Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1096
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 255 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimații intervenienți, G, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, intimata intervenientă asistată de avocat, intimatul pârât și intimatul intervenient G, ambii reprezentați de avocat, intimata pârâtă, intimata intervenientă personal și încalitate de procurator pentru intimatul pârât, lipsind intimații pârâți, și intimatul intervenient.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea de strămutare formulată de recurentul reclamant a fost respinsă prin încheierea nr. 7523 din 14 septembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, după care;
Recurentul reclamant depune precizări solicitând să fie calificate concluzii scrise.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor și concluziilor scrise, în sensul de a se introduce la masa partajabilă imobilele casă și teren situate în C,- și să primească în lot casa construită de acesta în sat, comuna, jud.
Avocat, pentru intimatul pârât și intimații intervenienți G și, arată că motivele de recurs invocate sunt nefondate și pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a sentinței pronunțate de Judecătoria Craiova și a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, depunând chitanță în acest sens.
Intimatul pârât și intimata intervenientă, pe rând, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
CURTEA
recursului de față:
La data de 03.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncților, decedat la data de 23.08.1939 și, decedată la data de 27.06.1989, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a susținut că la data de 23.08.1939 a decedat, iar ca moștenitori legali au rămas, în calitate de soție supraviețuitoare și descendenții grad I, și
La data de 27.06.1989, a decedat și, iar, ulterior, G care nu a avut descendenți.
La 18 iulie 1994, decedat ai cărui moștenitori legali sunt, soție supraviețuitoare, și, descendenți grad
A precizat că masa succesorală rămasă după defunctul se compune din cota de din imobilul situat în C,-, compus din casă cu trei camere și terenul aferent și un imobil situat în com., sat, compus din casa cu 3 camere și terenul aferent, iar masa succesorală după defuncta se compune din cota de din bunurile menționate plus cota de culeasă în calitate de soție supraviețuitoare.
La data de 29.09.2008, numiții și au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului în sensul scoaterii de la masa partajabilă a imobilului din C,-, județul
Au arătat că prin sentința nr. 4137/2000 pronunțată de Judecătoria Craiova, pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil, iar prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3652/ 10.12.2001 a înstrăinat o parte din imobil către cei doi intervenienți care la rândul lor au efectuat o serie de reparații și îmbunătățiri a întregului imobil cu sume de bani proprii.
La termenul din 29.09.2008, reclamantul a depus o precizare la acțiune prin care a solicitat împărțirea masei succesorale compusă din imobilul din C,-, ocupată de pârâtul și imobilul din satul, comuna, județul D, ocupat de pârâtul.
Prin încheierea de ședință din data de 29.09.2008, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în nume propriu formulată de și și a dispus conceptarea acestora în calitate de intervenienți.
La termenul din 27.10.2008, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, având în vedere că terenurile agricole ce aparțineau autorilor au fost împărțite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv nr. 9308/2007 a Judecătoriei Craiova, iar în ceea ce privește imobilele construcții, respectiv casa situată în C,- A, aceasta îi aparține pârâtului, iar casa din com, sat, îi aparține lui și soției sale fiind construită în timpul căsătoriei lor.
Referitor la imobilul construcție din satul, care aparținut autorilor, aceasta a fost vândută de către reclamant și pârâta.
A invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului din satul, în condițiile art. 1848.civil.
A arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 11603/1992 de notariatul de Stat Daî nstrăinat imobilul din satul precum și terenul aferent către G și, fiul și respectiv nora sa.
La termenul din 27.10.2008, G și au depus cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în sensul scoaterii de la masa partajabilă a casei din comuna, sat, și a terenului aferent de 1000. care le-a fost înstrăinată prin act autentic de întreținere de către pârâtul și soția acestuia.
Au arătat că acest imobil a fost construit de pârâtul și în timpul căsătoriei lor, ea nefăcând parte din masa succesorală.
Prin încheierea de ședință din data de 27.10.2008, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de numiții și G și a dispus conceptarea și citarea lor în calitate de intervenienți.
Reclamantul, în ședință publică, și-a precizat din nou acțiunea, arătând că bunurile ce urmează a fi împărțite și care fac parte din masa succesorală a părinților săi sunt cele două imobile, casă și terenul aferent situate în C,- și casa și terenul aferent situate în comuna, sat.
