Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 14
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - prin mandatar, domiciliat în municipiul R, str. -, bloc 14,. 25, județul N, împotriva deciziei civile nr. 379 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea părților prin apărător să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 15 ianuarie 2009, ora 13.00.
Declarând dezbaterile închise,
CURTE A,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr. 217/334/31 ianuarie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 1632 mp, teren situat în comuna, învecinat cu DN 17, moștenitorii lui, moștenitorii lui G, ce face parte din corpul de proprietate 513, identic cu parcela nr. 1, CF 194 nedefinitivă a comunei cadastrale și asupra construcției casă de locuit ce se află pe acest teren, imobile dobândite în timpul concubinajului cu pârâtul cu o contribuție de 90% a reclamantei, atribuirea imobilelor în lotul reclamantei și obligarea ei la plata unei sulte, înscrierea în CF pe numele reclamantei a dreptului de proprietate, astfel dobândit.
În motivare, a arătat că, din anul 2001, a început o relație de concubinaj cu pârâtul iar, la sfârșitul anului 2002, ea a plecat la muncă în Italia unde a realizat venituri lunare de cca 3000 euro, având contract de muncă pentru o perioadă nedeterminată în baza căruia a obținut 6200 euro, 400 euro din prestare servicii în gospodării particulare iar cca 600-1000 euro, lunar, din subînchirierea locuinței. Toate veniturile pe care le-a obținut pe parcursul anilor 2002-2006 le-a trimis în România la concubinul pârât care a cumpărat suprafața de 1632 mp teren de la numita și a edificat construcția casă de locuit, în baza autorizației de construire nr. 4 din 26 aprilie 2006, emisă de Primăria comunei. În toată această perioadă, pârâtul nu a fost angajat, astfel că toate bunurile obținute în perioada concubinajului s-au cumpărat cu banii trimiși de ea din străinătate, în sumă totală de 60.000 euro, din care pârâtul a cheltuit cu casa și terenul cca40 000 euro, iar diferența de 20.000 euro i-a folosit în interes personal.
Pârâtul a arătat, prin întâmpinare, că modalitatea de partajare pretinsă de reclamantă nu reflectă contribuția concretă cu muncă și bani investită în aceste imobile. În ceea ce privește contribuția concretă la dobândirea acestor imobile, pârâtul a arătat că pentru teren este egală, sens în care s-a efectuat și înscrierea în CF 194 a comunei cadastrale, iar în ceea ce privește construcția din bolțari, edificată până la etajul I, neacoperită, aceasta a fost construită, personal, de către pârât, care a achiziționat materialele și la care reclamanta a contribuit doar cu suma de 6000euro, sumă care, în parte i-a fost înmânată personal de către reclamantă iar, în altă parte, prin intermediul fratelui ei,.
A mai arătat pârâtul că susținerile reclamantei privind contribuția cu o sumă de 60.000 euro la cumpărarea terenului și edificarea casei sunt simple invenții, nefiind posibil să economisească în 6 ani această sumă. Referitor la relația cu reclamanta, pârâtul a arătat că a cunoscut-o la sfârșitul anului 2002, când s-a împrietenit cu ea și s-au înțeles să-și edifice, împreună o casă iar pârâtul să administreze lucrările. La acel moment, pârâtul arată că avea un cont bancar de la BRD, cu o sumă de 10.000 euro, bani economisiți din munca prestată în construirea de case și din sumele primite în baza pensionării anticipate din minerit.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat să-i fie atribuită în lot suprafața de teren de 1632 mp și să-i achite reclamantei din prețul acestui teren, și, de asemenea, să-i fie atribuită în lot casa cu obligarea sa de a-i restitui reclamantei suma de 6000 euro care i-a fost dată.
