Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1418/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (813/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1418
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă - pârâtă -, împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2009 și împotriva deciziei civile nr. 1233/01.10.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât - reclamant -.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 07.10.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea consecutiv la 14.10.2009, 21.10.2009 și apoi la 28.10.2009, hotărând următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B sub nr- la data de 27.04.2007 și precizată în ședința publică de la 12.10.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei desfăcute prin sentința civilă nr.4138/27.05.2004 pronunțată în dosarul nr.11651/2003 al Judecătoriei sectorului 2
Pârâtul a formulat cerere reconvențională, indicând ca făcând parte din masa bunurilor comune, fiind dobândite cu contribuție egală, următoarele: bun imobil: apartamentul nr.46, situat în B,-, bloc 17,.B,.2 sector 2, cărui valoare a solicitat să fie stabilită pe calea unei expertize tehnice; autoturisme: Toyota, producție 1992, cu număr de înmatriculare B-85-, achiziționat în anul 2001, evaluat la 3.500 USD; Daewoo Cielo AC, producție 1995, cu număr de înmatriculare B-56-, achiziționat în noiembrie 1996, evaluat la 3.600 Euro; bunuri mobile: mobilă bucătărie Pipera, evaluată la 1.000 lei; 4 scaune, evaluate la 400 lei; bibliotecă, evaluată la 400 lei; canapea + două fotolii, evaluate la 400 lei; fripteuză, evaluată la 100 lei; mașină de spălat, evaluată la 600 lei; robot de bucătărie, evaluat la 100 lei; storcător de fructe, evaluat la 50 lei; toaster, evaluat la 50 lei; televizor, evaluat la 600 lei; frigider cu congelator SIEMENS, evaluat la 1.000 lei; hotă, evaluată la 100 lei; televizor Philips cu diagonala de 54 cm, evaluat la 700 lei; video marca, evaluat la 400 lei; Samsung, evaluat la 300 lei; aspirator PANASONIC, evaluat la 100 lei; cameră de filmat Philips, evaluată la 700 lei; cameră de filmat Sony, evaluată la 1.200 lei; televizor Philips cu diagonală de 51 cm, evaluat la 500 lei; aparatură, evaluată la 1.300 lei; set unelte, evaluate la 800 lei; cuptor Samsung, evaluat la 400 lei; 3 covoare, mochetă, 3 perdele, 3 lustre, evaluate la 900 lei.
Reclamanta pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, arătând că autoturismul Toyota nu face parte din masa bunurilor supuse partajului, fiind achiziționat în calitate de persoană fizică autorizată PFA - medic și că valoarea indicată de pârâtul reclamant este exagerat de mare; autoturismul Daewoo a fost achiziționat cu bani dați de mama sa și, întrucât se află în posesia pârâtului reclamant, a solicitat să fie atribuit acestuia, iar în ceea ce privește bunurile mobile a susținut că o parte dintre ele nu au existat niciodată, altele nu sunt bunuri comune, iar fripteuză, storcătorul de fructe, hota și toaster-ul sunt scoase din uz.
Prin cererile depuse la dosar în ședința publică de la 12.10.2007, ambele părți au solicitat ca cele două autoturisme să fie scoase din masa partajabilă, iar la termenul din 14.03.2008 reclamanta pârâtă a predat apărătorului pârâtului reclamant originalul cărții de identitate a autoturismului Daewoo Cielo AC, cu număr de înmatriculare B-56-.
