Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1112
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 13 octombrie 2009 privind judecarea recursului formulat de reclamanta moștenitoare împotriva deciziei civile nr. 158 din data de 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 14233 din data de 8 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 10257/civ/2003 în contradictoriu cu intimații pârâți - LA FAMILIA, - LA FAMILIA și intimatul pârât moștenitor.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante moștenitoare, prin apărător să depună concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20 octombrie 2009.
CURTEA
La data de 15.05.2004, reclamantele și au chemat în judecată pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1592 mp. situat în C,-, fost nr.68 ce constituie curtea imobilului casă de locuit compus din 2 apartamente pe care le deține în proprietate determinată cu pârâtul, respectiv.1 proprietatea sa și. 2 proprietatea pârâtului și revocarea contractului de donație autentificat sub nr.816/14.01.1983.
În motivarea cererii, a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9226/14.09.1971, reclamanta împreună cu soțul său (decedat) a cumpărat de la numita în HG mod determinat, construcția notată în schița de plan cu nr.1 -dormitor, 2 - dormitor, 8 - antreu, 9 - bucătărie, 10 - dormitor și 11 - hol și J din pivnița care se va folosi în comun cu pârâtul, precum și terenul loc de casă în suprafață de 463 mp. în indiviziune cu vânzătoarea și cu pârâtul, căruia i s-a vândut în aceeași zi apartamentul nr.2 din aceeași clădire, vânzătoarea rămânând proprietara celei de a doua clădiri din curte, cu vecinătățile menționate în actul de vânzare-cumpărare.
A mai arătat reclamanta că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9227/14.09.1971, numita a HG vândut pârâtului apartamentul nr.2din clădirea dfin față (de la stradă) precum și suprafața de 400 mp.din terenul loc de casă, în indiviziune cu vânzătoarea și cu și, cărora li s- vândut apartamentul nr.1, iar la decesul lui, pârâtul a renunțat la succesiune așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.2555/19.12.1991, astfel că averea defunctului (decedat la 16 iunie 1990) compusă din cota indiviză de din imobilul compus din teren în suprafață de 463 mp. și J din casa de locuit, apartamentul dobândit cu soția supraviețuitoare, le-a revenit celor două reclamante în cote de pentru, ca soție supraviețuitoare și pentru în calitate de fiică.
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr.17155/26.08.1992, reclamanta a dat în proprietate fiicei sale cota de 5/8din imobilul compus din teren loc de casă în suprafața de 463 mp. și din casa de locuit, dobândite pe de o parte ca bun comun cu defunctul său soț prin actul de vânzare menționat mai sus (cota de 4/8) și prin moștenite legală la decesul său (cota de 1/8), astfel că a dobândit în întregime imobilul, respectiv apartamentul nr.1 din casa de locuit de la stradă și terenul în suprafață de 463 mp. în indiviziune cu pârâtul.
Conform certificatului de moștenitor nr.238/28.02.1980 a dobândit în calitate de legatar universal cota de 1/1 din imobilul ce a constituit proprietatea defunctei HG, decedată la 09.10.1979, respectiv 658 mp. teren loc de casă care a fost deținut în indiviziune cu pârâtul și casa cu 4 camere și dependințe, situată în C,-, actual nr.48 (adică cea de-a doua casă a defunctei).
S-a mai arătat că terenul trecut în proprietatea statului conform Legii 58/1974 i-a fost atribuit în proprietate privată în temeiul Legii 18/1991 prin Ordinului nr.492/1996 a Prefecturii D, astfel că a devenit proprietara suprafeței de 1121 mp. din suprafața totală de 1592 mp. deținută în total în proprietate de defuncta iar HG pârâtul a dobândit de la aceasta suprafața de 400 mp. în indiviziune cu vânzătoarea HG, pe care au moștenit-o și părințiilor și.
La data de 18.06.2003, și, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a arătat că prin contractul de vânzare -cumpărare 1546/23.04.2003 au cumpărat de la pârâtul imobilul compus din două dormitoare, o bucătărie, și sală ce formează apartamentul nr.2 precum și cota indiviză de din pivnița imobilului și suprafața indiviză de 400 mp. teren aferent construcției din totalul suprafeței de 1592 mp.
Intervenienții au solicitat ca ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 1592 mp. să se facă luându-se în considerare suprafața dobândită de ei prin actul de vânzare cumpărare nr.1546/2003, respectiv suprafața de 400 mp. având în vedere că asupra acestui teren nu mai este proprietar pârâtul.
La data de 02.07.2003, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că la data de 23.04.2003 a vândut intervenienților proprietatea sa compusă din apartamentul nr.2 din imobilul situat în-, împreună cu 400 mp. aflat în indiviziune cu reclamantele, care cunoșteau această stare de fapt, întrucât, aceștia au obținut permisiunea accesului în imobil prin ordonanța președințială.
