Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 151/
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Paulina Ghimișliu
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantul ). în drepturi al reclamantei ), domiciliat în P, str.-,.43,.C,.6, județul A și de pârâtul, domiciliat în P, str.- -, -.A,.12, județul A, împotriva deciziei civile nr.249 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2324/2007, emisă de Cabinetul individual-Baroul A și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.14/12.11.2007, emisă de Cabinetul individual-Baroul A, pentru recurentul-pârât și intimatul-pârât, lipsind intimatele-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, C declarat de reclamant cu 5,00 lei-timbru judiciar și cu 10,00 lei-taxă judiciară de timbru, iar C declarat de pârât cu 0,50 lei-timbru judiciar și cu 20,00 lei-taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, recurentul-reclamant a depus la dosar note de ședință și trei planșe fotografice.
Avocat, pentru recurentul-pârât și intimatul-pârât, depune la dosar acte cu borderou și solicită suspendarea judecății cauzei de față până la soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate care face obiectul dosarului nr- aflată pe rolul Judecătoriei Pitești. Precizează că, astăzi, a depus la dosar un act nou, respectiv adresa emisă de Primăria Comunei din care rezultă că numita nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Având în vedere că, prin încheierea din 13 decembrie 2007, instanța s-a pronunțat asupra unei asemenea cereri formulată de aceeași parte în ședința publică din 6 decembrie 2007, curtea apreciază că nu se impune suspendarea judecății cauzei de față și constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând, în principal, admiterea lui, modificarea deciziei în sensul de a se dispune omologarea variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert, variantă prin care se atribuie reclamantului, în natură, J din terenul supus partajării, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. De asemenea, susține că procesul-verbal de punere în posesie trebuia desființat pentru suprafața de 6700 și nu pentru 5638 cum greșit s-a pronunțat instanța de apel. Precizează că deși s-a cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru fraudă la lege, ambele părți contractante cunoscând foarte bine situația juridică a terenului, instanța de apel a considerat că acest contract este supus unei condiții rezolutorii în sensul că va depinde de modul de atribuire în lotul vânzătorului sau în C al cumpărătorului. Mai arată că terenul în litigiu este ușor partajabil în natură, întrucât are două ieșiri la drumul public și mai mult, este liber de construcții.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la tribunal, pentru întocmirea unei noi expertize.
Avocat, pentru recurentul-pârât și intimatul-pârât, răspunzând în recursul reclamantului, consideră că este nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care a susținut-o oral în ședință. Susține că nu se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare întrucât măsurătoarea terenului a fost corect efectuată și evaluarea la fel, expertul având în vedere situarea terenului, respectiv în apropierea comuna (lângă de gunoi). Mai arată că prima evaluare a terenului de 30.000.000 lei nu a fost contestată de reclamant. Precizează că a vândut terenul în litigiu fiului său, în anul 1993, imediat după reconstituirea dreptului de proprietate, în baza procesului-verbal de punere în posesie și a adeverinței de reconstituire, dată la care era singur moștenitor, deci nu se poate pune în discuție frauda la lege. Consideră că nu se poate dispune partajarea terenului în natură, întrucât pe această suprafață se află sediul unei societăți comerciale.
Susține oral recursul declarat de pârâtul, așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui modificarea deciziei, iar pe fond, respingerea acțiunii de ieșire din indiviziune, cerând să se constate că este unic moștenitor, precum și lipsa calității procesuale active a recurentului-reclamant. Precizează că, al cărei succesor de drepturi este recurentul-reclamant, nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, răspunzând în recursul pârâtului, susține că dezlegarea pricinii în ceea ce privește calitatea de moștenitor a numitei, a intrat în puterea lucrului judecat. Consideră recursul pârâtului ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care a susținut-o oral în ședință.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 noiembrie 1997, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra unui teren de 6700. situat în comuna, județul A, teren ce a aparținut autorului comun, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie eliberat la data de 18.02.1993 numai pe numele pârâtului și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care același pârât a înstrăinat fiului său, pârâtul -, terenul de 6700.
