Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1340/
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 155/Ap din data de 26 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 27 octombrie 2009, apoi la 3 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin decizia civilă nr. 155/Ap/2009, Tribunalul Brașova admis apelul formulat de apelanții și împotriva sentinței civile 1553/2008 a Judecătoriei Făgăraș, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâților și. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamanta în sensul că obligă reclamanta să încheie contract de vânzare cumpărare în formă autentică cu pârâții pentru cota de parte din imobilul înscris în CF 2115 Făgăraș, nr. top. 718, 719. înlăturat din dispozitivul sentinței criticate dispoziția de admitere a acțiunii, constatarea calității de coproprietari a părților, constatarea investițiilor efectuate de pârâți la imobilul în litigiu, dispoziția de sistare a indiviziunii cu consecința înscrierii în cartea funciară a drepturilor astfel dobândite, dispoziția de respingere în totalitate a cererii reconvențională și cele privind plata cheltuielilor de judecată. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței criticate. A obligat reclamanta intimată să plătească pârâților apelanți suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și suma de 261 cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut că potrivit extrasului CF 2115 Fagaraș, părțile sunt coproprietare, in cote egale, asupra imobilului inscris in cartea funciara amintita, la nr. top 718 si 719. Părțile si-au încris dreptul de coproprietate in cartea funciara in anul 1999.
In același an, la data de 22 ianuarie, intre părți s-a încheiat o convenție, intitulata declarație, prin care reclamanta arata ca înstrăinează cota sa de 1/2 parte din imobil recurenților, pentru prețul de 66.500.000 lei din care la data încheierii actului s-a achitat suma de 1.147.200 lei, diferența de preț urmând sa se achite pana la data de 1.03.1999.
Diferența de preț nu s-a achitat pana la termenul stabilit, iar la data de 13 iunie 2001 intre părți a intervenit o noua convenție reclamanta a recunoscut ca a primit suma de 20.000.000 lei de la recurentul, s-a convenit ca prețul sa fie de 7000 dolari, iar plata diferenței de preț sa se facă eșalonat, cate 10.000.000 lei in data de 25 lunii, către împuternicita sa. De asemenea, s-a menționat ca la data achitării sumei imobilul va trece in proprietate reclamantului.
Înscrisul poarta pe verso mențiuni privind efectuarea unor plăti ulterioare încheierii convenției. Ultima plata menționată pe acest înscris este din 27.08.2003.
Din înscrisurile menționate rezulta ca s-a achitat echivalentul sumei de 3603 dolari SUA, suma indicata de recurenții parați in cererea reconvenționala.
Prin convenția din 2001 nu s-a stabilit o data scadenta pentru diferența de preț, ci s-a condiționat transferul dreptului de proprietate către recurenți de plata integrala a prețului.
Pe parcursul derulării procesului recurentul parat a pus la dispoziția intimatei reclamanta suma de 3400 dolari, reprezentând diferența de preț pentru imobil.
Din probele administrate rezulta ca reclamanta este cea care in prezent nu mai dorește sa își respecte obligațiile asumate in sensul ca nu mai dorește sa încheie contractul de vânzare cumpărare in forma autentica la prețul stabilit.
In mod greșit s-au aplicat si prevederile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005 de către instanța de fond in condițiile in care pârâții au susținut ca înțeleg sa-si îndeplinească obligația de plata a prețului iar reclamanta refuza primirea sa.
de aceste considerente se impunea admiterea in parte a cererii reconvenționale, in sensul obligării reclamantei sa încheie cu parații contract de vânzare cumpărare pentru cota de 1/2 parte din imobilul in litigiu.
Cu privire la constatarea calității de coproprietari a parților asupra imobilului s-a reținut ca prin încheierea convenției din anul 2001 nu a fost transferat dreptul de proprietate al reclamantei in favoarea paraților si conform evidentelor de cartea funciara părțile aveau calitatea de coproprietari. Insa constatarea acestei calități nu reprezintă un petit de sine stătător, ci formează un tot unitar împreuna cu cererea de sistare a indiviziunii, constatarea calității de reprezentant justificând calitățile procesuale ale parților pentru partaj.
In condițiile in care s-a apreciat ca întemeiata cererea paraților de obligare a reclamantei la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru cota sa din imobil, nu mai exista starea de coproprietate, astfel ca se impune respingerea atât a constatării calității de coproprietari a parților cat si a sistării indiviziunii.
In consecința, de considerentele de mai sus, in conformitate cu prevederile art. 296 cod procedura civila, instanța a admis apelul si a schimbat in parte sentința criticata conform dispozitivului.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta invocând prevederile art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității, având în vedere că recurenții au fost de acord cu sistarea stării de indiviziune, iar motivarea deciziei este în vădită contradicție cu probele administrate în cauză. Prin analiza cererii privind prestația tabulară în apel, recurenta a fost în imposibilitate să-și formuleze cereri și apărări cu privire la această cerere.
De asemenea, se susține că instanța de apel a reținut trunchiat clauzele convenției și a dat o interpretare eronată, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
Ultima critică se referă la reținerea greșită de către instanța de apel a probelor administrate în cauză care au format convingerea instanței în sensul că reclamanta nu a mai dorit să respecte obligațiile asumate, în sensul că a refuzat să încheie contract autentic de vânzare cumpărare și să răspundă la interogatoriile formulate de pârâți cu privire la lipsa unor împuterniciri acordate pentru încasarea sumelor datorate de intimați.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații solicită respingerea recursului întrucât criticile formulate privesc netemeinicia hotărârii recurate și nu nelegalitatea acesteia.
Examinând decizia în raport cu motivele de recurs, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin analiza cererii de prestație tabulară instanța de apel nu a încălcat principiul disponibilității, întrucât instanțele au fost sesizate cu acest petit, prin cererea reconvențională la instanța de fond și prin motivele de apel, la instanța de control.
Prin admiterea cererii de prestație tabulară s-a dispus și soluționat corect și celelalte capete de cerere (petite) din acțiunea introductivă și cererea reconvențională.
Critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare este contrazisă de actele și lucrările dosarului, de faptul că pe tot parcursul soluționării pricinii în apel, reclamanta a beneficiat de asistență juridică.
De asemenea, critica formulată în baza art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă este înlăturată de curte pentru considerentele reținute corect de instanța de apel precum și pentru faptul că reclamanta nu a formulat, respectiv, solicitat pe cale judecătorească rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare.
Ultima critică este înlăturată de instanța de control, pentru considerentul că, aceasta se referă la modul de interpretare a probelor administrate în cauză, critică ce vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea acesteia, potrivit motivelor actuale de recurs.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține ca legală hotărârea recurată.
Reținându-se culpa procesuală în sarcina recurentei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata către intimați a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 155/Ap/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/02.12.2009
Dact. /16.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel: S, -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
