Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1186/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1100/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1186
Ședința publică de la 28.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1427/A/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă .
Obiectul pricinii - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentului - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 12), intimata - pârâtă reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 40761/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului - reclamant face dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 849 lei, potrivit chitanței nr.-/1/28.09.2009, emisă de CEC Bank.
Reprezentanții părților susțin că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului - reclamant solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, în sensul partajării terenurilor la valorile reținute în raportul de expertiză de la fond.În subsidiar solicită partajarea în natură a terenurilor situate în Comuna, sat, județ B și modificarea sultei, având în vedere următoarele argumente:
La instanța de fond s-a efectuat un raport de expertiză care a stabilit în mod corect valoarea de circulație a terenurilor supuse partajului, pe baza unor criterii clare, menționate expres în cuprinsul raportului.
Instanța de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, pe care în final l-a și omologat, deși nu menționa criteriile de evaluare. Consideră că au fost încălcate dispozițiile art.6736alin.2 din Codul d e procedură civilă, iar instanța de apel ar fi trebuit să partajeze terenurile la valoarea stabilită de instanța de fond, raportul întocmit la această instanță fiind singurul care respectă legea.
În subsidiar solicită modificarea deciziei instanței de apel, în sensul partajării în natură a terenurilor, cu modificarea corespunzătoare a sultelor.
Întrebată de C dacă a formulat în apel critici privind modalitatea de partajare a terenurilor și dacă a formulat în apel obiecțiuni la raportul de expertiză, apărătorul recurentului învederează că nu a formulat astfel de critici în apel și înțelege să susțină prin prezentul recurs, doar cererea de modificare a deciziei instanței de apel în sensul partajării terenurilor la valorile stabilite de instanța de fond și nu la valoarea stabilită de instanța de apel, prin comisie rogatorie. Totodată, mai susține că nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în apel, prin comisie rogatorie.
Solicită cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Avocatul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, având în vedere că în primul ciclu procesual partea potrivnică nu a înțeles să formuleze critici privind concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză sau modalitatea de partajare a terenurilor de către instanța de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6764/27.10.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-a admis în parte acțiunea principală, precizată, formulată de reclamantul - pârât, împotriva pârâtei - reclamante - și cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală cota de din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.000 mp, situat în parcela 2, număr cadastral 415/1/2, cota de din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp, situat în parcela 2, număr cadastral 415/1/1/b, cota de din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 692,85 mp, identificat cu număr cadastral 415/1/1/a, toate situate în comuna, sat, județ B, mai multe bunuri mobile enumerate expres și limitativ în dispozitivul sentinței, s-a constatat că reclamantul - pârât are un drept de creanță de din valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului nr.6 situat în - cu nr.8, - 24,.A,.1, sector 6, iar pârâta - reclamantă un drept de creanță de pentru achitarea sultei pentru care reclamantul - pârât a căzut în datorie ca urmare a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.813/2004; s-a respins dreptul de creanță solicitat de reclamantul - pârât cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului situat în-, sector 2; s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea către reclamantul - pârât a celor trei terenuri situate în comune și a lotului A, de bunuri mobile, astfel cum acesta a fost alcătuit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, iar către pârâta - reclamantă a bunurilor mobile ce alcătuiesc lotul B din același raport de expertiză, iar pentru egalizarea loturilor a fost obligat reclamantul - pârât să achite reclamantei - pârâte, cu titlu de sultă, suma de 49.283,66 RON, în termen de 5 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Prin aceeași sentință s-a constatat că cele două tablouri, o lucrare în cărbune, una în tuș și o litografie originală sunt bunuri proprii ale reclamantului - pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite începând din data de 20.08.1994 și până la pronunțarea divorțului prin sentința civilă nr.614/02.02.2005, iar în perioada conviețuirii au dobândit mai multe bunuri imobile și mobile în proprietate comună.
În ceea ce privește la contribuția părților la dobândirea acestor bunuri, instanța de fond a reținut că prezumția unei contribuții egale pe care soții o au la dobândirea bunurilor comune, nu a fost răsturnată de către reclamantul - pârât prin administrarea unor probe indubitabile, iar munca pârâtei - reclamante în căsnicie reprezintă un element esențial, de care instanțele de judecată sunt obligate să țină seama în stabilirea acestei contribuții.
În ceea ce privește cele două autoturisme marca Toyota și Toyota 4, instanța de fond a reținut că acestea au fost dobândite în timpul căsătoriei, neexistând asupra lor nicio dispută judiciară între părți, motiv pentru care s-a apreciat că se impune a fi partajate prin atribuirea către fiecare soț a autoturismului aflat în posesia sa.