Prin sentința civilă nr.2684/21.03.2008, Judecătoria sector 2 Baa dmis, în parte, acțiunea principală și cererea reconvențională, a constatat compunerea masei partajabile și valoarea acesteia, a constatat că reclamanta pârâtă a realizat la imobilul supus partajului, îmbunătățiri în cuantum de 4153 lei, după despărțirea în fapt, a constatat că aceasta are față de pârâtul reclamant un drept de creanță pentru suma reprezentând din valoarea impozitului plătit pentru apartament, a dispus ieșirea din indiviziune, a atribuit reclamantei pârâte imobilul și totalitatea bunurilor mobile, obligând-o pe aceasta la plata sultei, după compensarea creanțelor reciproce și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, din raportul de expertiză, obiecțiunile formulate de experții parte și răspunsul la obiecțiuni, se constată că expertiza răspunde argumentat obiectivelor stabilite, fiind evidențiate caracteristicile apartamentului pentru a justifica segmentul de piață analizat și stabilindu-se valoarea în raport de prețurile practicate pe piața imobiliară, astfel că la stabilirea valorii masei partajabile urmează a fi avută în vedere valoarea indicată de expertul desemnat de instanță, de 3.400.000 lei, situată între valorile propuse de cei doi experți consilieri care au avut în vedere exclusiv interesele părților ce i-au propus.
În raport de cele reținute, instanța a reținut că valoarea bunurilor supuse partajului este de 3.402.601 lei, din care 3.400.000 lei reprezintă contravaloarea apartamentului nr.46, situat în B, b-. - - nr.73, bloc 17,.B,.2 sector 2 și 2.601 lei reprezintă contravaloarea bunurilor mobile.
Cum pârâtul reclamant nu a contestat susținerile reclamantei pârâte privind separarea în fapt, și faptul că aceasta a suportat în exclusivitate costurile proprietății, având în vedere dispozițiile art.14 alin.3 din Decretul nr.167/1958, potrivit cu care prescripția nu curge între soți în timpul căsătoriei, iar căsătoria părților s-a desfăcut la data de 18.10.2005, s-a reținut că reclamanta-pârâtă are față de pârâtul reclamant un drept de creanță pentru suma de 298,65 lei, reprezentând J din impozitul plătit pentru apartamentul bun comun în perioada 2003-2007, conform chitanțelor CF 40773/26.02.2003 - în valoare de 80,55 lei; CF -/04.03.2004 în valoare de 89,68 lei; CF 86610/09.03.2005 în valoare de 90,90 lei; CF 31336/20.02.2006 în valoare de 100 lei și CF -/08.03.2007 în valoare de 81 lei. (filele 58 -64 din dosar).
Având în vedere că părțile au fost de acord ca apartamentul să rămână în proprietatea exclusivă a reclamantei pârâte precum și faptul că, în condițiile în care pârâtul reclamant a declarat că nu dorește să preia nici unul dintre bunurile mobile rămase în posesia fostei soții începând cu luna octombrie 2003, solicitând vânzarea lor la licitație publică, reclamanta pârâtă a declarat că este de acord să-i fie atribuite în totalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă și art.67310alin.4 Cod procedură civilă, a atribuit acesteia în deplină proprietate atât imobilul cât și bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei, în valoare totală de 3.402.601 lei.
Pe cale de consecință, prima instanță a obligat reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant suma de 1.701.300,5 lei reprezentând echivalentul valoric al cotei de drept a acestuia.
La stabilirea valorii masei partajabile și a sultei cuvenite pârâtului reclamant nu a fost avută în vedere contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului de reclamanta pârâtă, indicată de expert ca fiind de 4.153 lei și necontestată de părți, întrucât acestea au fost evidențiate separat, fără a influența valoarea de circulație a imobilului și urmează a profita acesteia, a obligat pârâtul reclamant la 208,65 lei reprezentând J din valoarea impozitului plătit pentru apartament în perioada 2003-2007 și, compensând obligațiile reciproce, reclamanta pârâtă să plătească suma de 1.701.091,85 lei, sultă către pârâtul reclamant, în termen de 90 de zile de la pronunțarea hotărârii, suma urmând a fi virată în contul 001.00.08.69.458 RON deschis la Bank.
Împotriva acestei hotărâri la data de 21.04.2008 a declarat apel criticând sentința civilă apelată ca nelegală și netemeinică.
