Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 710/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.710/
Ședința publică din 03 dec.2008
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, Bloc 9 C,.35 împotriva deciziei civile nr.222 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de av. în baza delegației pe care o depune la dosar, pentru intimata-pârâtă lipsă av. în baza delegației nr.77/03.12.2008 pe care o depune la dosar, intervenienta, personal.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este netimbrat, după care;
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța nr.-/03.12.2008 cu care face dovada achitării taxei de timbru în val. de 1274 lei și 5 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului av. având cuvântul în susținerea recursului precizează că s-a declarat prezentul recurs pentru trei motive: hotărârea instanței este nelegală întrucât instanța a acordat mai mult decât s-a cerut fiind incidente disp.art.304 al.1 pct.6 pr.civilă. Instanța de apel nu a făcut doar o analiză greșită a probelor administrate în cauză, a făcut o analiză a unor probe care nu au fost administrate în cauză, hotărârea cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii. Hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât sunt incidente disp.art.304 alin.1 pct.9 pr.civilă.
Pentru primul motiv de recurs numita a formulat cerere de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu reclamantul dar și cu pârâta, astfel solicita de la ambii c/val. pretinselor îmbunătățiri ale unuia din cele două imobile supuse partajării. Instanța de apel fără o motivare care să justifice hotărârea și fără o cerere în acest sens îl obligă numai pe reclamant către intervenientă la plata c/val. pretinselor îmbunătățiri în măsura în care instanța a constatat că loturile cuvenite foștilor doi soți se împart în cote egale de 50% din bunurile supuse partajării. Obligarea lor la plata pretinselor îmbunătățiri față de intervenientă ar fi trebuit să o dispună instanța tot în cote egale de 50 %-50 %.
Cu privire la al doilea motiv de recurs din cele cinci pagini câte are motivarea instanței de apel fac referire la partajarea unor bunuri mobile. Din motivele hotărârii rezultă că instanța a avut în vedere două IAP-uri una din 11.06.2007 alta din 19.07.2007 pe care instanța nu a pronunțat-o în acest dosar. De asemenea s-a avut în vedere o expertiză care nu a fost niciodată efectuată în cauză. Consideră că instanța nu a făcut cu adevărat analiza probelor administrate în cauză sau a analizat alte probe, străine de prezenta cauză, atunci când a admis apelurile declarate de pârâtă și intervenientă. Instanța a dat dovadă de superficialitate.
Potrivit disp.art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă hotărârea pronunțată se dă în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Instanța nu a motivat de ce a înlăturat probele administrate de reclamant, în sensul contribuției net superioare la dobândirea bunurilor, a avut salarii de 5 ori, de 7 ori de 9 ori mai mari, ci se limitează să arate că prezumția instituită de legiuitor ca soții au câte o cotă de 50 % la masa bunurilor comune nu a fost răsturnată în cauză. Instanța face o mare nedreptate și este într-o gravă eroare de drept. Instanța a reținut că munca pârâtei în gospodărie și cu creșterea copilului suplinește diferența mare dintre venituri celor doi soți dobândite de fiecare din ei în timpul căsătoriei. Consideră că instanța nu a ținut cont de actele depuse în dosar. Să se aprecieze potrivit disp.art.304 al.1 pct.6, al.1 pct.7, pct.9 Cod procedură civilă, admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei instanței de apel cu consecința menținerii sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei av. având cuvântul cu privire la primul motiv de recurs ce vizează plata către intervenientă a îmbunătățirilor aduse la apartament în cote egale consideră că este lipsit de logică. Nu trebuie obligată pârâta la plata de 50 % întrucât îmbunătățirile profită celor din apartament.
La întrebarea instanței adresată atât apărătorului intimatei cât și intervenientei dacă au fost incluse în expertiză îmbunătățirile în valoarea apartamentului, acestea răspund că aparent ar fi incluse dar practic nu. Nu au fost avute în vedere. In condițiile date trebuie să răspundă pentru valoarea acestor îmbunătățiri numai reclamantul.
