Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1497/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (784/2009)
Completul 6
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1497
Ședința publică de la 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de recurenta reclamantă pârâtă, precum și de recurentul pârât reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1694 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul intervenient.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 29.10.2009 și apoi la 05.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 19.12.2006, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv apartamentul nr. 4 situat în B,-, - scara A, parter, sector 6, imobilul situat în localitatea P, județul D, formată din casă și teren aferent, situate pe strada - nr. 99, prin contribuție egală de 50% fiecare. De asemenea, reclamanta a solicitat atribuirea în natură către sine a unuia din imobile, egalizarea loturilor urmând să se facă prin plata unei sulte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 3738/26.05.2006, pronunțată de Judecătoria Sector 6 B în dosarul nr-, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, sentință rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1508/21.09.2006. n timpul căsătoriei au dobândit bunurile menționate mai sus, fiecare având o contribuție egală de 50% la dobândirea acestora.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că atât ea, cât și pârâtul au dublă cetățenie - română și germană - ea domiciliind în Germania, iar pârâtul în România. Toate actele se află în posesia pârâtului, motiv pentru care solicită a fi depuse la dosar de către acesta.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin aceasta din urmă solicitând admiterea în parte a acțiunii, să se constate că a contribuit la dobândirea imobilului situat în B,-, - scara A, parter, apartament 4, sector 6, compus din 3 camere și dependințe bucătărie, baie, WC, culoar, vestibul boxă și teren aferent în suprafață de 28,17 mp. în proporție de 90%, să se dispună ieșirea din indiviziune, să-i fie atribuit imobilul în deplină proprietate și pașnică posesie urmând să achite reclamantei - pârâte o sultă, să se constate că a contribuit la edificarea construcției compusă din subsol, parter, etaj și mansardă edificată pe terenul în suprafață de 1247,40 mp situat în localitatea P, județul D în proporție de 90%, imobil pe care îl posedă începând din anul 1992, să se dispună partajarea imobilelor situate în localitatea P, județul D și atribuirea acestora către sine, cu obligarea la plata unei sulte către reclamanta - pârâtă, având în vedere cota majoritară.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că imobilul situat în B,-, - scara A, apartament 4, parter, sector 6, fost dobândit în anul 1990 prin contractul de vânzare - cumpărare nr-, după ce acesta a locuit de mai bine de 20 de ani în acest imobil împreună cu părinții săi.
Pentru a achita prețul acestui imobil - respectiv suma de 145.074 lei, pârâtul a contractat un împrumut bancar în valoare de 78.074 lei, astfel cum rezultă din contractul de credit, avansul și diferența de preț fiind plătite de acesta și de tatăl său. De asemenea, în anul 1994, hotărât să plece definitiv din România, stabilindu-se în Germania, iar în anul 1995 revenit în țară, renunțând la ideea de a mai pleca, astfel recăpătându-și locul de muncă la Universitatea de Medicină și farmacie " ", Spitalul Universitar de Urgență B, unde activează și în prezent.
A mai arătat pârâtul că în anul 2000 început renovarea apartamentului, înlocuind tâmplăria din lemn cu tâmplărie PVC și geam termopan, iar în anul 2002 înlocuit instalația de încălzire, a înlocuit caloriferele și a montat o centrală termică de apartament, iar în anul 2005 renovat complet apartamentul, cheltuind pentru modernizare aproximativ 15.000 - 16.000 euro, bani proveniți din economii personale și împrumuturi de la diverse persoane.
În ceea ce privește dobândirea imobilului din localitatea P, pârâtul a arătat că a dobândit posesia terenului în suprafață de 1247,40 mp, situat pe raza orașului P, prin actul autentic de vânzare - cumpărare nr. 14868/04.12.1992, titlul de proprietate nefiind eliberat încă. Prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4525/26.03.1993, a dobândit posesia suprafeței de teren de 2891 mp situat pe raza orașului
Totodată, pârâtul a mai menționat că deși prin actul de vânzare - cumpărare se precizează că s-a transmis un drept de proprietate, în realitate s-a transmis doar posesia, deoarece vânzătorii nu aveau nici un titlu de proprietate. Prin actul autentic de vânzare - cumpărare nr. 1280/04.08.1997, a dobândit posesia unui alt teren, situat pe raza orașului P, în suprafață de 1760 mp. Situația acestui teren este de asemeni incertă deși prin actul de vânzare-cumpărare se precizează că s-a transmis un drept de proprietate, în realitate s-a transmis doar posesia, deoarece vânzătorii nu aveau nici un titlu de proprietate.
