Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1529/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1971/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1529
Ședința publică din 11.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă -, împotriva deciziei civile nr. 731 din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimatele pârâte Comisia județeană I de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia locală C de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru ieșire din indiviziune.
La apelul nominal se prezintă recurenta pârâtă -, asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București; lipsesc intimatele pârâte Comisia județeană I de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia locală C de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul intimatei reclamante depune la dosar practică judiciară pentru combaterea motivului doi din recurs.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei pârâte - solicită admiterea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, modificarea în parte a deciziei atacate, iar, pe fond, admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, dispunându-se ieșirea din indiviziune, stabilirea calității de moștenitor a recurentei pentru J din masa partajabilă, precum și includerea în masa bunurilor de împărțit a unui teren și a unei case de locuit.
Consideră că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 18/1991 și a art. 282 din Codul d e procedură civilă, apreciind că partea nu a formulat apel împotriva încheierii de admitere în principiu. Solicită, însă, a se observa că prin modul de redactare a motivelor de apel s-a făcut referire și la respectiva încheiere - la punctul 4 al motivelor de apel, iar practica judiciară stabilește că judecătorul poate aprecia dacă este atacată și încheierea interlocutorie.
Pe fond, susține că a făcut dovada calității sale de moștenitoare a tatălui său, prin acceptarea tacită a succesiunii.
Declară că înțelege să renunțe la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum a arătat pe larg în cuprinsul concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
Arată că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1785 lei, dovedite prin factura și chitanța reprezentând onorariu avocat, pe care le depune la dosar.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că, deși prin motivele de apel s-a făcut referire și la încheierea de admitere în principiu, această critică nu poate fi primită, nefiind formulată în termen legal. Astfel, prin cererea de apel, depusă în termenul legal de 15 zile, nu s-a menționat în mod explicit că se atacă și încheierea interlocutorie, iar motivele de apel au fost depuse la dosar în prima zi de înfățișare, astfel încât mențiunea privind critica adusă încheierii de admitere în principiu nu mai poate fi analizată, nefiind formulată în termenul legal.
Susține că în speță s-a apreciat că cererea formulată de o parte dintre moștenitori îi favorizează și pe ceilalți, care nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, însă, ulterior, prin modificarea Legii nr. 18/1991 s-a prevăzut că fiecare dintre moștenitori trebuie să semneze personal o atare cerere.
Partea adversă apreciază că nu a fost contestată acceptarea tacită a succesiunii, însă, solicită a se observa că această situație se referă la alte bunuri decât cele care fac obiectul prezentei cauze.
Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise și arată că înțelege să formuleze separat o cerere privind cheltuielile de judecată.
În replică, avocatul recurentei precizează că acceptarea succesiunii nu se poate face în parte, ci cu privire la toate bunurile care constituie masa succesorală.
