Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- partaj judiciar
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.136
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat pârâtul, domiciliat în B,-,.B,.2,.5, județul, împotriva deciziei civile nr. 21- A din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată, asistată de avocat, lipsă fiind pârâtul recurent și intervenienta în nume propriu.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru reclamanta intimată, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr.35/4 mai 2009, reprezentând onorariu avocat și decont transport - bilet SRL. Nr.-. Totodată arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta intimată, solicită respingerea, ca nefondat, recursului declarat de pârâtul, motivând că instanța de fond a admis și a făcut o corectă partajare între cele două surori, pentru a se evita devalorizarea, situație cu care partea potrivnică a fost de acord, în apel existând o încercare de tranzacționare, la care apoi a renunțat.
Solicită cheltuieli de judecată (onorariu avocat și contravaloarea transportului în instanță), conform decontului depus la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4261/193/26.07.2006 la Judecătoria Botoșani, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune ieșirea din indiviziune și partajarea în natură a suprafeței de 1,5800 ha teren, înscris în titlul de proprietate nr. -/27.10.2002.
A arătat că se află în indiviziune cu pârâtul, în cote egale de câte pentru fiecare, acesta fiind fiul surorii ei, înscris în Titlul de proprietate arătat.
Pârâtul, prin întâmpinare, a arătat că nu se află în indiviziune cu reclamanta în ce privește terenul din titlul de proprietate nr. 103.661/2002, pentru că întreaga suprafață înscrisă în acesta constituie proprietatea sa, dobândită prin cumpărare de la mama sa, conform contractului nr. 5012/11.09.2003, singura titulară a respectivului titlu.
Într-o dezvoltare amplă, s-a menționat că părinții mamei sale au înzestrat pe fiecare dintre cele trei fiice -, și, că aceasta din urmă a înstrăinat ceea ce a primit cu acest titlu, iar că astfel, ea nu mai poate pretinde drepturi de moștenire, ori asupra zestrei primite de mama ei.
La termenul de judecată din 28.03.2007, a formulat cerere de intervenție în cauză, soția lui, care a solicitat să se constate că a dobândit cu bună credință bunurile din acțiune, prin cumpărarea invocată deja de pârât, fiind deci coproprietară cu el asupra acestora.
În subsidiar, intervenienta a solicitat ca la eventualul partaj ce s-ar efectua, să se includă în lotul soțului său investițiile pe care le-a realizat împreună cu acesta pe terenurile arătate în titlul de proprietate nr. -/2002.
Prin completarea de acțiune, introdusă la termenul de judecată din 17.03.2008, reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 5012/2003 opus de pârât și intervenientă, cu motivarea că sora ei, nu și-ar fi exprimat consimțământul valabil, actul fiind rezultatul unor falsuri săvârșite de pârât, împreună cu numitul G (frate al acestuia).
Prin cererea scrisă depusă la dosar la data de 10.04.2008, a solicitat să se ia act de retragerea cererii sale în anulare, contract nr. 5012/2003.
Prin sentința civilă nr. 2108/25.04.2008 Judecătoria Botoșania admis acțiunea reclamantei și a constatat că părțile au calitatea de coproprietari în indiviziune asupra suprafeței de 1,58 ha teren situat în municipiul B, județul B fiecăruia revenindu-i cota de 1/2.
A constatat că valoarea masei de împărțit este de 533.250 lei, iar contravaloarea cotelor ce se cuvine fiecăruia este de 266.625 lei.
A dispus lichidarea stării de indiviziune după cum urmează:
1. A atribuit în natură reclamantei suprafața de 7.300 teren delimitat prin punctele 1,2,3,4,5 + din schița anexă nr. 3 a raportului din hotărâre (fila 271 dosar).
2. A atribuit pârâtului, în natură, următoarele suprafețe de teren:
- suprafața de 5.900 teren delimitat prin punctele 1, 1 a, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, în schița nr. 1 a suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert care face parte integrantă din hotărârea atacată;
- suprafața de 2.600 teren delimitat prin punctele 1, 2, 3, 4, în schița nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, și care face integrantă din hotărâre (fila 270 dosar).
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20.250 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la comunicarea prezentei hotărâri.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1004,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de, în principiu și în fond, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel Judecătoria a reținut că reclamanta și pârâtul sunt coindivizari în cote de câte 1/2 asupra suprafeței de 1,58 ha înscrisă în titlul de proprietate nr. -/2002, în conformitate cu hotărârile judecătorești prezentate de reclamantă și a tăcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 728, 724 cod civil și, la atribuire, a art. 673 indice 11 Cod procedură civilă.
A stabilit termen pentru plata sultei stabilite, în contextul (neindicat explicit) al art. 673 indice 10 aliniat ultim cod procedură civilă.
A reținut - în privința cererii de intervenție - că în speță nu s-a făcut dovada că terenul din contractul nr. 5012/2003 este același cu cel înscris în titlu de proprietate nr. -/2002, constatând totodată că respectivul contract a fost încheiat ulterior emiterii titlului de proprietate în discuție.