Pe suprafața de teren de 1247,40 mp aflată în posesie, pârâtul a edificat prin contribuție proprie o locuință cu ajutorul a două societăți comerciale, dar și în regie proprie. Suma necesară pentru edificarea construcției a provenit din economii personale, împrumuturi pe care le-a restituit personal, de-a lungul timpului, fără vreo contribuție din partea reclamantei - pârâte, care a plecat definitiv din România începând cu anul 1994. Construcția a fost începută în luna aprilie a anului 1993, când a început turnarea fundației și edificarea acesteia a avut loc pe parcursul mai multor ani, iar finisajele construcției au fost efectuate și finalizate în anul 2005.
La data de 30.03.2007, s-a depus la dosar de către cerere de intervenție în interesul pârâtului-reclamant, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei-pârâte și admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii, intervenientul a arătat că a locuit în imobilul situat în B,-, - scara A, parter, sector 6 împreună cu frații și părinții acestuia. Prin înțelegere au convenit, având în vedere și dorința părinților ca imobilul în care a locuit să-i fie conferit pârâtului - reclamant, lăsându-i acestuia posibilitatea de a-l cumpăra. Astfel că, imobilul a fost dobândit în anul 1990 prin contractul de vânzare - cumpărare nr-.
De asemenea, pentru a achita prețul acestui apartament - respectiv suma de 145.074 lei, pârâtul reclamant a contractat un împrumut bancar în valoare de 78.074 lei, astfel cum rezultă din contractul de credit, avansul și diferența de preț fiind plătite de acesta și de tatăl său, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Intervenientul a mai menționat că la construirea imobilului din localitatea P, respectiv la dobândirea terenului aferent construcției, pârâtul - reclamant a contribuit în mod covârșitor, fiind de fapt cel care și-a dorit această casă de vacanță, iar reclamanta - pârâtă și-a dorit foarte mult să părăsească România, refuzând să contribuie în vreun fel la edificarea acesteia.
Mai mult, începând cu anul 1995, pârâtul - reclamant a trimis frecvent sume de bani în Germania, bani destinați întreținerii reclamantei - pârâte și a celor doi copii, sume ce rezultă din extrasele de cont privind viramentele bancare.
În ședința publică din 21.05.2007, instanța de fond, față de faptul că intervenientul nu a timbrat corespunzător cererea de intervenție, a invocat excepția netimbrării cererii.
În data de 04.06.2007, instanța a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care a admis în parte cererea principală, a admis în parte cererea reconvențională și a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului-reclamant de intervenientul.
Prin sentința civilă nr. 6532/15.10.2007, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanta, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, a sistat starea de devălmășie ce poartă asupra bunurilor cuprinse în masa partajabilă astfel: a atribuit în întregime pârâtului-reclamant imobilul situat în B,-, - scara A, parter, apartamentul 4, sector 6 cu valoarea de circulație 91.310 euro și imobilul situat în P, str. - nr.99, județul D cu valoarea de circulație 285.735 euro. Prin aceeași hotărâre, a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 75.409 euro, cu titlu de sultă. De asemenea, a respins celelalte cereri ca nefondate, a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenție formulată de intervenientul, în interesul pârâtului-reclamant și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond pe baza actelor depuse la dosar a constatat că părțile au dobândit în perioada căsătoriei, reclamata pârâtă cu o contribuție de 20% iar pârâtul reclamant cu o contribuție de 80% imobilul situat în B,-, - scara A, parter, apartament 4, sector 6 și imobilul situat în P, strada -, nr. 99, județul D cu valoarea de circulație de 285.735 euro.
Prima instanță a dispus administrarea probei cu expertiză topografică și construcții în vederea evaluării imobilelor.
Conform expertizei în construcții efectuată în cauză, valoarea de circulație a imobilului situat în B,-, - scara A, parter, apartament 4, sector 6, fost stabilită la suma de 91.310 euro, iar pentru imobilul situat în P, strada -, nr. 99, județul D suma a fost stabilită la valoarea de 285.735 euro.
