Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1239/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1031/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1239
Ședința publică de la 06.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.200 A din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
Cauza are ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă-pârâtă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.7180 din 09.06.2009, emisă de Baroul București și intimatul-pârât-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 05.10.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-pârât-reclamant se legitimează cu seria - nr.-, eliberat de Secția 13 Poliție, la data de 21.02.1997.
Apărătorul recurentei-reclamante-pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1000 lei, consemnată cu chitanța nr.-/1/05.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Apărătorul intimatului-pârât-reclamant depune la dosar întâmpinare și solicită a fi luată în considerare ca și concluzii scrise.
Avocatul recurentei-reclamante-pârâte solicită în susținerea cererii de recurs proba cu înscrisurile existente la dosar.
Avocatul intimatului-pârât-reclamant solicită în combaterea cererii de recurs proba cu înscrisuri prin care dorește să dovedească reaua- credință a recurentei în ceea ce privește lipsa de preocupare și grija a intimatului față de minoră.
Apărătorul recurentei-reclamante-pârâte arată că se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de către intimatul-pârât-reclamant, întrucât aceasta nu are legătură cu obiectul cauzei.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, încuviințează intimatului-pârât-reclamant proba cu înscrisuri constând în chitanțele nr.1920/2009 și 1847/2009, eliberate de Asociația de Proprietari.26,.2 și constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamante-pârâte solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârile date de instanța de fond și respectiv, de instanța de apel sunt fundamentate pe declarațiile mincinoase ale martorului, în ceea ce privește contribuția intimatului la dobândirea bunurilor comune, iar recurentei i-a fost lezat dreptul la apărare prin respingerea tuturor probelor solicitate.
Avocatul intimatului-pârât-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recuarate, ca fiind temeinică și legală, având în vedere faptul că recursul nu este motivat în fapt și în drept, iar criticile dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă. Solicită obligarea recurentei-reclamante-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, la data de 28.08.2007, sub nr. 10904/-, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că, la dobândirea bunului comun, constând în imobilul situat în B, sector 3,-,. 26,. B,. 5,. 55, cota de contribuție a reclamantei a fost de 75%, și, prin care să se dispună atribuirea acestui imobil către reclamantă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către pârât.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar la data de 23.01.2008, precizată la data de 12.02.2008, pârâtul a solicitat să se constate că, la dobândirea bunurilor comune, cota sa de contribuție a fost de 75% și să-i fie atribuit bunul imobil.
Prin sentința civilă nr. 4194/23.04.2008, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis în parte acțiunea formulată de către reclamanta pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul reclamant, a anulat cererea pârâtului reclamant, prin care a solicitat stabilirea, în favoarea sa, a unei cote de contribuție majoritare, consecință a admiterii excepției netimbrării, a admis cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă, a constatat că părțile au dobândit în proprietate comună în devălmășie apartamentul situat în B, sector 3, B-dul - -, în valoare de 344.718 lei, a constatat că drepturile părților sunt de 50% fiecare, a respins cererea reclamantei pârâte privind includerea în masa bunurilor comune a creanței în valoare de 135.577 lei, ca neîntemeiată, a dispus sistarea stării de coproprietate, a dispus atribuirea imobilului menționat, în deplină proprietate și posesie, reclamantei pârâte, a obligat reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant suma de 172.359 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la pronunțare, și a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 309,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensarea parțială, reprezentând .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV- a civilă, sub nr-.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele considerente:
În raport de probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că părțile au avut o contribuție egală de 50% fiecare, la dobândirea bunurilor comune. Or, apelanta reclamantă critică tocmai această cotă, reținută de prima instanță, arătându-se că intimatul pârât nu a avut venituri.
Potrivit art. 30 alin.1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
. contribuției soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind, astfel, necesară administrarea de probe, prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. În lipsa altor probatorii, din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și, deci, împărțirea acestor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părți egale.
Prima instanță a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, probe din coroborarea cărora, s-a reținut, în mod corect, de către prima instanță, contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune, contribuție raportată la veniturile realizate de părți, pe perioada în care au fost achiziționate bunurile supuse partajului.
Chiar dacă prima instanță a reținut că pârâtul consuma băuturi alcoolice și că, în ultima perioadă, nu a realizat venituri, aceste aspecte nu au influențat modul de stabilire a cotelor egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, având în vedere că, în perioada în care pârâtul nu a realizat venituri, părțile nu au achiziționat bunuri. Totodată, în mod corect, a reținut prima instanță că, chiar dacă pârâtul nu a realizat în ultima perioadă a căsătoriei venituri, acesta a vândut un apartament, ce reprezintă bunul său propriu, fiind dobândit prin moștenire de la mama sa, astfel că a suplinit lipsa veniturilor pentru că nu a avut serviciu, acești bani fiind folosiți pentru înființarea de societăți comerciale, societăți ce nu au fost, însă, înființate.
Având în vedere că apelanta nu a făcut dovada contribuției majoritare la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a apreciat că, în mod corect, a reținut prima instanță că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru administrarea de probe noi.
Un prim motiv de recurs s-a raportat la faptul că hotărârile pronunțate de instanța de fond și instanța de apel sunt fundamentate, în ceea ce privește contribuția intimatului la dobândirea bunurilor comune, pe declarațiile neadevărate ale martorului, propus de intimat.
