Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 1011
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 01 octombrie 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamantele - și, împotriva deciziei civile nr.229/A din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și sentinței civile nr.173 din 03 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, și G, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 01 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de cererea formulată de reprezentantul recurentelor reclamante, pentru a da posibilitatea acestora de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 08 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin actiunea civila inregistrata la Judecătoria Strehaia sub nr- reclamantele - si au chemat in judecata pe paratii, -, G pentru constatare nulitate certificat de mostenitor si partaj succesoral.
In motivarea actiunii, reclamantele au aratat ca autorii lor, si au dobandit in timpul casatoriei prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 542/1974 un imobil compus din teren in suprafata de 638m.p. si constructiile aflate pe acest teren. La decesul lui s-a emis certificatul de mostenitor nr. 458/1988, in care, in mod gresit, s-a retinut la masa partajabila doar cota de din suprafata de 100m.p. In certificatul de mostenitor nr. 110/2002 emis dupa defuncta s-a inscris gresit suprafata de 529,5m.p. in loc de cota de 5/8 din 638m.p. Reclamanta a mai motivat ca nu a participat la emiterea certificatului de mostenitor nr. 110/2002, iar succesiunea ce nu cuprinde toti mostenitorii este nula. S-a mai aratat ca autorii au incheiat un act de donatie fara scutire de raport paratei, solicitand aducerea acestor bunuri la masa succesorala.
Au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 458/1988, nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr. 110/2002 si partajarea bunurilor ramase dupa autorul.
Prin sentinta civila nr.92/21.01.2008 Judecatoria Strehaiaa respins actiunea formulata de reclamantele -, impotriva paratilor, -, G, pentru constatare nulitate certificat de mostenitor si partaj succesoral.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantele, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 107/A din data de 14 aprilie 2008, Tribunalul Maa dmis apelul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrata pe rolul Judecatoriei Strehaia sub numarul -.
Cu ocazia rejudecării, s-a luat interogatoriu paratei.
a invocat excepția autoritarii de lucru judecat. A motivat ca pentru partajarea bunurilor succesorale ramase dupâ părțile s-au judecat conform hotărârii irevocabile depuse la dosar.
In ședința publică din 25.08.2008 după punerea în discuție a părților, excepția a fost respinsă ca nedovedită.
Judecătoria Strehaia, prin sentința supusă apelului, respins acțiunea formulată de reclamante,în motivare reținându-se,în ce privește petitul privitor la anularea certificatului de moștenitor nr.110/2002 pe motivul că în acesta a fost înscrisă greșit suprafața de 529,5 mp, în loc de 5/8 din 638 mp, această cerere mai fost adresată instanței, prin decizia civilă nr.690/R/2007 a Tribunalului Mehedinți fiind respinsă irevocabil această acțiune. Față de noul motiv invocat, respectiv dezbaterea succesiunii pe cale notarială în lipsa reclamantelor, s-a arătat că, din dosarul notarial nr.108/2002, reiese că acestea au fost reprezentate la dezbaterea succesiunii autorului lor,de către un avocat ales.
Față de petitul privitor la acțiunea pentru constatarea nulității absolute parțiale certificatului de moștenitor nr.458/1988, s-a reținut că dreptul material la acțiune este prescris.
In ce privește cererea de raportare de către pârâta a donației, s-a reținut că, cota de 1/2 din donație, corespunzătoare donatoarei, a fost raportată în cazul acțiunii de partaj, fiind împărțită prin decizia civilă 294/2006, cererea de raport pentru restul de 1/2 corespunzător autorului fiind prescrisă, cererea făcându-se peste termenul de 3 ani de la data deschiderii succesiunii.
In privința acțiunii de partajare bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului, s-a reținut că, prin decizia nr.294/2006 au fost împărțite în totalitate bunurile, respectiv întreaga suprafață de teren, precum și cele două case, instanța ținând seama la împărțire și de masa succesorală autorului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele, în motivare susținând că:
- instanța nu a avut diligența de a pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la cele două petite, cel referitor la raportul donației și cel referitor la nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.458/1988;
- greșit instanța a respins capătul de acțiune ce privea constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.110/2002 pe motiv că ele ar fi fost reprezentate la dezbaterea succesiunii autoarei de către un avocat ales, în realitate ele nu au dat un astfel de mandat de reprezentare nici unui avocat pentru ca acesta să semneze în numele lor și pentru ele, din care să rezulte că ar fi avut în proprietate bunurile imobile descrise la capitolul " Masa succesorală" din acest certificat de moștenitor, împuternicirea avocațială, la care se face trimitere, nedând dreptul nici unui avocat de a face acte de dispoziție în numele lor.
