Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 722
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător: - -
Grefier:
************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.43 din 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurent și avocat pentru intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri și excepții de ridicat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri
Avocat pentru recurent ă având cu vântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.-
A susținut că instanța de apel nu a avut în vedere situația de fapt, starea tensionată dintre părți și faptul că acestea nu vor putea locui în același imobil motivat de faptul că așa cum rezultă și din acțiunea de divorț, pârâtul este violent, consumă băuturi alcoolice, reclam anta are minorii în întreținere, iar imobilul a fost construit cu contribuția în exclusivitate a reclamantei și pe terenul dobândit de la bunicii săi.
Avocat pentru intimat având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat. Susținând că decizia pronunțată de instanța de apel a făcut o împărțire corectă a bunurilor și că și pârâtul are dreptul să primească o parte din locuință, deoarece nu are unde locui și este tatăl acestor copii minori chiar dacă aceștia sunt încredințați spre creștere și educare reclamantei. Deasemeni susține că mare parte din locuință este contribuția soțului - pârât, că lotul cel mai bun din expertiză cu partea de casă mai avantajoasă i-a fost atribuită reclamantei și nu se impune schimbarea hotărârii.Mai precizează că reclamanta nu are în intenție să locuiască în casă ci să o vândă. În prezent în această casă nu locuiește
nimeni.
S-au declarat dezbaterile închise. -
CURTEA
- deliberând
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1224 din 10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, au fost admise acțiunea civilă principală formulată de reclamanta și cererea reconvențională promovată de paratul privind partajul de bunuri comune. Ca urmare a admiterii acțiunii principale și a cererii reconvenționale, s-a constat că părțile au dobândit, cu o contribuție egală, mai multe bunuri mobile reprezentând diferite obiecte de mobilier și uz casnic și imobile, și anume: o casa construită din cărămidă, situata pe terenul în suprafață de 827 mp din intravilanul satului, comuna, Jud. N, cu vecini: N -, S -, E - drum sătesc, V - most. defunctei, ambele dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la Biroul Notarului Public din R și autentificat sub nr. 2334/17.06.1997.
Prin sistarea comunității de bunuri a foștilor soți s-a dispus partajarea acestora prin formarea si atribuirea unui număr de două loturi, și anume: reclamantei-parate toate bunurile imobile și câteva bunuri mobile (combina frigorifica Indesit, TV color Samsung, butelie de aragaz, covor persan, traverse persane - 2, covor de iuta), iar pârâtului-reclamant celelalte bunuri mobile identificate în locuința comună. Reclamanta-pârâtă a fost obligată sa plătească pârâtului-reclamant, cu titlu de sultă, suma de 112.640 lei iar cheltuielile de judecată de 700 lei au rămas, după compensare, în sarcina pârâtului-reclamant.
In motivare, prima instanță a reținut că din probele administrate in cauza a rezultat ca părțile s-au căsătorit in anul 1989, iar prin sentința civilă nr. 1434/18.05.2007 a Judecatoriei Romans -a pronunțat divorțul acestora. În timpul căsătoriei foștii soți au dobândit în comun mai multe bunuri mobile, identificate și evaluate de către expertul desemnat, un imobil casă de locuit și o suprafață de 827 mp teren, ambele situate în intravilanul satului, comuna, jud. N, dobândite prin vânzare-cumpărare, în baza contractului autentificat sub nr. 2334/17.06.1997.
Prima instanță a mai reținut că, în privința bunurilor mobile și a modalității de dobândire a acestora, nu au existat nici un fel de obiecțiuni din partea părților, solicitarea reținerii unei cote diferențiate vizând numai bunurile imobile fiind formulată de către pârâtul-reclamant.
S-a apreciat, după administrarea probei testimoniale, că foștii soți au avut o contribuție egală la dobândirea întregii mase de bunuri comune, întrucât ambii au muncit atât în țară cât și în străinătate, beneficiind de ajutorul rudelor în privința cheltuielilor legate de gospodărie și de creșterea copiilor.
La sistarea comunității de bunuri și formarea loturilor, prima instanță a avut în vedere, pe de o parte, opțiunea părților, iar pe de altă parte, a ținut cont, la atribuirea imobilelor către reclamanta-pârâtă, de faptul că minorii locuiesc împreună cu ea și că terenul în suprafață de 827 mp pe care se găsește edificată construcția, provine de la bunica acesteia. Au mai fost inclus în lotul reclamantei și bunurile mobile găsite de expert la domiciliul tatălui acesteia, pârâtului fiindu-i atribuite toate celelalte mobile reținute în masa de împărțit.