Având în vedere concluziile expertizei, modul de folosință actual, instanța a sistat starea de devălmășie ce poartă asupra bunurilor cuprinse în masa partajabilă astfel: a atribuit în întregime pârâtului - reclamant imobilul situat în B,-, - scara A, parter, apartament 4, sector 6 și imobilul situat în P, strada -, nr. 99, județul
În temeiul art. 673 indice 5 alin. 2 Cod procedură civilă pentru egalizarea loturilor, instanța a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei - pârâte suma de 75.409 euro, cu titlu de sultă.
Deoarece a fost admisă excepția netimbrării cererii de intervenție, instanța a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului reclamant de intervenientul.
Deoarece ambele cereri au fost admise în parte, în baza art. 276 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii interlocutorii din 04.06.2007 au formulat apel atât reclamanta pârâtă, cât și pârâtul reclamant.
Prin apelul său, reclamanta pârâtă a solicitat schimbarea încheierii și a sentinței în sensul reținerii unei cote egale de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor, includerii în masa partajabilă a tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și împărțirii în natură a bunurilor ambelor părți.
Prin criticile de apel, reclamanta pârâtă a arătat că nu s-a făcut dovada contribuției majore a pârâtului reclamant la dobândirea bunurilor comune. Înscrisurile referitoare la cheltuieli făcute exclusiv de pârâtul reclamant, depuse la dosarul de fond, privesc numai îmbunătățirile apartamentului din B, str. - - și nu însumează mai mult de 200 milioane lei vechi. Instanța de fond nu a analizat carnetele de muncă, din care rezultă că la momentul dobândirii imobilelor părțile aveau venituri aproximativ egale, reclamanta fiind cea care beneficia de o retribuție mai mare la care se adăugau și veniturile provenind din activitatea de ghid și ca sportivă de performanță. Sumele depuse în Germania obținute din activitatea de ghid au fost folosite la dobândirea terenurilor și la edificarea construcției din
De asemenea, apelanta reclamantă pârâtă a arătat că nu au fost avute în vedere veniturile sale obținute în Germania, de aproximativ 20.000 DM. Martorii audiați în cauză nu au dat declarații relevante asupra sursei banilor din care s-au făcut investițiile la imobilul din P și nu pot fi folosite pentru justificarea stabilirii unei cote majore de contribuție la dobândirea bunurilor părții potrivnice.
S-a susținut că nu au fost dovedite cu acte nici veniturile suplimentare de care s-a prevalat pârâtul reclamant pentru obținerea unei cote majore. Separarea în fapt a soților a avut loc în anul 2005, iar nu în anul 1995, cum a reținut prima instanță. Contribuția pârâtului la creșterea copiilor după anul 1995 fost sporadică (cu sume cuprinse între câteva sute de euro și 1.000 euro, în timp ce cheltuielile reclamantei în același sens au fost de aproximativ de 20.000 mărci anual).
În anul 1993, părțile au cumpărat un teren în suprafață de 2.891. aferent construcției din P, cu suma de 40.000 lei, în schimb s-a apreciat modică contribuția reclamantei la dobândirea bunurilor provenind din vânzarea unor bunuri personale în valoare de 1.008.000 lei vechi în anul 1994, sumă care se regăsește într-o notă de cheltuieli recunoscută de intimat ca aparținând tatălui acestuia. S-a criticat, totodată, că nu au fost avute în vedere nici notele de cheltuieli evidențiate în agenda datată 1994, aparținând reclamantei, unde au fost înscrise cheltuielile de cumpărare a terenurilor și de edificare a construcției.
În concluzie, s-a susținut că probatoriul administrat nu justifică stabilirea contribuției majore a pârâtului reclamant la dobândirea bunurilor comune.
Cât privește componenta masei partajabile, s-a arătat că greșit instanța de fond nu a reținut întregul teren din P, str. -, ca făcând obiectul partajului, pe motiv că nu ar exista acte de proprietate. Părțile pot împărți tot ce au dobândit în timpul căsătoriei, cu titlul cu care au dobândit, inclusiv posesia. Din adresa nr. 1718/2007 a Primăriei P rezultă că soții sunt proprietarii întregii suprafețe de teren, care urmează să fie supusă împărțirii.