Prin sentința civilă nr. 1350 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, s-a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională. S-a constatat că părțile au dobândit cu o contribuție egală dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1632 mp teren și construcția casă de locuit, amplasată pe acesta. S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra suprafeței de 1632 mp teren, situată în comuna, identică cu parcela nr. 1 din CF 194, nedefinitivă a comunei cadastrale, în valoare de 22.032 lei și asupra construcției amplasate pe acest teren, în valoare de 80.000 lei. S-a atribuit în lotul pârâtului-reclamant terenul și construcția descrise mai sus, în valoare totală de 10.032 lei. Pentru echilibrarea loturilor, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 51.016 lei, cu titlu de sultă. S-a dispus înscrierea în CF 194, nedefinitivă a comunei cadastrale pe numele pârâtului a dreptului de proprietate, astfel dobândit. Același pârât a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.032,02 lei, cheltuieli de judecată, restul cheltuielilor fiind compensate.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut următoarele:
La data de 23 aprilie 2003, reclamanta și pârâtul au cumpărat de la suprafața de 1632 mp teren fânaț, situat în intravilanul comunei, printr-un înscris sub semnătură privată, validată de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 924 din 16 septembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei, prin care s-a dispus înscrierea în CF pe numele cumpărătorilor, în cote egale de, dreptul de proprietate al terenului arătat mai-sus.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer, rezultă că valoarea actuală a terenului este de 22.023 lei. Raportat la speță și la cotele ideale a părților asupra dreptului de proprietate privind terenul, s-a prezumat că fiecare dintre părți are o cotă ideală egală și asupra construcțiilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, prin mandatar, criticând-o ca nelegală și netemeinică. A invocat excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Vatra Dornei, precizând că valoarea imobilelor depășește 1 miliard lei vechi, competența fiind a Tribunalului Suceava pentru prima instanță. Reclamanta a mai susținut că instanța i-a respins, nejustificat cererea prin care a solicitat să se facă adresă către BCR și BRD - sucursalele VDp entru a se comunica instanței dacă în anii 2002 și 2003 s-au făcut operațiuni bancare în contul reclamantei și în contul pârâtului și cine a ridicat sumele din acele conturi. Mai arată, că bunurile au fost dobândite cu contribuția sa de 100%, solicitând admiterea apelului, în sensul atribuirii bunurilor în lot și obligarea sa de a-i achita pârâtului-intimat contravaloarea muncii prestate de acesta, raportat la datele din raportul de expertiză.
Prin decizia civilă nr. 379 din 23 octombrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut:
Bunurile supuse partajului sunt în valoare de 102.032 lei, reprezentând contravaloarea casei și a terenului,astfel că Judecătoria a fost competentă să judece în primă instanță, cauza fiind susceptibilă de apel și recurs. Instanța de fond a procedat la soluționarea cu respectarea dispozițiilor procedurale, hotărârea apelată fiind pronunțată de judecător care a participat la dezbaterea în fond a cauzei. Faptul contribuției egale la edificarea imobilului a fost confirmat de declarațiile martorilor audiați la instanța de fond și de înscrisurile de la dosar, de relațiile comunicate de BCR - Sucursala V Instanța a mai reținut că, din conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției, încheiat la 9 august 2008 rezultă că pârâtul a desfășurat în perioada 2004-2006 lucrări de construcții în favoarea unor persoane de la care a încasat suma de 55.000 lei.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs reclamanta, prin mandatar.
În motivarea recursului a arătat următoarele:
- hotărârea instanței de apel fost dată cu încălcarea regulilor privind drepturile și garanțiile procesuale, ignorându-se principiul contradictorialității dezbaterilor. Astfel, instanța a ignorat cererea pentru apărare, formulată pentru că apărătorul reclamantei nu se afla în țară, iar concluziile scrise au fost depuse în dimineața zilei de 21 octombrie 2008, prin serviciul de registratură dar nu se regăsesc la dosarul cauzei și este evident că nu au fost avute în vedere de către instanță.
- instanța a tratat cu superficialitate motivul de apel vizând nerespectarea principiului continuității de către prima instanță prevăzute de art. 11 din Legea nr. 304/2004 și art. 95 al. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Odată constatat încălcat acest principiu, instanța trebuia să dispună trimiterea dosarului pe rolul completului inițial investit, fiind vorba despre o excepție dilatorie în cauză.
- relațiile de la și, Sucursalele din V D nu au fost
avute în vedere de instanța de apel, concluzia ce trebuia să fie reținută fiind că depozitele au fost constituite din banii reclamantei, cu scopul ca aceștia să fie folosiți de pârât la edificarea construcției.
- motivarea instanței de apel legată de dispozițiile art. 492 cod civil este eronată, în condițiile în care în cauză nu funcționează prezumția de la comunitatea de bunuri rezultate din căsătorie. Din actele dosarului rezultă, neechivoc, că reclamanta a avut o contribuție mult mai mare decât era reținută, respectiv cea de 60.000 de euro. Legat de valoarea construcției este de subliniat că valoarea corectă este de 89.302 lei (valoare tehnică) și nu de 80.000 de lei (valoare de circulație).