Prin sentința civilă nr.17409 din 17.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea precizată de reclamantul, și obligat acesta către pârâtul și intervenienții și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1190 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prima instanță a constatat că imobilul casă și teren situate în C,-, județul D sunt proprietatea pârâtului și ale soției sale, în baza sentinței civile nr. 4137/2000 Judecătoriei Craiova rămasă definitivă și irevocabilă, iar în baza acesteia o parte din imobil a fost înstrăinat prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 630/19.03.2001 de din C către numiții și, iar o altă parte din imobil a fost înstrăinat prin act autentic de vânzare cumpărare nr. 3652/10.12.2001 către intervenienții și.
În același timp, în baza susținerilor pârâtului formulate prin întâmpinare, ca și a răspunsurilor reclamantului la interogatoriu, fila 82, prima instanță a reținut incidența în ceea ce îl privește pe reclamant a dispozițiilor art. 700.civil, potrivit cu care dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
În ceea ce privește cel de-al doilea imobil ce s-a cerut a fi partajat, și anume casa și terenul aferent acesteia situat în comuna, sat, județul D, prima instanță a reținut că acesta nu face parte din masa succesorală autorilor și, având în acest sens în vedere adresa nr. 5080/14.11.2008, înaintată de Primăria comunei, din care a rezultat că terenul în suprafață de 595. curți construcții este trecut în titlul de proprietate nr. 563--/19.06.1996 eliberat pe numele pârâtului și că pe acest teren se află edificat un imobil compus din 4 camere din anul 1955, proprietar fiind pârâtul care achită impozitele și taxele aferente acestuia.
Împotriva sentinței civile nr.17409/17.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că imobilul casă și teren din C,-, jud.D nu face parte din masa succesorală rămasă la decesul părinților săi, întrucât toate actele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâtul și depuse la dosar sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate în scopul de a-l exclude de la moștenirea părinților.
În acest sens, apelantul reclamant a susținut că din terenul situat în C,- pârâtul a vândut mai multe locuri de casă, vânzări care fiind făcute înaintea dezbaterii succesiunii după părinți, sunt nule, astfel încât se impunea a nu fi luate în considerare de către prima instanță, iar la stabilirea componenței masei succesorale să se aibă în vedere bunurile imobile existente la data decesului părinților, respectiv la 23.08.1939 și 17.06.1989.
În ceea ce privește imobilul casă de locuit situat în comuna, sat, apelantul a susținut că acesta a fost construit de către el împreună cu fratele și mama lor în perioada 1953-1954, perioadă în care pârâtul era militar în termen, astfel că nu avea posibilități materiale pentru edificarea casei, ci din contră avea nevoie de sprijin material. Legat de terenul din satul, apelantul reclamant a susținut că pârâtul, în colaborare cu organele administrației locale, a obținut eliberarea titlului de proprietate în care nu este înscrisă însă suprafața reală a terenului, de 5 pogoane, ci numai J din aceasta, în ciuda faptului că el a prezentat contractul de vânzare-cumpărare al părinților săi, din care rezulta că terenul din avea suprafața totală de 5 pogoane, în prezent folosită în întregime de către pârâtul și fiul său
A mai susținut apelantul că este lovit de nulitate absolută și contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtul și soția sa, pe de o parte, și numiții G și, pe de altă parte, acesta fiind întocmit cu scopul vădit de a-l înlătura de la moștenire.
Totodată, apelantul reclamant a invocat faptul că prima instanță ar fi reținut greșit incidența art.700 civ. și aspectul că el nu ar fi acceptat expres sau tacit moștenirea părinților săi, deși calitatea sa de moștenitor legal rezultă din sentința civilă nr.9023/20.06.2007a Judecătoriei Craiova, prin care s-a partajat terenul extravilan în suprafață de 4,15 ha situat în comuna, sat, sentință ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Față de motivele invocate, apelantul a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul includerii la masa succesorală rămasă la decesul părinților săi a celor două imobile, casă și teren din comuna, sat și din C,-, jud.
Prin decizia nr.255 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 17409 din 17.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimații intervenienți, G, .
