Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 113
Ședința publică de la 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana Elena
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții, și, toți cu domiciliul în oraș D, cartier,-, județul S împotriva deciziei nr. 268 A din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns recurenta și mandatarul, pentru reclamantul intimat, lipsă fiind recurenții, și intervenienții intimați,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care mandatarul reclamantului intimat precizează că nu are de solicitat probe.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri, făcându-i-se cunoscut mandatarului reclamantului intimat că poate pune concluzii scrise la dosar.
Recurenta solicită admiterea recursului și modificarea parțială a deciziei în sensul neobligării pârâților la plata sultei pentru cele două suprafețe de teren grădină. A arătat că este de acord ca terenul vândut intervenientului să fie atribuit reclamanților, pentru c aceștia să nu primească în mod injust de două ori bani pentru aceeași suprafață. A făcut dovada provenienței terenului și grădinii care a fost cumpărată în urmă cu 40 de ani. La data cumpărării s-a achitat suma pretinsă și nu înțelege de ce mandatarul reclamantului mai are pretenții bănești în continuare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 374 din 16 mai 2000, Judecătoria Darabania admis acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamantul împotriva pârâților și și în contradictoriu cu intervenientul în interes propriu Gh.. În urma partajului s-a lichidat starea de indiviziune în sensul lotizării terenurilor conform raportului de expertiză întocmit de expert, s-a stabilit sulta în sarcina pârâților și s-a respins ca nefondată cererea de intervenție în nume propriu formulată de.
S-a reținut în motivare că după decesul au rămas ca moștenitori soțul supraviețuitor și reclamantul, cu cote de, respectiv . Pentru succesiunea lui a fost emis certificatul de moștenitor nr. 305 din 2 august 1995 care stabilea calitatea de moștenitori exclusivi a pârâților, certificat anulat ulterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă. În baza acestui certificat și cu rea - credință, pârâții au vândut intervenientului suprafețele din intravilanul satului, actul de vânzare - cumpărare fiind anulabil în urma anulării certificatului care a stat la baza încheierii tranzacției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și intervenientul.
Primii au criticat hotărârea primei instanțe pentru partajarea suprafeței de 5,41 ha ca bun comun al soților, deși ei au cerut să se constate că terenul extravilan a fost bun propriu al, iar diferența de 2,11 ha și pădurea au aparținut soțului acesteia.
Referitor la suprafața de 0,3069 ha, pârâții au arătat că a fost vândută intervenientului de către în anul 1961 și de către fiica sa în anul 1990, astfel încât actul întocmit la notariat a fost încheiat în baza acestor înțelegeri, ei neprimind nici un de la cumpărători. Au contestat și modul de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Intervenientul a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita respingere a cererii sale de intervenție în interes propriu, arătând că a cumpărat terenul de la și fiica acestuia,.
Prin decizia nr. 1284 A din 15 septembrie 2000 a Tribunalului Botoșani, pronunțată în dosarul nr. 3759/2000, Tribunalul Botoșania admis apelul declarat de intervenient, apreciind că întrucât la lichidarea stării de indiviziune, suprafața ce a făcut obiectul intervenienției a fost atribuită vânzătorilor, actul de vânzare - cumpărare a fost consolidat, îndeplinindu-se condiția rezolutorie de care depindea valabilitatea sa. Drept urmare, sentința a fost schimbată în parte, în sensul admiterii cererii de intervenție.
Apelul pârâților a fost respins ca nefondat, apreciindu-se că soluția dată cererii principale este legală și temeinică.
Prin decizia nr. 1326 din 22 mai 2001, pronunțată în dosarul nr. 394/2001, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul declarat de pârâți și a casat decizia nr. 1284 A/2000 a Tribunalului Botoșani, trimițând cauza la această instanță pentru rejudecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că toate terenurile partajate constituie bun comun, deși părțile au arătat contrariul. În plus, dispozitivul sentinței nu cuprinde efectiv loturile atribuite părților, deci nu poate fi pus în executare. Cât privește cererea de intervenție, soluționarea acesteia depinde de clarificarea naturii juridice a terenului de 3.069, părțile susținând că ar fi aparținut defunctei, caz în care beneficiar ar fi legatarul universal instituit de defunctă și nu pârâții, convenția de vânzare fiind supusă condiției rezolutorii.
Tribunalul Botoșani, a rejudecat apelurile în dosarul nr. 3565/2001 și a pronunțat decizia nr. 365 A din 5 iulie 2006, prin care a admis ambele apeluri și a schimbat sentința apelată în ceea ce privește modalitatea de atribuire în natură a suprafeței de 2,68 ha, teren ce a aparținut defunctei, conform variantei a II-a, schițele 5, 6, 7 și 8 ale raportului de expertiză efectuat în apel d e expert inginer (195-199 din acest dosar), cu obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 125 lei (RON), cu titlu de sultă.
Totodată, a constatat consolidată vânzarea suprafeței de 3.069, prin atribuirea acestui teren în lotul vânzătorilor, fiind păstrate restul dispozițiilor sentinței și compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că suprafața de 2,68 ha constituie bun propriu al defunctei și a atribuit-o în natură părților, conform variantei a II-a din expertiză, respectiv așa cum au recunoscut părțile și a constatat că sunt deținute terenurile în fapt. Cererea de apel a intervenientului a fost admisă în considerarea faptului că la lichidarea stării de indiviziune suprafața de 3.069 a fost atribuită vânzătorilor.
