Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2781/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1025
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă-reclamantă (), împotriva deciziei civile nr.1078 A din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât și cu intimata- intervenientă.
Obiectul cauzei partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă-reclamantă (), personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.452.481/10.12.2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, intimatul reclamant-pârât, personal și asistat de avocat S, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, eliberată de Baroul București (fila 17 dosar), lipsind intimata-intervenientă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât solicită rectificarea încheierii de la termenul din data de 25 mai 2009, în sensul că, a menționat faptul că, la Tribunalul Bucureștia înregistrat concluzii scrise, dar acestea nu se regăsesc la dosar și nu a solicitat să depună aceste concluzii scrise în ședința publică din data de 25 mai 2009.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante învederează faptul că, apărătorul intimatului - reclamant - pârât a vrut să depună la dosar la termenul de judecată din data de 25 mai 2009 concluzii scrise.
Curtea, dispune rectificarea încheierii din data de 25 mai 2009, față de precizarea apărătorului recurentei - pârâte - reclamante în sensul că, apărătorul intimatului - reclamant - pârât a dosit dă depună la dosar concluzii scrise și cererea de repunere pe rol a cauzei, înregistrată la Tribunalul București.
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv copia unor anunțuri imobiliare vânzări case, vile, pe care le comunică în ședință publică apărătorului recurentei - pârâte - reclamante.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante învederează faptul că, pe aceste înscrisuri nu există dată certă și se opune acestei probe. Totodată, arată că a achitat diferența taxei judiciare de timbru și urmează să facă dovada până la sfârșitul ședinței de judecată.
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât învederează faptul că, la termenul anterior a invocat excepția nulității recursului, pe care o susține și în cuprinsul întâmpinării. Totodată, mai arată că, recursul, așa cum este reglementat de legislația procesuală actuală, reprezintă acea cale de atac extraordinară, nedevolutivă, comună și în principiu, nesuspensivă de executare, ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât solicită admiterea excepției nulității recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante învederează faptul că din eroarea nu a invocat în motivele de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7-9 din Codul d e procedură civilă, solicitând în acest sens respingerea excepției nulității recursului.
Curtea, dispune unirea excepției nulității recursului cu susținerile asupra motivelor de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante învederează faptul că a solicitat să se constate că imobilul situat în Otopeni,-, -. 2,. 10, jud. I, este bun personal, fiind achiziționat din banii dați de mama pârâtei, reclamantul neavând decât eventuale drepturi de creanță constând din sume de bani pe care amândoi le-au plătit la veniturile realizate împreună. Totodată, mai arată că, în acest sens a depus precizare prin care a arătat cum a obținut banii necesari achitării imobilului, respectiv cu mama pârâtei a vândut un teren cu suma de 60.000 USD, iar din suma obținută, a cumpărat un teren de valoare redusă, respectiv 20.000 USD, iar restul i-a dat pârâtei ca să cumpere un apartament care să le revină nepoților, după ce aceștia vor deveni majori.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante învederează faptul că, prin înscrisurile depuse și prin proba testimonială că reclamantul cu pârâta nu aveau suficiente venituri care să le permită să asigure cele necesare traiului și să mai facă economii, astfel încât să poate cumpăra un apartament cu 4 camere, plătind prețul integral, în numerar. De asemenea, mai arată că, deși reclamantul a depus acte prin care a arătat că a obținut venituri din funcția de consilier în Consiliul Local Otopeni, acestea au fost realizate de reclamant după anul 2000, or apartamentul a fost cumpărat în anul 1999, prin urmarea susținerea potrivit căreia acesta ar fi utilizat veniturile pe care le va obține ulterior, respectiv peste 1 ani, nu aveau cum să producă consecințe în momentul cumpărării apartamentului.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante învederează faptul că, instanța de fond și cea de apel nu au avut în vedere dovezile administrate, ci au pornit de la premisa contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune. Totodată, arată că, instanța de apel, cât și instanța de fond care a pronunțat o încheiere interlocutorie eronată, au stabilit o cotă de atât pentru pârâtă cât și pentru reclamant din masa bunurilor comune, fără să ia în considerare susținerile pârâtei și fără să verifice dacă reclamantul avea într-adevăr posibilitatea materială, conform veniturilor încasate, așa cum sunt evidențiate în cartea de muncă, de a contribui la cheltuielile curente ale sale și ale minorilor, și de a economisi totodată suficienți bani care să permită achiziționarea unui apartament cu 4 camere, care să fie plătit integral în numerar.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante învederează faptul că, decizia pronunțată de instanța de apel este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece prezumția de comunitate a bunurilor nu este dovedită dosar prin faptul că un bun a fost achiziționat în timpul căsătoriei soților, acest lucru coroborându-se cu alte dovezi materiale, lucru care în speța de față nu s-a realizat, respectiv nu s-au luat în considerare înscrisurile aflate la dosarul cauzei care nu confirmă ipoteza reținută de către instanța care, în opinia exprimată nu a putut fin înfrântă, neputându-se dovedi caracterul de bun propriu relativ la apartamentul în litigiu.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante învederează faptul că instanța de apel a pronunțat o decizie care nu răspunde la toate criticile formulate de către pârâtă prin cererea de apel, respectiv că a formulat apel atât împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond cât și împotriva încheierii de admitere în principiu or, motivarea respingerii apelului nu cuprinde considerentele care au stat la baza deciziei pronunțate referitor la acest aspect invocat.