A fost obligat apelantul la plata către intimații G, și a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel și la plata către, și a sumei de 500 de lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul este străin de succesiune prin neacceptare, potrivit art. 700 Cod civil, astfel că nu are legitimare procesuală activă în promovarea unei acțiuni de partaj succesoral. Împrejurarea partajării terenului extravilan rămas de pe urma celor doi autori, prin sentința civilă nr. 9023/20.06.2007 a Judecătoriei Craiova constituie o excepție de la principiul indivizibilității dreptului de opțiune succesorală, întrucât, potrivit art. 13 din legea 18/1991, repunerea în termenul de acceptare a succesiunii operează doar cu privire la terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar, nu și în cazul altor categorii de bunuri succesorale.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul, căruia îi revenea sarcina probei, potrivit art.1169 Cod civil, nu a dovedit existența celor două imobile din C,-, și din com., sat, în patrimoniul autorilor săi la data deschiderii succesiunii acestora.
Cât privește susținerea apelantului referitoare la nulitatea absolută a actelor de vânzare cumpărare depuse de către pârâți, pe considerentul că ar fi fost încheiate în scopul înlăturării sale de la succesiunea părinților, Tribunalul a apreciat că nulitatea acestor acte nu ar putea fi analizată pe cale incidentală în prezenta cauză, întrucât prin respectivele contracte imobilele au fost înstrăinate de către pârâții și în calitate de proprietari exclusivi ai acestora, și nu de moștenitori ai autorilor sau de dobânditori prin succesiune ai imobilelor vândute.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că Tribunalul a reținut în mod greșit incidența în cauză a prevederilor art. 700 Cod civil, și a conchis că reclamantul nu a acceptat succesiunea autorilor săi, în condițiile în care acesta a încercat să intre în posesia bunurilor succesorale, însă a fost împiedicat de frații săi, și, sentința civilă nr. 9023/20.06.2007 fiind dovada acceptării succesiunii, aspect dovedit și de numeroasele acte de administrare efectuate de el. A mai arătat că imobilul construcție din satul a fost construit de reclamant, mama sa, și pârâtul, în perioada 1953-1955, împrejurare recunoscută de fratele său în cuprinsul unei declarații sub semnătură privată, astfel că partajarea bunului se impunea a se face atât în considerarea calității de bun coachizit, cât și de bun succesoral.
Cu privire la terenul din satul, a susținut că pârâtul, în coloborare cu organele administrației locale, a obținut eliberarea titlului de proprietate, în care nu este însă înscrisă suprafața reală a terenului, de 5 pogoane, ci numai J din aceasta. Recurentul reclamant a arătat că în cursul procesului a dovedit întinderea reală a suprafeței de teren arabil din satul, și faptul că imobilul este folosit în mod exclusiv de fratele său și nepotul său G, care îl împiedică pe recurent să efectueze acte de administrare asupra terenului.
A solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, în sensul includerii la masa partajabilă rămasă la decesul părinților săi a celor două imobile, din C, și respectiv, din com., sat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-316 Cod pr. civ.
La dosarul cauzei s-au depus: titlul de proprietate nr. 1896/2002, adeverințele nr. 1195/1992 și 1551/2004 eliberate de Primăria, proces verbal de constatare nr. 3214/2006, concluzii scrise.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Ambele instanțe de fond au soluționat acțiunea dedusă judecății atât prin prisma incidenței excepției calității procesuale active a reclamantului, cât și pe fond.
Calitatea procesuală activă constă în identitatea între persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv dedus judecății
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, peremptorie și absolută, iar efectul admiterii sale constă în respingerea acțiunii, fără analiza temeiniciei fondului, cu excepția cazului în care pentru a se stabili existența identității între titularul dreptului dedus judecății și persoana reclamantului este necesar a se administra aceleași probe ca și pentru dovada raportului juridic litigios, situație în care se impune unirea excepției cu fondul.
În speță, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității sale de succesor acceptant al moștenirii părinților săi, pentru a se legitima din punct de vedere al calității procesuale active într-o acțiune de partaj succesoral de pe urma acestora. În acest context, s-a apreciat că nu s-a dovedit că în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 700 Cod civil, calculat de la data deschiderii succesiunii autorilor, respectiv de la data morții acestora, reclamantul și-ar fi manifestat dreptul de opțiune succesorală în forma acceptării exprese sau tacite, potrivit art.689 Cod civil.
