Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 107/R-MF
Ședința publică din 15 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Paula
Judecător -- -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta -, domiciliată în Rm.V,-,.6,.B,.13, județul V, de pârâta -, domiciliată în B,-,.1, sector 5 și de pârâta -, domiciliată în Rm.V, str.- -, -.G,.2, județul V, împotriva deciziei civile nr.130/A/ din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă - și recurenta-pârâtă -, asistate de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.193/2008, eliberată de Baroul V, avocat -, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.177/2008, eliberată de Baroul V și avocat, pentru intimata-pârâtă -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.395/2008, lipsă fiind intimații, Mira, și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, potrivit chitanțelor eliberate de Trezoreria Rm.V, aflate la filele 890, 892, 893, 894 și 895 și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat solicită admiterea recursului, având în vedere că instanța de judecată nu a dat dovadă de echitate în soluționarea cauzei și administrarea probelor, au fost încălcate dispozițiile art.261 pct.5 și art.6 din Convenția Drepturilor Omului și nu s-a argumentat soluția pronunțată. Au fost încălcate și dispozițiile art.69 alin.2 Cod procedură civilă, în sensul că instanța ar fi trebuit să verifice numai apelurile formulate în condiții de legalitate, dat fiind faptul că apărătorii minorilor în cauză nu au avut delegație de reprezentare și la instanța de fond. Imobilul situat în este dobândit înainte de începerea vieții de concubinaj. Autorul a primit suma de 300 milioane lei înainte de Revoluția din 1989, atunci când această sumă reprezenta valoarea a două apartamente, suma fiind folosită la edificarea imobilului. Concubina autorului a lucrat doar o scurtă perioadă de timp, ca ospătăriță, iar ulterior nu a mai lucrat, dat fiind faptul că s-a ocupat de creșterea copilului. De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile art.6739și art.641 Cod procedură civilă, referitor la lotizarea bunurilor, având în vedere că soția supraviețuitoare nu a solicitat niciodată atribuirea în lotul său a apartamentului, iar Tribunalul a omologat raportul de expertiză în această variantă, în detrimentul celorlalte părți. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul de a se constata că recurentele și nu au făcut dovada acceptării succesiunii tatălui lor în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, în sensul art.700 Cod civil, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește cele două autoturisme vândute, se arată că banii astfel obținuți au fost folosiți pentru cheltuielile cu înmormântarea și pomenirea autorului, urmând ca si celelalte moștenitoare să fie obligate la cota parte din acest pasiv succesoral. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul pe recursul declarat de către pârâta, se arată că susținerile acestea nu corespund realității, în sensul că, după vânzarea primului autoturism am notificat soția supraviețuitoare să se abțină de la vânzarea celui de-al doilea și sub aspectul neacceptării succesiunii. Cu toate acestea, soția supraviețuitoare a procedat și la vânzarea celui de-al doilea autoturism. În ceea ce o privește pe pârâta - se precizează că toate celelalte părți din proces știau că aceasta este fiica autorului, având în vedere că și autorul, tot timpul vieții, a recunoscut-o ca și fiică. Autorul a cumpărat pentru reclamanta apartamentul în care locuiește în prezent, ca un avans al succesiunii.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de reclamanta și de pârâta -, ca neântemeiat, având în vedere că a fost apărătorul pârâtei la instanța de fond și avea împuternicire avocațială pentru declararea și motivarea apelului. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta, solicită admiterea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat apreciază că nu se poate susține că nu a avut mandat pentru declararea apelului, având în vedere faptul că delegația de reprezentare a fost emisă la data de 6 februarie 2007 și se găsește la fila 822 din dosar, iar apelul este înregistrat la data de 9 februarie 2007. Din audierea martorilor propuși în cauză a rezultat în mod cert că părțile se aflau în relații de concubinaj și împreună au început construirea unei cabane, împreună cu un naș la lor, intervenient în cauză. În ceea ce privește lotizarea, se arată că soluția legală este cea găsită de instanța de apel. Solicită respingerea recursurilor declarate de reclamanta - și pârâta -.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr.5045/2003, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele - și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea autorului și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii acestuia.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, la decesul autorului, au rămas ca succesori legali ea, în calitate de fiică din prima căsătorie, --soție supraviețuitoare și, fiica din cea de-a treia căsătorie a autorului.
De pe urma autorului s-a solicitat a fi împărțite bunuri imobile și mobile, la care se pretinde reținerea unei contribuții de 80 % a acestuia, motivată că în urma partajului de prima soție, i-a fost atribuită o casă construită împreună și vândută în anul 1999, cu suma de 400 milioane lei vechi, iar după partajul de cea de-a doua soție, a primit sultă în sumă de 300 milioane lei vechi, iar autorul avea și economii importante, pârâta -, cea de-a treia soție a autorului fiind numai chelneriță, iar după anul 1990, nu a mai fost încadrată în muncă.
S-a solicitat de reclamante să se constate că toate bunurile enumerate în acțiune au caracter de bun propriu, cu excepția casei-motel de la -Comanca.