In motivarea apelului se arată că, îmbunătățirile aduse apartamentului 46 în suma de 4.153 lei au fost suportate în exclusivitate, după părăsirea efectivă a apartamentului de către pârâtul reclamant, îmbunătățiri necontestate de acesta și că au calitatea de bun propriu nu deduce aceasta suma din sulta pe care o datorează.
Cu privire la plata obligațiilor fiscale aferente apartamentului și autoturismului marca Daewoo Cielo Ac cu nr. înmatriculare B 56 deși s-au depus la dosar dovezi (filele 58 - 64 si 48-49) instanța retine în dispozitiv numai suma de 208,65 lei, iar în considerente suma de 298,65 lei cu titlu din valoarea impozitului plătit pentru apartament în perioada 2003 - 2007.
Instanța nu reține cheltuielile fiscale suportate în exclusivitate de subsemnata pentru acest autoturism în sumă de 101 lei (aceleași file dosar) și pe care pârâtul reclamant trebuia să fie obligat a le restitui în totalitate în condițiile în care în această perioadă permanent autoturismul s-a aflat în folosința sa și am fost de acord ca autoturismul să-i fie atribuit, din valoarea impozitului achitat este de 298,65 lei + 101 lei obligații fiscale aferente autoturismului marca Daewoo Cielo Ac = 399,65 lei. Instanța a interpretat greșit acordul în sensul că autoturismul Daewoo Cielo Ac cu nr. înmatriculare B 56 să fie atribuit pârâtului reclamant (fila 119 dosar fond). Nu am fost dezacord să îi fac cadou.
A contestat evaluarea făcută de pârâtul reclamant de 3600 euro, autoturismul s-a aflat permanent în posesia și folosința pârâtului reclamant. Nu a fost de acord cu scoaterea autoturismului din masa partajabilă. Autoturismul este bun propriu a fost dobândit prin compensarea prețului rezultat din vânzarea de către mama apelantei a imobilului situat în C-.
Cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, apreciază ca în mod greșit s-a făcut aplicarea art.276 Cod procedură civilă. Cheltuielile nu au fost suportate în mod egal, a se vedea filele 203 și 209 dosar, fiind o diferență de 500 lei care nu a fost luată în calcul. Egale au fost cheltuielile privind onorariile de expert, taxa judiciară și timbru judiciar nu și onorariile de avocat. Apreciază că cererile au fost admise cu privire la stabilirea cotelor de contribuție, masa partajabilă și atribuirea bunurilor. Autoturismul a fost scos din masa partajabilă datorită interpretării greșite dată acordului.
La data de 4.06.2008 a declarat apel criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se arată că în urma efectuării expertizei tehnice-construcții asupra imobilului situat în-, bloc 17,.B,.2, sector 2 B, compus din 3 camere a cărui valoare de circulație a estimat-o la 130.000 Euro și a expertizei bunuri-mobile, instanța de fond a stabilit valoarea bunurilor supuse partajării (apartament bunuri imobile) la suma de 342.601 lei luând așadar în considerare valoarea în lei a apartamentului. Cu toate că expertiza tehnică stabilește o valoare de circulație de 100.000 Euro a apartamentului menționat și deci sulta cuvenită este cea de din valoare (50.000 Euro), iar acesta a solicitat ca creanțele cuvenite reclamantei-pârâte să fie scăzute din sulta ce i se cuvenea din valoarea însumată a bunurilor mobile (adică 2601 RON/2 =1300, 50 RON) după compensarea creanțelor reciproce instanța de fond a ales să ignore aceste aspecte, indusă în eroare probabil și de eroarea inițială de calcul din care rezultă o valoare a imobilului de 3.400.000 RON.
Așadar solicită ca plata sultei care i se cuvine din valoarea totală a imobilului să se facă în euro, (așa cum a stabilit-o și expertul) la cursul BNR din data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii pronunțate în acest dosar.