Cu privire la cel de-al doilea motiv consideră că nu este fondată susținerea. Intr-adevăr o eroare materială în sensul trimiterii la acele considerente străine de pricină dar se încearcă strecurarea unei erori pentru casare. Cu privire la motivul al treilea este o argumentare superfluă. Ideea trimiterii la prevederile art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă este menită să răstălmăcească ceea ce de fapt instanța a inserat instanța în pag.5 atunci când își motivează soluția pronunțată. Consideră că nu este răsturnată prezumția de cotă egală, ba mai mult a fost dovedită cu cota de 50 % a fiecărui soț. Să se observe că și pârâta a lucrat și chiar dacă avea venituri mari mici decât cele ale reclamantului aceasta a lucrat numai la întreprinderi unde este bunul pământului, Avicola, corect instanța de fond a apreciat că intimata a contribuit în gospodărie. Față de acestea solicită respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței adresată intervenientei dacă îmbunătățirile au fost incluse în raportul de expertiză, aceasta consideră că nu au fost incluse și de asemenea precizează că nu este corect să fie obligată pârâta la plata a 50 % atâta timp cât profită reclamantul de acestea. Depune concluzii scrise.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, a solicitat ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună:
- partajarea masei bunurilor comune a părților rezultate din căsătorie, în cote de 70% pentru reclamant și 30% pentru pârâtă.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 08.11.1981 și au divorțat la data de 10.06.2005 prin sentința civilă de divorț nr. 3473/2005 a Judecătoriei Galați.
Reclamantul a apreciat că a avut venituri considerabil mai mari decât ale pârâtei motiv pentru care solicită contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune. Apreciază că ambele imobile au fost luate din banii săi exclusiv, iar cel puțin la imobilul de la pârâta nu a avut nici o contribuție, fiind mai mult primit ca urmare a relației părinte-fiu. Din anul 2003 pârâta a plecat din imobil și nu a contribuit cu nimic la îmbunătățirile imobilului, sau la cheltuielile comune.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune, dar nu și cu cotele solicitate de reclamant, ci în cote de 50%.
A fost formulată și cerere de intervenție în interes proprie de către fiica părților, numita în contradictoriu cu și Iliala, prin care a arătat că a efectuat o serie de îmbunătățiri la apartamentul părinților săi în valoare de aproximativ 120 milioane lei vechi în anul 2004 prin intermediul firmei SC. SRL.
Prin IAP-ul din data de 11.06.2007 instanța a admis în parte și în principiu acțiunea principală și a respins în principiu cererea de intervenție și prin urmare a constatat că:
- Masa bunurilor comune se compune din:
Activ:- apartamentul compus din două camere, situat în G,-, Bl. 9C,.2,.4,.35 și
- casă și teren aferent în suprafață de 1864mp situat în intravilanul com., jud.G;
- Părțile au o contribuție la dobândirea masei bunurilor comune de 65% pentru reclamant și 35% pentru pârâtă.
Prin sentința civilă 8697/20.11.2007 Judecătoria Galația admis în parte acțiunea de partaj, s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta ca nefondată. A constatat că masa bunurilor comune se compune din apartamentul din G-, Bl. 9C,.35 și casă și teren aferent în suprafață de 1864 mp intravilan comuna. A constatat că părțile au o contribuție la dobândirea masei de bunuri comune de 65% pentru reclamant și 35% pentru pârâtă.
A atribuit reclamantului apartamentul din G și imobilul din comuna. A fost obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 75.702,16 lei
contravaloarea cotei cuvenite acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta, și intervenienta.
Pârâta a criticat sentința sub aspectul cotei de 35% stabilită de instanța de fond, apreciind că are o cotă mai mare la dobândirea bunurilor comune. Consideră că la stabilirea cotei trebuie să se țină seama de aportul în gospodărie al părților.