Împotriva sentinței civile nr. 1224/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, a declarat apel pârâtul-reclamant, înregistrat administrativ ca fiind recurs pe rolul acestei instanțe sub nr-, și recalificat în apel la termenul de judecată din data de 22.09.2008.
Ca motive de nelegalitate și netemeinicie au fost invocate următoarele:
- în mod greșit prima instanță nu a reținut o cotă diferențiată - de 70% în favoarea sa - la dobândirea bunurilor imobile, în condițiile în care, din probele administrate, a rezultat faptul că a obținut venituri mai mari comparativ cu reclamanta, atât din locurile de muncă deținute în țară cât și din activitatea desfășurată în străinătate.
- deși a solicitat atribuirea în natură și a imobilelor - mai ales a construcției (care nu este compusă numai din trei camere, așa cum în mod greșit s-a reținut la instanța de fond), la alcătuirea loturilor i-au fost date, în mod greșit, numai bunuri mobile. Expertul desemnat la instanța de fond a realizat o variantă de lotizare în natură, cuprinzând, pentru fiecare dintre foștii soți și bunuri imobile, pe lângă cele imobile.
Verificând critica formulată de apelant, referitoare la faptul că, în realitate, construcția edificată are mai multe camere - și nu doar trei, așa cum s-a menționat în hotărârea pronunțată de instanța de fond - tribunalul a solicitat, printr-o revenire la expertul tehnic desemnat inițial, completarea raportului de expertiză, în sensul celor arătate mai înainte. Astfel, propunerile depuse în scris la filele 34-36 conduc la concluzia existenței unei posibilități de partajare în natură, în mod echitabil, a imobilelor dobândite de foștii soți, prin cele două loturi indicate în varianta întocmită de expertul.-
Prin decizia civilă nr.43/AC din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-au dispus următoarele:
S-a admis apelul declarat de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 1224 din 10.04.2008 a Judecătoriei Roman și, în consecință:
S-a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
S-a atribuit pârâtului-reclamant lotul nr. 2, identificat prin culoarea pe schița ANEXĂ la Suplimentul raportului de expertiză întocmit în apel d e expert (filele 34-36), compus din: camera 3 (15,60 mp), camera 5 (11 mp), bucătărie (12,20 mp), magazie, baie (6 mp), magazie (17,80 mp), beci (25,20 mp), hol 2 (21,30 mp), magazie (19,80 mp), magazie (12,30 mp), garaj (20,50 mp), WC (1,00 mp), șopron (14 mp) și un număr de 4 cotețe, fiecare având suprafața de 4,40 mp, în valoare de 117.800 lei noi, împreună cu terenul aferent, în suprafață de 359 mp, în valoare de 12.924 lei noi - bunuri imobile în valoare totală de 130.724 lei noi.
S-a atribuit reclamantei-pârâte lotul nr. 2, identificat prin culoare albastră pe schița ANEXĂ la Suplimentul raportului de expertiză întocmit în apel d e expert (filele 34-36), compus din: camera 1 (16,60 mp), camera 2 (15,60 mp), camera 3 (15,60 mp), camera 4 (16,60 mp), hol 1 (24,50 mp) și terasă, în valoare de 92.200 lei noi, împreună cu terenul aferent, în suprafață de 468 mp, în valoare de 16.848 lei noi - bunuri imobile în valoare totală de 109.048 lei noi.
Pârâtul-reclamant a primit bunuri imobile plus mobile în valoare totală de 148.621 lei și i se cuvin bunuri în valoare de 130.536 lei.
Reclamanta-pârâtă a primit bunuri imobile plus mobile în valoare totală de 112.452 lei și i se cuvin bunuri în valoare de 130.536 lei.
A fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 18.085 lei cu titlu de sultă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1224 din 10.04.2008 a Judecătoriei Roman.
A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 2061 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-au menținut celelalte dispoziții din sentința apelată.
Motivarea instanței de apel a fost următoarea:
Apelantul și intimata au avut calitatea de soți de la data de 18.06.1989 și până când, prin sentința civilă nr. 1434/18.05.2007 a Judecătoriei Roman, a fost desfăcută prin divorț, din culpă comună, căsătoria acestora.