Prin decizia civilă nr.1233 din 01.10.2008 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelurile declarate de apelanții și împotriva sentinței civile nr.2684/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că a constatat că valoarea de circulație a imobilului supus partajului este 100.000 euro, a obligat reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant echivalentul în lei (Ia curs BNR de la data plății) al sumei de 50.000 euro, reprezentând contravaloarea cotei ce i se cuvine acestuia din imobilul supus partajului, precum și suma de 1300,5 lei, reprezentând contravaloarea cotei ce i se cuvine acestuia din bunurile mobile supuse partajului, a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 2076,5 lei, reprezentând din contravaloarea îmbunătățirilor aduse de aceasta imobilului bun comun, după data separării în fapt, a înlăturat dispoziția referitoare la compensarea creanțelor reciproce, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a compensat, în parte, cheltuielile de judecată și a obligat apelantul pârât reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat ca fiind întemeiat motivul de apel al reclamantei pârâte referitor la nesuportarea de către pârâtul reclamant a cotei de din contravaloarea îmbunătățirilor realizate la imobil de către reclamanta pârâtă; deși, în dispozitivul sentinței apelate s-a reținut că are calitatea de bun propriu al reclamantei pârâte suma de 4153 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor realizate la imobil după despărțirea în fapt, pârâtul reclamant nu a fost obligat să plătească părții potrivnice contravaloarea corespunzătoare cotei de din aceste îmbunătățiri. Ca urmare, tribunalul l-a obligat pe pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 2076,5 lei, reprezentând din contravaloarea îmbunătățirilor aduse de aceasta imobilului bun comun, după data separării în fapt.
Este de asemenea întemeiat motivul de apel formulat de pârâtul reclamant. În opinia tribunalului, atât valoarea de circulație a imobilului supus partajului, cât și contravaloarea cotelor trebuiau stabilite în euro, în echivalent lei la data plătii, fiind de notorietate că tranzacțiile de pe piața imobiliară sunt realizate într-o majoritate covârșitoare în moneda unică europeană. În consecință, tribunalul a constatat că valoarea de circulație a imobilului supus partajului este 100.000 euro și a obligat reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant echivalentul în lei (Ia curs BNR de la data plății) al sumei de 50.000 euro, reprezentând contravaloarea cotei ce i se cuvine acestuia din imobilul supus partajului, sulta pentru bunurile mobile rămânând nemodificată.
Întrucât nu se poate face compensarea unor sume stabilite în euro, în echivalent lei la data plății, cu alte sume, stabilite în lei, tribunalul a înlăturat dispoziția referitoare la compensarea creanțelor reciproce.
Tribunalul a apreciat drept neîntemeiate celelalte motive de apel formulate de reclamanta-pârâtă. Astfel, nu poate fi primit motivul de apel referitor la nereținerea în sentința apelantă a obligațiilor fiscale aferente autoturismului Daewoo Cielo, în cuantum de 101 lei, în condițiile în care prima instanță nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere în privința autoturismului, ci numai a imobilului, această sumă nefiind solicitată nici în cadrul concluziilor pe fond puse în fața primei instanțe. Totodată, potrivit art.294 alin.1 Cod procedură civilă în apel nu se pot face cereri noi.
Nu este întemeiată nici critica privind neobligarea pârâtului reclamant la sultă pentru autoturismul Daewoo Cielo, în condițiile în care reclamanta pârâtă a solicitat scoaterea acesteia din masa partajabilă și atribuirea către pârâtul reclamant, iar ulterior i-a înmânat acestuia cartea de identitate a autovehiculului (filele 119, 198 din dosarul primei instanțe). Nici în acest caz, sulta pentru autoturism nu a fost solicitată primei instanțe, în cadrul concluziilor pe fond.
Neîntemeiată este și critica referitoare la greșita compensare a cheltuielilor de judecată, dat fiind că dispozițiile art.276 Cod procedură civilă nu impun instanței o compensare strict aritmetică, aceasta putând aprecia în ce măsură părțile pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 04.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de petenta de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 1233/01.10.2008, referitoare la faptul că valoarea de circulație a imobilului a fost greșit trecută în RON.
Împotriva încheierii de ședință menționată mai sus a declarat recurs reclamanta - pârâtă solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii criticate și pe fond admiterea cererii formulate.
În motivarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 4.02.2009 recurenta a arătat că apartamentul a fost evaluat la valoarea de 100.000 Euro fiind avut în vedere cursul valutar practicat de BNR de 3,4 lei - 340.000 RON, contrar valorii menționată în considerentele hotărârii de 3.400.000 RON.
Prin urmare, valoarea de circulație corectă în RON a apartamentului este de 340.000 lei, valoare ce trebuie avută în vedere la stabilirea sultei de ce o datorează, din care se vor deduce îmbunătățirile aduse în exclusivitate și personal de către recurentă în sumă de 4153 lei RON, sulta pentru bunurile mobile, sultă contravaloare autoturism CIELO, cât și suma reprezentând contravaloarea obligațiilor fiscale.
La data de 17.12.2008, reclamanta - pârâtă - a formulat recurs și împotriva deciziei civile nr.1233 din 01.10.2008 considerând-o ca fiind nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii criticate și pe cale de consecință admiterea apelului.
În primul rând, recurenta susține că, eși în dispozitiv se face mențiunea "admite apelurile declarate", în realitate apelul pe care l-a declarat nu a fost admis și nici riguros analizat.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că valoarea de circulație a apartamentului de 100.000 EURO echivalent în lei 340.000 RON a fost validată chiar de instanță de fond și nu a constituit motiv de apel.
Tribunalul, deși a luat act de faptul că în interiorul termenului de 90 zile prevăzut în sentința civilă nr.2684/21.03.2008 respectiv la data de 27.06.2008 recurenta a consemnat și virat în contul indicat de intimatul - suma de 156.000 lei RON, prin decizia pronunțată a fost obligată să achite apelantului echivalentul în lei a 50.000 EURO curs BNR la data plații plus suma de 1300,5 lei contravaloare bunuri mobile.
Valoarea de 340.000 lei RON a reprezentat echivalentul a 100.000 EURO, moneda EURO fiind practicată pe piața imobiliară. Solicită să se aibă în vedere că prin obiecțiunile formulate apelantul a criticat concluzia finală la care a ajuns expertul cu privire la valoarea apartamentului și nu a adus nici o obiecțiune cu privire la estimarea concreta în EURO. În cererile formulate în fața instanței de fond cât și prin concluziile depuse de apelantul, nu a solicitat să se aibă în vedere cursul valutar de la data plații efective și nu mai puțin de 3,4 lei/euro avut în vedere de expertul.
Cererea apelantului astfel cum a fost admisă de tribunal nu numai ca este o cerere nouă dar nu este nici echitabilă față de recurentă, dar în schimb îndestulătoare pentru acesta.
Cu privire la plata obligațiilor fiscale aferente apartamentului și autoturismului marca DAEWOO CIELO AC cu nr. înmatriculare B 56 deși s-au depus la dosar dovezi (filele 58 -64 si 48-49) instanța de fond a reținut în dispozitiv numai suma de 208,65 lei, iar în considerente suma de 298,65 lei cu titlu din valoarea impozitului plătit pentru apartament în perioada 2003 - 2007. Instanța nu reține cheltuielile fiscale suportate în exclusivitate de recurentă pentru acest autoturism în sumă de 101 lei (aceleași file/dosar) și pe care apelantul pârât reclamant trebuia să fie obligat a le restitui în totalitate în condițiile în care în aceasta perioadă permanent autoturismul s-a aflat în folosința sa și a fost de acord ca autoturismul sa-i fie atribuit.
Atât tribunalul cât și judecătoria au interpretat greșit acordul recurentei în sensul că autoturismul DAEWOO CIELO AC cu nr. înmatriculare B 56 să fie atribuit apelantului pârât reclamant (fila 119 dosar fond). Recurenta arată că nu a fost de acord cu scoaterea autoturismului Cielo din masa partajabilă, ci prin cererea formulată la termenul din 12.10.2007 (fila 119 dos. fond) a solicitat scoaterea din masa partajabilă a autoturismului TOYOTA autoturism uzat fizic și moral, dezmembrat și care nu a avut caracterul de bun comun, iar cu privire la autoturismul CIELO nu și-a exprimat acordul să fie scos din masa partajabilă ci să-i fie atribuit apelantului pârât, poziție susținută atât prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 27.03.2007 și 29.06.2007 cât și prin concluziile scrise pentru termenul din 14.03.2008.