Reclamanta pârâtă a criticat hotărârea și sub aspectul modului în care s-a făcut atribuirea, în sensul că toate bunurile imobile, deși comod partajabile, au fost atribuite pârâtului reclamant fără să se verifice măcar posibilitatea materială a acestuia de a achita sulta.
Referitor la expertiza dispusă în cauză, apelanta reclamanta a arătat că aceasta este nulă întrucât nu a fost convocată, aspect invocat în termenul legal, motiv pentru care a solicitat refacerea raportului de expertiză. În ce privește valorile stabilite prin aceste expertize, s-a arătat că nu corespund prețului de piață al imobilelor, iar o parte din coeficienții de majorare au fost greșit stabiliți, motive pentru care s-au formulat obiecțiuni respinse de prima instanță. Suprafețele de teren pot fi partajate în natură și este necesară efectuarea unei lotizări. Nu s-a evidențiat stadiul edificării construcției din P la nivelul anului 1994, când casa era deja ridicată la roșu și acoperită, fiind cumpărate și toate materialele pentru finisaj.
Prin apelul său, pârâtul reclamant a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, respectiv stabilirea unei cote proprii de contribuție la dobândirea bunurilor de 90%.
În motivare a arătat că, din declarațiile martorilor audiați în cauză, se desprinde indubitabil faptul că este singurul care a contribuit la edificarea construcției din P și la achitarea prețului apartamentului din De asemenea, a dovedit că a contribuit la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, în timp ce reclamanta nu a dovedit, prin nici un mijloc de probațiune, nici măcar contribuția de 10% pe care pârâtul reclamant înțelege să i-o confere.
Și acest apelant a formulat critici referitoare la raportul de expertiză susținând că nu au fost avute în vedere susținerile sale prin care a arătat că fost supraevaluat imobilul din
Prin întâmpinările formulate, ambele părți au solicitat respingerea apelului părții adverse, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 1694/10.12.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate de apelanta-reclamantă și de apelantul-pârât.
Apelul declarat de reclamanta pârâtă a fost apreciat nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a apreciat că stabilirea cotelor de contribuție ale foștilor soți la dobândirea bunurilor comune nu reprezintă o procedură foarte exactă, matematică. S-a considerat că instanța de fond corect a reținut, după analizarea carnetelor de muncă ale părților, că părțile au avut venituri aproximativ egale până la momentul deplasării lor în Germania, în 1994. Cât privește veniturile suplimentare obținute de reclamanta pârâtă pe parcursul căsniciei, din activitatea de ghid turistic sau cea de sportiv de performanță, s-a reținut că aceasta nu a adus dovezi, nici chiar în calea de atac, privitoare la aceste venituri și, cu atât mai puțin, asupra destinației lor.
Pe de altă parte, s-a considerat că în mod corect s-a reținut, pe baza unei prezumții simple, că, începând cu anul 1995, de când soții nu au mai conviețuit efectiv, veniturile lor au fost gestionate separat, chiar dacă ceea ce reclamanta numește despărțire în fapt a avut loc în anul 2005 (sub forma hotărârii părților de a divorța). Referitor la cota de contribuție majorată a pârâtului reclamant la dobândirea bunurilor comune, estimată la 80%, instanța de apel a apreciat corectă stabilirea acestei cote de către instanța de fond întrucât mare parte din valorile dobândite au fost realizate de pârâtul reclamant fără ca reclamanta pârâtă să poată dovedi că a contribuit efectiv la aceste cheltuieli, în timp ce pârâtul reclamant a făcut dovezi cu privire la contribuțiile sale substanțiale la cheltuielile de creștere și educare a copiilor prin înscrisurile privitoare la trimiterea unor sume de bani consistente copiilor. Afirmațiile apelantei reclamante pârâte conform cărora ar fi trimis sume de bani importante în România pentru realizarea construcției din orașul P au fost apreciate ca nedovedite în lipsa unor dovezi în acest sens.