Curtea reține dosarul spre soluționare, urmând a aprecia asupra cererii privind amânarea pronunțării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6016/29.11.2006, Judecătoria Bufteaa admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta -, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, a dispus ieșirea părților din indiviziunea existentă asupra terenului în suprafață totală de 1,5400 ha situat în comuna C, înscris în titlul de proprietate nr.60662/29.07.2002, a omologat raportul de expertiză întocmit in cauza de expert la data de 10.05.2006 și schițele anexe ce fac parte integrantă din prezenta, a atribuit reclamantei-pârâte în deplină proprietate și exclusivă posesie suprafața de 4.968,25 mp situată în intravilanul localității C, 35, parcela 2449, 2450, 2452, în valoare de 109.302 euro (anexa 1, varianta 2); suprafața de 3.990 mp situată în extravilanul localității, 66, parcela 280/2, în valoare de 15.960 euro (anexa 2, varianta 2); suprafața de 5.434,25 mp situată în extravilanul localității, 8, parcela 1/11, în valoare de 18.137 euro (anexa 3), a atribuit pârâtei - reclamante - în deplină proprietate și exclusivă posesie suprafața de 709,75 mp situată în intravilanul localității C, 35, parcela 2449, 2450, 2452, în valoare de 15.615 euro (anexa 1, varianta 2); suprafața de 570 mp situată în extravilanul localității, 66, parcela 280/2, în valoare de 2.280 euro (anexa 2, varianta 2); suprafața de 647,75 mp situată în extravilanul localității, 8, parcela 1/11, în valoare de 2.591 euro (anexa 3), a respins capătul din cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă - în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă, pârâții Comisia Locală C de Aplicare a Legii nr.18/1991 și Comisia Județeană I de Aplicare a Legii nr.18/1991, privind modificarea titlului de proprietate nr.60662/2002 ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut dispozițiile încheierii interlocutorii din data de 08.02.2006 prin care s-a constatat că a fost soția defunctului și mama lui, soțul reclamantei - pârâte. După apariția Legii nr.18/1991, numai soțul reclamantei - pârâte și mama acestuia au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului, pârâta - reclamantă neînțelegând să formuleze o astfel de cerere. Prin certificatul de moștenitor nr.90/23.02.1996, se certifică că reclamanta - pârâtă este singura moștenitoare a defunctului, în acest sens a fost eliberat titlul de proprietate nr.60662/2002, având ca titular pe și, moștenitori ai defunctului.
Având în vedere cele reținute, instanța în baza art.728 cod civil și art.6736Cod procedură civilă a constatat că masa bunurilor de împărțit se compune din din suprafața de 4.560 mp, 5.882 mp terenuri extravilane situate în tarlalele și parcelele menționate mai sus, și terenurile intravilane în suprafață de 4.858 mp și 800 mp situate în tarlalele și parcelele în titlul de proprietate nr.60662/2002, terenuri situate în comuna C, județul
În ceea ce privește cotele, instanța a constatat că părțile au următoarele cote: reclamanta - pârâtă cota de 7/8, iar pârâta - reclamantă cota de 1/8 din masa succesorală.
Instanța de fond prin sentința nr.6016/2006 a reținut că pârâta -, fiica defunctului nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile și în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991 sau Legea nr.169/1997.
În aceste condiții față de dispozițiile art.11 alin.3 și art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 care prevăd expres că stabilirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanei îndreptățite, respectiv moștenitorul care nu-și poate dovedi această calitate este considerat că a acceptat moștenirea prin cererea pe care o face comisiei, se constată că cererea pârâtei - reclamante de a fi inclusă în titlu, ca titulară a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlu, formulată direct instanței, fără nerespectarea prevederilor legale și a procedurii reglementată de Legea nr.18/1991 nu poate fi primită.
La atribuirea loturilor instanța a avut în vedere dispozițiile încheierii interlocutorii pronunțată în cauză, constatările și concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, posibilitatea partajării în natură a terenurilor, necesitatea atribuirii unor loturi care să poată fi administrate conform categoriei de folosință.
Prin decizia civilă nr.731/26.05.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă - împotriva sentinței civile nr.6016/2006 a Judecătoriei Buftea, reținând că motivul de apel referitor la greșita decădere din proba cu martori a pârâtei -, este întemeiat.
Astfel, la termenul de judecată din data de 8.06.2005, prima instanță a încuviințat atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâtă, proba cu 2 martori pe aspectul acceptării tacite a succesiunii defunctei.
La termenul de judecată din data de 25.01.2006, prima instanță a audiat cei 2 martori propuși de reclamantă și a decăzut-o pe pârâtă din proba cu martori în baza art.186 alin.4 Cod procedură civilă cu motivarea că pârâta nu s-a conformat obligației stabilite la termenul din data de 8.06.2005 de a indica adrese și numele martorilor.
Tribunalul a constatat că soluția primei instanțe de a decade pârâta din proba cu martori este greșită.