Cei doi copii rezultați din căsătorie, minori la data pronunțării divorțului, au fost încredințați spre creștere și educare intimatei-reclamante. În timpul căsătoriei, cei doi soți au dobândit în comun mai multe bunuri mobile, reprezentate de diferite obiecte de mobilier și uz casnic, identificate de expertul desemnat atât la fostul domiciliu comun al soților cât și la domiciliul tatălui intimatei. Deși inițial apelantul, atunci când și-a invocat pretențiile în fața instanței de fond, a contestat și întinderea masei bunurilor mobile, ulterior, pe parcursul judecății, foștii soți au căzut de acord asupra acestora, sub toate aspectele, și anume identificare, evaluare și cotă de contribuție.
În timpul celor optsprezece ani de căsătorie, cei doi soți au achiziționat, pe lângă bunurile mobile, și două imobile, respectiv o construcție și o suprafață de 827 mp teren, ambele situate în intravilanul satului, comuna, jud. N, în baza contactului autentificat sub nr. 2334/17.06.1997 la Biroul Notarului Public din În baza acestui înscris, imobilele au fost dobândite de foștii soți de la bunicii intimatei. Susținerile apelantului, referitoare la faptul că trebuie să aibă o contribuție majorată, de 70%, în ceea ce privește imobilele, justificată pe considerentul că a muncit vreme îndelungată în străinătate și că a obținut astfel venituri substanțiale, vor fi înlăturate, întrucât, pe de o parte, și intimata a lucrat împreună cu acesta o perioadă de timp în Italia, iar pe de altă parte, bunurile pe care le-au cumpărat în anul 1997 au provenit de la bunicii lui, ceea ce poate duce la concluzia, reținută de altfel și de prima instanță, că vânzarea nu a fost una reală, având în vedere relațiile de familie ce existau între vânzători și cumpărători.
Singura critică reținută de instanța de control vizează însă modalitatea de partajare a imobilelor, respectiv de alcătuire și atribuire a loturilor, foștilor soți, în sensul că, deși atât construcția cât și terenul (având în vedere dimensiunile lor) puteau fi împărțite în mod corespunzător în natură, ele au fost atribuite în mod exclusiv numai uneia dintre părți.
Varianta propusă de exp. în calea de atac a apelului răspunde exigențelor prevăzute de dispozițiile legale ce reglementează partajul de bunuri comune, care statuează ca regulă - în principal - atribuirea bunurilor în natură, de aceeași calitate și cantitate, cu evitarea reținerii unor sulte împovărătoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata reclamantă. -
În motivarea recursului recurenta a invocat în esență următoarele:
Din probele administrate în cauză este evident că un partaj în natură a imobilelor face imposibilă utilizarea în concret a acestora.-
În plus în favoarea ei operează și o serie de criterii de atribuire care o îndreptățesc să solicite includerea în lotul ei a tuturor bunurilor imobile.-
Având în vedere situația conflictuală dintre părți este practic imposibilă convețuirea în același imobil, fapt pentru care o partajare în natură în două loturi este lipsită de eficiență practică. -
Intimatul - pârât nu a depus întâmpinare la recurs. Nu au fost administrate probe noi în recurs.-
Recursul este fondat pentru considerentele ce preced:
Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, recte a criteriilor de atribuire a loturilor prev. de art.6739Cod procedură civilă.-
Având în vedere pe de o parte întinderea și compartimentarea construcției, iar pe de altă parte situația conflictuală dintre foștii soți care continuă să existe cea mai judicioasă soluție în cauza de față este atribuirea tuturor bunurilor imobile reclamantei - pârâte așa cum a procedat prima instanță și nu partajarea lor în natură.
Cele două loturi reținute de instanța de apel sunt formate din corpuri de construcție care nu au o amplasare separată care să permită părților un acces și o viață domestică fără interacțiune directă.
Situația conflictuală dintre părți impune cu prisosință ca întregul imobil format din teren și construcții să fie atribuit doar uneia dintre coproprietari. Soluția adoptată de instanța de apel conduce la acutizarea acestei stări de conflict și nu la diminuarea ei.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță față de opțiunea părților, de faptul că minorii locuiesc împreună cu reclamanta și că terenul a fost al bunicilor reclamantei, reclamanta este îndreptățită să primească în lotul ei toate bunurile imobile care fac parte din masa de partajat.-
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite apelul și va modifica în tot decizia recurată în sensul că va respinge apelul ca nefundat.
Văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de promovat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.43 din 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.-
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge apelul ca nefondat.-
Obligă intimatul - pârât să plătească recurentei - reclamante 1010 lei, cheltuieli de judecată din recurs și respinge cererea privind cheltuielile de judecată din apel ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.dec.
Tehn.red.EG
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