Un alt motiv de recurs s-a raportat la faptul că, prin respingerea tuturor probelor solicitate în faza de apel, recurentei i-a fost lezat dreptul la apărare.
Astfel, recurenta a arătat că a solicitat instanței proba testimonială, ce i-a fost respinsă în mod nejustificat și proba cu efectuarea unei noi expertize, din care să rezulte valoarea reală de circulație a imobilului, fiind de notorietate blocajul existent, în prezent, pe piața imobiliară și faptul că prețul apartamentelor construite anterior anului 1989 scăzut substanțial față de anul trecut.
În ceea ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, instanțele de fond și de apel au reținut în mod eronat faptul că banii obținuți din vânzarea, de către intimat, a unui apartament, moștenit de acesta de la mama lui, au fost folosiți în interesul familiei, fără ca aceste concluzii să fie susținute de probele din dosar, instanțele apreciind, de asemenea, eronat că nu există dovezi concludente, pentru a se demonstra că reclamanta a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, pe care a depus-o la dosar cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei civile nr. 200/A/09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, cu consecința obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În etapa procesuală a recursului, a fost încuviințată și administrată, proba cu înscrisuri.
În ședința publică din 06.10.2009, intimatul a învederat instanței că recursul declarat de recurenta nu este motivat în fapt și în drept, iar criticile dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 Cod de procedură civilă, apărare pe care Curtea a calificat-o ca fiind o excepție a nulității recursului, pe care o va soluționa cu prioritate.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, analizând actele și lucrările dosarului, și deliberând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, asupra excepției procesuale de procedură, absolută, peremptorie, a nulității recursului, Curtea reține următoarele:
În actuala structură a recursului, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate reglementate în mod exhaustiv în dispozițiile art.304 pct.1 - 9 Cod de procedură civilă, instanța de recurs neputând face o reapreciere a probelor sau o restabilire a situației de fapt, controlul pe care aceasta îl exercită fiind, exclusiv, unul de legalitate.
În acest context, Curtea consideră că singurul motiv invocat de recurenta, ce poate fi încadrat în dispozițiile limitative enunțate, este acela, potrivit căruia, prin respingerea tuturor probelor solicitate în etapa procesuală a apelului, recurentei i-a fost lezat dreptul la apărare, acesta fiind una aspect de legalitate, pe care Curtea va trebui să-l aprecieze.
Aceste constatări determină, în cauză, două consecințe esențiale: o primă consecință constă în faptul că instanța nu va putea analiza motivele de recurs invocate de recurentă, prin care se critică probele, respectiv depozițiile martorilor și a celorlalte probe ce ar putea stabili contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, respectiv contribuția majoritară a recurentei, motive ce se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 Cod de procedură civilă ( când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii) și art. 304 pct. 11 Cod de procedură civilă (când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate în cauză), motive de recurs ce au fost abrogate prin nr.OUG138/2000, aprobate prin Legea nr. 219/2005; oad oua consecință determină respingerea, ca nefondată, a excepției nulității recursului, invocată de recurentul, întrucât există un motiv de nelegalitate, constând în alegația de nerespectare a dreptului la apărare de către instanța de apel, prin respingerea probelor formulate, în fața acestei instanțe, de către apelanta reclamantă.
Astfel, din examinarea cererii de apel, rezultă că, în conținutul acesteia, apelanta a solicitat instanței reanalizarea și reaprecierea întregului material probator și admiterea probei cu înscrisuri, fără a solicita încuviințarea și administrarea probei cu expertiză și a probei testimoniale, așa cum a afirmat în cuprinsul cererii de recurs. Aceste ultime probe au fost solicitate, ulterior, la termenul din 2.02.2009, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de dezbateri de la acea dată.
Având în vedere dispozițiile art. 287 alin. 1 pct. 4 Cod de procedură civilă, conform cărora cererea de apel va cuprinde dovezile invocate în susținerea apelului și dispozițiile art. 292 alin. 1 și 2 Cod de procedură civilă, conform cărora părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, iar, în cazul în care motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, precum și împrejurarea că instanța de apel i-a încuviințat apelantei reclamante proba cu înscrisuri, solicitată prin motivele de apel, Curtea apreciază că i-a fost respectat acesteia dreptul la apărare, astfel încât nu se poate constata o vătămare a drepturilor procesuale ale acestei recurente.
În ceea ce privește solicitarea recurentei de a se dispune casarea hotărârii recurate, în considerarea necesității administrării de probe noi, incompatibile cu structura recursului, respectiv a probei cu expertiză tehnică evaluatorie, care să stabilească valoarea de circulație actuală a imobilului supus partajării, ce constituie bun comun, Curtea apreciază că nu se impune casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel pentru acest motiv, întrucât situația de fapt a fost stabilită în mod legal, pe baza probelor deja administrate în cauză, iar fluctuațiile pieței imobiliare, între momentul soluționării cauzei în fond și momentul soluționării recursului, nu reprezintă un motiv de nelegalitate al deciziei recurate, care să poată fi supus cenzurii instanței.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamantă pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 200 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă.
În temeiul disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. coroborate cu disp. art. 298 și 316 Cod proc. civ. Curtea o va obliga pe recurenta la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 78/5.10.2009 (fila 33, dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 200 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant, ca nefondat.
Obligă pe recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2 ex./29.10.2009
-------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