Astfel, pe de o parte, prima instanță nu i-a pus în vedere pârâtei la termenul de judecată din data de 8.06.2005 de a indica numele și adresele martorilor așa cum a reținut în încheierea de la termenul din 25.01.2006, iar pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere că probele nu au fost încuviințate de instanță în baza art.138 Cod procedură civilă, astfel că nu erau aplicabile în cauză prevederile art.186 alin.2 și 4 Cod procedură civilă.
Tribunalul a avut însă în vedere că acest motiv de apel nu poate să conducă la admiterea apelului, atâta timp cât proba cu martori a fost încuviințată pe aspectul acceptării succesiunii defunctei, prima instanță constând că pârâta a acceptat succesiunea, aspect necontestat prin motivele de apel.
Cu privire la motivul de apel referitor la greșita respingere a excepției nulității raportului de expertiză efectuat de expertul, tribunalul a constatat că este neîntemeiat.
La termenul de judecată din data de 8.06.2005, prima instanța a încuviințat proba cu expertiză topo.
Raportul de expertiză topo efectuat de expertul a fost atașat la dosarul cauzei la data de 27.04.2006, iar la primul termen de judecată după depunerea raportului de expertiză - 24.05.2006, prima instanță a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 13.09.2006, pârâta - a invocat excepția nulității raportului de expertiză ca urmare a faptului că nu a fost convocată de expert.
Tribunalul a constatat că, pârâta nu a invocat că nu a fost convocată la efectuarea expertizei topo la prima zi de înfățișare după depunerea raportului de expertiză, astfel că, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, neregularitatea s-a acoperit.
Chiar dacă ar fi invocat această neregularitate la prima zi de înfățișare, tribunalul a constatat că este neîntemeiată întrucât așa cum reiese din adresa Oficiului Poștal nr.32 - fila 190 dosar fond - comunicarea efectuată de expert către pârâtă în vederea efectuării expertizei i-a fost predată acesteia la data de 15.03.2006.
În privința motivelor de apel referitoare la greșita soluționare a cererii de recuzare și a faptului că prima instanță a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere din reconvențională referitor la includerea în masa bunurilor de împărțit a construcției, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate.
Tribunalul a avut în vedere că apelanta - pârâtă - a formulat apel numai împotriva sentinței civile nr.6016/2006 a Judecătoriei Buftea, nu și împotriva Încheierii din data de 27.09.2006 prin care s-a anulat cererea de recuzare ca netimbrată.
De asemenea, tribunalul a constatat că, apelanta nu a formulat apel nici împotriva încheierii din data de 8.02.2006 prin care prima instanță a stabilit compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctei.
Este adevărat că prima instanță nu s-a pronunțat prin Încheierea de partaj din data de 27.09.2006 cu privire capătul de cerere din reconvențională referitor la includerea în masa succesorală a construcției, însă tribunalul nu a analizat acest aspect întrucât nu a fost investit cu apelul formulat împotriva încheierii respective, iar prin sentința civilă apelată prima instanță a stabilit numai modalitatea de partajare a bunurilor reținute în masa succesorală.
Reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cererea fiecărei persoane îndreptățite.
În speță, prin titlul de proprietate nr.60662/2002 s-a reconstituit numiților și, în calitate de moștenitori ai defunctului, dreptul de proprietate cu privire la un teren în suprafață de 1 ha și 5.400 mp situat pe raza localității
Din relațiile comunicate de Primăria C - filele 36-37, reiese că persoanele care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce au aparținut defunctului sunt și.