Interveninata, consideră că în mod greșit i s-a respins cererea de intervenție în nume propriu având în vedere că din actele depuse la dosar rezultă că îmbunătățirile la apartament au fost făcute de ea.
Prin decizia civilă nr.222/2008 a Tribunalului Galațis -au admis apelurile, s-a schimbat în parte sentința apelată și IAP-ul din 11.06.2007 în sensul că s-a constatat că părțile au o contribuție egală de 50 % la dobândirea bunurilor comune. A fost obligat reclamantul intimat la plata către apelanta pârâtă la c-val. cotei cuvenite din masa bunurilor în sumă de 102.145,9 RON. A fost obligat reclamantul către intervenientă la plata sumei de 12.000 reprezentând c/val. îmbunătățirilor efectuate. A fost obligat reclamantul către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 2179 RON și către intervenientă la plata sumei de 901 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Prezumția instituită de legiuitor precum că soții au câte o cotă de 50% la masa bunurilor comune nu a fost răsturnată în cauză. Aspectul că intimatul a avut pe parcursul căsătoriei venituri mai mari decât cele ale reclamantei nu aduce automat la răsturnarea acestei prezumții, în condițiile în care soții de comun acord, au convenit ( explicit sau implicit) ca soția să aibă grijă de gospodărie, de menaj, de tot ceea ce implică îngrijirea fiecărui membru în parte al familiei și întreținerea apartamentului. Munca în gospodărie deși poate fi realizată și de o altă persoană în această familie a fost realizată de apelanta-pârâtă.
Se ține cont și de durata căsătoriei de peste 20 de ani, ani în care apelanta cu sau fără serviciu a muncit în gospodărie. Se observă că și pârâta a lucrat pe parcursul celor mai bine de 20 de ani și chiar dacă avea venituri mai mici decât cele reclamantului-intimat apreciem că munca în gospodărie și cea cu creșterea și îngrijirea copilului suplinește această diferență între veniturile soților.
Nu au relevanță cine a achitat avansul pentru imobilul din comuna pentru stabilirea unei cote mai mari la dobândirea bunului comun.
Prin urmare apreciem că prezumția de cotă egală nu a fost răsturnată, ba mai mult a fost și dovedită cota de 50%a fiecărui soț.
Cu privire la cererea de intervenție în nume propriu Tribunalul reține că din actele dosarului, din răspunsurile la interogatoriu și din declarațiile martorilor rezultă că îmbunătățirile la apartament au fost efectuate prin intermediul intervenției de către firma la care aceasta este angajată. Faptul că denumirea firmei de pe contract nu corespunde, în sensul că lucrările s-au efectuat de SC SRL în timp ce contractul a fost încheiat cu SC SRL, nu are vreo relevanță la aprecierea temeiniciei cererii de intervenție. Ceea ce are importanță este dacă cea care a plătit îmbunătățirile este intervenienta și acest lucru a fost dovedit cu actele de la dosar, iar de aceste îmbunătățiri se bucură proprietarii, respectiv cei doi soți.
Impotriva deciziei civile nr.222/2008 a Tribunalului Galația declarat recurs reclamantul invocând următoarele:
1. instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut (art.304 pct.6 Cod procedură
civilă) pentru că intervenienta a formulat cererea împotriva ambelor părți, iar în decizie apare ca fiind obligat la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse apartamentului doar reclamantul.
2. instanța a făcut o analiză a unor probe care nu au fost administrate în
cauză.
Astfel, prezenta cauză are ca obiect partajarea a două imobile, bunuri comune
ale foștilor soți.
Cu toate acestea, inexplicabil, din cele 5 pagini ale motivării instanței de apel, 2
pagini fac referire in extenso la partajarea unor bunuri mobile (combină frigorifică, combină muzicală, televizor alb-negru, covor persan, mașină de tuns electrică, 6 halbe de bere, etc.) în total 100 de bunuri mobile pe care instanța le împarte în două loturi.