Reclamanta a arătat că atât procesul-verbal de punere în posesie, cât și contractul de vânzare-cumpărare au fost întocmite cu intenția fraudării drepturilor reclamantei, întrucât terenul provine de la autorul, iar părțile sunt moștenitoare și proprietare în indiviziune asupra acestui teren.
Prin sentința civilă nr.5848/29.05.2000, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr.14431/1997, a fost respinsă acțiunea, reținându-se că, deși reclamanta este fiica autorului comun, ea este străină de succesiunea acestuia, deoarece nu a acceptat-o în termenul prevăzut de lege și nici nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la teren, situație în care s-a apreciat că sunt valabile atât procesul-verbal de punere în posesie, cât și contractul de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că hotărârea primei instanțe este greșită, întrucât aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile rămase de la autorul comun și ca atare are aceleași drepturi ca și celălalt moștenitor asupra terenului în litigiu.
Prin decizia civilă nr.1245/25.06.2001, pronunțată în dosarul nr.1891/2001, Tribunalul Argeșa respins apelul, reținând că apelanta-reclamantă nu a acceptat succesiunea autorului și nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra tuturor terenurilor care au aparținut autorului său, prin hotărârea nr.90/1991 a Comisiei Județene A de Fond Funciar, hotărâre ce nu a fost atacată conform art.11 din Legea nr.18/1991, intrând astfel în circuitul civil.
A mai reținut tribunalul că înscrierea ulterioară a apelantei-reclamante în actele de proprietate eliberate în baza legii fondului funciar este nulă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivele de casare prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că în mod greșit a fost considerată ca fiind străină de succesiunea autorului și că în mod greșit au fost considerate valabile actele de reconstituire eliberate numai pe numele pârâtului, deși prin hotărârea nr.1316/1992 emisă de Comisia Județeană A de Fond Funciar a anulat poziția din anexa nr.2 a hotărârii nr.90/1991 și a inclus-o printre beneficiarii reconstituirii și pe reclamantă, ca moștenitoare a lui.
A mai susținut recurenta că întrucât instanța de fond a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care a stabilit calitatea de moștenitor a reclamantei, componența masei succesorale, precum și drepturile fiecărui moștenitor, soluția de respingere a acțiunii adoptată prin hotărâre este în contradicție cu această încheiere.
Printr-un alt motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, recurenta a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate și anume cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate, care este menționată în tabelul depus la fila 168 din dosar. Dacă s-ar fi avut în vedere acest act, precum și titlul de proprietate emis și pe numele recurentei, primele două instanțe nu ar fi reținut că reclamanta este străină de succesiune și ca atare nu ar mai fi respins acțiunea.
Prin decizia civilă nr.2803/R/30.10.2001, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.4989/2001, a fost admis recursul, casată decizia și admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.5848/29.05.2000, pronunțată de Judecătoria Pitești și a fost anulată această sentință, trimițându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de APEL PITEȘTIa reținut că atât Judecătoria Pitești, cât și Tribunalul Argeș au considerat că reclamanta este străină de succesiunea autorului său, întrucât nu a acceptat succesiunea acestuia în termenul legal și nici nu a formulat cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991.
Cele două instanțe au considerat că este valabilă hotărârea nr.90/1991, cu motivarea că aceasta intrase în circuitul civil și nu mai putea fi modificată.
Curtea de Apel însă a constatat că hotărârea nr.90/1991 a fost modificată prin hotărârea nr.1316/1992 emisă de aceeași comisie județeană, hotărâre prin care s-a invalidat poziția din anexa nr.2 a hotărârii nr.90 și s-a emis o altă anexă, nr.3, în care figurează ca moștenitori ai autorului comun și, alături de fratele său,.
Această hotărâre nu a fost atacată în termenul prevăzut de lege și ca atare, la data de 30.09.1994, s-a emis titlul de proprietate nr.54897 în care au fost înscriși, în calitate de moștenitori ai autorului, atât reclamanta, cât și pârâtul. Întrucât nici hotărârea nr.1316/1992 și nici titlul de proprietate nr.54897/1994 nu au fost atacate, s-a reținut că pârâtul a fost de acord cu înscrierea surorii sale în actele de proprietate emise în baza legii fondului funciar.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.6908/2001 pe rolul Tribunalului Argeș.