Cu privire la cele trei terenuri situate în comuna, instanța a reținut că acestea nu pot forma un întreg, deoarece nu a existat niciun act de alipire, iar din punct de vedere tehnic nu pot fi partajate, situație în care au fost atribuite în exclusivitate reclamantului - pârât, cu obligarea pârâtei - reclamante la plata unei sulte corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate de apelantul - reclamant - pârât s-a susținut că deși instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii pronunțate că partajarea bunurilor mobile se va realiza ținându-se cont și de posesia exercitată în prezent de părți asupra acestora, în mod paradoxal a atribuit apelantului bunurile mobile din lotul A, iar pârâtei lotul
În opinia apelantului - reclamant - pârât, instanța de fond a greșit și atunci când a inclus cele două autoturisme marca Toyota și Toyota 4 în masa bunurilor partajabile, deși dreptul de proprietate asupra acestora aparține locatorului conform clauzelor contractelor de leasing și nu părților.
S-a mai susținut de apelant că a fost în mod greșit obligat la plata unei sulte în cuantum de 47.250 RON, urmare a contractului de partaj nr.813/2004, iar un bun dobândit prin moștenire nu putea fi considerat bun comun.
În finalul motivelor de apel a susținut că în mod greșit instanța de fond a exclus din activul patrimonial dreptul de creanță reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului situat în B,-, sector 2, deși intimata - pârâtă a recunoscut efectuarea acestor îmbunătățiri de către părți, iar cu privire la terenul în suprafață de 639,20 mp, s-a considerat în mod eronat că nu ar fi fost achitat cu bani moșteniți doar pentru faptul că în contractul de vânzare - cumpărare nu s-a menționat proveniența banilor ce au constituit prețul imobilului.
În motivele de apel formulate de apelanta - pârâtă - reclamantă s-a susținut că, în mod nelegal și fără nicio motivare, prima instanță a atribuit în exclusivitate terenurile proprietatea soților reclamantului - pârât, iar la partajarea bunurilor mobile nu a ținut seama de posesia părților asupra acestuia.
În finalul motivelor de apel formulate de apelanta - pârâtă - reclamantă s-a susținut că valoarea terenurilor reținută de instanța de fond este mult prea mică în comparație cu valoarea reală de circulație a acestora și s-a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză.
Prin decizia civilă nr.1427 A/10.11.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile formulate de părți, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că: a înlăturat din masa bunurilor partajabile autoturismele marca Toyota, care sunt proprietatea societății de leasing, constatând că sunt bunuri comune datoriile (ratele de leasing achitate în timpul căsătoriei) care au fost corect partajate de instanța de fond; a atribuit apelantului - reclamant lotul nr.1 alcătuit din bunurile mobile aflate în posesia sa și pârâtei - reclamante lotul nr.2 alcătuit din bunurile mobile aflate în posesia acesteia, a atribuit apelantului - reclamant cele trei terenuri situate în comuna, iar pentru egalizarea loturilor, a obligat pe apelantul - reclamant - pârât să plătească apelantei - pârâte - reclamante o sultă de 5.483,5 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond au fost menținute ca fiind legale și temeinice.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că referitor la bunurile mobile ce compun masa partajabilă, deși instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii pronunțate că împărțeala acestora se va face astfel încât cele aflate în posesia fiecăruia să fie păstrate în lotul ce i se va atribui, în final a procedat invers, atribuind lotul A apelantului - reclamant - pârât, deși acesta nu le avea în posesie.
În ceea ce privește drepturile părților asupra celor două autoturisme marca Toyota, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi reținute ca făcând parte din masa bunurilor comune, în condițiile în care au fost dobândite prin contracte de leasing aflate în derulare, iar în baza acestora, până la achitarea ratei reziduale, proprietarul autoturismelor este societatea de leasing și nu părțile aflate în proces de partaj. S-a constatat totodată, că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind datorii comune, ratele de leasing achitate în timpul căsătoriei, pe care le-a și partajat în mod corespunzător cotelor de contribuție stabilite.
Referitor la drepturile reciproce de creanță, tribunalul a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că reclamantul datorează pârâtei cota sa parte din sulta achitată pentru nuda proprietate din imobilul dobândit prin moștenire legală - bun propriu al acestuia - respectiv suma de 47.250 RON, imobilul menționat nefiind bun comun al soților. S-a considerat că în mod legal, instanța de fond ar fi trebuit să rețină în sarcina reclamantului suma de 2.375 euro, achitată în timpul căsătoriei cu pârâta, cu titlu de sultă în favoarea mamei sale, sulta datorată de reclamant pârâtei, fiind de 4.441,25 lei.
În ceea ce privește dreptul de creanță constând în îmbunătățirile efectuate de părți la imobilul proprietatea pârâtei, situat în B, - cu nr.8, s-a reținut că acesta a fost corect stabilit prin expertiză la instanța de fond, la suma de 8.816 lei, reclamantul datorând pârâtei, după compensarea creanțelor, suma de 33,25 lei.
În ceea ce privește creanța constând în îmbunătățirile realizate de părți la imobilul proprietatea părinților pârâtei, tribunalul a considerat că aceasta nu a fost realizată în raport cu beneficiarii (titularii dreptului de proprietate asupra imobilului), care nu au fost părți în proces, astfel încât pentru valorificarea acestui drept, reclamantul are la îndemână o acțiune separată împotriva acestora.