Împotriva acestei sentințe pârâtul și intervenienta au declarat apel comun (redactat prin același înscris), în care au invocat:
- că în mod eronat s-a apreciat că suprafața de 1,58 ha teren cuprinsă în titlul de proprietate nr. -/2002 nu ar face parte din contractul de vânzare-cumpărare nr. 5012/11.09.2003, cu sublinierea bunei lor credințe la încheierea acestui contract, bazată în principal de adeverința de proprietate nr. 25089/10.09.1991 eliberată numai pe numele lui;
- că printr-un înscris extrajudiciar înregistrat sub numărul 4120/15.03.1991 reclamanta a recunoscut că, din totalul de 1,58 ha din titlul nr. -/2002, îndreptățirea ei poartă numai asupra unei suprafețe de 18 prăjini, adică pentru cât a formulat această cerere la Legea nr. 18/1991, iar că însăși judecătoria a recunoscut o atare situație, câtă vreme li s-a atribuit terenul din contractul nr. 5012/2003.
În finalul petiției de apel formulează o propunere de tranzacție, în urma căreia el să fie exonerat de plata sultei stabilite în sarcină-i de prima instanță.
Intimata a depus întâmpinare, în care a solicitat
respingerea apelului, susținând pe scurt justețea hotărârii primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.21 A din 02.02.2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondate apelurile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că titlul de proprietate nr.-/21.10.2002 a fost eliberat, inițial, numai pe numele, iar că numai prin nr. 727/30.06.2004, a fost înscrisă pe titlu, plângerea pe care a formulat-o împotriva Hotărârii fiind respinsă prin decizia nr. 372- A/2005 a Tribunalului Botoșani irevocabilă prin decizia 1866/2005 a Curții de Apel Suceava. Actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la o epocă la care, era singura titulară a titlului de proprietate nr. -/2002, dar că acest titlu nu este menționat în legătură cu obiectul vânzării, iar pentru imobilele vândute nu s-a prezentat niciodată planul de amplasament menționat în cuprinsul actului notarial.
Tribunalul a mai reținut și faptul că nu s-a dovedit că terenul de 1,58 ha din titlul de proprietate -/2002 este parte din cel ce a reprezentat obiect al vânzării autentificate sub nr. 5012/2003, câtă vreme planul de amplasament nu a fost prezentat niciodată.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs, în termen legal, pârâtul.
În motivarea recursului arată, în esență, următoarele:
La data când a cumpărat de la mama sa suprafața de 5,58 ha din care face parte și suprafața de 1,58 ha teren care s-a reconstituit în temeiul Legii 18/1991, lui nu i se stabilise niciun drept de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel că vânzarea nu a fost afectată de condiție rezolutorie.
B-credință trebuie să prevaleze în cauză, pârâtul fiind un dobânditor care este protejat de acest principiu. În mod greșit s-a menționat că nu s-a prezentat niciodată planul de amplasament al terenului vândut prin actul nr. 5012/11.03.2003, la filele 145, 146 și 147 dosar existând aceste acte care fac parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare.
este îndreptățită să primească doar 18 prăjini de teren (3240 ), astfel cum însăși aceasta recunoaște într-o scrisoare adresată mamei pârâtului.
Reclamanta nu a probat niciodată că a depus contestație la Legea 18/1991 și nu a deschis nicio acțiune judecătorească cât timp a trăit mama recurentului.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod just au reținut primele două instanțe că părțile sunt în indiviziune cu privire la suprafața de 15.800 teren, individualizați în P nr.-/21.10.2002, eliberat pentru și reclamanta. Acest titlu de proprietate nu a fost desființat și a fost emis, mai mult, în baza unei hotărâri a Comisiei Județene B pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, hotărâre care a fost contestată de recurent, în contradictoriu cu reclamanta. Prin decizia civilă nr. 372 A din 22.06.2005 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă conform deciziei civile nr. 1866 din 15.11.2005 a Curții de Apel Suceava, s-a respins plângerea recurentului împotriva hotărârii Comisiei Județene arătate mai sus, confirmându-se astfel îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul de pe titlul ce face obiectul indiviziunii. Aceste aspecte, verificate și tranșate irevocabil de instanțe în procedura plângerii la Legea 18/1991 formulată de recurent, nu mai pot fi puse din nou în discuție astfel cum nu pot fi analizate nici susținerile pârâtului referitoare la lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a reclamantei sau la eventuala recunoaștere a acesteia, în cadrul unei scrisori, a întinderii drepturilor sale succesorale.
Este adevărat că la filele 145-147 dosar fond se află schițele terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5012 din 11.09.2003 de dar aceste înscrisuri nu pot conduce la o altă soluție, în speță, întrucât dreptul de proprietate al pârâtului era supus condiției rezolutorii, depinzând de soarta împărțelii.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat pârâtul, domiciliat în B,-,.B,.2,.5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 21- A din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosar nr-.
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantei suma de 512 lei, cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru grefier plecat la altă instanță, semnează prim grefier,
Red.
Jud. fond. /
Tehnored.
Ex.2
10.06.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