În probatoriul s-au administrat probe cu acte, martori, interogatorii.
La fila 33 dosar, pârâta - a contestat calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii a reclamantei, care nu și-a manifestat voința, conform art. 700 Cod civil, în 6 luni de la decesul autorului, că până la deces autorul contractase și nu restituise un împrumut de 50 milioane lei vechi, că suma de 200 milioane lei vechi reprezentând cheltuielile cu înmormântarea și pomenile autorului au fost făcute doar de ea, solicitând să i se rețină o contribuție de 75 % la dobândirea bunurilor, față de ajutorul primit din partea familiei sale.
Prin cererea reconvențională de la fila 35 dosar, reclamanta a solicitat suplimentarea masei succesorale cu apartamentul situat în Rm.V, str.- -, cumpărat de autor pe numele ultimei soții, anterior căsătoriei cu aceasta, în anul 1992 și cu beneficiile rezultate din folosirea imobilului - de la -Comanca.
Prin cererea de la fila 46 dosar, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la a raporta donația făcută de autor și constând în apartamentul pe care reclamanta l-a vândut în 1988.
Prin cererea de la fila 62 dosar, a intervenit în interes propriu, numita, precizând că și ea este fiica autorului, nerecunoscută legal de acesta în timpul vieții.
Cu cererea de la fila 108 dosar, precizată la fila 197 dosarului, au intervenit în interesul pârâtei - minore, solicitând obligarea reclamantei să raporteze apartamentul cumpărat în 1986 de autor și donat ei.
La filele 162 și 188, intervenit în interes propriu, solicitând a se constata contribuția sa de 80% la construirea imobilului de la Comanca-.
La dosar s-a depus sentința civilă nr. 4627/12.10.2004 a Judecătoriei Rm.V, prin care s-a stabilit paternitatea numitei față de autorul.
În urma administrării probelor de la dosar, s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu nr. 2776 din 19 mai 2005, prin care s-a constatat deschisă succesiunea autorului, s-a stabilit calitatea de moștenitori legali a părților și cotele succesorale, contribuția de 70 % a autorului la dobândirea bunurilor succesiunii și componența masei succesorale, constând în bunuri imobile, mobile și de uz casnic.
În cauză, s-a dispus efectuarea unor expertize tehnice pentru identificarea, evaluarea și lotizarea bunurilor.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 963 din 15.02.2007, pronunțată de Judecătoria Rm.V, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor autorului, atribuindu-se în proprietate bunurile lotului nr. 1, în indiviziune reclamantei și intervenientei, constând în imobilul- din, împreună cu obiectele de mobilier și uz casnic, cu terenul aferent, iar lotului nr. 2, în indiviziune pârâtelor - și, constând în apartamentul din Rm.V, str.- - și obiectele din acest apartament, autoturismul Ford și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 5000. situat în Comanca-.
Împotriva și a sentinței au declarat apel reclamanta, pârâtele - și, intervenienții, Mira, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului reclamantei -, s-au arătat următoarele:
- greșit instanța a reținut că imobilul- situat în -Comanca are caracter de bun comun al autorului și soției supraviețuitoare; deși autorizația de construcție este pe numele autorului ca și persoană fizică, pe scheletul ei s-a înființat în anul 1990 SC " 24 " SRL, cu asociat unic, iar pentru realizarea construcției s-au investit sume mari de bani ce nu puteau fi obținute din salariu, ci erau proprii autorului;
- greșit instanța a respins cererea de la fila 35 privind suplimentarea masei partajabile cu beneficiile rezultate din exploatarea imobilului din, deși a dovedit că ulterior decesului autorului, pârâta - a avut deținerea și administrarea imobilului;
- greșit instanța a reținut o cotă de contribuție a autorului la dobândirea bunurilor de numai 70 %, deși, din probele administrate, rezultă că pârâta - nu a avut nici o contribuție;
- instanța de fond a omologat raportul de expertiză esențial greșit, prin care s-a stabilit o valoare prea mică pentru apartamentul din Rm.V și o valoare destul de mare pentru imobilele situate în Comanca.
În apelul pârâtei - se critică și sentința, pentru următoarele motive:
- s-a stabilit, în mod nelegal și netemeinic, o cotă de contribuție a ei de numai 30 %;
- în mod greșit s-a introdus la partaj apartamentul proprietatea ei din Rm.V, str.- -;
- nu s-au reținut corect cheltuielile cu înmormântarea și pomenile autorului și a fost respinsă cererea privind pasivul succesoral;
- instanța a omologat un raport de expertiză în care evaluările bunurilor sunt greșite, sulta fiind foarte mare.
Pârâta a arătat în apel următoarele:
- în mod greșit a fost reținută calitatea de moștenitoare acceptantă a reclamantei și pârâtei;
- în mod greșit a fost respinsă cererea de raportare la masa partajabilă a contravalorii apartamentului dobândit de reclamantă prin contractul nr. 21188/1986;
- în mod greșit a fost respinsă cererea de la fila 58 dosar;
- sentința este greșită sub aspectul evaluării bunurilor și a lotizării acestora.