Cât privește componența masei partajabile, instanța de apel a reținut că, deși în încheierea de admitere în principiu este menționat numai terenul în suprafață de 1.247,40. dobândit de părți prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 14868/1992 de notariatul de Stat al Județului D, fără să se facă referire la dobândirea în patrimoniul comun a altor două terenuri situate în imediata vecinătate a primului și anume 2.891. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4525/1993 de același notariat și 1.760. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1280/1997 de, întreaga suprafață de teren, dobândită prin cele trei acte anterior menționate, a făcut obiectul evaluării prin expertiza tehnică imobiliară realizată de expert tehnic judiciar și a fost avuta în vedere, în întregime, la stabilirea valorii masei partajabile. Prin urmare, deși există o omisiune în încheierea interlocutorie și în sentință privitoare la celelalte două suprafețe de teren care fac parte din patrimoniul comun, Tribunalul a apreciat că suplinirea acestei omisiuni prin prezenta hotărâre este suficientă, nefiind un motiv de schimbare a sentinței, cât timp dispozitivul acesteia nu precizează în concret suprafața de teren supusă partajului, iar valoric, a fost avută în vedere întreaga suprafață de teren dobândită de părți în orașul
Pe de altă parte, instanța de apel a arătat că nu se confirmă susținerea apelantei conform căreia s-ar fi transmis numai posesia imobilelor respective, titlurile de proprietate atestând transmiterea dreptului de proprietate.
Cât privește atribuirea atât a apartamentului, cât și a imobilului din P în proprietatea pârâtului reclamant, Tribunalul a apreciat corectă hotărârea primei instanțe asupra atribuirii, pârâtul reclamant fiind favorizat de cota sa majorată la dobândirea bunurilor, de contribuția determinantă la realizarea construcției din P și la îmbunătățirile aduse apartamentului, dar și de criteriul nevoilor locative și al folosinței bunurilor în fapt, cât timp reclamanta pârâtă domiciliază, de mulți ani, în Germania.
În privința posibilității partajării în natură a terenului, instanța de apel a reținut existența acestei posibilități conform raportului de expertiză în specialitatea topografie realizat în apel, însă a considerat că nu trebuie pierdut din vedere faptul că lotul pe care nu se găsește construcția are o poziționare care îl face greu utilizabil de către apelanta reclamantă în cazul în care i-ar fi atribuit, fiind situat în întregime între alte proprietăți și fiind necesară crearea unei servituți de trecere pe lotul care ar reveni apelantului pârât reclamant sau, eventual, rămânerea în indiviziune a părților asupra unui drum de trecere. Tribunalul a apreciat posibilitatea lotizării în natură, față de împrejurările cauzei, ca neeconomică și neutilă.
Toate celelalte critici privitoare la expertiza realizată la fond au fost privite ca neîntemeiate, apelanta reclamantă, de altfel, nesolicitând refacerea expertizei în apel, decât cu privire la aspectul lotizării.
Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins ca nefondat apelul reclamantei pârâte,
Analizând apelul declarat de pârâtul reclamant, Tribunalul l-a constatat, de asemenea, nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, l-a respins, cât privește stabilirea cotelor de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, rămânând valabile considerațiile făcute anterior în apelul reclamantei pârâte pentru care a apreciat corectă estimarea primei instanțe asupra acestor contribuții, iar cât privește supraevaluarea imobilului din P, pârâtul reclamant nu a solicitat administrarea de probe noi asupra acestui aspect, care să combată probatoriul administrat la fond.
Împotriva deciziei civile nr.1694/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă au declarat recurs reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant .
Recurenta reclamantă pârâtă a solicitat admiterea recursului său, modificarea hotărârilor instanței de apel și instanței de fond, schimbarea în parte a acestora în sensul constatării unei cote de contribuție egală de 50% a părților la dobândirea bunurilor comune și atribuirea în natură către ea a terenului fără construcție identificat potrivit expertizei efectuate în apel.
În susținerea recursului său, recurenta reclamantă-pârâtă a depus înscrisuri emanând de la autoritățile germane cu care înțelege să facă dovada veniturilor obținute în perioada 1995 - 2004, cât și a cheltuielilor pe care le-a suportat singură din venituri proprii pentru creștere și întreținerea minorilor în perioada 1999 - 2006.