La data de 24.09.2003, reclamanta a depus la dosar completare la acțiune prin care solicită nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârât și intervenienți, arătând că pârâtul a înstrăinat cota de din pivnița imobilului fără a avea consimțământul celuilalt coproprietar.
Prin sentința civilă nr.14233 din 08.12.2004 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 10257/2003, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva intervenienților și.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul .
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert tehnic și s- dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I, detaliată în schița anexată nr. 2, astfel:
S-a atribuit reclamantei nehașurat, marcat prin chenar cu culoare și care se află împărțit în două laturi: primul cuprinzând casa - apartamentul 1 și o cale de acces la stradă la aceasta cu lățimea de 2,07 și lungimea de 9,09, până la colțul verandei ( pct. 103 ) și al doilea pe latură vestică a terenului, cuprinzând o cale de acces ( cu lățimea de 2,07 și lungimea de 28,80, până la pct.502 ) de la strada la garaj, și mai departe la restul proprietății, grădina din partea sudică, casa din curte și pe lângă aceasta un culoar cu lățimea de 0,82 m pentru accesul la pivniță. Acesta este cuprins în conturile poligonale 113-114-114 prim, 103 prim -511-512-102-113, respectiv, 101-104-112-110-109-106-114-510-509-508-507-506-504-504-503-502-501-101, având dimensiunile: N- între punctele 101-501= 2,07, 51-102 = 20,7, 102-113 _ 13,59, 502-503-4,41, 503 - 503 prim = 5,74, 504-505 = 3,99, 506-507 = 3,22 m, 508-509 = 3,48 ,510-114 = 0,87 ; S- între punctele 110-109 = 18,62 ; E- între punctele 113-109= 83,26, 113-114 -10,56 m, 114-106 -10,54 m, 501-502 - 28,80, 503-504 -21,14, V-între punctele 101-110 - 77,96, 505-506 - 31,15, 508-507 -0,65 m, 509-510 -9,98.
S-a atribuit intervenienților terenul care are asigurat accesul la strada pe o porțiune de 2,07 și cuprinde o alee de acces cu această lățime și lungimea de 9,99, teren în curtea interioară în față și lateral față de.2, prelungindu-se mai departe spre sud, conform schiței anexe nr.2, culoar de acces la pivnița pe lângă casă (.2 ) și construcția reprezentând apartamentul 2.- Este hașurat cu culoare roșie și se află cuprins în conturul poligonal 501-502-503-504-505-506-507-508-509-510-114 prim -103 prim-511-512-501, având dimensiunile: N- între punctele 501-512-20,7, 511-519 - 15,32 ; S- între punctele 502-503 _ 4,41 m, 503-503 prim = 5,74 m, 504-505_ 3,99, 506-507 - 3,22, 508 - 509 _ 3,48, 510-114 prim = 0,87, E- între punctele 505-506 = 31,15 m, 508 -507 = 0,65, 509-5110 _ 9,98 ; V- între punctele 501-502 = 28,80 m; 503 - 504 =211,14
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta nu a fost de acord cu menținerea unei stări de indiviziune parțială, iar intervenienții au optat pentru varianta I și a avut în vedere faptul că amplasarea terenului și construcțiilor edificate pe acestea nu permit o altă variantă de ieșire totală din indiviziune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, a dispus atribuirea terenurilor într-o variantă care o prejudiciază, întrucât se atribuie 100mp din terenul său neconstruit intimaților, nu permite pătrunderea pe poartă a mașinilor pompierilor în caz de incendiu, nici a mașinilor care să edifice eventuale construcții.
A solicitat efectuarea unei noi expertize în scopul ieșirii din indiviziune, precum și suspendarea prezentei cauze până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1546/2003.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
La termenul de judecată din 16.02.2006 tribunalul a calificat apel calea de atac, având în vedere că la fila nr. 26 dosar fond există o cerere de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, cerere reiterată șa fila 173 și a suspendat în baza art 244.pc. cauza până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 18870/2005 al Judecătoriei Craiova, având ca obiect nulitate contract de vânzare-cumpărare.
La data de 23.05.2006 intimatul intervenient a solicitat repunerea pe rol a cauzei în baza art 245.pc. cerere respinsă de instanță la termenul de judecată din 21.09.2006, motivat de faptul că nu s-a soluționat irevocabil dosarul pentru care a fost suspendată prezenta cauză.
