Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 146/2010-
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Popa Aurora vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamantul din O,-, - 2,. C,. 2,. 40, jud. B, și de pârâții: G și ambii din O,-,. 3, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți: din O,-,. 2, Cod poștal -, jud. B și CONSILIUL LOCAL O cu sediul în O, P-ța. -, nr.1, jud. B, împotriva deciziei civile nr.120/A din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.1105/11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant personal și reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.70 din 06.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, pentru recurenții pârâți G și ambii lipsă, reprezentanta acestora avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.37 din 06.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, intervenienta personal, lipsă fiind intimații pârâți și Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul reclamatului este legal timbrat cu suma de 9,5 lei prin chitanța nr.- din 06.10.2009 emisă de Poșta Română SA. și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul recurenților pârâți și este legal timbrat cu suma de 9,5 lei prin chitanța nr.- din 05.10.2009 emisă de Poșta Română SA. și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurenților pârâți învederează că prenumele recurentei pârâte este greșit, aceasta numindu-se și nu.
Reprezentanta recurentului reclamant depune la dosar 8 planșe fotografice (4 file).
La întrebarea instanței, intervenienta declară că folosința imobilului este neschimbată de când își amintește, ea fiind născută în anul 1973. Învederează că, ea împreună cu antecesorii săi au avut proprietatea întregului imobil, dar foloseau doar apartamentul nr. 1, apartamentele 2 și 3 fiind închiriate. Apartamentul nr. 2 fost prima dată înstrăinat. La data înstrăinării apartamentului nr. 3, folosința era clar evidențiată prin gard de sârmă, astfel încât presupune că cumpărătorii au știut exact care este obiectul tranzacției și care este terenul în folosință. De existența gardului de sârmă își amintește de când era mică.
Reprezentanta recurenților pârâți G și solicită respingerea cererii de intervenție.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea cererii de intervenție formulată de intervenienta.
Instanța, admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului reclamantului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului reclamantului și în consecință, modificarea în parte a sentinței, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată și motivată în scris, și să se dispună ieșirea acestuia din indiviziune, potrivit variantei 1 din raportul de expertiză efectuată în cauză, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat plus 1.000 lei onorariu expert. În motivare arată că, părțile folosesc această proprietate, ce se află neschimbată de mai bine de 30 de ani, intenția reclamantului fiind aceea de a concretiza scriptic existența acesteia din anul 1973. Învederează că la momentul cumpărării, atât recurentul reclamant cât și recurenții pârâți au știut exact ceea ce cumpără, reclamantul cumpărând imobilul la un preț mult mai mare decât imobilul cumpărat de pârâții.
Reprezentantul recurenților pârâți G și solicită admiterea recursului declarat de pârâți și implicit a acțiunii lor reconvenționale, potrivit variantei a II - a din expertiza efectuată în cauză, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, justificate cu chitanțele depuse la dosar. În motivare arată că, la momentul cumpărării imobilului li s-a relatat că între vecini este o bună înțelegere și li se va permite accesul la locuință. Precizează că, nu s-a ținut cont de situația faptică recunoscută de toate părțile și anume aceea că folosința apartamentului nr. 3 este îngreunată, deoarece calea de acces spre apartamentul nr. 3 se face pe o despărțită de restul curții de un gard de sârmă, astfel că face imposibilă administrarea clădirii și deplasarea mai ales când sunt de cărat lemne, mobilă sau în eventualitatea unei intervenții speciale cum ar fi, pompierii sau salvarea.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul, solicită respingerea acestuia și totodată și respingerea cererii de intervenție formulată de intervenienta.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită respingerea recursului declarat de pârâții G și.
Arată că, domiciliul actual al recurentului reclamant este imobilul din litigiu, din O,-,.1.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civila nr.1105 din 11.02.2008 pronunțata de Judecătoria Oradea, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL O, dar si cererea reconvențională formulată de pârâții G și. Cheltuielile de judecată, au fost compensate.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut că eclamantul, este proprietarul imobilului situat in O,-,. 1, înscris în Cf nr. 21560 O, sub nr. top. 2448 și 2449/I, în suprafața de 332 mp, din care 101 mp construcții, iar pârâții - reclamanți reconvenționali G si, sunt proprietarii imobilului situat în O,-,. 3, înscris în CF 21562 O sub nr. top. 2448 și 2449/III în suprafață de 232 mp, din care 136 mp suprafața construită.
A reținut ca pârâta este proprietara imobilului situat în O,-,. 2 înscris în CF nr. 21561 O sub nr. top. 2448 și 2449/II în suprafață de 143 mp din care 48 mp suprafață construită, terenul aferent aparținând Statului Român, fiind dat în folosință pârâtei.