A arătat aceasta că instanța de judecată nu a luat în considerare contribuția sa la creșterea și îngrijirea minorilor care în prezent sunt majori. S-a precizat că întreținerea și instruirea celor doi copii a căzut exclusiv în sarcina sa, fără ca partea potrivnică să contribuie în vreun fel în perioada 1995 - 2001, perioadă în care s-au realizat finisajele de la
Chiar și în situația în care ar fi fost casnică, a arătat recurenta, legea îi recunoaște o contribuție la dobândirea bunurilor comune, ținând seama de faptul că a contribuit exclusiv la creșterea și îngrijirea copiilor.
Au fost ignorate și sumele de bani (în valută) pe care le aducea în țară ori de câte ori venea în țară, de cel puțin două ori pe an.
A mai susținut aceasta că din actele anexate, rezultă că a avut o cotă majoră de contribuție la întreținerea minorilor în aceeași perioadă în care s-au definitivat lucrările de finisare la casa din
Stabilindu-se corect cotele de contribuție ale fiecăruia, luându-se în considerare toate veniturile recurentei provenite din activități de ghid și ca sportivă de performanță, dar și contribuția sa la creșterea și educarea minorilor, se schimbă și criteriile de atribuire a bunurilor, fiind posibilă atribuirea în natură către recurentă a terenului fără construcție, situat în P și identificat potrivit expertizei efectuate în apel.
În drept, recurenta reclamantă pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul pârât-reclamant, prin recursul său, a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, modificarea în parte a sentinței civile nr.6532/15.10.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, precum și a încheierii de admitere în principiu din 4.07.2007, pronunțată în același dosar, în sensul admiterii în tot a cererii reconvenționale și a se constata că are o cotă de contribuție de 90% la achiziționarea bunurilor imobile, apartamentul situat în B,-, - sector 6, precum și la imobilele teren și construcția edificată pe acesta situate în localitatea P, județ
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanțele în mod greșit au reținut o contribuție a acestuia la dobândirea bunurilor de doar 80%, iar nu 90%, deși a arătat că este singurul care în mod efectiv a achiziționat, construit, toate imobilele în litigiu, singura contribuție a reclamantei fiind formală.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, în principal martorii recurentului, s-a desprins fără putință de tăgadă că acesta este singurul care a contribuit la edificarea imobilului din localitatea P și a contribuit, de asemenea, în mod absolut la achitarea și renovarea apartamentului în care locuiește în prezent. Edificarea imobilului din localitatea P s-a realizat după plecarea definitivă a reclamantei în Germania.
Recurentul a susținut că a dovedit prin extrasele de cont lunare că, în permanență, începând cu momentul plecării definitive a intimatei în Germania, a trimis sume de bani atât acesteia, cât și celor doi copii, recurentul fiind singura persoană care i-a întreținut.
Singurele probe administrate în dovedirea cotei de contribuție a reclamantei au constat în declarația extrajudiciară a surorii acesteia și a unui martor, respectiv soțul doamnei avocat care a asigurat asistență juridică pe parcursul soluționării cauzei.
S-a arătat că reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probațiune contribuția sa, nici măcar pentru cota de 10% pe care recurentul a fost de acord să i-o ofere.
Recurentul pârât reclamant a susținut că în mod greșit instanța de apel a respins obiectivul referitor la stabilirea valorii de circulație a terenului și construcției din localitatea P, apreciind că se impune să se lămurească doar dacă terenul este comod partajabil.
În fața instanței de apel a solicitat o nouă expertiză topometrică, solicitând un obiectiv care, în condițiile pieței imobiliare în scădere, ar fi trebuit să refacă prețul de circulație a terenului din localitatea
Argumentele instanței de apel care au stat la baza respingerii apelului recurentului, pentru considerentul că nu a formulat probe noi care să confere pertinență cererii de recalculare a valorii de circulație a terenului, sunt neîntemeiate, deoarece situația de criză în care se află domeniul imobiliar este de notorietate vădită, netrebuind să fie dovedită în vreun fel.
Această sarcină de a culege informații despre fluctuația de preț a imobilelor revenea expertului desemnat să efectueze expertiza.
Recurentul pârât reclamant a apreciat că este nejustificată măsura instanței de apel dea nu lua în calcul și situația pieței imobiliare și să se înlăture un obiectiv al expertizei, încuviințată doar pe aspectul posibilității de partajare în natură, iar din acest punct de vedere s-au încălcat drepturile procesuale, temeinica și legalitatea hotărârii fiind pusă sub semnul incertitudinii.
