâta reclamantă -,domiciliată în com. Golești,-,jud.V,împotriva aceleiași decizii civile.
Obligă recurenta pârâtă reclamantă să plătească intimatului suma de 5000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
: - /24.11.2008
: /25.11.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu, Anica