Referitor la construcții, părțile nu se află în indiviziune, fiecare construcție având nr. top. diferit și fiind înscrisă în altă coală de CF.
Astfel, suprafața totală de împărțit este de 707 mp. din care 248 mp sunt ocupați de construcții, curtea comună având suprafața de 459 mp, din care reclamantului i se cuvine suprafața de 231 mp, pârâților suprafața de 96 mp, iar pârâtei respectiv Statul Român suprafața de 95 mp.
A constatat că cele două variante de sistare a indiviziunii, prevăzute în raportul de expertiză și completarea la raport se propune sistarea forțată indiviziunii în una din cele doua variante, prima acceptată de reclamant, iar cea de-a doua acceptată de pârâții, părțile neputând ajunge de comun acord asupra uneia dintre variante.
Prin analiza ambelor variante propuse de expert, ținând cont de configurația terenului și a construcțiilor existente pe acesta, instanța a constatat că curtea comună, aferentă celor trei apartamente, se află în indiviziune forțată, sistarea indiviziunii fiind imposibilă și neasigurând accesul normal la toate apartamentele.
De asemenea a apreciat că oricare dintre variante ar fi aplicată, apartamentele 2 și 3, ar deveni locuri înfundate, fiind necesară trecerea peste lotul aferent apartamentului nr. 1, iar o porțiune din curte ar rămâne în indiviziune între apartamentele 2 și 3 și s-ar fărâmița peste măsură, curtea, situație în care s-ar ajunge la imposibilitatea accesului normal la construcții, mai ales la. 2 și 3, care se află în partea din spate.
In raport de caracterele de forțat și perpetuu ale coproprietății părților asupra curții comune, a concluzionat ca aceasta servește în întregime exploatării normale a celor 3 case, și a respins atât acțiunea formulată de reclamant, cât și cererea reconvențională formulată de pârâți, compensând în totalitate cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal la data de 18.03.2008 reclamantul a declarat apel, învederând instanței faptul că motivele vor fi depuse în termen legal la dosar.
La 01.04.2009 pârâții și au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1105/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, învederând instanței faptul că motivele vor fi depuse în termen legal la dosar.
Ambele apeluri au fost legal timbrate cu suma de 9,5 lei taxă judiciară și 0,3 lei timbru judiciar mobil.
Pentru termenul din 06.09.l2008 apelantul a depus la dosar motivele de apel și a solicitat instanței admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a respinge acțiunea reconvențională, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 728 cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar coproprietatea forțată și perpetuă este caracterizată prin faptul că este forțată, adică se naște independent de voința copărtașului și datorită scopului sau destinației permanente căreia îi sunt afectate bunurile asupra căruia înființează - este perpetuă și nu trebuie confundată cu servitutea de trecere cum a procedat instanța de fond.
S-a subliniat că prevederile art. 616 Cod civil se referă la servitutea de trecere și este dreptul proprietarului fondului înfundat - proprietarii imobilului 2 și 3 care nu au acces la cale publică de a trece peste fondul proprietarului vecin pentru a-și putea folosi propriu fond cu obligația celui dintâi de a-l despăgubi pe cel din urmă.
În raport de cele relatate a apreciat că instanța poate dispune sistarea indiviziunii, sunt de acord cu variantele depuse de expert, respectiv cu prima variantă, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a respingerii cererii reconvenționale formulată de pârâți cu cheltuieli de judecată.
Motivele de apel au fost comunicate cu celelalte părți din cauză.
La data de 24.11.2008 pârâții și au depus la dosar motive de apel, solicitând admiterea acestuia, respectiv a admite în totalitate a cererii reconvenționale, conform variantei a II - a din expertiză, a dispune ANCPI B - CF. O să intabuleze dreptul de proprietate asupra terenului; cu cheltuieli de judecată.
Au arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece, instanța nu a ținut cont de situația faptică recunoscută de toate părțile, respectiv că folosința apartamentului 3 este îngreunată, pentru că, calea de atac spre apartament se face pe o despărțită de un gard de sârmă, astfel că se face imposibilă administrarea clădirii și deplasarea căruțelor de lemne sau eventualitatea unei intervenții speciale, pompieri, salvare.
S-a menționat că imobilul din litigiu are trei apartamente distincte fiecare cu un drept de folosință asupra terenului deținut în indiviziune, față de starea de coproprietate a imobilului este posibilă formarea de loturi în așa natură încât să li se permită accesul cu mașina până la apartamentul 3, motiv pentru care solicitat admiterea apelului, sistarea stării de indiviziune conform variantei a II - din expertiză.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 292 Cod procedură civilă și 728 Cod civil.