La data de 04.07.2008 intervenientul a mai formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la termenul de judecată din 16.10.2008 s-a învederat că a decedat intimata, cererea de repunere pe rol a cauzei fiind respinsă la termenul de judecată din 23.10.2008, întrucât nu s-a soluționat irevocabil dosarul nr. 18890/2005 al Judecătoriei Craiova, cauza fiind repusă pe rol la data de 23.01.2009 de către același intervenient.
La ultimul termen de judecată tribunalul a respins proba cu expertiza tehnică de specialitate solicitată de către apelantă prin motivele de apel, apreciind că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și expertiza efectuată la fond, nu este utilă soluționării cauzei.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 158/5 martie 2009 respins apelul declarat de apelanta reclamantă domiciliată în C,-, județul D împotriva sentinței civile nr 14233 din 08/12/204 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr 10257/2003, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul ales la Familia, din C, str. C- M, nr.3, județul D, domiciliat în C,-, -JK,.2,.19, județul D și intimata reclamantă - decedată.
A obligat apelanta la 800lei, cheltuieli de judecată către intimații și.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că sentința de fond este legală și temeinică, varianta I de lotizare propusă de expert și confirmată de instanță asigurând ieșirea în totalitate din indiviziune pentru suprafețele de teren deținute de către părți în baza actelor de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a criticat decizia atât în privința nerespectării prevederilor art. 129 Cod pr.civ. în raport de care instanța de judecată trebuia să pună în discuția părților toate împrejurările invocate în cererile acestora, cât și în privința soluționării fondului.
S-a susținut, astfel, că în mod nejustificat s-a respins cererea privind încuviințarea probei cu expertiza tehnică în apel, în condițiile în care nu s-au expus argumentele pe care s-a întemeiat această soluție, expertul nerealizând obligațiile și formulând opinii fără să analizeze cu atenție actele de proprietate ale părților.
S-a criticat decizia în privința reținerii de către instanță a variantei I din raportul de expertiză, fără a se verifica dacă modul de lotizare respectă și categoria de teren, această variantă de ieșire din indiviziune fiind incomodă, neeconomică și inechitabilă pentru reclamantă în condițiile în care aceasta este în imposibilitate de a exploata întregul teren liber de construcții, fiind imposibil accesul la garajul din spate, cu autovehicule de dimensiuni mai mari.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civ. solicitându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei în vederea administrării tuturor probelor invocate în recurs.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Criticile formulate de recurentă vizează în esență nerespectarea principiului rolului activ al instanței, instituit de art. 129 Cod pr.civ. în privința respingerii cererii formulate de reclamantă în apel privind suplimentarea probei cu expertiza tehnică, iar pe de altă parte alegerea greșită a variantei de lotizare în raport de care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
Potrivit dispoz. art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, ei putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se invocă nerespectarea dispozițiilor legale menționate, în condițiile în care în prezenta cauză instanțele au dovedit suficient rol activ prin administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică, în dosarul de fond expertul întocmind atât raportul de expertiză, cât și răspunsul la obiecțiunile formulate, consemnate într-un supliment al acestui raport, însoțit de schițele anexă ce evidențiază detaliat cele 5 variante de ieșire din indiviziune a părților asupra terenului în litigiu.
Așadar, nu s-a făcut dovada încălcării principiului rolului activ de către instanță, în condițiile în care expertiza tehnică efectuată în dosarul de fond clarifică toate aspectele invocate de reclamantă în apel și recurs.
În mod corect a apreciat instanța de apel legalitatea și temeinicia sentinței și în privința variantei I întocmită de expert pentru ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului din litigiu, având în vedere conținutul raportului de expertiză tehnică, ce evidențiază faptul că expertul a analizat întinderea drepturilor părților în raport de actele de proprietate deținute de părți, reținând că varianta I confirmată de instanță asigură ieșirea totală din indiviziune, asigură ieșirea la stradă pentru ambele părți, asigură suprafețele de partajare conform actelor de proprietate, precum și accesul fiecărei părți la proprietatea sa.
Este nefondată și ultima critică din recurs în care se invocă imposibilitatea reclamantei de a avea acces la garajul din spate, cu autovehicule de dimensiuni mari, în condițiile în care prin deschiderea de 2,07 la stradă au acces orice fel de autoturisme, căile de acces pe care le au părțile în raport de varianta I întocmită de expert putând fi folosite și în situații de urgență.
Față de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că s-ar fi pronunțat cu aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod pr.civ. fiind în culpă procesuală, va fi obligată recurenta reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta moștenitoare împotriva deciziei civile nr. 158 din data de 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 14233 din data de 8 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 10257/civ/2003 în contradictoriu cu intimații pârâți - LA FAMILIA, - LA FAMILIA și intimatul pârât moștenitor.
Obligă recurenta reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
2 ex/6.11.2009
Tehnored.
Jud. fond
Jud. fond,
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