În fond, după casare, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice, obiectivele fiind cuprinse în încheierea de ședință din data de 20.01.2003 (fila46).
Prin decizia civilă nr.824/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.5848/29.05.2000, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost schimbată în tot sentința în sensul că a fost admisă în parte acțiunea, dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților cu privire la terenul de 5638. din titlul de proprietate nr.54897/30.09.1994, identificat și conturat cu negru în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de exp. (72, dosar nr.6908/2001).
Prin aceeași decizie a fost atribuit acest teren pârâtului și obligat acesta să plătească reclamantei sultă în valoare de 140.400.000 lei.
A fost anulat în parte procesul-verbal de punere în posesie nr.290/18.02.1993 emis pe numele pârâtului, pentru suprafața de 5638. identificată cu negru în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de (72, dosar nr.6908/2001) și respinsă cererea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.14593/07.05.1993 la Fostul notariat de Stat Județean A, fiind obligați intimații și să plătească apelantei suma de 2.500.000 lei cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că expertul a stabilit că terenul de 5700. din titlul de proprietate nr.54897/30.09.1994 emis pe numele reclamantei și a pârâtului (20, dosar fond) măsoară în fapt 5638, terenul fiind conturat cu negru în schița anexă la raportul de expertiză tehnică (72, dosar apel). Terenul de 6700. din procesul-verbal nr.290/18.02.1993 (18, dosar fond), asupra căruia a fost pus în posesie pârâtul, măsoară, conform expertului, 6616.
S-a mai reținut că terenul din acest proces-verbal a fost înstrăinat de pârâtul fiului său, pârâtul -, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.14593/07.05.1993 la fostul Notariat de Stat Județean A (21, dosar fond).
S-a reținut că pentru suprafața de 1000. ce reprezintă diferența dintre terenul de 6700. din titlul de proprietate și C de 5700. din procesul-verbal a existat un litigiu între pârâți și numitul, litigiu ce s-a soluționat printr-o tranzacție consfințită prin sentința civilă nr.9157/1995.
Având în vedere că procesul-verbal de punere în posesie împreună cu adeverința de reconstituire reprezintă act de proprietate până la emiterea titlului de proprietate și că, în speță, titlul de proprietate a fost emis pentru terenul de 5700. în realitate 5638. s-a reținut că numai această suprafață poate face obiectul partajului.
De asemenea, instanța a reținut că în conformitate cu constatările expertului, terenul de 5638. este ocupat de construcții în proporție de 72,7% și, întrucât acestea nu-i aparțin reclamantei, este preferabil ca ei să nu-i fie atribuit terenul de sub construcții, pentru a evita nașterea unor litigii ulterioare între părți legate de dreptul de accesiune imobiliară.
Astfel, instanța a constatat că i-ar putea fi atribuit reclamantei în natură doar terenul liber de construcții, iar C ocupat de construcții ar trebui să-i revină pârâtului. Însă, s-a avut în vedere că dacă reclamantei i s-ar atribui terenul dintre construcții, s-ar produce o fărâmițare a proprietății lui, iar dacă i s-ar atribui terenul din spate (de lângă drum câmp), s-ar naște noi litigii între părți, deoarece acest teren nu are ieșire la șoseaua națională.
Tribunalul a avut în vedere vânzarea sub condiție rezolutorie făcută de unul dintre coproprietari, respectiv, către o terță persoană.
În ce privește procesul-verbal nr.290/18.02.1993, tribunalul a reținut că acesta a fost emis doar pe numele pârâtului, iar Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia de casare, a stabilit că moștenitori ai lui sunt atât pârâtul, cât și reclamanta, astfel că s-a dispus ca acest proces-verbal să fie anulat pentru suprafața de 5638. pentru care există suprapunere cu titlul de proprietate nr.54897/30.09.1994.