Motivele de apel au fost comunicate și cu celelalte părți din cauză.
În ședința publică din 13.04.2009 s-a învederat instanței faptul că nu sunt alte acte sau cereri și s-a solicitat cuvântul în apel. Fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 120/A din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-au respins ca nefondate apelurile civile formulate de apelanții, cu domiciliul în O,-, -.2,. 40,. 2, jud. B și G, cu domiciliul în O,-,. 3, jud. B în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în O,-,. 2, jud. B, cu domiciliul în O,-,. 3, jud. B și CONSILIUL LOCAL O cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, jud. B împotriva sentinței civile nr. 1105/ 11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Criticile aduse sentinței apelate prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu, au fost apreciate de instanță ca fiind nefondate, deoarece așa cum a reținut și instanța de fond, curtea comună servește în întregime exploatării normale a celor 3 apartamente, se află în indiviziune forțată, iar sistarea indiviziunii, fiind imposibilă și nu asigură accesul normal la toate apartamentele.
Aceste particularități ale proprietății in indiviziune perpetuă și forțată, îi conferă acestei forme de proprietate un regim juridic diferit, care nu poate fi considerat ca o îngrădire a dreptului de proprietate. Regimul juridic al coproprietății forțate și perpetue presupune numai o altă modalitate de exercitare a dreptului de proprietate.
In cazul coproprietății obișnuite, art. 728 din codul civil: "nimeni nu poate fi obligat sa rămână în indiviziune; însa în speță, coproprietatea este forțată și perpetuă, există și se menține indiferent de voința coproprietarilor.
Izvorul coproprietății este natura sau destinația bunului și deoarece acestea au un caracter permanent, coproprietatea dobândește un caracter perpetuu, neputând să înceteze prin partaj.
Această stare de indiviziune forțată și perpetuă, este destinată a fi utilizată în comun de proprietari, deoarece suprafețele curților comune deservesc mai mult de o asemenea proprietate și sunt considerate de folosință comună, fiind supuse stării de indiviziune forțate.
Suprafața de teren din speță, formează coproprietatea forțată, adică stare de indiviziune forțată și perpetuă, destinată a fi utilizată în comun de toți proprietari, întrucât proprietatea comuna este indivizibilă și este deținută de proprietarii apartamentelor sau spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință, conform cotelor-parți din proprietatea comună.
Astfel, oricare dintre variante ar fi aplicată în speță, apartamentele 2 și 3, ar deveni locuri înfundate, fiind necesară trecerea peste lotul aferent apartamentului 1, iar o porțiune din curte ar rămâne în indiviziune între apartamentele 2 și 3, și s-ar fărâmița peste măsură curtea, situație în care s-ar ajunge la imposibilitatea accesului normal la construcții, mai ales la. 2 și 3, care se află în partea din spate.
Împotriva hotărârilor pronunțate au declarat recurs atât reclamantul, care a solicitat modificarea acestora în sensul admiterii acțiunii și sistării indiviziunii potrivit variantei I din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, cât și pârâții reclamanți reconvenționali G și, aceștia solicitând de asemenea admiterea acțiunii de sistare a indiviziunii, potrivit variantei a II-a din expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în primul rând că obiectul cererii îl reprezintă sistarea indiviziunii terenului aferent unui imobil cu mai multe apartamente, acțiunea fiind respinsă de instanța de fond - soluție confirmată de instanța de apel - cu motivarea că cei trei proprietari ai apartamentelor dețin în indiviziune forțată terenul aferent construcției în care locuințele lor se află.
În condițiile în care toți cei trei proprietari ai apartamentelor situate în O,- sunt de acord cu sistarea indiviziunii, curtea apreciază că soluția adoptată de instanța de fond este nelegală, în condițiile în care bunul nu este indivizibil, caz în care instanța nu poate să înlăture voința coproprietarilor, doar din cauză că opțiunea acestora, în ceea ce privește varianta în care trebuie sistată indiviziunea, nu coincide.
Potrivit schiței efectuate în cauză (filele 74 și 89 dosar fond), este vorba de 707 mp. teren aferent tuturor celor trei apartamente, parcelele având nr. top. 2448 și 2449, singura problemă în discuție reprezentând-o practic lățimea căii de acces pe care reclamantul trebuie să o asigura din propria parcelă în favoarea apartamentelor nr. 2 și 3, deoarece acestea se află pe terenuri înfundate.
