Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 133/

Ședința publică de la 20 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Luminița Șolea

JUDECĂTOR 2: Anica Ioan

JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin

Grefier - - -

-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de pârâtele - și -, ambele cu domiciliul ales la av. din B, sector 1,-,.4,.14 cod poștal - împotriva deciziei civile nr.463/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.7185//121/2007.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.02.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.02.2009, când,

CURTEA

Instanța asupra căii de atac

Examinând actele și lucrările dosarului constată:

Prin sentința civilă nr. 90/2.03.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. B, jud. Gaf ost admisă acțiunea civilă de partaj succesoral formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele - și -, s-a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma lui de cujus, decedată la data de 25.01.1991, s-a constatat că au calitate de moștenitoare reclamanta cu o cotă de 4/6 și pârâtele cu câte o cotă de 1/6 fiecare din masa succesorală, s-a constata că masa succesorală se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în orașul, jud.G,-, compus din două corpuri de construcție și terenul aferent în suprafață de 945 mp.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și ca efect al partajului imobilul a fost atribuit reclamantei -, aceasta fiind obligată să plătească fiecăreia dintre pârâte câte 59.665.499 ROL ( 5966,55 RON), cu titlu de sultă.

A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante - și -, cerere reconvențională prin care se solicita completarea masei succesorale.

S-a dispus obligarea fiecărei pârâte să plătească reclamantei câte 425,14 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 25.01.1991 a decedat de cujus, cu ultim domiciliu în orașul,-, jud. G, succesoare ale acesteia rămânând, în calitate de colateral de gradul II, care a înstrăinat cota succesorală fiicei sale, reclamanta, defunctul, în calitate de colateral de gradul II și care a fost moștenit tot de reclamanta -, și cele două pârâte-reclamante, în calitate de colateral de gradul III. Astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta are o cotă succesorală de 4/6, iar fiecare pârâtă-reclamantă câte o cotă succesorală de 1/6 fiecare.

S-a mai reținut că din raportul de expertiză tehnică imobiliară instrumentat în cauză imobilul bun succesoral situat în orașul,-, jud. G este format din două corpuri de casă, anexe gospodărești și teren aferent de 949 mp, cu o valoare totală de 357.992.994 ROL ( 35.799,30 RON), iar atribuirea îi profită reclamantei - pârâte având în vedere cota mai mare din dreptul de proprietate pe care aceasta o are în patrimoniul său, ca și opțiunile exprimate de părți cu privire la atribuire.

Cu privire la cererea reconvențională prima instanță a reținut că pârâtele - reclamante nu au făcut dovada că în patrimoniul defunctei s-ar fi aflat la deces o pianină marca - și o mobilă de sufragerie din lemn masiv furniruit cu lemn de nuc, și nici reclamanta-pârâtă nu a recunoscut la interogatoriul ce i s-a luat cele solicitate de pârâtele-reclamante prin cererea reconvențională.

Cu privire la fructele civile produse de imobil urmare unor potențiale închirieri și solicitate prin cererea reconvențională instanța de fond a considerat că nu s-a dovedit existența acestor sume de bani.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat și motivat apel pârâtele-reclamante - și -, criticând soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, astfel:

Deși reclamanta-pârâtă a recunoscut la interogatoriul ce i s-a luat că după decesul lui a închiriat imobilul bun succesoral, în mod greșit instanța de fond nu reține acest aspect și nu dispune în nici un fel cu privire la partajarea fructelor civile produse prin închiriere.

Din actele depuse la dosar, respectiv din certificatul de moștenitor nr. 488/1980 întocmit în urma decesului soțului defunctei, Gh., rezultă că în patrimoniul defunctei se găsea la deces și o mobilă de sufragerie din lemn masiv și furnitură cu lemn de nuc și o pianină marca -, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat că pârâtele-apelante nu au dovedit cele solicitate prin cererea reconvențională.

În dovedirea apelului apelantele-pârâte au solicitat administrarea probei cu interogatoriul intimatei-reclamante, proba cu acte și proba cu expertiză contabilă și mobiliară pentru evaluarea bunurilor indicate în cererea reconvențională și a fructelor civile produse de imobilul succesoral, probe încuviințate și administrate de instanța de apel.

La interogatoriul ce i s-a luat la termenul de judecată din data de 13.09.2006 ( fila 21 verso dosar apel) reclamanta-intimată a recunoscut că din anul 1992 și până în prezenta închiriat imobilul și a perceput chirii pentru acest imobil și a precizat că pianina solicitată a fi partajată nu a existat la decesul lui, iar din mobila de sufragerie din lemn masiv furniruit cu nuc în imobil bun succesoral se mai găsesc doar masa, patru scaune, două scaune tip fotoliu, o vitrină și o servantă.

La solicitarea instanței de apel Administrația Finanțelor Publice a depus la dosar contractele de închiriere înregistrate de intimata-reclamantă în evidențele fiscale în ceea ce privește imobilul în litigiu.

Din raportul de expertiză tehnică merceologică întocmit în cauză ( filele 89-91) rezultă că mobilierul de sufragerie în discuție a fost achiziționat în urmă cu aproximativ 50 de ani și nu a putut fi încadrat într-un stil istoric cu referiri tipologice, având o valoare reactualizată de circulație de 4.500 RON.

Cu privire la pianina - s-a realizat o expertizare în lipsa bunului pentru că nu a fost găsită în imobilul bun succesoral și a fost evaluată la suma de 2.500 RON.

Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că pentru perioada 16 septembrie 2002 și până în prezent imobilul partajabil a produs fructe civile în valoare de 2.700,57 RON, fructe reactualizate conform indicelui de inflație și care au fost încasate de către intimata-reclamantă.

În urma analizării probelor din decizia civilă nr. 73/08.02.2007 a Tribunalului Galația fost admis apelul pârâtelor reclamante și schimbându-se în parte hotărârea instanței de fond a fost admisă în parte cererea reconvențională reținându-se printre altele excepția prescripției extinctive privind fructele civile produse de imobilul în litigiu anterior datei de 16.09.2002.

Pentru a admite excepția prescripției extinctive, tribunalul a avut în vedere disp.art. 3 din Decretul nr. 167/1950 raportat la data formulării cererii reconvenționale.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele - și care au invocat greșita aplicare a disp.art. 3 din Decretul nr. 167/1950 motivat de faptul că fructele civile sunt legate de bunul care le produce iar acțiunea privind ieșirea din indiviziune asupra acestui bun este imprescriptibilă.

Prin decizia civilă nr. 479/R/2.10.207 a Curții de Apel Galația fost admis recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 73/207 a Tribunalului Galați. A fost casată în parte decizia numai cu privire la capătul de cerere referitor la fructele civile, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță numai cu privire la acest aspect.

S-a reținut în motivarea deciziei că fructele civile, în cazul de față chiria rezultată din închirierea unei părți din imobilul în litigiu, sunt produse de bunul pentru care s-a solicitat ieșirea din indiviziune.

civile nu puteau fi solicitate pe calea unei acțiuni separate în condițiile în care părțile în calitate de moștenitoare ale imobilului situat în orașul - dețin cote ideale asupra acestuia.

dreptului părților de a solicita remiterea fructelor civile cât și întinderea acestora nu poate fi analizată decât odată cu promovarea unei acțiuni pentru ieșirea din indiviziune, astfel că și acest capăt de cerere este imprescriptibil ca acțiunea principală.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele și care au criticat decizia sub următoarele aspecte:

- Nu s-a motivat în nici un fel reținerea unei sume mai mici decât cea din expertiză cu privire la fructele civile, acordarea parțială a cheltuielilor de judecată și ne indexarea sultei;

- Greșit au fost limitate fructele civile doar până la anul 2005;

- Instanța trebuia să admită cererea de actualizare a valorii sultei, care e calculată la nivelul anului 2006;

- Cu actele depuse au făcut dovada cheltuielilor de judecată, dar instanța le-a acordat în mod parțial.

Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs, instanța reține că

acesta este nefondat din următoarele considerente:

În legătură cu fructele civile (chirii), produse de un bun succesoral după deschiderea succesiunii, acestease dobândesc la momentul culegeriiși în virtutea dreptului de accesiune intră în proprietatea copărtașilor, fiecare având dreptul să le culeagă potrivit cotei sale de proprietate. În condițiile în care imobilul a fost închiriat numai în perioada 1992- 2005, iar chiriile au fost încasate doar pentru această perioadă, în mod corect instanța a dedus din suma totală calculată de expert sumele stabilite pentru anii 2005-2008,perioadă în care imobilul nu a fost închiriat.

În legătură cu cererea de actualizare a valorii sultei, aceasta a constituit motiv de recurs în dosarul Curții de Apel Galați -, iar la acel moment Curtea de Apel Gaa preciat că este întemeiat doar motivul de recurs ce viza imprescriptibilitatea fructelor civile și numai sub acest aspect cauza a fost trimisă spre rejudecare, astfel că, în mod corect, tribunalul s-a pronunțat doar în limitele rejudecării.

De altfel, fiind definitivă sub celelalte aspecte dezlegate de instanță, nimic nu le-a împiedicat pe recurente să pună în executare obligația de plată a sultelor, pentru a nu se devaloriza.

Nici critica ce viza modalitatea de calcul a cheltuielilor de judecată nu poate fi primită. Din probele aflate la dosarul de apel rezultă că onorariul apărătorului a fost de 1600, iar serviciile hoteliere pentru cazarea apărătorului pentru termenele de judecată a fost de 203 lei,446lei și 734lei, iar chitanța de cazare din 21.09 2008 nu poate fi reținută în condițiile în care termenul de judecată a fost 23.09.2008.

De asemenea, deși proba cu expertiza contabilă a fost propusă de apelante, intimata a fost cea care a achitat onorariul expertului de 1050 lei. În concluzie, apelante au făcut cheltuieli de 2983 lei, intimata de 1050lei, iar motivele de apel au fost găsite întemeiate numai în parte, astfel încât în mod corect în final cheltuielile de judecată au fost corect stabilite.

În ceea ce privește nemotivarea hotărârii, din lecturarea acesteia rezultă că instanța s-a limitat la analiza motivului ce viza fructele civile, respectând limitele rejudecării, iar în privința cheltuielilor de judecată a făcut referire la disp. art.274-279 Cod procedură civilă, dar în recurs a fost suplinită motivarea pe acest capăt de cerere, astfel încât nu se impune o casare formală.

Din aceste considerente, având în vedere disp. art.312 alin 1 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursuldeclarat de declarat de pârâtele - și -, ambele cu domiciliul ales la av. din B, sector 1,-,.4,.14 cod poștal - împotriva deciziei civile nr.463/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.7185//121/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.SB-20.02.2009

Dact.MH-03.03.3009/2 ex.

Fond:

Apel: -

Președinte:Luminița Șolea
Judecători:Luminița Șolea, Anica Ioan, Simona Bacșin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Galati