Tribunalul a respins cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 07.05.1993 încheiat între cei doi pârâți, având în vedere că este o vânzare sub condiție rezolutorie, iar această condiție s-a îndeplinit prin atribuirea bunului înstrăinat în lotul vânzătorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul includerii la partaj a suprafeței de 6700, cu consecința întocmirii unui nou raport de expertiză, având în vedere că existența unei sentințe cu privire la cei 1000 p nu are relevanță, aceasta nefiindu-i opozabilă deoarece nu a fost parte în acel dosar.
Prin decizia civilă nr.1418/R/3.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel, în dosarul nr.3480/2003, a fost admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr.824/19.05.2003, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin hotărâre irevocabilă s-a statuat că titlul de proprietate emis pe numele defunctului, cu moștenitorii și, cuprinde suprafața de 6700, în loc de 5.700, astfel încât suprafața ce se impune a fi partajată între cei doi coindivizari este de 6700, iar nu cât a partajat instanța de apel.
Astfel, s-a reținut că suprafața supusă partajului se întregește cu încă 1000, conform deciziei nr.1177/20.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, depusă la dosarul de recurs (198-200).
În atare situație, prin decizia de casare s-a stabilit că se impune întocmirea unui nou raport de expertiză care să partajeze suprafața de 6700 între succesorul reclamantei ( ) și pârâtul, prilej cu care se impune a se verifica dacă se poate proceda la o partajare în natură a terenului, avându-se în vedere și construcțiile situate pe acesta.
Prin încheierea din 19.06.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.3480/2003, a fost admisă cererea formulată de petentul și îndreptată eroarea materială, în sensul că s-a menționat corect că se admite recursul reclamantului și nu, cum din eroare s-a trecut.
În rejudecare, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză având ca obiective identificarea suprafeței de 6700 și efectuarea unor propuneri de lotizare care să țină seama și de construcțiile aflate pe teren.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.249 din 13 septembrie 2007, admis apelul declarat de, succesor al reclamantei, împotriva sentinței civile nr.5848/29.05.2000, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr.14431/1997, a schimbat sentința în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei I din raportul de expertiză tehnică, atribuindu-se loturile astfel: lotul 1 -: teren în suprafață de 6630. în valoare de 157.850,0235 lei; plătește sultă lotului 2 suma de 78.925,0117 lei. Lotul 2 - ( ) - primește sultă de la lotul nr.1 suma de 78.925,0117 lei.
A fost anulat în parte procesul-verbal nr.290/18.02.1993 pentru suprafața identificată cu negru în schița raportului de expertiză tehnică (72, dosar nr.6908/2003).
A fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.14593/7.05.1993.
Au fost obligați intimații și la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată către apelant.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, n ceea ce privește dimensiunile suprafețelor identificate pe schiță, că din coroborarea schițelor de la filele 78-80 rezultă că dimensiunea contestată este de 26
În ce privește limitele investirii instanței, față de considerentele deciziei de casare nr.1418/R/ 3.11.2006, s-a constatat că în cauză instanța are a analiza numai modalitatea de partajare a terenului de 6700, aspectele relative la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare fiind o consecință a soluției date în partaj.
Cu privire la procesul-verbal nr.290/18.02.1993, tribunalul a constatat că acesta a fost emis doar pe numele pârâtului, iar Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia de casare nr.2803/R/30.10.2001, a stabilit că moștenitori ai lui sunt atât pârâtul, cât și reclamanta.
Astfel, se impune ca acest proces-verbal să fie anulat pentru suprafața de 5638. pentru care există suprapunere cu titlul de proprietate nr.54897/30.09.1994.
Din raportul de expertiză, G, rezultă că terenul de 6700 avut în vedere în decizia de casare măsoară în realitate 6630, fiind reprezentat integral pe schița de la fila 78 a dosarului.
În același raport de expertiză s-a reținut că valoarea terenului determinată la expertizare a rezultat din îmbunătățirile și investițiile aduse de către pârât (umplutură cu fertil, utilități - racordare la rețeaua de curent electric, telefon, gaze, canalizare, apă potabilă, asigurarea scurgerii surplusului de apă rezultat din precipitații, precum și cursul tuturor autorizațiilor pentru ridicarea construcțiilor și racordări la utilități).