Apărătorul recurentei - pârâte - reclamante solicită, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât învederează faptul că, în ceea ce privește critica referitoare la susținerile potrivit căreia prezumția de comunitate de bunuri nu este dovedită este vădit nefondată și, mai mult cuprinde o aserțiune total greșită din punct de vedere juridic. Totodată, arată că este nu nonsens susținerea recurentei cu privire la dovedirea prezumției, deoarece prezumția prin ea însăși reprezintă concluzia asupra unui fapt cunoscut, stabilită necondiționat de legiuitor și obligatorie pentru instanță.
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât învederează faptul că, în ceea ce privește critica referitoare la aprecierea greșită a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în special a adresei depuse de acesta la ultimul termen de judecată din data de 17.09.2008, când aceasta a afirmat atât în fața instanței cât și în fața reclamantului că rea-credință și în mod fals, că depune contractele de vânzare - cumpărare încheiate de mama sa, dorește să facă mai întâi câteva precizări prealabile ce denotă atitudinea recurentei.
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât, arată că, fiind de bună-credință și nedorind să amâne judecata pentru a lua cunoștință de aceste înscrisuri, pe care, dacă erau cele afirmate de apelantă, le cunoștea și nu a solicitat acordarea unui termen pentru a analiza conținutul înscrisurilor, dar cu toate acestea după ce a pus concluzii pe fondul apelului și a părăsit sala de judecată, uitându-se pe înscrisurile ce s-au depus la dosar, a constatat că printre acestea se afla o adresă strecurată între contractele de vânzare - cumpărare pe care le cunoștea, o adresă pe care instanța nu a încuviințat-o niciodată, către Tribunalul București, emisă de o agenție imobiliară SC SRL și despre care apelanta nu a făcut vorbire nici măcar în concluziile de fond.
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât învederează faptul că, această adresă trebuia discutată în contradictoriu în ședință potrivit art. 127, art. 129 alin. 4 și 5 din Codul d e procedură civilă, deoarece în raport de conținutul său trebuie date anumite lămuriri de către apelantă, instanța trebuind să pună în discuție mai întâi calificarea aceste probe, de vreme ce la termenul din data de 17.09.2008, instanța a respins proba cu martori, ca nefiind utilă concludentă, pertinentă pentru soluționarea apelului, conform art. 292 din Codul d e procedură civilă, iar această adresă nu reprezintă altceva decât o declarație de martor obținută de apelantă în afara cadrului procedural, extrajudiciar cu încălcarea principiului nemijlocit administrării probelor, prevăzute de art. 169 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul intimatului - reclamant - pârât solicită, constatarea nulității recursului pentru lipsa unor motive de nelegalitate, respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 26.11.2007, în dosarul nr-, Judecătoria Bufteaa admis în parte cererea principală și cererea conexă formulate de reclamantul-pârât, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, în contradictoriu cu intervenientă, a constatat că părțile au dobândit în comun, în timpul căsătoriei, următoarele bunuri: 1) un apartament situat în Otopeni,-, - 9,.2, parter,.10, județ I, 2) un autoturism marca Solenza, an fabricație 2003, 3) următoarele bunuri mobile: bunuri mobile situate în apartamentul ce face obiectul partajului, bunuri mobile aflate în casa situată în Otopeni,-, județ I; a constatat că reclamantul - pârât are o cotă de contribuție de 50%, iar pârâta - reclamantă are o cotă de 50% la dobândirea bunurilor comune; a constatat că imobilul situat în-, județul I este bun propriu al pârâtei - reclamante; a dispus efectuarea unor expertize astfel: 1) expertiză construcții - cu obiective identificare, evaluare, propuneri de lotizare în natură, stabilirea eventualelor sulte pentru imobilul de la punctul 1; a desemnat expert construcții pe domnul, a stabilit onorariu de 1.000 lei, în sarcina părților, în cote egale; 2) expertiză auto - cu obiective identificare, evaluare autoturism de la punctul 2, stabilirea eventualelor sulte; a desemnat expert pe domnul, a stabilit onorariu de 800 lei în părți egale în sarcina părților; 3) expertiză prețuitoare bunuri mobile - cu obiective identificare, evaluare, propuneri de lotizare, stabilirea eventualelor sulte pentru bunurile mobile de la punctul 3; a desemnat expert pe doamna, a stabilit onorariu de 1.500 lei în sarcina pârâților, în cote egale. S-a dispus emiterea adreselor către experții desemnați după achitarea onorariilor și citarea părților cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării acestora. A fost acordat termen la 17.12.2007.
Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că părțile au dobândit în comun, în timpul căsătoriei un apartament, un autoturism și mai multe bunuri mobile.
Instanța a constatat că imobilul situat în str.- este bun propriu al pârâtei - reclamante, fiind edificat pe terenul moștenit de la tatăl său și reconstituit în favoarea pârâtei și al mamei sale.
A mai constatat că o parte din terenurile reconstituite au fost vândute, astfel că banii obținuți au fost folosiți pentru edificarea construcției.
Potrivit art.31 alin.1 lit.b și f din Codul familiei, precum și conform art.492 din Codul civil, instanța a reținut că imobilul din str.- este bun propriu al pârâtei - reclamante.
Asupra cotei de contribuție instanța a reținut că ambele părți au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune.
Pârâta - reclamantă pretinde o cotă majorată cu motivarea că s-au folosit banii obținuți din vânzarea terenurilor rămase de pe urma defunctului său tată.
Așa cum s-a arătat, banii au fost folosiți la amenajarea imobilului din str.-, precum și la achiziționarea de către mama pârâtei a unui alt teren.
Prin sentința civilă nr.1343/17.03.2008, Judecătoria Bufteaa admis în parte acțiunea principală formulată de reclamant, precum și cererea conexă depusă de acesta, totodată fiind admisă parțial și cererea reconvențională introdusă de pârâta - reclamantă.
Instanța a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientă, a sistat starea de devălmășie, a format două loturi și a atribuit către pârâta - reclamantă lotul 1, compus din apartamentul nr.10, situat în Otopeni,-, județ I, având o valoare de 466.102 lei, autoturismul Solenza în valoare de 12.347 lei, precum și o serie de bunuri mobile cu o valoare de 3.851 lei, iar lotul nr.2 compus din bunuri mobile în valoare de 8.925 lei a fost atribuit reclamantului - pârât.
Instanța a constatat că anumite bunuri mobile aflate în imobilul din-, județul Otopeni reprezintă bunuri proprii ale intervenientei.
Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei - reclamante la plata unei sulte în cuantum de 236.687,6 lei către reclamantul - pârât.
Prin decizia civilă nr.1078 A/24.09.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă împotriva sentinței civile nr.1343/17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut privitor la imobilul situat în Otopeni,-, județ I că acest bun a fost achiziționat în timpul căsătoriei soților, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.330/12.03.1999 la BNP, cu prețul de 80.000.000 lei ROL, achitat integral la momentul întocmirii actului notarial.
Referitor la autoturismul Solenza rezultă din probele cu înscrisuri atașate la dosar că acesta a fost dobândit în perioada căsătoriei părților potrivit facturilor fiscale datate 15.10.2003 și 17.10.2003 emise de SC SA.
Dispozițiile art.30 din Codul familiei stabilesc că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare din soți reprezintă bunuri comune ale soților, această prezumție de comunitate putând fi însă răsturnată prin administrarea unor dovezi contrare.
În cauza de față s-a susținut de către apelanta - pârâtă că respectivul apartament constituie în realitate bun propriu al apelantei, întrucât a fost cumpărat cu bani donați pârâtei de către mama sa care a înstrăinat în acest scop unele terenuri ce îi aparțineau.
Este adevărat că potrivit actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.187/10.02.1999 la. - intervenienta a încasat suma de 60.000 USD în urma înstrăinării unui teren intravilan proprietatea sa, având suprafața de 10.000 mp, teren situat în comuna Otopeni, județul I, însă din nici o probă a dosarului nu rezultă că banii respectivi, ori o parte din aceștia ar fi fost investiți în achiziționarea imobilului, situat în Otopeni, str.- de, așa cum susține apelanta - pârâtă, astfel că prezumția de comunitate a acestui bun nu a fost înfrântă de vreme ce nu s-a dovedit caracterul de bun propriu relativ la apartamentul în litigiu.
Au fost apreciate neîntemeiate susținerile tăcute de apelanta - pârâtă referitor la cota majoritară în privința bunurilor comune în condițiile în care probatoriile existente la dosar nu confirmă aceste afirmații, care nu sunt de natură să producă efecte juridice.
Sub acest aspect apelanta - pârâtă nu a dovedit faptul că în perioada căsătoriei a beneficiat de venituri superioare față de cele avute de intimatul reclamant care a prezentat acte din care a rezultat că în afara salariului de profesor a obținut venituri din activitatea de consilier local al Comunei Otopeni, precum și din aceea de inspector școlar, ori din diverse publicații.