- în mod greșit instanța a respins petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.458/1988, o astfel de cerere fiind imprescriptibilă;
- greșită este și respingerea cererii ce are ca obiect partajarea bunurilor rămase în succesiunea autorului, prin decizia invocată nefiind dezbătură această succesiune, acea instanță nefiind investită cu o astfel de cerere, iar în caz de investire, cotele cuvenite din succesiunea acestuia ar fi trebuit să fie diferite, având în vedere că ele sunt moștenitoare atât după mamă cât și după tată, pe când pârâții nu vin în nume propriu la moștenirea autorului, ei culegând numai parte din cota ce se cuvine soției supraviețuitoare;
- greșit soluționat instanța și cererea de raport a donației, acesta fiind un petit accesoriu, dreptul la acțiune nu poate fi exercitat decât concomitent sau ulterior cu acțiunea de partaj, separat o astfel de cerere neîndeplinind condiția interesului, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile;
Intimatele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, în motivare susținând că, în mod corect instanța respins toate capetele de cerere formulate de reclamanți, reținându-se în esență că, cu privire la unele petite s-au mai judecat, iar cu privire la altele, reclamantele nu au respectat termenul de valorificare a pretențiilor în instanță, intervenind prescripția dreptului la acțiune.
Prin decizia civilă nr.229 A din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantele reclamante - și, împotriva sentinței civile nr.173/03.02.2009, pronunțată de Jud.S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, și
Au fost obligate apelantele la plata, către intimata, a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Pe de o parte, s- constatat că, prin decizia civilă nr.690/11.05.2007 a Tribunalului Mehedinți, a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat cererea acelorași reclamante, de anulare a certificatului de moștenitor nr.110/2002, pentru motivul că în acesta ar fi fost înscrisă greșit suprafața reținută ca făcând parte din masa succesorală, respectiv 529,5 mp, în loc de cota de de 5/8 din 638 mp. astfel fiind, promovării unei noi cereri în instanță având același obiect și aceeași cauză i se opune puterea de lucru judecat, fapt reținut de către prima instanță.
În ce privește aceeași cerere, fundamentată pe altă cauză, cea a lipsei reclamantelor de la dezbaterea succesiunii autoarei, se observă că, în raport cu înscrisurile existente în dosarul notarial - înscrisuri din care rezultă prezența acestora la dezbaterea acestei succesiuni, printr-un mandatar ales, soluția instanței, de respingere a acesteia ca fiind neîntemeiată, este una temeinică, din delegația depusă reieșind că mandatul dat acestui avocat este unul general, ce privea toate operațiile juridice ce se îndeplineau în cadrul acestei proceduri, reprezentantul nesăvârșind acte de dispoziție, ce ar fi presupus un mandat special, astfel cum susțin apelantele.
Este adevărat că, prin acțiunea formulată, reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.458/1988,insa, față de motivul de anulare invocat, care este o cauză relativă de nulitate, dreptul la acțiune este prescriptibil în termen de 3 ani de la momentul emiterii acestuia.
Neîntemeiată se găsește a fi și critica privitoare la soluționarea cererii de raportare a donației, fiind introdusă după curgerea termenului de prescripție de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, corect a constatat instanța intervenită prescripția dreptului la acțiune, neavând relevanță faptul că o astfel de cerere a fost introdusă pe cale accesorie într-un partaj succesoral.
Nici critica adusă soluției date cererii de partajare a bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului, nu este întemeiată, din dosarul nr.972/2005 al Tribunalului Mehedinți atașat prezentei cauze, reieșind că, toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei de soții defuncți și, au fost împărțite de moștenitori, prin decizia civilă nr.294/A/19.05.2006.