S-a reținut că au fost propuse două variante de lotizare, în prima dintre acestea terenul fiind atribuit integral pârâtului care plătește sultă suma de 78925,01 lei, către ( ), iar în cea de-a doua variantă suprafața se împarte în mod egal, pârâtului atribuindu-se lotul care începe de la drumul național P - S, datorită construcțiilor edificate pe acesta.
Experții au determinat valoarea investițiilor efectuate pe teren pe baza devizelor anexate, referitoare la necesarul de materiale și valoarea reală a investiției.
Printre acestea, s-a reținut că pe suprafața de teren dinspre drumul de acces (opus drumului național S - P) pârâtul a edificat porți către drumul de acces, împrejmuire și platforme betonate în suprafață de 3505, procentul de ocupare al terenului fiind de 78,22%.
Experții au reținut că varianta a II-a, conform căreia fiecărei părți îi revine suprafața de 3315, este imposibil de a se realiza datorită amplasării construcțiilor, acestea ocupând o suprafață de 1683, iar platformele betonate ocupând 3503
Prin urmare, s-a constatat și că întreaga suprafață este afectată desfășurării activității unei firme, care în ipoteza partajării în natură a terenului nu și-ar putea desfășura activitatea.
De asemenea, experții au arătat că terenul este ocupat de investiții ce împiedică partajarea, investițiile nefiind contestate de reclamant.
Totodată, s-a reținut faptul că întreaga suprafață a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.14543/1993, soarta acestui contract depinzând de rezultatul partajului.
Potrivit art.6739Cod procedură civilă și ținând seama de data încheierii contractului de vânzare cumpărare (1993), de momentul efectuării investițiilor față de momentul la care s-a stabilit și îndreptățirea unui alt comoștenitor la partajarea suprafeței în discuție (2001) și de faptul că scopul desfășurării activității comerciale poate fi afectat, instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune în varianta nr.1 a raportului de expertiză tehnică, atribuind lotul nr.1 lei, iar lotul nr.2 lui ( ).
Împotriva deciziei civile nr.249/13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat recurs, în termen legal, atât succesorul reclamantei, cât și pârâtul.
Recurentul a invocat următoarele motive de recurs:
Decizia este nelegală - art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dispozițiile Legii nr.18/1991intrucât instanța a admis apelul reclamantului în ce privește constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr.290/18.02.1993 doar pentru suprafața de 5638. identificată în schița de la fila 72 dosarului nr.6908/2001, preluând astfel soluția adoptată de tribunal în al doilea ciclu procesual.
Decizia este nelegală deoarece după pronunțarea deciziei civile nr.824/19.05.2003 s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă prin care s-a stabilit că terenul supus partajării are suprafața de 6700 (decizia civilă nr.1177/20.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, depusă în dosarul de recurs la filele 198-200).
În aceste condiții, păstrând raționamentul instanței de apel, trebuia să se observe că procesul-verbal de punere în posesie trebuia desființat pentru suprafața de 6700 și nu pentru suprafața de 5638, cum greșit s-a pronunțat decizia.
II. Decizia este nelegală - art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Deși a solicitat instanței de fond să constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.14.593/7.05.1993 pentru fraudă la lege, având în vedere că terenul a fost vândut de către fiului său, ambele părți contractante știind foarte bine care era, în realitate, situația juridică a terenului, instanța de apel nu a analizat această cerere în raport de aceste susțineri, mărginindu-se doar a lua în considerare faptul că acest contract de vânzare-cumpărare ar fi supus unei condiții rezolutorii, în sensul că soarta sa va depinde de modul de atribuire în lotul vânzătorului sau în lotul recurentului.
Instanța de apel a confundat rezoluțiunea unui contract cu nulitatea acestuia, instituții juridice fundamental diferite, cu regim juridic propriu.
În motivarea deciziei instanța de apel, la pag.6 alin.7 arată expres că analizează doar modalitatea de partajare a terenului de 6700, "aspectele relative la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare fiind o consecință a soluției date în partaj".