Referitor la terenurile reținute în masa de partaj, tribunalul a reținut că acestea au fost reevaluate printr-o expertiză dispusă în apel și, în condițiile în care pârâta a renunțat la solicitarea de atribuire a acestor terenuri, s-a considerat ca fiind legală dispoziția instanței de fond prin care terenurile au fost atribuite reclamantului, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare, în funcție și de concluziile expertizei efectuată în apel.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul - reclamant - pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a susținut că expertiza tehnică efectuată în apel a fost în mod greșit omologată de către tribunal, în condițiile în care aceasta supraevalua terenurile atribuite recurentului - reclamant - pârât, stabilit o valoare ce depășea cu mult valoarea reală de circulație a terenurilor.
S-a susținut de către recurent că expertul desemnat în apel a nesocotit faptul că părțile dețineau în codevălmășie doar o cotă de din aceste terenuri, aspect esențial, de care ar fi trebuit să țină seama la stabilirea valorii de circulație a terenurilor.
Procedând în acest mod și omologând raportul de expertiză care stabilea pentru cele trei terenuri valori mult peste cele reținute în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, tribunalul a nesocotit, în opinia recurentului, prevederile art.6736alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora "raportul de expertiză va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia".
Pentru aceste motive de recurs recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei instanței de apel, în sensul înlăturării din dispozitiv a mențiunii privind omologarea raportului de expertiză topografică administrat în apel prin comisie rogatorie și a dispoziției prin care recurentul - reclamant - pârât a fost obligat la plata unei sume de 9.434 euro, reprezentând contravaloare cotă parte cuvenită intimatei - pârâte - reclamante din valoarea celor trei terenuri, iar, în subsidiar, partajarea în natură a celor trei terenuri între părți.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de criticile dezvoltate de recurent și de dispozițiile articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate solicita când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii.
Invocând acest text de lege, recurentul a susținut că decizia instanței de apel este nelegală deoarece a fost pronunțată pe baza raportului de expertiză efectuat în apel, deși acesta supraevalua terenurile supuse partajului, fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor articolului 6736alin.2 Cod Procedură Civilă, fără indicarea expresă a criteriilor avute în vedere la evaluare.
Conform dispozițiilor articolului 6736alin.2 Cod Procedură Civilă, în cazul în care instanța de partaj dispune efectuarea unei expertize de specialitate pentru formarea loturilor, lucrarea întocmită de expert va trebuisă cuprindă evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite.
Expertiza încuviințată de către instanța de apel la cererea apelantei pârâte reclamante a avut ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a celor trei terenuri deținute de părți, situate în, având în vedere faptul că, prin motivele de apel formulate de apelanta pârâtă reclamantă se critica valoarea acestora, reținută în sentința instanței de fond, pe baza unui raport de expertiză efectuat la prima instanță.
Proba a fost administrată de instanța de apel prin comisie rogatorie, iar raportul de expertiză și anexele ce fac parte integrantă din acesta se află la filele 36-44 inclusiv din dosarul nr- al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
În anexa la acest raport de expertiză (filele 41-44 inclusiv) sunt prezentate pe larg metodele și criteriile avute în vedere de expert la stabilirea valorii de circulație a terenurilor, critica formulată de recurent, prin care se susține că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile articolului 6736alin.2 Cod Procedură Civilă, deoarece ar fi omologat un raport de expertiză care nu menționa expres criteriile pe baza cărora s-a făcut evaluarea, fiind nefondată.
Pe de altă parte, în fața instanței de fond recurentul-reclamant-pârât nu a formulat nici un fel de obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat în această fază procesuală, deși putea și era obligat să facă acest lucru la primul termen după depunerea raportului și luare la cunoștință.
Nici critica recurentului prin care se susține că instanța de apel ar fi trebuit să pronunțe decizia recurată pe baza expertizei de la fond, având în vedere faptul că modificarea valorii de circulație a terenurilor s-ar fi datorat numai perioadei mari de timp în care s-a efectuat expertiza prin comisie rogatorie, nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate al deciziei pronunțată de tribunal.
Calea de atac a apelului a fost promovată în cauză de ambele părți, era o cale devolutivă de atac, în care administrarea unei noi expertize nu numai că era admisibilă dar era și utilă pentru soluționarea cauzei, în condițiile în care instanța de apel era obligată să partajeze terenurile la o valoare de circulație stabilită pe cale de expertiză la un moment cât mai apropiat de data pronunțării.
Referitor la cererea formulată de recurent în subsidiar, prin care se solicită modificarea deciziei instanței de apel, în sensul partajării în natură a terenurilor, Curtea constată că partajarea terenurilor, prin atribuirea lor în exclusivitate recurentului, s-a dispus prin sentința instanței de fond, iar recurentul nu a formulat prin apel critici privind această modalitate de partajare. În condițiile în care nu a criticat în apel modalitatea de partajare a terenurilor dispusă la fond, recurentul nu poate solicita direct în recurs,omissio medio, schimbarea modalității de partajare, prin partajarea în natură a celor trei terenuri.
În consecință, reținând că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă coroborat cu art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant - pârât, împotriva deciziei civile nr.1427 A/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
2 ex./07.10.2009
TB-4 -;
Jud.6 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