- instanțele nu au avut în vedere criteriile stabilite de practica judiciară în
legătură cu atribuirea bunurilor, cum ar fi: contribuția fiecăreia dintre părți, nevoia efectivă de spațiu etc. Materialele care au dispărut după efectuarea expertizei, respectiv 25-30 material lemnos, 18 bolțari, precum și betoniera ar trebui să fie incluse în lotul pârâtului.
Reclamanta a precizat că nu mai înțelege să susțină motivul de apel vizând competența materială a instanței.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
În legătură cu primul motiv de recurs, Curtea apreciază că instanța de apel nu a încălcat nici dreptul la apărare al reclamantei și nici principiul contradictorialității, astfel cum s-a invocat, instanța procedând în acord cu dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, conform cărora: "Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea, în vederea depunerii de concluzii scrise." În speță, pronunțarea s-a amânat de două ori, tocmai pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. Mai mult, nu s-a probat în recurs, printr-un duplicat al concluziilor scrise, cu dovada de primire, că acestea ar fi ajuns la instanța de judecată și astfel nu ar fi fost avute în vedere la pronunțarea soluției.
În legătură cu al doilea motiv de recurs, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 2 Cod procedură civilă: "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere [) când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii", iar motivarea instanței de apel apare ca având directă legătură cu textul de lege arătat mai sus, reținându-se, în mod just, că la soluționarea cauzei a participat același judecător care a participat și la dezbateri.
Celelalte aspecte vizând încălcarea art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, și a art. 95 al. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești exced cadrul motivelor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă care pot face obiectul analizei instanței de recurs.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, referitor la omisiunea instanței de a analiza relațiile de la BCR și BRD - Sucursalele din V D, Curtea apreciază că acesta se încadra în art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, în prezent abrogat, astfel încât, nefiind un motiv de nelegalitate, nu va fi analizat.
Referitor la celelalte critici susținute, aspecte care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține că nici acestea nu sunt întemeiate. Astfel, ambele instanțe au reținut, în mod just, că probele administrate în cauză nu au fost în măsură să convingă asupra contribuției majoritare a reclamantei la dobândirea bunurilor supuse partajului, astfel încât au apreciat că părțile dețin, în măsura în care sunt coproprietari în cote de 50% asupra terenului și cote egale asupra construcției. Concluzia instanțelor s-a bazat atât pe prezumția simplă extrasă din conținutul art. 492 Cod civil cât și pe depozițiile martorilor și celelalte probe administrate în cauză, probe care au dovedit că și pârâtul a obținut, deopotrivă, venituri în perioada edificării construcției și că a contribuit și prin muncă la construirea imobilului ( 54, 44, 56 Judecătorie și 117-118 Tribunal). În lipsa unor înscrisuri doveditoare a trimiterii sumelor de bani în țară de către reclamantă și prin neadministrarea probei cu martorii care au remis pârâtului sumele de bani avansate de către reclamantă (declarațiile, filele 21 și 60 apel, au fost depuse la dosar fără ca martorii să poată fi ascultați, nemijlocit, în condiții de contradictorialitate), instanțele nu au putut stabili o altă contribuție a reclamantei la dobândirea bunurilor în litigiu. Valoarea construcției a fost corect reținută la nivelul sumei de 80.000 lei, valoare mai mică decât valoarea tehnică a imobilului; lucru absolut posibil în condițiile unei piețe imobiliare libere în care, uneori, valoarea de circulație a unei construcții poate fi mai mică decât cea de execuție. În ceea ce privește atribuirea bunurilor, instanța a avut în vedere atât cotele de contribuție ale părților, de 50% cât și criteriul domiciliului părților, atribuirea fiind, în raport de acestea, justificată.
Referitor la cererea de atribuire în lotul pârâtului a materialelor nefolosite la edificarea construcției, Curtea reține că aceasta nu a făcut obiectul unei cereri de completare a acțiunii, astfel că nu poate analiza în recurs aspecte ce țin de complinirea cererii introductive de instanță. Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, conform chitanței anexate la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - prin mandatar, domiciliat în municipiul R, str. -, bloc 14,. 25, județul N, împotriva deciziei civile nr. 379 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă reclamanta-recurentă să plătească pârâtului-intimat suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/28.01.2009
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 8 ianuarie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - prin mandatar, domiciliat în municipiul R, str. -, bloc 14,. 25, județul N, împotriva deciziei civile nr. 379 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns mandatarul, avocat, pentru reclamanta, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, mandatarul reclamantei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10,00 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare aferentă recursului.