Apelanții intervenienți au criticat și sentința pentru următoarele:
- în mod greșit a fost respinsă cererea de la fila 108 și precizată la fila 197 dosar, prin care a intervenit în interesul pârâtelor;
- sentința este greșită sub aspectul evaluării și lotizării bunurilor;
În apelul pârâtei se arată următoarele:
- sentința este nelegală și netemeinică sub aspectul evaluării bunurilor și a lotizării, impunându-se atribuirea în natură către toate părțile a imobilului din -Comanca, acesta fiind comod partajabil în natură.
În apel, s-a dispus, la cererea apelanților, efectuarea unor noi expertize pentru evaluarea bunurilor imobile și construcții.
Prin decizia nr.130/A/ din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de pârâtele - și, personal și prin curator și de intervenienții, Mira, și, împotriva Încheierii de admitere în principiu nr. 2726 din 19 mai 2005 și a sentinței civile nr. 963 din 15 februarie 2007, ambele pronunțate de Judecătoria Rm.V, în dosarul nr-.
Respinge apelurile declarate de reclamanta, și de pârâta, împotriva Încheierii de admitere în principiu nr. 2726 din 19 mai 2005 și a sentinței civile nr. 963 din 15 februarie 2007, ambele pronunțate de Judecătoria Rm.V, în dosarul nr-.
A fost schimbată în parte încheierea de admitere în principiu și sentința, în sensul că a fost respinsă cererea de la fila 35 dosar privind suplimentarea masei partajabile, formulată de reclamantă și a fost admisă cererea de intervenție de la fila 108 dosar.
A fost schimbată în parte sentința în sensul că omologhează raportul de expertiză în construcții efectuat în apel și atribuie în proprietatea părților loturile astfel: lotul nr. 1 se atribuie în indiviziune pârâtelor - și și se compune din: imobil- situat în Comanca - în valoare de 264.177 lei; magazie metalică în valoare de 11.228 lei; gard fațadă - 1683 lei; două porți mari și una mică în valoare de 459 lei; gard lateral din plasă în valoare de 1175 lei; terasă betonată în valoare de 4022 lei; teren construcții și curți situat în Comanca, în suprafață de 1125.în valoare de 14.967 lei; bunurile mobile din imobilul din Comanca și apartamentul din Rm.V în valoare de 13.820 lei; contravaloare autoturism Ford în valoare de 10.149 lei; pădure de 5000. situat în Comanca - în valoare de 2500 lei.
Valoarea totală a lotului nr. 1 este de 324.180 lei.
Valoarea cuvenită lotului nr. 1 este de 209.092 lei.
sultă loturilor nr. 2 și 3 câte 57.544 lei, fiecărui lot 2 și 3.
Lotul nr. 2 s-a atribuit reclamantei și se compune din sultă în sumă de 57.544 lei, pe care o primește de la lotul nr. 1.
Lotul nr. 3 s-a atribuit pârâtei și se compune din sultă în sumă de 57.544 lei, pe care o primește de la lotul nr. 1.
S-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu și ale sentinței.
S-a constatat că pasivul succesoral, constând în cheltuieli cu înmormântarea și pomenile autorului, este în sumă de 10.000 lei, suportat exclusiv de soția supraviețuitoare - și obligă pe ceilalți moștenitori, și la plata a câte 2.500 lei către -, cotă-parte din pasiv.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Apelanta-reclamantă a invocat excepția nulității apelului declarat de pârâta -, pe motiv că ar fi fost declarat și motivat de o persoană fără calitate.
Instanța de apel a constatat că excepția este neîntemeiată, întrucât la fila 530 dosar se află declarația de apel, iar la filele următoare motivele, semnate prin avocat, care a avut împuternicire avocațială la instanța de fond și, ulterior, și în apel, iar potrivit art. 69 alin.2 Cod procedură civilă, avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate exercita orice cale de atac împotriva hotărârii.
Apelul reclamantei a fost nefondat.
Cu privire la susținerea apelantei că imobilul- nu constituie bun comun, ci bun propriu al autorului, chiar în cererea principală reclamanta, în subsidiar, a acceptat că nu ar fi bun propriu, dar că acesta ar fi avut o contribuție de 80 % la realizarea lui.
Din probele administrate, inclusiv declarațiile martorilor audiați în apel, a rezultat că soția supraviețuitoare împreună cu autorul au împrumutat sume de bani de la bancă pentru începerea construcției din -Comanca și le-au restituit împreună, soția a realizat și ea venituri din salarii, a fost ajutată financiar de părinți și de, care a fost asociat cu autorul, fiecare având un aport la societatea înființată, inclusiv la imobil.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, a fost nefondat, cererea de la fila 35 dosar formulată de reclamantă nefiind respinsă, așa cum a arătat apelanta-reclamantă, ci a fost admisă în parte.