În timp ce reclamantul este de acord ca servitutea de trecere să respecte folosința existentă la data cumpărării de către fiecare proprietar a apartamentelor respective (care au aparținut unui singur proprietar inițial, a cărui moștenitoare este intervenienta, intervenienta care l-a sprijinit pe reclamant în demersul său și care a explicat personal în fața instanței cronologia înstrăinării apartamentelor și modul în care acestea au fost folosite), recurenții pârâți solicită stabilirea unei servituți care să le permită accesul la apartament cu un mijloc de transport.
Problema, din punct de vedere teoretic, nu ar fi ridicat elemente deosebite câtă vreme terenul pe care se află apartamentul nr. 2 și apartamentul nr. 3 este un teren înfundat, servitutea de trecere trebuie recunoscută și pare justificată cerința pârâților de a avea accesul asigurat în cazurile în care doresc să transporte lemne, mobilă sau alte bunuri mari și grele spre apartamentul lor, din stradă.
asupra modului de abordare al acestei cereri formulate de pârâți s-a modificat însă în momentul în care recurentul reclamant a afirmat în fața instanței, iar pârâții nu au contestat această afirmație, că există practic și în acest moment o pe care pârâții o folosesc și că de acces este delimitată de restul terenului reclamantului printr-un gard de sârmă, care este susținut de butuci de vie și că lărgirea acestei alei ar impune scoaterea butucilor și modificarea unei folosințe neschimbate din momentul cumpărării apartamentelor.
Reclamantul a invocat în favoarea sa prețul mai mare plătit pentru apartamentul său, tocmai pentru că acesta este așezat la frontul stradal și că beneficiază de o suprafață mai mare de teren, precum și argumentul că fiecare dintre cei trei cumpărători ai apartamentelor a știut exact ce cumpără, deoarece folosința nu s-a schimbat de la data la care cele trei apartamente au fost achiziționate.
Așa fiind, admițând cererea de intervenție prin care intervenienta a susținut poziția reclamantului recurent și acordând efecte poziției exprimată de părți în sensul că doresc sistarea indiviziunii, instanța va admite recursul reclamantului, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 combinat cu cele ale art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, va modifica hotărârile pronunțate în cauză și admițând acțiunea, va dispune sistarea indiviziunii asupra imobilelor înscrise în col. nr. 21559 O, nr. top. 2448 și 2449, conform expertizei întocmite de inginer - varianta
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimații pârâți reclamanți reconvenționali și vor fi obligați la 1.012,10 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
soluției de admitere a recursului declarat de reclamant, recursul pârâților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de intrervenție în interesul reclamantului recurent, formulată de domiciliată în O,-, - 199,. 32.
Admite recursul formulat de reclamantul din O,-,. 1, și din O,-, - 2,. C,. 2,.40, jud. B, în contradictoriu cu intimații G și ambii domiciliați în O,-,. 3, domiciliată în O,-,. 2, și Consiliul Local O cu sediul în O, -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 120/A din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică și schimbă în parte sentința civilă nr. 1105 din 11 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că:
Admite acțiunea principală, formulată de reclamantul împotriva pârâților G, Consiliul Local O și în consecință:
Sistează indiviziunea asupra terenului înscris în col. 21559 O, nr. top. 2448 și 2449, asupra căruia părțile sunt coproprietare, asupra cotei de 332/707 părți, asupra cotei de 143/707 părți, iar și asupra cotei de 232/707 părți, potrivit expertizei întocmite de inginer - varianta I, care face parte integrantă din prezenta decizie, atribuind parcelele cu nr. top. nou 2449/1 în suprafață de 33 mp. și 2449/2 în suprafață de 299 mp. în favoarea reclamantului (pe parcela nr. 2449/1 fiind constituită o servitute de trecere în favoarea apartamentelor nr. 2 și 3); nr. top. nou 2449/3 în suprafață de 129 mp. în favoarea lui; parcela cu nr. top. 2449/5 în suprafață de 216 mp. în favoarea lui și și parcela cu nr. top. 2449/4 în suprafață de 30 mp. în indiviziune, pârâților și.
Dispune înscrierea dreptului de proprietate al părților în cartea funciară.
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea acțiunii reconvenționale.
Respinge recursul formulat de pârâții și, formulat împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe intimații și la 1.012,10 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /11.02.2010
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact. /11.02.2010
Ex.2
6 com./23.02.2010
1. recurentul reclamant din O,-, - 2,. C,. 2,. 40, jud. B,
2. și din O,-,.1, jud. B,
recurenții pârâții: G și ambii din O,-,. 3, Cod poștal -, jud. B, intimații pârâți: din O,-,. 2, Cod poștal -, jud. B CONSILIUL LOCAL O cu sediul în O, P-ța. -, nr.1, jud.Președinte:Cigan Dana Popa AuroraJudecători:Cigan Dana Popa Aurora, Galeș Maria