Chiar dacă, din dispozitivul încheierii de admitere în principiu pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr.2950/2002,încheiere pe care s-a întemeiat decizia mai sus arătată, nu reiese că, în acea cauză, s-ar fi constatat deschisă și succesiunea defunctului, din expertiza efectuată de G și omologată de către instanță, cota culeasă de reclamantele din cauza de față, din imobilele împărțite, a fost diferențiată de cea a pârâtelor, expertul ținând seama de faptul că, cota de 3/8 din aceste bunuri revine acestora, în considerarea calității de moștenitoare ale defunctului.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamantele - și, invocând următoarele motive de nelegalitate:
Cu referire la cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.110 din 16 aug.2002 emis de BNP, în ce privește componența masei partajabile de pe urma def., în mod greșit s-a considerat că există autoritate de lucru judecat, conferită de decizia civilă nr.690/2007 a Tribunalului Mehedinți, atâta timp cât obiectul acelui dosar l-a constituit anulare parțială certificat de moștenitor, iar în prezenta cauză instanța a fost investită cu o cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor, deci nu există identitate de obiect și cauză. Cererea de constatare a nulității aceluiași certificat de moștenitor, pe motiv că reclamantele nu au participat, nu au semnat și nu și-au dat acordul pentru emiterea acestuia, a fost greșit respinsă ca neîntemeiată, nefiind administrate probe utile pentru soluționarea corectă a cauzei sub acest aspect, respectiv expertiză; pe de altă parte, nu a existat o procură specială dată unui avocat pentru emiterea certificatului de moștenitor, respectiv, pentru acceptarea succesiunii în condițiile, cu suprafața de teren și cota trecute în acel certificat de moștenitor.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.458 din 16 noiembrie 1988 în ce privește componența masei partajabile de pe urma def., instanța de apel a preluat mecanic argumentele instanței de fond, potrivit cărora, în realitate, ar fi vorba de o nulitate relativă,iar în acest caz dreptul la acțiune este prescriptibil în 3 ani de la momentul emiterii acestuia; ori, reclamantele au investit instanța cu o cerere în constatarea nulității absolute, iar aceasta nu a fost analizată, ci calificată ca o cerere de nulitate relativă, fără a se aduce nici un argument însă acestei calificări.
Soluționarea cererii de raportare a donației a fost făcută de asemenea cu aplicarea greșită a legii, neavându-se în vedere că raportul donației este un petit accesoriu partajului, și nu se poate exercita dreptul la acțiune cu privire la acest petit decât concomitent sau ulterior, în cel mai rău caz, cu exercitarea dreptului la acțiune având ca obiect partajul; s-a susținut în esență că o cerere de raport a donației nu îndeplinește condiția interesului, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, decât dacă există și un petit având ca obiect partajarea bunurilor donatorului.
S-a motivat, de asemenea, că Tribunalul nu a analizat în nici un fel critica adusă sentinței, care se referea la nepunerea în discuția părților a excepțiilor prescripției dreptului la acțiune, privitor la capătul de cerere referitor la raportul donației, făcută de autorul în favoarea pârâtei, și cel privitor la nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.458/1988, critică adusă prin motivele de apel formulate.
De asemenea, și în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere având ca obiect partajul succesoral de pe urma autorului, instanțele de fond și apel au făcut o greșită aplicare a legii, fiind încălcat dreptul reclamantelor de a cere partajarea bunurilor de pe urma autorului lor, în condițiile în care o altă acțiune de partaj nu a mai fost formulată în ceea ce-l privește pe, iar cota parte din terenul și construcțiile aparținând autorului nu au fost împărțite, pentru că nu a existat niciodată cerere în acest sens. S-a arătat că în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr.294/2006, la care se face trimitere în motivarea hotărârilor atacate, nu s-a ținut seama de masa succesorală a def., nu numai pentru că instanța nu a fost investită la acel moment cu dezbaterea succesiunii acestui autor, ci și pentru că, dacă s-ar fi făcut așa, atunci cotele cuvenite din succesiunea autorului, ar fi trebuit să fie diferite, întrucât reclamantele sunt moștenitoare atât după mamă cât și după tată, pe când ceilalți pârâți sunt moștenitori numai după mamă. Partajul se impunea cel puțin în limita diferenței de teren aferentă construcțiilor, menționată ca atare în certificatul de moștenitor nr.110/2002, însă s-au administrat probe la instanța de fond, din care rezultă fără echivoc că întregul imobil, terenul în suprafață de 638 mp. (faptic 612 mp.), și construcțiile edificate pe acest teren, au fost cumpărate în timpul căsătoriei celor doi autori, prin act autentic, opozabil tuturor descendenților autorilor, așa încât acțiunea de partaj trebuia să fie admisă în forma concluziilor puse în mod repetat, oral și în scris în fața instanței de fond.