Față de probe, inclusiv recunoașterile reclamantei și pârâtei, a rezultat că ulterior decesului autorului, singura care s-a ocupat de administrarea imobilului cu destinație-, de conservarea acestuia, a fost pârâta -, nici una din celelalte părți neavând nici o contribuție la eventualele beneficii care, oricum, sunt modice.
Astfel, instanța de apel a constatat că, în mod greșit, a fost admisă în parte cererea de la fila 35 dosar, impunându-se a fi respinsă.
De asemenea, instanța a constatat ca nefondat și motivul de apel privind contribuția de 70 % a autorului la dobândirea bunurilor comune, oricum, fiind majoritară și s-a făcut dovada că și pârâta-soție supraviețuitoare, a realizat venituri, a fost ajutată de părinți, a desfășurat muncă în gospodărie, nefiind justificată o contribuție mai mare a autorului.
Analizând apelul pârâtelor și al intervenienților care se suprapun pe unul din motivele referitoare la calitatea de bun propriu sau comun al apartamentului din Rm.V, str.- -, instanța a constatat că este, în parte, fondat.
Din actul de vânzare-cumpărare al apartamentului a rezultat că acesta a fost achiziționat anterior căsătoriei pârâtei cu autorul, pe numele acesteia de - (actuala -) de la, conform contractului nr. 4563/1991. Cererea de cumpărare a apartamentului a fost formulată de părinții pârâtei, sub nr. 94/07.02.1990 către V, care, împreună cu ceilalți frați ai pârâtei, au fost de acord să o ajute pe aceasta la achiziționarea apartamentului și la plata integrală a acestuia, conform chitanțelor de la dosar.
Intervenienții au fost de acord să achite contravaloarea apartamentului pentru pârâta -, pe motiv că aceasta a renunțat la dreptul de a-i construi părinții o casă, așa cum le-au făcut celorlalți frați, tatăl pârâtei având posibilități materiale pentru a-și ajuta toți copiii, fiind funcționară în cadrul Primăriei din 1950 și deținând mai multe funcții.
Din probele administrate a rezultat, de asemenea, că autorul nu a avut atribuții nici la îmbunătățirile din apartament, în care cei doi soți nici nu au locuit împreună, până la decesul autorului.
Mai mult, autorul i-a dat reclamantei, cu titlu de zestre un apartament în Rm.V, neexistând dovezi că acesta ar fi avut venituri atât de mari să poată cumpăra mai multe apartamente.
Față de cele menționate, instanța de apel a constatat că apartamentul din Rm.V, str.- - constituie bun propriu al pârâtei -, admițându-se apelul în sensul de a nu fi inclus în masa partajabilă.
Motivul de apel al pârâtelor referitor la reținerea greșită a calității de moștenitoare a reclamantei și a pârâtei, a fost nefondat.
Reclamanta a acceptat tacit succesiunea, îndeplinind acte ce nu puteau fi făcute decât în calitate de erede, în sensul art. 689 Cod civil, din care a rezultat, în mod cert și fără echivoc, intenția de acceptare a succesiunii.
Referitor la calitatea de moștenitoare a pârâtei, s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă, că și aceasta este fiica autorului și, ca urmare, a fost considerată moștenitoare și i s-a stabilit o cotă corespunzătoare.
În ce privește motivul de apel referitor la pasivul succesoral, instanța constată că este fondat, făcându-se dovada că soția supraviețuitoare a suportat toat6e cheltuielile cu înmormântarea și pomenile autorului astfel că ceilalți moștenitori vor fi obligați să suporte cota-parte din aceasta.
În ce privește lotizarea imobilului- și a bunurilor mobile cuprinse în acesta, ca și a anexelor, instanța de apel a constatat că se impune a fi atribuite în totalitate soției supraviețuitoare și fiicei acesteia, întrucât atât în timpul vieții autorului, cât și după deces, doar aceasta (inițial împreună cu autorul), s-a ocupat de acest imobil, în sensul de a-l conserva, administra, celelalte două fiice ale autorului nefiind implicate în nici un mod în funcționarea hanului cu destinație turistică, neavând nici pregătirea necesară și nici cunoștințe în domeniul comerțului și turismului pentru a justifica atribuirea în natură a bunului.
În ce privește valoarea bunurilor supuse lotizării, s-a avut în vedere, pentru imobile, expertizele efectuate în apel, care au făcut o evaluare la zi a respectivelor construcții.
Față de cele menționate, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, instanța a respins apelurile reclamantei și pârâtei, a admis apelurile pârâtelor și ale intervenienților și a fost schimbată în parte și sentința, în sensul considerentelor expuse.
În privința cheltuielilor de judecată, s-a procedat la compensarea acestora, părțile făcând cheltuieli sensibil egale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs: reclamanta împreună cu pârâta, precum și pârâta, prin curator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat de, împreună cu pârâta, recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, precum și art.312 pct.5 Cod pr.civilă, se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, arătându-se că hotărârea instanței de apel este nemotivată și instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor.