Pe de altă parte, tribunalul a considerat că susținerile apelantei - pârâte cum că s-a preocupat într-o măsură mai mare de munca în gospodărie și respectiv creșterea celor doi minori nu sunt de natură să determine stabilirea unei cote de contribuție superioare pentru pârâtă privitor la bunurile dobândite pe parcursul căsătoriei cu reclamantul - intimat.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a apreciat că în mod just instanța de fond a tăcut aplicarea în cauză a prevederilor art.30 din Codul familiei stabilind astfel corect masa de partaj din care face parte și imobilul situat în Otopeni, str.- de, județ I, totodată fiind bine reținută cota egală de contribuție a foștilor soți la achiziționarea bunurilor respective mobile și imobile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta (), criticând-o pe motive de nelegalitate respectiv, prezumția de comunitate de bunuri nu este dovedită, existând la dosar dovezi din care rezultă că imobilul situat în Otopeni, str.- de este bun propriu, fiind cumpărat de recurentă cu banii dați de mama sa, înscrisurile depuse la dosar fiind interpretate greșit de ambele instanțe.
Instanța de apel a pronunțat o decizie care nu răspunde la toate criticile formulate prin cererea sa de apel, critici îndreptate atât împotriva încheierii de admitere în principiu, cât și împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.
Prin întâmpinarea depusă la 12.01.2009, intimatul a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurenta nu aduce critici care să privească nelegalitatea deciziei și, pe fondul cauzei, a arătat că simplul fapt al achiziționării bunurilor în timpul căsătoriei conduce automat, potrivit prezumției de comunitate de bunuri reglementată de art.30 fam. la concluzia că acestea sunt bunuri comune.
Cu privire la înscrisurile depuse la dosar, intimatul a arătat că în mod corect tribunalul nu a luat în seamă adresa întocmită de, deoarece această probă nu a fost încuviințată de instanță și nu au fost respectate principiul oralității și contradictorialității care guvernează administrarea probelor.
Soluționând excepția nulității recursului, invocată de intimat, în condițiile art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea a constatat că aceasta este nefondată și a respins-o, față de împrejurarea că din modul cum au fost formulate motivele de recurs rezultă că recurenta a invocat ca motive de recurs dispozițiile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă și art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Chiar intimatul, prin întâmpinarea depusă, a formulat apărări vizând corecta aplicare a dispozițiilor art.30 din Codul familiei, privind prezumția comunității de bunuri și modul în care instanțele au făcut aplicațiunea principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului civil.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 coroborat cu art.304 pct.7 și 9 Cod de procedură civilă l-a respins, pentru următoarele considerente:
Curtea nu a putut reține criticile formulate de recurentă în temeiul art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, care sancționează nemotivarea hotărârii sau cuprinderea în decizie de motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Curtea a constatat că din modul de redactare a deciziei recurate rezultă că instanța de apel a răspuns tuturor criticilor formulate prin cererea de apel depusă la 11.04.2008. Argumentația tribunalului a fost dezvoltată în mod detaliat și circumstanțiat, permițând atât părților în litigiu, cât și instanței de control judiciar să cunoască motivele de fapt și de drept ale deciziei și, totodată, exercitarea controlului privind legalitatea acesteia.
Instanța de apel a analizat toate criticile formulate prin cererea de apel, astfel că acest motiv de recurs nu a putut fi reținut.
Cu privire la critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea a avut în vedere că prezumția consacrată de dispozițiile art.30 din Codul familiei este o prezumție legală, recurenta având posibilitatea să o răstoarne prin probele solicitate, încuviințate și administrate de instanță.
Curtea a constatat că ambele instanțe au analizat aportul părților la dobândirea bunurilor comune, având în vedere atât munca recurentei depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor, cât și veniturile realizate de cei doi soți.
Stabilirea cotei de contribuție a fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de probă, fiind vorba de dovedirea unei situații de fapt.
Totodată, ambele instanțe au respectat dispozițiile art.1199, 1203 Cod civil, reținând doar prezumțiile cu greutate și putere de a naște probabilitatea ca din faptele cunoscute să poată fi trasă o concluzie relevantă pentru contribuția soților la dobândirea bunurilor comune.
De altfel, în prezentul recurs, Curtea nu poate analiza decât aspectele de nelegalitate, față de caracterul recursului de cale de atac nedevolutivă și care îngrădește instanța în a proceda la o nouă rejudecare în fond a cauzei.
Față de aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă (), împotriva deciziei civile nr.1078A din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant - pârât și intimata - intervenientă.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
.L/
2 ex./1.07.2009
TB-3 -;
Jud.B -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica, Mariana Haralambe