În drept s-au invocat dispoz.art.304 pct.9 și art.312 pr.civ. solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la recursul reclamantelor, motivând că recursul este nefondat, întrucât: instanța de fond și cea de apel au reținut în mod corect că aceleași părți și cu privire la aceeași masă de bunuri, s-au mai judecat, chiar dacă partajarea de pe urma autorului
s-a făcut pe cale incidentală; cu privire la anularea certificatului de moștenitor, în mod corect s-a reținut prescripția dreptului la acțiune, deoarece motivele invocate de reclamanți nu se încadrează în motivele de nulitate absolută ci de nulitate relativă; privitor la raportarea donației corespunzătoare donatoarei, aceasta a fost deja realizată în dosarul anterior de partaj, iar față de cererea de raport pentru restul de corespunzător autorului, în mod corect s-a reținut că dreptul la acțiune a fost prescris, depășindu-se termenul de 3 ani de la data deschiderii succesiunii. S-a apreciat în consecință că hotărârile atacate sunt legale, ceea ce impune respingerea recursului ca neîntemeiat.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentele reclamante și-au menținut criticile aduse hotărârilor atacate prin motivele de recurs, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Recursul se va admite pentru următoarele considerente:
Astfel, între criticile formulate de recurentele reclamante, se impune examinarea cu prioritate a criticii ce vizează necercetarea și nepronunțarea Tribunalului asupra unui motiv de apel.
Aceasta deoarece, potrivit art.295 alin.1 pr.civ. instanța de apel are obligația să verifice "în limitele cererii de apel", deci în raport de toate criticile aduse sentinței, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În speță, recurentele reclamante au motivat că au criticat sentința și sub aspectul soluționării unor capete de cerere pe excepția prescripției dreptului la acțiune, fără ca această excepție să fie pusă în discuția părților, iar instanța de apel, prin decizia supusă recursului, nu a cercetat și nu s-a pronunțat sub acest aspect.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu trimitere în special la motivele de apel și considerentele deciziei atacate, se constată că într-adevăr s-a formulat o astfel de critică de către apelantele reclamante - critică reținută de altfel și în cuprinsul deciziei - însă Tribunalul nu a cercetat dacă există sau nu motive de nelegalitate a sentinței, sub acest aspect.
Or, examinarea de către instanța de apel a tuturor criticilor aduse sentinței, este impusă de lege și pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs, iar, în speță, cercetarea acestui motiv de apel se impunea cu atât mai mult cu cât critica vizează încălcarea dreptului la apărare al părților și al principiului contradictorialității în procesul civil.
Ca atare, instanța de apel trebuia să cerceteze și să răspundă acestei critici de nelegalitate a sentinței, urmând să constate - examinând actele și lucrările instanței de fond, chiar începând cu încheierea din 25 nov.2008, când s-a acordat cuvântul pentru încheierea de admitere în principiu și, în continuare, până la pronunțarea sentinței atacate - dacă este sau nu întemeiată, iar în caz afirmativ, daca atrage nulitatea sentinței, și să se pronunțe în consecință.
Neprocedând astfel, Tribunalul a pronunțat o decizie nelegală - prin necercetarea tuturor motivelor de apel - astfel încât, soluția care se impune, sub acest aspect, în raport de dispoz.art.312 alin.5 pr.civ. este de casare a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, se impune și cu referire la motivul de recurs ce vizează modul de soluționare a cererii de constatare a nulității certificatului de moștenitor nr.110/2002, având ca temei lipsa acordului reclamantelor, pentru emiterea acestuia.
Aceasta deoarece, atât prima instanță cât și Tribunalul au reținut că cererea, respectiv criticile formulate de reclamante sub acest aspect, sunt neîntemeiate, fără însă să cerceteze condițiile legale ce se cer a fi îndeplinite pentru eliberarea certificatului de moștenitor.