În subsidiar se solicită ca instanța să rețină că imobilele situate în - Comanca au caracter de bun propriu al autorului, admițându-se cererea de la fila 35 privind suplimentarea masei partajabile, cu beneficiile rezultate din exploatarea imobilului amintit mai sus, de către intimata -, urmând a se reține o contribuție de 85% din partea autorului la dobândirea bunurilor comune.
De asemenea, se solicită reținerea la partaj a apartamentului situat în Rm. V, str. - -, precum și atribuirea imobilelor din în favoarea acestor recurente și înlăturarea obligației acestora de a plăti suma de câte 2500 lei, cotă parte din pasivul succesoral.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În prima critică circumscrisă acestui motiv, se susține că au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art.261 pct.5 Cod pr.civilă și art.6 din Convenție.
Se arată că instanța de apel nu a răspuns și nu a analizat niciuna din problemele puse în discuție, referitoare la: regimul și condițiile în care au fost dobândite imobilele din - Comanca; exploatarea imobilului de către pârâta - și însușirea în mod exclusiv a beneficiilor de către aceasta; contribuția majoritară de 85% a autorului la dobândirea bunurilor comune.
Pe de altă parte, se susține că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea criticii privind contribuția lui -, mama recurentei, aceasta din urmă formulând critica amintită, prin apelul declarat, excepție invocată de către recurente prin întâmpinarea depusă.
De asemenea, se susține că hotărârea este nemotivată și cu privire la admiterea apelurilor declarate de pârâtele: - și.
În cea de-a doua critică, circumscrisă primului motiv de recurs se susține că dispozițiile art.69 alin.2 Cod pr.civilă au fost greșit interpretate și aplicate, în soluționarea excepției nulității apelului formulat de avocat pentru -. Se arată că la fila 522 există apelul declarat și motivat la data de 9.03.2007, pe numele lui -, semnat prin avocat, iar la fila 542 există declararea și motivele de apel formulate de aceeași avocată, existând împuternicirea avocațială pentru aceasta din urmă din data de 26.04.2007, cu mult peste termenul în care se putea formula apel (fila 600), însă numai pentru minora.
Se susține că avocata nu a fost angajată la prima instanță pentru - ci doar avocat, situație în care, apelul formulat de avocata, fără mandat, nu trebuia analizat din perspectiva art.69 alin.2 Cod pr.civilă, ci trebuia să anuleze apelul și să se pronunțe numai asupra apelului formulat de avocat, pentru -, precum și asupra apelului formulat de minora, prin curator.
În a treia critică, se susține că au fost greșit aplicate dispozițiile art.31 litera Codul familiei, raportat la art.1169 Cod civil. Astfel se susține că, deși, a fost dovedită calitatea de bun propriu a construcțiilor din - Comanca, în mod greșit acest bun a fost reținut la partaj ca fiind comun, fără ca prima instanță să motiveze acest lucru, iar instanța de apel nu a răspuns la această critică.
În continuare se arată că imobilele amintite au caracter de bun propriu, având în vedere autorizația de construcție emisă pe numele autorului, precum și sumele mari, care nu puteau fi obținute din economii salariale, sume care au caracter de bun propriu al autorului, deoarece provin din vânzarea casei situate în Rm. V, în 1999, imobil care i-a fost atribuit în lot autorului, în urma partajului cu, precum și sulta de cca. 300.000 lei, în anii 1993-1994, sumă care i-a revenit în lot autorului, după partajul cu cea de-a doua soție.
Se menționează că sumele revenite în urma partajului au fost investite în realizarea construcției, încât aceasta din urmă are caracter de bun propriu, potrivit dispozițiilor art.31 litera f din Codul familiei.
În cea de-a patra critică, se susține că au fost interpretate și aplicate greșit prevederile art.762 cod civil și art.174 Cod proc.civilă, dispoziții legale potrivit cărora la stabilirea masei succesorale se cuprind și fructele bunurilor succesorale culese de moștenitori, de la deschiderea succesiunii până la împărțirea efectivă.
Recurentele susțin că, în temeiul dispozițiilor legale amintite anterior au solicitat prin cererea de la fila 35 să se rețină la partaj, beneficiile rezultate din exploatarea imobilului din, prima instanță respingând această cerere, cu motivarea că nu s-au dovedit veniturile realizate, iar instanța de apel a respins cererea cu o motivare nelegală, arătând că eventualele beneficii sunt modice.
Se susține că, deoarece pârâta - a refuzat să prezinte în instanță înscrisuri privind beneficiile realizate, trebuiau aplicate prevederile art.174 Cod pr.civilă, reținându-se ca și dovedite pretențiile recurentelor.
În cea de-a cincea critică se susține că au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art.30 Codul familiei și art.480 Cod civil, în soluționarea cererii privind contribuția autorului de 85% la dobândirea bunurilor comune, precum și cererea referitoare la situația apartamentului din Rm. V str. - -, bun cumpărat de autor pentru pârâta -.