În speță, apelanta - pârâtă nu a făcut dovada că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce au aparținut defunctului, astfel că, aceasta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate chiar dacă este moștenitoarea defunctului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - apelantă -, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- instanța de apel în mod greșit nu a reținut faptul că pârâta - apelantă era moștenitor acceptant de pe urma autorului, tatăl său. Recurenta a dovedit că era moștenitor acceptant de pe urma defunctului său tată și ca atare, trebuia să fie cuprinsă în Titlul de proprietate nr.60662/29.07.2002 emis în baza Legii nr.18/1991 alături de ceilalți moștenitori care în mod inexplicabil nu au trecut-o și pe ea în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu. Având calitatea de persoană îndreptățită (ca moștenitor acceptant) pârâta nu trebuia să formuleze personal cerere de reconstituire în baza Legii nr.18/1991, fapt ce rezultă și din adresele emise de Primăria Comunei C nr.1724/21.02.2007 și nr.3511/04.06.2002. Ca atare, instanța de apel trebuia să admită cererea reconvențională și anulând parțial Titlul de proprietate nr.60662/29.07.2002 să o includă și pe pârâta - apelantă în acest act;
- în mod greșit instanța de apel nu a analizat motivul de apel vizând critica adusă încheierii interlocutorii din 08.02.2006, prin care în mod greșit nu s-a inclus în masa partajabilă construcția existentă pe teren, construcție care face parte din masa partajabilă.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs Curtea constată că în mod legal nu a fost modificat Titlul de proprietate nr.60662/29.07.2002 emis în baza Legii nr.18/1991.
Instanța de apel nu a contestat calitatea de moștenitor acceptant pe care o are apelanta - pârâtă față de autorul.
Pentru a obține un titlu de proprietate în baza Legii nr.18/1991 nu este însă suficient să ai calitatea de persoană îndreptățită ci trebuie, potrivit voinței legiuitorului exprimată în dispozițiile imperative ale art.8 alin.3 și art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.18/1991 (așa cum era ea în vigoare la momentul adoptării ei), să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul la care era îndreptățit. Ori, recurenta nu a formulat o asemenea cerere, fapt recunoscut de ea și prin motivele de recurs.
Faptul că familia nu a introdus-o și pe ea în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în baza Legii nr.18/1991 nu are relevanță pentru instanță, întrucât pe de o parte, cererea trebuia formulată personal (respectiv semnată personal dacă era formulată de toți moștenitorii), iar pe de altă parte, lipsa de diligență în formularea cererii în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991 se sancționează prin decăderea persoanei îndreptățite din dreptul de a mai solicita redobândirea terenului preluat de stat.
Nu prezintă relevanță nici cele două adrese emise de Primăria Comunei C și invocate în motivele de recurs întrucât acestea nu pot modifica dispozițiile imperative ale Legii nr.18/1991 care, așa cum s-a reținut mai sus, impune formularea, personal, de fiecare persoană îndreptățită a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, Curtea nu-l va găsi întemeiat întrucât apelanta - recurentă trebuia să declare apel în termen împotriva Încheierii interlocutorii din data de 08.02.2006 pentru ca instanța de apel să poată analiza nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de introducere în masa partajabilă a construcției în litigiu. Conform dispozițiilor art.282 alin.2 și 284 Cod procedură civilă, termenul de apel pentru atacarea încheierii din 08.02.2006 era de 15 zile de la data comunicării sentinței civile nr.6016/29.11.2006 a Judecătoriei Buftea, sentință ce a fost comunicată pârâtei - la data de 15.12.2006.
În termenul legal apelanta - nu a declarat apel împotriva încheierii din 08.02.2006.
Această încheiere este criticată pentru prima dată (fără a fi indicată expres ci doar prin criticarea neincluderii în masa succesorală a construcției ce a format obiectul cererii reconvenționale) abia prin motivele de apel împotriva sentinței civile nr.6016/2006 depuse la data de 06.03.2007, la primul termen de judecată în apel.
Ca atare, deși cu altă motivare, hotărârea instanței de apel dea nu analiza acest motiv de apel este corectă, apelul împotriva încheierii din data de 08.06.2006 fiind tardiv formulat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul și va menține ca legală decizia civilă nr.731/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.731 A din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimatele - pârâte COMISIA JUDEȚEANĂ I DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 și COMISIA LOCALĂ C DE APLICARE A LEGII NR.18/1991.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./15.03.2010
TB-4 -;
Jud.B -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