Autoturismul este bun propriu al recurentei și a fost dobândit prin compensarea prețului rezultat din vânzarea de către mama recurentei - a imobilului situat în C-. În acest sens s-a depus și declarația dată în formă autentică de către cumpărătorul, acesta completând prețul datorat pentru imobilul cumpărat cu predarea autoturismului DAEWOO CIELA AC proprietatea sa.
Întrucât autoarea recurentei i-a dat autoturismul spre folosință, acesta a fost înregistrat fiscal direct pe rolul fiscal existent la acea data, iar ca titulari rol fiscal figurau soții.
Așa se explică de ce apare înregistrat ca titular rol fiscal și pârâtul reclamant. Acesta nu a avut nici o contribuție la dobândirea acestui autoturism, prin urmare trebuia să fie obligat la plata sultei de 3600 EURO către recurentă.
În subsidiar recurenta a solicitat ca în cazul în care se va aprecia că este bun comun atunci apelantul pârât reclamant trebuie sa fie obligat la plata sultei de către subsemnata din evaluarea făcută personal de către acesta.
Cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată suportate în fața instanței de fond, recurenta apreciază că în mod greșit s-a făcut aplicarea art.276 Cod procedură civilă și tot în mod greșit tribunalul respinge această critică motivat de faptul că dispozițiile invocate nu obliga instanța la o compensare strict aritmetică. Apreciază că soluția pronunțată de tribunal nu are o susținere legală, este pur subiectivă și trebuia, și pe fond, să oblige apelantul - pârât la suportarea diferenței de 500 lei.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, curtea reține următoarele aspecte.
Nu este întemeiat recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2009 prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale, în mod corect reținând instanța că valoarea imobilului supus partajului a fost stabilită în euro și nu în lei, în urma admiterii apelului declarat de apelantul pârât - reclamant.
Motivul de recurs privind aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă este neîntemeiat:
În fața instanței de fond intimatul apelant - pârât prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză a arătat că valoarea apartamentului, în euro, este mai mare decât cea stabilită de expert, respectiv 132.000 Euro, în loc de 100.000 Euro; totodată, prin concluziile scrise, a solicitat ca plata să-i fie făcută în contul în Euro deschis la BANK (fila 207).
Prin urmare, cererea sa de a i se achita contravaloarea în euro, la cursul de la data plății nu este o cerere nouă.
Faptul că instanța de apel a solicitat ca sulta să fie plătită la cursul BNR la data plății nu încalcă dispozițiile Codului fiscal.
De altfel, recurenta nu a indicat în concret ce dispoziții legale au fost încălcate, pentru a putea fi analizate de instanță.
De asemenea față de concluziile scrise și de obiecțiunile formulate la raportul de expertiză nu se poate reține că părțile au fost de acord cu stabilirea valorii apartamentului în lei.
Faptul că sulta la apartament a fost stabilită în euro, iar sulta la bunurile mobile a fost stabilită în lei nu constituie un impediment la executare, calculul matematic la data plății fiind ușor de efectuat.
Este însă întemeiată critica recurentei referitoare la faptul că instanța de apel, în urma stabilirii valorii apartamentului în euro nu a ținut cont de aspectul referitor la achitarea parțială a sultei.
Astfel, conform înscrisului aflat la fila 21 dosar apel, în raport de dispozițiile sentinței pronunțate la fond, recurenta - reclamantă - pârâtă a achitat, la data de 27.06.2008 suma de 156.000 lei, care reprezintă, în raport de cursul leu - euro din acea dată, suma de 44.000 euro.