Se arată că textele amintite reglementează ipoteze distincte de dobândire a bunurilor, respectiv sub regimul comunității matrimoniale și în indiviziune, pe cote părți.
Recurentele susțin că în masa succesorală există atât bunuri comune, cât și bunuri coachizite, încât regimul probator era diferit și nu se putea aplica prezumția unei contribuții egale la dobândirea bunurilor.
În legătură cu această critică instanța de apel a respins-o cu o motivare superficială, fără a avea în vedere susținerile recurentei, referitoare la posibilitățile materiale considerabile ale autorului și la lipsa oricărui aport din partea pârâtei, înlăturând nemotivat probele administrate în sprijinul contribuției majoritare a autorului, fost șef de local, posedând economii mari la data căsătoriei cu pârâta și care a făcut împrumuturi însemnate, restituite de acesta.
Se menționează că pârâta nu a probat contribuția pretinsă de aceasta, iar instanța nu a motivat contribuția reținută în favoarea lui -, care a fost ospătar, începând cu anul 1983, obținând venituri modeste, iar după anii 1990 - 1992, aceasta nu a mai fost încadrată în muncă, încât pe perioada căsătoriei, respectiv 1995 - 2002, aceasta nu a realizat venituri.
În altă ordine de idei se susține că o parte din bunuri au fost dobândite înainte de căsătoria autorului cu intimata -, având caracter de bunuri coachizite, pentru care intimata amintită trebuia să probeze distinct aportul la dobândirea acestora, nefiind dovedite pretinsele posibilități materiale ale acesteia, iar părinții acesteia nu aveau astfel de posibilități, având 6 fete și un băiat, deci o familie numeroasă.
Referitor la apartamentul situat în Rm. V, str. - - se susține că instanța de apel a scos acest bun de la masa partajabilă, cu toate că la data cumpărării, părțile erau în relații de concubinaj, relații care nu exclud cumpărarea bunului de către autor, având în vedere că pârâta nu avea posibilități pentru a-l cumpăra, iar renunțarea la o succesiune viitoare nu putea fi reținută, convenția de renunțare fiind nulă.
Pe de altă parte se susține că instanța în mod greșit a înlăturat declarațiile martorei, referitor la posibilitățile materiale ale părinților pârâtei -.
De asemenea, în mod greșit s-a motivat că pretinsa înzestrare a recurentei cu un apartament conduce la nereținerea la masa partajabilă a apartamentului din str. - -.
Se menționează că pretinsa plată făcută de intervenienți nu a fost dovedită.
În a șasea critică, se susține că instanța de apel nu a aplicat dispozițiile art.1204 și urm. Cod civil și art.30 alin.1 codul familiei, în analiza îmbunătățirilor făcute în apartamentul din str. - -, îmbunătățiri care au caracter comun, fiind realizate în timpul căsătoriei cu intimata, imobil în care aceștia au locuit împreună.
În cea de-a șaptea critică se susține că au fost greșit aplicate dispozițiile art.6739și art.741 Cod civil, susținându-se că intimata - a dorit să vândă bunurile din Comanca, încât nu i se putea atribui, în natură, imobilul amintit.
Pe de altă parte, nu au fost respectate dispozițiile art.741 Cod civil, care prevăd obligația de a se diminua pe cât posibil sulta, cu ocazia atribuirii bunurilor și de a se atribui aceste bunuri în natură.
Instanța a atribuit toate bunurile în lotul intimatei, iar recurentele au primit sultă, acestea solicitând atribuirea construcțiilor din în lotul lor, nefiind probată lipsa de pregătire a recurentelor în administrarea spațiului din Comanca.
În al doilea motiv de recurs se susține că în mod greșit au fost obligate recurentele la plata sumei de câte 2.500 lei, pasiv succesoral, arătându-se că suma de 10.000 lei folosită de intimata - pentru înmormântare și pomenile ulterioare, provine din valorificarea bunurilor succesorale.
Ulterior, prin nota scrisă de la fila 891, recurentele au precizat că renunță la motivul nr.1 pct.d de recurs, referitor la beneficiile realizate din administrarea imobilului din Comanca, fapt consemnat și în încheierea din 24.09.2008 (fila 896).
Prin recursul declarat de minora, prin curator și întemeiat pe disp. art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, se solicită modificarea deciziei în sensul constatării că reclamanta și intervenienta nu sunt moștenitoare acceptante ale succesiunii autorului, decedat la 5.04.2002, urmând a se dispune atribuirea bunurilor între recurentă și mama acesteia -.
Se susține că în mod greșit a fost respins motivul de apel, prin care s-a susținut că și intervenienta nu au acceptat în termen succesiunea autorului, decedat la 5.04.2002.
Astfel, în mod greșit s-a stabilit că acestea au calitatea de moștenitoare acceptante, deoarece reclamanta a acceptat tacit succesiunea, îndeplinind acte care nu puteau fi făcute decât în calitate de erede. Cu privire la intervenienta s-a arătat că există o hotărâre irevocabilă prin care s-a stabilit că aceasta este fiica autorului.