Concluzia la care au ajuns ambele instanțe de fond este corectă și se sprijină pe probele administrate în cauză, care nu au confirmat în niciun mod susținerile recurentului reclamant, expuse în motivele de recurs, privind o pretinsă împiedicare din partea pârâților de a săvârși acte sau fapte din care să rezulte în mod neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii părinților săi, în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.
Referitor la demersurile întreprinse pentru reconstituirea, în condițiile legilor fondului funciar, a terenurilor agricole evidențiate în titlul de proprietate nr. 1896/ 20.11.2002, și la promovarea unei acțiuni de ieșire din indiviziune având ca obiect aceste terenuri, acțiune soluționată prin sentința civilă nr. 9308/ 20.06. 2007 Judecătoriei Craiova, Tribunalul a apreciat în mod legal că acestea nu se pot circumscrie unor acte de acceptare tacită a succesiunii autorilor.
Astfel, art. 13 din Legea 18/ 1991 consacrat o excepție de la principiul indivizibilității dreptului de opțiune succesorală, și a operat o repunere în termenul de acceptare a succesiunii, prin formularea cererii de reconstituire, însă doar pentru terenurile care au făcut obiectul de reglementare a legii speciale, nu și pentru categorii de bunuri succesorale.
În raport de aceste împrejurări, s-a reținut în mod corect că reclamantul este neacceptant al succesiunii părinților săi, fiind astfel străin de moștenire, potrivit art. 696 Cod civil, și nu are calitate procesuală activă în cadrul unei acțiuni de partaj succesoral.
Constatând întemeiată această excepție, acțiunea trebuia respinsă fără analiza fondului, respectiv a compunerii masei partajabile rămasă la decesul defuncților, întrucât caracterul peremptoriu al excepției face inutilă analiza fondului.
Aceste considerente teoretice au fost expuse și de instanța de apel, care însă a considerat că adoptarea unei motivări subsidiare de către prima instanță, prin antamarea fondului, nu afectează de nelegalitate soluția de respingere pronunțată de Judecătorie. Nu mai puțin însă, controlul judiciar exercitat ca urmare a promovării căilor de atac trebuie să se limiteze la verificarea modului de soluționare a excepției peremptorii, iar concluzia în sensul incidenței acesteia trebuie să determine împiedicarea judecății în fond. Pentru aceste motive, Curtea nu va mai examina criticile referitoare la fondul cauzei, pe care le consideră inutile, față de soluția adoptată.
Recurentul reclamant a susținut că imobilul construcție din satul a fost edificat prin contribuția comună a sa, a mamei sale și a fratelui pârât, astfel că titlul juridic în baza căruia solicită ieșirea din indiviziune l-ar reprezenta coachiziția, și subsecvent succesiunea, iar instanțele nu au examinat cererea de chemare în judecată din ambele perspective ale cauzei juridice, și au pronunțat astfel o hotărâre nelegală.
astfel de împrejurare nu s-a probat în cauză, fiind deci, nefondată. La fila 48 din dosarul primei instanțe se află depus titlul de proprietate pentru terenul din com. satul, inclusiv categoria de folosință intravilan, eliberat în nume propriu pentru, și nu în calitate de succesor al autorilor săi. În plus, din conținutul adresei existentă la fila 89 din dosarul Judecătoriei reiese că pe suprafața de teren intravilan de 595 mp mai sus menționată se află edificată, din anul 1955, o casă cu 4 camere, iar în evidențele fiscale este înscris ca proprietar. Prezumția de validitate a dreptului de proprietate al acestuia nu a fost răsturnată de reclamant, astfel că susținerile sale referitoare la o pretinsă contribuție la edificarea construcției din satul sunt nedovedite, așa cum corect a apreciat Tribunalul Dolj.
Criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, astfel că recursul declarat se apreciază ca fiind nefondat, și se va respinge, potrivit art. 312 Cod pr. civ.
Fiind în culpă procesuală, la cererea intimatei interveniente, recurentul reclamant va fi obligat către aceasta, potrivit art. 274 Cod pr. civ, la 500 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 255 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimații intervenienți, G, .
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009, la sediul Curții de APEL CRAIOVA.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/2 ex./26.10.2009
Fl.
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