Astfel, potrivit art.83 din Legea notarilor publici nr.36/1995, certificatul de moștenitor se redactează de către notarul public, în cadrul procedurii succesorale necontencioase, pe baza încheierii finale - care se întocmește de către notar "în succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moștenitori și s-au administrat probe îndestulătoare" conform art.81 din aceeași lege - și cuprinde constatările din această încheiere, referitoare la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor, precum și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
Prin urmare, emiterea certificatului de moștenitor este condiționată și este consecința acordului de voință al tuturor moștenitorilor, acord care echivalează cu o înțelegere (tranzacție).
Eliberarea certificatului de moștenitor constituie, în consecință, un act de dispoziție pentru fiecare moștenitor, ceea ce înseamnă că acordul în acest sens poate fi dat numai personal sau prin mandat special, în caz contrar, lipsind consimțământul moștenitorului pentru eliberarea certificatului de moștenitor.
Or, sub acest aspect, al existenței unui mandat special pentru acordul de emitere a certificatului de moștenitor - în condițiile în care, din încheierea finală din 16 aug.2002 (fila 21 verso din dosarul notarial nr.108/2002, atașat), rezultă că reclamantele nu au fost prezente și deci nu și-au dat acordul personal - Tribunalul nu a făcut o cercetare a cauzei, reținând în mod greșit că reprezentantul reclamantelor, avocat, nu a săvârșit acte de dispoziție ce ar fi presupus un mandat special.
Ca atare, în rejudecare, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, Tribunalul va trebui să facă verificări - eventual prin completarea probatoriilor, sub aspectul condițiilor legale ce trebuie îndeplinite pentru actele de dispoziție, în speță emiterea certificatului de moștenitor, mai exact existența unui mandat special în acest sens - și să se pronunțe în consecință, cu privire la cererea de constatare a nulității certificatului de moștenitor nr.110/2002, întemeiată pe lipsa acordului reclamantelor.
În ceea ce privește motivul de nulitate al celor două certificate de moștenitor nr.458/1988 și nr.110/2002, având ca temei întinderea suprafeței de teren cuprinsă în masa succesorală, Tribunalul trebuia să dea o motivare concretă și argumentată asupra caracterului nulității - absolută sau relativă - răspunzând criticii reclamantelor sub acest aspect, dată fiind importanța acestei clarificări, în soluționarea cererilor de nulitate a acestor acte.
Așa fiind, din acest punct de vedere, critica formulată de recurentele reclamante, este întemeiată.
De asemenea, nici cercetarea motivului de apel ce vizează modul de soluționare al cererii de raport al donației, nu răspunde criticilor concrete formulate de recurentele reclamante sub acest aspect.
În ceea ce privește cererea de partaj succesoral de pe urma autorului, soluția de respingere a acțiunii,cu motivarea că printr-o hotărâre anterioară (decizia nr.294/2006) s-ar fi făcut implicit și o dezbatere a succesiunii acestuia și întreaga masă succesorală a ambilor autori a fost supusă partajului, este nelegală, încălcând principiul disponibilității părților în procesul civil și dispozițiile art.129 alin. final Cod procedură civilă, care impun instanței să se pronunțe numai în limitele investirii.
Or, sub acest aspect, este de necontestat că o astfel de cerere nu s-a formulat și nici instanța nu s-a pronunțat în acel dosar, în care s-a pronunțat decizia civilă nr.294/2006, cu referire la deschiderea succesiunii defunctului, masa succesorală rămasă la decesul acestuia, moștenitorii și cotele succesorale ale acestora, precum și la ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de la acest autor.
Prin urmare, în raport și de soluția ce se va da celorlalte capete de cerere, apreciind însă și asupra puterii doveditoare a certificatului de moștenitor emis anterior anului 1989, privind pe autorul, cu referire la întinderea suprafeței de teren ce face parte din masa succesorală (în cazul în care acest certificat se menține), instanța urmează să judece acțiunea de partaj succesoral, în sensul de a examina și a se pronunța sub toate aspectele ce constituie obiectul unei astfel de acțiuni.
În consecință, constatând nelegalitatea deciziei atacate, pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.5 pr.civ. se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza pentru rejudecare, la Tribunalul Mehedinți.
În rejudecare, Tribunalul va avea în vedere considerentele prezentei decizii și va dispune toate măsurile legale ce se impun pentru justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele - și, împotriva deciziei civile nr.229/A din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și sentinței civile nr.173 din 03 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, și
Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Mehedinți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
13.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/3 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