Recurenta susține că motivarea instanței referitoare la acceptarea succesiunii este dată cu încălcarea dispozițiilor art.700 alin.1 Cod civil, potrivit cărora, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
Se susține că în practica judiciară și doctrină se consideră acceptare tacită, situația în care succesibilul dispune de unele bunuri existente în masa succesorală sau efectuează acte de administrare de mare importanță, instanța neadministrând probe în acest sens și neavând în vedere că cele două recurente nu au contribuit la cheltuielile de înmormântare, fapt recunoscut de reclamanta, cu justificarea că nu i s-ar fi permis acest lucru.
Se arată că nici notificarea trimisă la data de 08.04.2003, de către reclamantă prin executorul judecătoresc, nu poate fi calificată ca act de acceptare a succesiunii, fiind făcută după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art.700 alin 1 Cod civil.
Se menționează că chiar frații autorului, prin cererea de intervenție formulată la 19.02.2004, au arătat că reclamanta a afirmat că nu mai are nicio pretenție la succesiunea autorului, deoarece acesta i-a lăsat apartamentul cu 3 camere situat în Rm. V, str. - -, ultracentral.
Pe de altă parte, martora (fila 105), propusă de reclamantă declară că aceasta din urmă nu a locuit la Comanca și nici nu a luat vreun bun din gospodăria autorului, iar cheltuielile de înmormântare și pomenire au fost suportate de -, soția supraviețuitoare.
Referitor la recurenta, se susține că aceasta a făcut o simplă cerere de intervenție (fila 62 dosar), susținând că este fiica autorului, fapt dovedit ulterior prin sentința civilă nr.4627/12.10.2004, pronunțată în dosar nr.6219/2004, a Judecătoriei Rm. V prin care s-a stabilit paternitatea autorului față de această intervenientă. Însă stabilirea paternității nu o scutea pe intervenientă de obligația de a accepta succesiunea, în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil.
În dovedirea recursului s-a depus practică judiciară (fila 882-883).
Toate recurentele au depus concluzii scrise la data de 15.10.2008, prin care au solicitat admiterea recursurilor formulate de acestea.
Curtea analizând cele două recursuri prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente.
Cât privește recursul declarat de recurentele: și acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, cu mențiunea că nemotivarea deciziei sau neanalizarea tuturor motivelor de apel, nu conduce la casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum se solicită, aceste motive de recurs, dacă s-ar găsi întemeiate, conducând la admiterea recursului, cu modificarea deciziei recurate.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, reținându-se că decizia recurată este temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prima critică, circumscrisă acestui motiv este neîntemeiată, constatându-se că decizia recurată cuprinde elementele prevăzute de art.261, pct.5 Cod pr.civilă, respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, cu privire la imobilele din -Comanca, instanța de apel a arătat că acestea au fost edificate de cei doi soți, făcând împrumuturi la bancă, restituite de către amândoi. S-a arătat de asemenea că și - a realizat venituri, fiind ajutată și de părinții acesteia.
Problema beneficiilor a fost de asemenea analizată, însă, în recurs a-a renunțat la aceasta.
De asemenea, a fost analizată și cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, stabilindu-se cota majoritară de 70% a autorului și de 30% a soției supraviețuitoare, care a realizat venituri, s-a ocupat de munca în gospodărie, fiind ajutată și de părinții acesteia.
Cât privește excepția lipsei de interes a apelantei, în formularea motivului de apel, vizând cota de contribuție a mamei sale, -, se constată că nu a fost formulată o astfel de critică de către minoră, prin apelul declarat de aceasta, ci mama sa, - a avut o astfel de critică, încât excepția lipsei de interes este neîntemeiată.
În altă ordine de idei se constată că decizia recurată a fost motivată și cu privire la admiterea apelurilor declarate de pârâtele: - și.
Astfel, s-a statuat că apartamentul din Rm.V, str.- - a fost achiziționat anterior căsătoriei pârâtei cu autorul, pe numele acesteia de - (actuala -), cererea de cumpărare de la fiind făcută de părinții pârâtei, care, împreună cu ceilalți frați ai acesteia au ajutat-o să-l achite integral.
Cea de-a doua critică este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că nu au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile art.69, alin.2 Cod pr.civilă, în soluționarea excepției nulității apelului formulat de avocat, pentru -.
Astfel, dispozițiile art.69, alin.2 Cod pr.civilă, prevăd că avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor în timp. El poate să exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date.
Se constată că delegația de reprezentare a fost emisă la data de 6.03.2007 (fila 822), iar apelul a fost declarat și motivat la data de 9.03.2007 (fila 522 și 530 dosar). Astfel, apelul lui - a fost declarat și motivat în termen de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr.20/5.03.2007 (fila 540), acest avocat asistând-o și reprezentând-o pe - și la Judecătoria Rm.V, încât, declararea și motivarea apelului se putea face și de către acest avocat, chiar și fără împuternicire avocațială.