De asemenea, din motivele hotărârii rezultă că instanța a avut în vedere două încheieri de admitere în principiu: cea din 11.06.2007 dată în cauza de instanța de fond și o altă încheiere de admitere în principiu din 19.07.2007 pe care instanța nu a pronunțat-o niciodată în acest dosar.
Instanța de apel a mai avut în vedere, așa cum rezultă din motivele hotărârii, expertiza efectuată de expertul ec. cu toate că acesta nu a fost desemnat expert în prezenta cauză și nici nu a efectuat vreo expertiză.
Dimpotrivă, în acest dosar, nu s-a efectuat nici o expertiză mobiliară, singura expertiză fiind una imobiliară, efectuată de către expertul desemnat de instanță, și anume de sing..
De asemenea, instanța de apel în motivarea hotărârii pronunțate a reținut că reclamantului din prezenta cauză i-au fost atribuite o serie de bunuri mobile comune, aspect neadevărat și care nu are legătură cu prezenta cauză.
3. hotărârea e lipsită de temei legal pentru că se bazează pe o prezumție
falsă instituită de legiuitor precum că soții au o cotă de 50 % din masa bunurilor comune.
Instanța de apel a avut în vedere, pornind de la pretinsa prezumție, un alt text de
lege, pe care l-a aplicat greșit atunci când a împărțit astfel bunurile comune.
Astfel, art.1 din Codul familiei, preluând un principiu constituțional, vorbește despre egalitatea femeii cu bărbatul în relațiile patrimoniale și nepatrimoniale, precum și în relațiile față de copii.
Doctrina și jurisprudența au stabilit în mod constant că "principiul egalității nu însemnează, însă, că bunurile urmează să fie atribuite în părți egale soților cu prilejul încetării comunității de bunuri, deoarece criteriul în raport de care se determină părțile soților este contribuția pe care fiecare din ei a avut-o la dobândirea și conservarea bunurilor." (, Tratat de dreptul familiei, pag.43, V, Editura, B 2000).
Este adevărat că în munca în gospodărie și cu creșterea copilului reprezintă o contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Instanța de apel reține că munca pârâtei în gospodărie și cu creșterea copilului suplinește diferența mare dintre veniturile celor doi soți dobândite de fiecare din ei în timpul căsătoriei.
Dar instanța de apel, inexplicabil, nu motivează de ce a înlăturat probele din care rezultă că și reclamantul recurent muncea în egală măsură în gospodărie și s-a ocupat tot timpul de creșterea și îngrijirea copilului născut în urma acestei căsătorii?
Atâta vreme cât toți martorii audiați în cauză, chiar și martorii propuși de pârâtă, și chiar și intervenienta, fiica reclamantului, recunosc că reclamantul se ocupă de gospodărie și avea grijă de creșterea și educarea fiicei sale de ce instanța nu a motivat înlăturarea acestor probe?
Instanța de apel nu a motivat de ce a înlăturat declarațiile martorilor care au arătat că pârâta nu era gospodină și familistă, că a plecat în Spania în timpul căsătoriei fiind total dezinteresată de ce se întâmplă după plecarea ei cu familia și gospodăria.
Consideră recurentul, pornind și de la motivul invocat la punctul 2 că instanța de apel nici nu a verificat probele administrate în cauză, mai ales reține că avansul pentru imobilul din comuna ar fi fost achitat de reclamant, pe când în realitate imobilul din comuna a reprezentat o donația deghizată din partea părinților reclamantului care au vrut să se asigure astfel că fiul lor va avea un teren învecinat cu al lor. Pârâta nici nu a fost prezentă la încheierea acestui contract pentru care nu s-a plătit în realitate nici un preț, cu atât mai puțin un avans așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
De altfel, contrazicând dispozitivul deciziei pronunțate, instanța reține în motivare că pârâta nu a solicitat imobilul din comuna, dar prin dispozitiv îi acordă pârâtei 50 % și din acesta.