Mandatarul depune la dosar o serie de înscrisuri al căror duplicat îl înmânează și avocatei pârâtului intimat, care refuză primirea acestora, menționând că nu sunt înscrisuri noi și are cunoștință de ele.
Avocat depune la dosar un înscris din care rezultă că în perioada 12 octombrie 2008-19 octombrie 2008 nu era în țară și nu s-a putut prezenta la termenul de judecată din 14 octombrie 2008 la Tribunalul Suceava.
Instanța pune în vedere avocatei să depună la dosar delegație de reprezentare pentru reclamanta.
Curtea constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat precizează că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea regulilor privind drepturile și garanțiile procesuale, ignorându-se principiul contradictorialității dezbaterilor. Arată că pentru data de 14 octombrie 2008, apărătorii ambelor părți implicate în proces au formulat cerere de amânare a cauzei, din motive care făceau imposibilă prezența în instanță la acel termen. Mai arată că instanța a respins cele două cereri de amânare, dar a amânat pronunțarea, astfel oferindu-li-se posibilitatea de a depune concluzii scrise, concluzii pe care le-a depus la data de 21 octombrie 2008, prin Serviciul Arhivă. Acestea nu se regăsesc la dosar și nu au fost avute în vedere de către completul de judecată la pronunțarea soluției. Precizează că are doar niște ale acestor concluzii și nu duplicatul cu dovada de înregistrare din data de 21 octombrie 2008. De asemenea arată că activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective, aceste principii fiind încălcate. Susține că la termenele de judecată din prezenta cauză, un singur judecător a fost de la primul până la ultimul termen, restul s-au schimbat nejustificat, fără a face dovada că schimbarea lor a fost determinată de vreun incident procedural. Precizează că din extrasele de cont care au fost solicitate de la BCR și BRD și depuse la dosar, nu rezultă că pârâtul a avut vreodată suma de 20 000 EURO, așa cum a susținut în întâmpinare, și care pretinde că a folosit-o la dobândirea terenului în litigiu și a edificării construcției. Din extrasele de cont depuse la dosar rezultă că primul cont a fost deschis la data de 4 iunie 2002 și au fost rulate diverse sume de bani, care au fost trimise de reclamantă din străinătate, unde lucra. Susține că în mod greșit instanța a reținut că părțile au avut o contribuție de la ridicarea construcției, în cauza de față nefiind vorba despre bunuri comune, părțile nefiind căsătorite. Consideră că reclamanta a dovedit cota sa de contribuție majoritară la construcția casei, cu banii reveniți din munca sa în străinătate și alte activități. De asemenea arată că în mod corect ar trebui să i se atribuie construcția, având în vedere că aceasta a fost ridicată în mare parte cu sumele de bani trimise de reclamantă, ea urmând să plătească contravaloarea manoperei și a orelor lucrate de pârât, dar la valoarea tehnică a lucrării de 80 000 lei și nu valoarea de circulație și anume 89 302 lei, înscrisă în raportul de expertiză. Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată și amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru pârâtul, precizează că ambele părți au avut parte de o judecată echitabilă, le-a fost respectat dreptul la apărare și au fost puse în discuție toate aspectele de fapt și drept sau excepțiile invocate de către recurentă. Susține că instanța a respectat dreptul la apărare al reclamantei apelante care a avut parte de o judecată echitabilă, având în vedere că a fost amânată pronunțarea cauzei o dată pentru data de 21 octombrie 2008 și ulterior pentru 23 octombrie 2008, astfel dând posibilitatea de a se depune la dosar concluzii scrise. Referitor la motivul invocat de către avocata reclamantei, privind nerespectarea principiului continuității și stabilirii completului de judecată, precizează că în momentul în care au fost admise și administrate probe, precum și la pronunțarea soluției, a fost același complet de judecată. Precizează că pârâtul s-a ocupat procurarea materialelor, angajarea meseriașilor, precum și obținerea tutor actelor necesare construirii casei. De asemenea arată că pârâtul a lucrat efectiv la casă, el fiind constructor. Susține că instanța a reținut corect cotele de pentru fiecare parte, conform dispozițiilor prevăzute de art. 492 din Codul civil și nu art. 30 din Codul familiei. Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea părților prin apărător să depună la dosar concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei pentru data de 15 ianuarie 2009, ora 13,00.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
