Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1530/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1530/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta-pârâtă, domiciliată în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.63 din 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă-pârâtă și intimatul-pârât Gh.-, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 30 lei, cf.chitanței nr.-/8 mai 2009 Primăriei Municipiului Pitești și timbru judiciar 1,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente personal, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-reclamantă-pârâtă solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris. Precizează că a încercat introducerea moștenitorilor în cauză, însă acest lucru nu a fost posibil datorită faptului că nu figurau în titlul de proprietate.
Intimatul-pârât Gh.- solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Deliberând în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.4549/16 octombrie 2006, Judecătoria Rm.V, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, -, G, Gh.-, Gh., G, -, și C, precum și cererea reconvențională formulată de -, G și și respingând cererea reconvențională formulată de, a dispus atribuirea bunurilor constatate, prin încheierea nr.3786/14 iulie 2005, ca rămase în succesiunile defuncților și, deschise în Rm.V, potrivit variantei a II-a propusă după completarea raportului de expertiză, constatând că aceasta este cea care răspunde cel mai bine cerințelor stabilite de către art.741 cod civil și 6739Cod procedură civilă, și care evită o fărâmițare excesivă.
Pentru a se ajunge la această soluție, s-a stabilit, în principal, că părțile au dovedit deschiderea celor două succesiuni și vocația lor succesorală față de cei doi autori, precum și acceptarea acesteia.
În ceea ce privește, însă, cererile de raport făcute pentru bunurile ce s-au constituit în înzestrări ale descendenților, ele au fost constatate a fi prescrise, într-un termen de 3 ani, de la data deschiderii fiecăreia dintre succesiuni, termen împlinit la data investirii instanței.
S-a mai constatat a nu face parte din masa succesorală îmbunătățirile aduse la terenurile Fabrica de bere și, făcute de reclamantă, precum și fructele acestor terenuri.
Împotriva sentinței, în termen, au formulat apeluri reclamanta și pârâtele și, criticând soluția atât în ceea ce privește stabilirea masei succesorale prin încheierea de admitere în principiu, dar și cât privește modalitatea de lotizare a bunurilor.
Privitor la masa succesorală, s-a criticat admiterea excepției prescripției cererii de raport, întrucât nu au existat donații directe sau indirecte, înzestrările făcute prin transferul la rol neputând avea acest caracter.
De asemenea, în ce privește raportul donației făcute cu act autentic, se consideră că termenul de prescripție trebuia calculat numai de la data la care ceilalți succesibili au aflat de existența actului, iar nu de la cea a deschiderii succesiunii. Instanța r fi trebuit să observe că bunurile nu se aflau în patrimoniul defuncților la data acestei deschideri de succesiune, ele fiind expropriate sau înscrise în patrimoniul CAP din patrimoniul donatarului. Ca atare, numai prin efectul reconstituirilor prin procedura special stabilită de Legea nr.18/1991, bunurile reveneau în circuitul civil și putea fi analizată situația raportului donației.
Se mai pretinde că instanța nu a ținut cont de faptul că, în schimbul casei aflate pe terenul donat și intrată sub incidența demolării, moștenitorii au primit de la stat două apartamente, așa încât, prin efectul subrogației, acestea trebuiau să facă obiectul raportului.
Un alt motiv pentru care se consideră că nu putea fi respins raportul ca fiind prescris, ar fi acela că, pe timpul indiviziunii, prescripția este suspendată, raportul fiind un incident al partajului ce nu se poate prescrie atât timp cât durează indiviziunea.
Cât privește partajul, soluția a mai fost criticată, numai de către reclamantă, pentru faptul că, deși prin încheierea de admitere s-a reținut că nu fac parte din masa de împărțit îmbunătățirile aduse de reclamantă și soțul său terenurilor, totuși aceste îmbunătățiri au fost avute în vedere la stabilirea valorilor bunurilor, fără însă a-i fi atribuite reclamantei în lot, astfel instanța greșind când a respins obiecțiunile la raportul de expertiză care privea, pe de o parte, lipsa unor măsurători concrete pentru identificarea terenurilor, dar și modul în care s-a făcut evaluarea, fără a se ține cont de toate criteriile legale.