În calea de atac a recursului părțile au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursului celeilalte părți ca nefondat.
În fața instanței de recurs s-a administrat proba cu acte solicitată de către recurenta reclamantă pârâtă în cadrul căreia această parte a depus la dosar copii certificate ale extraselor de cont pentru perioada 2002 - 2007 din care rezultă cheltuieli în privința cărora s-a susținut că au fost suportate exclusiv de către aceasta în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor, respectiv cheltuieli de întreținere internat (cazare, masă), transport, plata taxelor la cluburile sportive, procurare echipamente, plata meditațiilor, cheltuieli de asigurare, cheltuieli cu școala de șoferi, cursuri de atestare limbi străine. De asemenea, recurenta reclamantă pârâtă a depus la dosar acte referitoare la veniturile pe care le-a obținut în perioada 1989 - 2004 și care sunt luate în calcul în cadrul asigurărilor de pensii, caracterizarea sa ca antrenor, extrase de cont din care rezultă cheltuieli efectuate lunar cu întreținerea minorilor în internat la, acte privind starea sa de sănătate.
Curtea analizând cele două recursuri constată următoarele:
și practica judiciară au stabilit că se cuvine fiecăruia dintre soți cota parte din bunurile dobândite în timpul căsătoriei în raport de contribuția sa la dobândirea și conservarea acestora. Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție a soților la dobândirea tuturor bunurilor comune. Această soluție a fost întemeiată, printre altele, și pe argumentul că munca femeii în gospodărie și pentru creșterea copiilor nu este direct producătoare de venituri, ceea ce ar însemna ca aceasta, în mod greșit, să nu fie luată în considerare ca o contribuție la dobândirea bunurilor comune.
În cauza de față, recurenta reclamantă pârâtă a depus la dosar în calea de atac a recursului acte noi care prin care face dovada obținerii unor venituri în perioada 1989 - 2004 și care sunt luate în calcul în cadrul asigurărilor de pensii, precum și acte cu care potrivit susținerilor acesteia face dovada cheltuielilor efectuate lunar cu întreținerea minorilor în internat la, acte care nu au fost cunoscute sub aspectul conținutului lor de către instanțele anterioare.
Din actele noi depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că în mod cert veniturile soției au fost altele decât cele avute în vedere de către instanța de apel.
Curtea reamintește faptul că recursul constituie o cale de atac extraordinară, care este pusă la dispoziția părților de către legiuitor numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 Cod procedură civilă care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel. Dacă în calea de atac a apelului se poate realiza o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili pe baza probatoriului administrat o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță, în calea de atac a recursului se realizează un control asupra hotărârii atacate fără posibilitatea de a se realiza o rejudecare în fond a pricinii prin prisma probatoriilor administrate.
Având în vedere această caracteristică a recursului, în sensul că instanța investită cu soluționarea acestuia nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, fără a putea verifica alte aspecte care ar viza probatoriul, Curtea constată că nu poate face o analiză a cauzei în privința veniturilor obținute de soți în timpul căsătoriei, a contribuției la creșterea și educarea minorilor, cu incidență directă asupra stabilirii cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Cum actele noi sunt relevante în soluționarea cererilor părților în ce privește partajul, având în vedere că acestea pot modifica situația de fapt deja stabilită în ce privește cota de participație a soților la dobândirea bunurilor comune, față de specificul cererilor de partaj determinat de interdependența pretențiilor, de necesitatea lichidării pretențiilor reciproce, de dubla calitate a părților, ținând cont de faptul că potrivit reglementării actuale recursul reprezintă o cale extraordinară de atac nedevolutivă, reanalizarea situației de fapt excedând competenței instanței de recurs, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție, Curtea, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu prilejul rejudecării, instanța de apel urmează să verifice dacă aceste venituri au fost destinate dobândirii bunurilor comune prin contribuție valorică directă sau indirect, la creșterea și îngrijirea copiilor și în ce proporție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă și de către recurentul-pârât-reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1694/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-intervenient.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Mari -
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. / 2 ex./04.12.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 6. -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Andreea Doris Tomescu