Pe parcursul judecății acestui apel, au decedat pârâtul și intervenientul, astfel încât procesul a fost continuat de moștenitorii lor, care au înțeles să se judece în prezenta cauză.
Prin decizia nr. 1841 din 27 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul reclamantului și a casat decizia nr. 365/2006 a Tribunalului Botoșani, trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.
Pentru hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că din terenurile supuse împărțelii (respectiv 5,4098 ha teren agricol din titlul de proprietate nr. 87602/1998 și 1 ha pădure din titlul de proprietate nr. -/2002) nu există divergență între părți cu privire la proveniența parcelelor de teren agricol din extravilan, rezultând că suprafața de 2,68 ha a fost proprietatea exclusivă a, iar suprafața de 2,11 ha a fost proprietatea exclusivă a lui, cei doi soți nedobândind terenuri în timpul căsătoriei lor. Așadar, deși lipsește consensul asupra provenienței terenurilor din intravilan și a pădurii, tribunalul nu și-a motivat în nici un fel hotărârea de a considera tot terenul din intravilan (2.100 și 3.069 ) ca provenind de la și nu s-a pronunțat asupra terenului cu pădure.
Prin decizia civilă nr. 268 A din 28 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșanis -au admis apelurile declarate de părți și continuate de moștenitorii acestora, a fost schimbată sentința și s-au partajat bunurile ce compun masa succesorală conform variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de exp. ing..
În motivare s-a reținut că suprafața de 2,68 ha constituie bun propriu al, iar terenul de 2,11 ha aparține soțului acesteia. Cu privire la suprafața de 0,3069 ha s-a stabilit că este bun propriu al defunctei, moștenit de la tatăl său, ca și suprafața de 0,21 ha teren intravilan, iar pentru terenul de 1 ha pădure s-a stabilit că provine de la autorul.
În vederea împărțelii, tribunalul a avut în vedere varianta a II-a din raportul de expertiză, prin motivele de apel fiind contestat doar modul de întocmire a loturilor pentru terenul extravilan, iar pentru intravilan a fost întocmită o nouă expertiză, reclamantul nesolicitând atribuirea în natură a acestei categorii de teren.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, în dezvoltarea motivelor criticând obligarea lor la plata sultei către reclamanți pentru terenurile grădină, de 30,69 ari, respectiv 21 ari. Au arătat că ei nu au încasat nici o sumă de bani pentru acest teren, care a fost vândut în fapt de și, tot ei fiind cei care au încasat prețul. Au mai arătat că părinții pârâtei au fost vecini cu defunctul, l-au ajutat foarte mult de-a lungul vieții și l-au înmormântat, astfel că au plătit pe deplin contravaloarea grădinii de 21 ari.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
Înscrisurile sub semnătură privată din 8 octombrie 1961 și 20 august 1990 denumite "chitanță" (filele 27 și urm. dosar fond), indică faptul că și au primit de la Gh. și, sumele de 400 lei, respectiv 15.000 lei, pentru terenul grădină ce a aparținut tatălui defunctei. Aceste înscrisuri nu au determinat un transfer legal al dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorilor deoarece nu au fost încheiate în formă autentică, potrivit art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 144/1958, acest aspect justificând înscrierea terenului în titlul de proprietate nr. 78.602/1998 și includerea lui în masa de partajat. Ca urmare a anulării certificatului de moștenitor nr. 305 din 2 august 1995, vânzarea - cumpărarea autentificată la 12 decembrie 1997 se referă la un bun indiviz, deoarece pârâții nu erau singurii titulari ai dreptului de proprietate, astfel că dreptul dobândit de cumpărător este supus unei condiții rezolutorii până în momentul partajării.
În ceea ce privește suprafața de 0,21 ha aceasta a făcut obiectul contractului de întreținere nr. 7861 din 20 decembrie 1994, încheiat între și pârâții și, înainte de eliberarea titlului de proprietate nr. 78.602/1998. În cuprinsul contractului se arată că terenul ar fi aparținut vânzătorului, cu titlu de zestre, însă această mențiune nu se înscrie printre constatările personale ale notarului, putându-se face proba contrară. Cum din probatoriul administrat în cauză a rezultat că terenul a aparținut defunctei, în mod corect instanța de apel l-a inclus în masa de partajat.
Deoarece actele translative de proprietate și-au produs efectele, în sensul că imobilele se află în posesia dobânditorilor, în mod temeinic instanța a inclus suprafețe care fac obiectul acestor contracte în lotul pârâților, aplicând regulile de la partaj privind egalizarea loturilor.
Chiar dacă se susține de către pârâți că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru suprafața de 0,3069 ha nu s-a plătit nici o sumă de bani, această afirmație nu poate fi luată în considerare deoarece plata prețului este o constatare personală a notarului și face dovada deplină până la înscrierea în fals, indiferent dacă vânzarea este consolidată prin partaj sau, dimpotrivă, este rezolvită prin atribuirea bunului altui coindivizar.
Având în vedere cele arătate mai sus, criticile dezvoltate prin declarația de recurs se dovedesc nefondate, pârâților revenindu-le obligația legală de plată a sultei, corect reținută de instanța de apel.
Ca urmare, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți și va menține soluția tribunalului ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motiv,
În numele Legii,
ECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și, toți cu domiciliul în oraș D, cartier,-, județul S împotriva deciziei nr. 268 A din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-) ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
.
Ex.2/21.04.2008
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana Elena, Timofte Cristina