Instanța de apel nu a analizat cererea recurentului, luând în calcul un alt obiect al cererii, respectiv eventuala rezoluțiune a contractului, ceea ce nu a solicitat.
III. Decizia este nelegală - art.304 pct.9 și art.6739Cod procedură civilă, art.741 Cod civil.
Instanța de apel a atribuit în mod nelegal întreg terenul de 6700 pârâtului, în condițiile în care acest teren este comod partajabil în natură, existând posibilitatea reală ca recurentul să preia suprafața de 3.350 situată în partea opusă drumului național P - S, parcela având ieșire la drumul public.
În motivarea deciziei se menționează că instanța ar fi avut în vedere data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv anul 1993, precum și data efectuării investițiilor, deși, în realitate, tocmai că nu a ținut seama de faptul că investițiile au fost efectuate după ce se stabilise irevocabil că terenul se află în indiviziune.
Pe de altă parte, instanța de apel a luat în considerare numai interesul cumpărătorului, ceea ce este nelegal, fiind nesocotite dispozițiile art.6739Cod procedură civilă, în condițiile în care nu are calitatea de moștenitor și nu participă la partajarea acestui teren în calitate de moștenitor legal.
Instanța nu face referire la, tatăl, care are calitatea de moștenitor, ci la fiul său, terț față de moștenire, situație în care nu trebuia avut în vedere criteriul economic invocat greșit de către instanța de apel.
De asemenea, decizia este greșită deoarece instanța de apel a respins nejustificat obiecțiunile formulate cu privire la evaluarea și lotizarea terenului.
Prin expertiză s-a stabilit un preț tehnic al terenului, care nu a avut în vedere valoarea de circulație actuală a acestuia, prețul fiind derizoriu, așa cum rezultă din cele trei oferte prezentate de trei agenții imobiliare diferite pentru terenuri similare.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul de a dispune partajarea terenului potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert, variantă prin care i se atribuie recurentului în natură J din terenul supus partajării.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea stabilirii valorii reale, de circulație, a terenului supus partajării și atribuirii acestuia în loturi de J pentru fiecare moștenitor, cu cheltuieli de judecată.
La rândul său, pârâtul a criticat decizia pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că în mod greșit s-a admis ieșirea din indiviziune asupra terenului de 6630, cuprins în titlul de proprietate nr.54897/30 septembrie 1994 emis în baza Legii nr.18/1991, între moștenitorii defunctului, deși numai pârâtul a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pentru această suprafață de teren, în cauză fiind incidente dispozițiile art.12 din aceeași lege, respectiv art.13, ca urmare a renumerotării legii, prin modificările și completările ulterioare.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind terenul de 6700 și astfel, potrivit art.12 din Legea nr.18/1991, nu poate fi repusă în dreptul de a accepta succesiunea, cu privire la terenurile ce formează obiectul Legii nr.18/1991, întrucât repunerea în termen operează numai la data înregistrării cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Chiar dacă s-a modificat A nr.90/1991, prin care a fost validat numai pârâtul, care a formulat în termenul legal cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate și ulterior a fost pus în posesie, prin A nr.1316/1992, prin care a fost validată și și menționată ulterior și în titlul de proprietate nr.54897/1994, nu poate fi înlăturată dispoziția imperativă din art.12, respectiv art.13 din Legea nr.18/1991, modificată și completată, potrivit căreia sunt repuși în dreptul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care au formulat cerere în termen legal.
Nerespectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.18/1991 atrag sancțiunea nulității absolute a actelor de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991 și în această situație urmează a se constata că nu poate fi considerată moștenitoare acceptantă cu privire la terenul de 6700 și deci nu are calitate procesuală activă pentru a solicita ieșirea din indiviziune.
Nulitatea absolută a actelor de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991 poate invocată de orice persoană interesată și în orice stadiu procesual, întrucât au fost încălcate dispozițiile imperative ale acestei legi și ca atare se solicită înlăturarea reclamantei de la reconstituirea dreptului de proprietate care în mod nelegal a fost validată prin A nr.1316/1992, fără ca să formuleze cerere în termenul legal pentru a beneficia de dispozițiile art.12 din Legea Fondului Funciar.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii de ieșire din indiviziune asupra terenului de 6700 formulată de și continuată de succesorul acesteia, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, care nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 și deci nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, cu cheltuieli de judecată.
Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor prezenta:
Primul motiv de recurs formulat de reclamantul, încadrat în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și care vizează greșita aplicare a Legii nr.18/1991 este neîntemeiat.
Este adevărat că dezlegarea în drept dată prin decizia civilă nr.1177/R/20 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a soluționat irevocabil acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și a Comisiei Județene de Fond Funciar A, obiectul constituindu-l modificarea titlului de proprietate nr.54897/1994, în sensul că suprafața din acest titlu este de 6700. în loc de 5700. act emis pe numele defunctului, este reluată și prin decizia civilă nr.1418/R/03 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, însă, în fapt, a fost identificată doar suprafața de 6630. așa cum a fost evidențiată în schița de la fila 78.
Prin urmare, această suprafață de teren a fost supusă partajării.
Procesul-verbal de punere în posesie nr.290/18.02.1993, emis pe numele pârâtului, în mod corect a fost anulat doar pentru suprafața de 5638. așa cum a fost identificată prin schița anexă a expertizei tehnice întocmită de ing. (72, dosar nr.6908/2001), întrucât doar pentru această suprafață a existat suprapunere cu titlul de proprietate nr.54897/1994.
Pentru suprafața de 1000. ce reprezintă diferența, s-a purtat un litigiu între pârâți și, finalizat printr-o tranzacție consfințită de sentința civilă nr.9157/1995.
Ca netemeinică este privită și cea de-a doua critică, încadrată în prevederile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.1418/R, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI la data de 03 noiembrie 2006, au fost stabilite limitele investirii instanței de apel ca urmare a casării deciziei civile nr.824/19.05.2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.6908/2001, în sensul analizării de către instanța de trimitere doar a modalității de partajare a terenului de 6700.
Este cert că între pârâtul și fiul acestuia, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, nr.14593/07.05.1993, sub condiție rezolutorie, însă nu a făcut obiectul dezlegărilor în drept și, în consecință, în mod legal instanța de trimitere a respins cererea de constatare a nulității absolute.
Ultima critică privește greșita aplicare a prevederilor art.6739Cod procedură civilă și art.741 Cod civil, încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a criteriilor statuate de art.6739Cod procedură civilă și de art.741 cod civil în raport de momentul efectuării investițiilor aflate pe terenul litigios, de data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare și de activitatea comercială desfășurată de terțul dobânditor.
Susținerea recurentului privitoare la subevaluarea terenului litigios vizează netemeinicia deciziei atacate și urmare a abrogării pct.10 și 11 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, nu mai poate constitui obiectul analizei de față.
Ca nefondat este privit și recursul declarat de pârâtul.
Criticile vizează nelegalitatea deciziei (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), cu motivarea că singurul moștenitor acceptant al succesiunii autorului este pârâtul, care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, fiind incidente în cauză dispozițiile art.12 (13) din această lege.
Prin decizia civilă nr.2803/30.10.2001, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.4989/2001, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că este moștenitoare alături de a autorului comun, în condițiile în care a fost invalidată anexa nr.2 la Hotărârea nr.90 a Comisiei Județene, act modificat prin Hotărârea nr.113/1992 a aceleiași comisii, emițându-se o nouă anexă, nr.3, în care figurează ambii moștenitori.
Cum a intrat în puterea lucrului judecat această dezlegare în drept, respectiv că are atât calitate procesuală activă, cât și reconstituit dreptul de proprietate cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, ea nu mai poate constitui obiect al analizei de față.
Pentru considerentele ce preced, ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul ). în drepturi al reclamantei ), domiciliat în P, str.-,.43,.C,.6, județul A și de pârâtul, domiciliat în P, str.- -, -.A,.12, județul A, împotriva deciziei civile nr.249 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, județul A și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.05.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Florinița Ciorăscu, Paulina Ghimișliu