Instanța de apel, la stabilirea cotelor nu a ținut seama de veniturile dobândite de reclamant în timpul căsătoriei, venituri de 8 ori și în unii ani chiar de 10 ori mai mari decât ale pârâtei (așa cum rezultă din actele depuse de reclamant la filele 57-62, 67-75 ale dosarului de fond). Pârâta a avut lungi perioade în care a fost casnică, perioade care uneori a durat și câte 5 ani.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat prin prisma primului motiv:
Din analiza cererii de intervenție în interes propriu rezultă că intimata inițial a solicitat obligarea ambilor părinți la plata contravalorii îmbunătățirilor care le-a efectuat la apartamentul ce face parte din masa de partaj. Insă în recurs prin concluziile sale a solicitat doar obligarea tatălui său la plata acestora.
Imbunătățirile efectuate la bunul comun al părților a dat naștere la câte un drept de creanță al intervenientei față de fiecare din părți și nu numai față de recurent, fapt ce determină constatarea că-n mod greșit acesta a fost obligat la întreaga contravaloare a îmbunătățirilor și nu la valoarea corespunzătoare cotei pe care o are din masa de partaj. De menționat că la data efectuării expertizei s-au luat în calcul și îmbunătățirile aduse apartamentului, iar valoarea reținută pentru acesta include și pe a îmbunătățirilor.
Faptul că apartamentul a fost atribuit recurentului nu influențează întinderea dreptului de creanță al intimatei interveniente atâta vreme cât la masa partajabilă s-a adus valoarea apartamentului cu tot cu îmbunătățire.
Față de aceste constatări urmează a se modifica decizia civilă nr.222/2008 a Tribunalului Galați în sensul că obligă pe reclamantul intimat către intervenientă la plata sumei de 6000 RON în loc de 12.000 RON cu titlu de contravaloare îmbunătățiri.
Al doilea motiv de recurs nu poate fi primit pentru că ne aflăm în fața unei erori materiale de inserare în considerentele deciziei civile nr.222/2008 a unor considerente din alt dosar de partaj în care IAP-ul s-a dat în 19.07.2007, greșeală perfect explicabilă în "era calculatorului".
Atâta vreme cât în paginile 1,2,5,6 regăsim argumentele care au format convingerea instanței în ceea ce privește speța-n cauză, se constată că motivul al II- lea de recurs e speculativ față de eroarea materială menționată.
Al treilea motiv de recurs, de asemenea, nu poate fi primit pentru că deși nu există o prezumție a egalității de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, avându-se-n vedere reperele reținute de instanța de apel, contribuția materială efectivă a fiecărui soț, precum și munca femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copilului se constată că s-a făcut o aplicare corectă a legii.
De menționat că fiind într-o cale de atac extraordinară și anume recursul, prezenta instanță verifică doar criteriile avute în vedere de instanța de apel la stabilirea cotelor părților și nicidecum nu poate reaprecia probele așa cum solicită recurentul.
Nemulțumirile legate de includerea imobilului din în masa de partaj, de asemenea, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs pentru că recurentul nu a declarat apel pe această chestiune și principiul procedural al "omisso medio" interzice orice discuție pe această temă.
Față de considerentele de mai sus urmează a se admite recursul numai prin prisma primului motiv.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursulcivil declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, Bloc 9 C,.35 împotriva deciziei civile nr.222 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Modifică în parte decizia civilă nr.222/29.04.2008 a Tribunalului Galați în sensul că obligă pe reclamantul intimat către intervenientă la plata sumei de 6000 RON, în loc de 12.000 RON cu titlu de contravaloare îmbunătățiri.
Obligă pe intervenientă către reclamantul intimat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 dec.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-05.01.2009
Dact.MH-08.01.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Șolea, Simona Bacșin