În aceste condiții, în mod greșit instanța de apel nu a reținut achitarea parțială a sultei și a obligat-o la plata integrală a sultei de 50.00 euro, fără să rețină, prin raportare la plata parțială făcută, doar suma pe care o mai datorează recurenta.
Justificarea acestei soluții se regăsește în principiul egalității de tratament, același în numele căruia instanța de apel a stabilit valoarea imobilului în euro, întrucât tranzacțiile pe piața imobiliară sunt realizate în această monedă, dar care a fost știrbit prin nesocotirea faptului că pârâtul - reclamant a primit, anterior pronunțării deciziei din apel, o parte a creanței sale, care i-a profitat și de care instanța nu a mai ținut cont.
Neîntemeiat este motivul de recurs privind neincluderea în masa bunurilor comune a cheltuielilor fiscale suportate exclusiv de către reclamanta - recurentă cu privire la autoturism, întrucât așa cum a reținut instanța de apel aceasta este o cerere nouă, care dacă ar fi analizată ar încălca dispozițiile art.294 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, inițial reclamanta a solicitat ca această sumă să fie supusă partajului, dar prin concluziile scrise formulate la data de 14.03.2008 (fila 214) nu a mai insistat asupra acestei cereri.
Este întemeiat însă motivul de recurs privind interpretarea greșită a acordului reclamantei - recurente cu privire la scoaterea din masa partajabilă a autoturismului marca Cielo.
Astfel, la fila 119 din dosarul de fond se află cererea prin care recurenta solicită, pe de o parte, scoaterea din masa partajabilă a autoturismului marca Toyota și, pe de altă parte, solicită ca autoturismul marca Cielo să fie atribuit pârâtului - reclamant.
Aceeași poziție și-a manifestat-o reclamanta și ulterior prin concluziile scrise depuse la termenul din 14.03.2008 (fila 216).
Nu poate fi primită critica recurentei referitoare la caracterul de bun propriu al autoturismului Cielo, probele administrate în cauză neconducând la această concluzie.
Și ultimul motiv de recurs este neîntemeiat întrucât potrivit dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă "instanța va aprecia în ce măsură" fiecare parte va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în mod corect instanța de apel a reținut că aceste dispoziții legale nu impun instanței o compensare strict aritmetică.
Față de cele reținute, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă respinge recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2009 și admite recursul împotriva deciziei recurate, modifică în parte decizia în sensul că:
Constată că sulta datorată de reclamanta - pârâtă este de 50.000 de euro, reprezentând contravaloarea cotei ce i se cuvine pârâtului - reclamant din imobilul supus partajului, din care a fost achitată suma de 44.000 euro, astfel că reclamanta - pârâtă mai are de achitat suma de 6000 euro, la cursul BNR de la data plății.
Va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei și autoturismul marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare B-56- în valoare de 3.600 Euro (fila 80 dosar fond).
Atribuie apelantului - pârât - reclamant acest bun și-l obligă pe acesta la 1800 euro sultă către reclamantă - pârâtă ( la cursul BNR de la data plății ).
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, obligă intimatul la 1008 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă-pârâtă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă-pârâtă împotriva deciziei civile nr.1233 din 01.20.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât - reclamant.
Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că:
Constată că sulta datorată de reclamanta - pârâtă este de 50.000 euro reprezentând contravaloarea cotei ce i se cuvine pârâtului - reclamant, din care a fost achitată suma de 44.000 euro, astfel că reclamanta - pârâtă mai are de achitat suma de 6.000 euro ). cursul BNR de la data plății).
Constată că în masa partajabilă se include și autoturismul Cielo în valoare de 3.600 euro.
Atribuie autoturismul Cielo pârâtului - reclamant și-l obligă pe acesta la 1.800 euro sultă către reclamanta - pârâtă ). cursul BNR de la data plății).
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă intimatul la 1008 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
ADREEA
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/09.11.2009
Secția a V-a Civ. -
- -
Jud.sector 2. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