Drept urmare, excepția nulității apelului este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, apelul fiind declarat și motivat de către avocații lui -, conform legii.
A treia critică este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că nu au fost încălcate sau aplicate greșit dispozițiile art.31 lit."f" Codul familiei, care prevăd că este bun propriu, valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau lucrul în care a trecut această valoare.
Din probatoriul administrat la fond și în apel rezultă că autorul împreună cu - au împrumutat sume de bani de la bancă pentru începerea construcției din -Comanca, restituind împreună ratele pentru împrumuturile respective. Această construcție a fost făcută și dotată pentru activități comerciale cu specific turistic, desfășurate de Asociația cu scop lucrativ " " înființată de împreună cu, nașul familiei, cu un aport de câte 50% fiecare, asociație transformată ulterior în societate cu răspundere limitată.
Pe de altă parte, - a realizat și ea venituri din salarii și a fost ajutată financiar de părinții acesteia și de, asociat cu autorul, așa cum s-a arătat anterior.
De precizat că, în subsidiar, chiar reclamanta recunoaște caracterul de bun comun al acestor construcții, prin acțiunea formulată.
Într-adevăr, autorul a avut sume de bani, bun propriu, în urma valorificării casei revenite în lot prin partajul cu prima soție și prin partajul relaizat cu cea de-a doua soție, însă nu s-a făcut dovada că aceste sume au fost folosite pentru edificarea construcției din pct.Comanca. Din contră, s-a dovedit că autorul a înzestrat-o pe reclamantă, una din cele trei fiice ale acestuia, cu un apartament situat în Rm.V, -uxor, ultracentral, iar pe cealaltă fiică-recurentă a întreținut-o la facultate, așa, cum recunoaște chiar reclamanta.
Cea de-a patra critică, vizând beneficiile rezultate din exploatarea construcției din pct.Comanca va fi respinsă ca nesusținută, luându-se act că recurentele, prezente personal, au arătat că renunță la acest motiv de recurs.
A cincea critică este, de asemenea, neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că nu au fost aplicate greșit dispozițiile art.30 Codul familiei și art.480 Codul civil.
Cu privire la nereținerea contribuției de 85% a autorului la dobândirea bunurilor, s-a arătat la prima critică motivul respingerii acestei critici.
S-a arătat că și pârâta obținea venituri din salarii, fiind ajutată și de părinții și frații acesteia, de nașul acesteia,.
Pe de altă parte, pentru apartamentul din Rm.V, str.- -, în mod corect s-a reținut că este bun propriu al lui - (fostă ), fiind dobândit de aceasta, prin contract de vânzare-cumpărare de la, anterior căsătoriei, imobil achitat cu banii dați de părinții și frații acesteia, pentru sora lor mai mică. Îmbunătățirile la acest apartament au fost făcute de rudele pârâtei, -, care au stat cu chirie în imobil, autorul și această pârâtă nelocuind în acest imobil.
Celelalte aspecte invocate în susținerea acestei critici, se referă la netemeinicia deciziei recurată, ci nu la nelegalitatea acesteia.
A șasea critică este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare pentru considerentele arătate anterior, în analizarea motivului expus în cea de-a cincea critică.
A șaptea critică este, de asemenea nefondată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că nu au fost aplicate greșit dispozițiile art.6739Cod pr.civilă și art.741 Cod civil. Din contră, la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art.6739Cod pr.civilă, atribuind construcția din pct.Comanca în lotul pârâtei -, având în vedere natura bunurilor, ocupația acestei pârâte, care a fost ospătăriță și care s-a ocupat (inițial împreună cu autorul), apoi singură, fără sprijinul recurentelor, de conservarea, administrarea, plata impozitelor și a taxelor aferente etc.
Al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că intimata, - este cea care s-a ocupat de înmormântarea autorului și pomenile ulterioare, cheltuind suma de 10.000 lei, cele două autoturisme fiind valorificate pentru amenajarea locului de veci, încât, în mod legal, cele două recurente au fost obligate la câte 2.500 lei, pasiv succesoral.
Recursul declarat de minora, prin curator și întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.7 și 9 Cod pr.civilă, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente.
În mod legal s-a stabilit că cele două recurente: și sunt moștenitoare acceptante ale succesiunii autorului.
Astfel, reclamanta a acceptat tacit succesiunea, îndeplinind acte care nu puteau fi făcute decât în calitate de erede, în sensul art.689 Cod civil, din care rezultă intenția de acceptare a succesiunii.
În privința recurentei, s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă că aceasta este fiica autorului.
Pentru considerentele arătate, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta -, domiciliată în Rm.V,-,.6,.B,.13, județul V, de pârâta -, domiciliată în B,-,.1, sector 5 și de pârâta -, domiciliată în Rm.V, str.- -, -.G,.2, județul V, împotriva deciziei civile nr.130/A/ din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
14.11.2008
Red.
/EM/2 ex.
Jud.apel.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Paula