Deopotrivă, toate apelantele se arată nemulțumite și de faptul că, nedispunându-se expertului să propună mai multe variante de lotizare, au fost limitate opțiunile părților, creându-li-se o situație mai proastă chiar decât cea la care se ajunsese mai înainte de formularea și încuviințarea obiecțiunilor.
În sfârșit, o altă critică vizează greșita lotizare prin fărâmițare excesivă și propunerea unor sulte, deși era posibilă compunerea loturilor numai prin bunuri în natură.
Prin încheierea din data de 1 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, după ce au fost introduși în cauză, în calitate de intervenienți în locul defunctei, decedată la data de 1 martie 2007, numiții, și, instanța a respins apelurile formulate împotriva încheierii de admitere în principiu și a repus cauza pe rol, în vederea suplimentării probatoriului pentru verificarea criticilor referitoare la evaluarea, identificarea și lotizarea bunurilor făcând parte din masa succesorală.
În ceea ce privește încheierea de admitere în principiu, referitor la prescripția dreptului de raport al bunurilor transferate în timpul vieții autorilor către unii dintre copartajanți, s-a reținut că, într-adevăr incidentul operează, termenul începând să curgă de la data începerii curgerii termenului de opțiune succesorală, a deschiderii succesiunii, respectiv de la cea a depunerii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, atât în cazul donației lipsită de formă autentică, precum și în cel al donației cu respectarea condițiilor de formă.
În ceea ce privește terenurile pentru care nu există contracte autentice de donație, chestiunea nulității acestor acte nu ar putea fi analizată, arată tribunalul, decât după respingerea excepției preeminente a prescripției dreptului la acțiune.
De altfel, neexistând cereri de reconstituire pe numele defuncților sau pe numele succesiunii acestora, pentru ele, nici nu s-au întors în patrimoniul de împărțit, neexistând nici dovezi potrivit cărora ar fi existat expropriere în- pentru care să fi încasat despăgubiri.
A fost înlăturată și susținerea potrivit căreia termenul de formulare a acțiunii în raportarea donației ar curge pentru actul autentic numai de la data la care succesibilii au aflat de existența lui, curgerea termenului nefiind legată de un asemenea eveniment.
La fel, critica vizând neintroducerea la masa partajabilă a două apartamente ce ar fi fost primite de către cei înzestrați pentru casa expropriată și demolată, pe de o parte întrucât apartamentele au fost acordate cu chirie, iar nu în proprietate, iar pe de altă parte nu există nici o dovadă că ar fi operat o asemenea atribuire.
Și susținerea referitoare la suspendarea prescripției raportului a fost înlăturată, acțiunea în partaj fiind distinctă de cea în raport, prima într-adevăr fiind imprescriptibilă, însă cea de-a doua având caracter prescriptibil.
După repunerea pe rol, a fost dispusă expertiză de evaluare și lotizare a bunurilor.
Prin decizia nr.63/6 martie 2009, au fost admise apeluril, s-a modificat varianta de lotizare, atribuindu-se bunurile, potrivit noii propuneri formulate de expertiză în apel, despre care s-a reținut că răspunde cerințelor legale, în sensul că s-a ținut cont de interesele reale ale părților, de modul de stăpânire în fapt, de acordul majorității acestora, de repartizarea echilibrată și înlăturarea oricăror sulte împovărătoare, ajungându-se la atribuirea către fiecare lot a câte unei suprafețe de 216 mp. în punctul "Fabrica de bere", teren care a suscitat cele mai multe discuții.
Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive încate de aceasta în cele prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedcură civilă, în sinteză după cum urmează:
Cu greșita aplicare a legii, instanțele au pronunțat soluții nelegale în sensul că au dispus partajarea bunurilor succesorale fără a chema în judecată și alți moștenitori ai celor doi autori, respectiv pe, căsătorită și apoi divorțată, decedată în anul 1952, cu moștenitorii, G și.
O altă greșeală, arată recurenta, o constituie greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru bunurile transmise descendenților cu titlu de înzestrare, operațiune ce nu poate fi confundată cu donația care reprezintă un mod de transmisiune a dreptului de proprietate, înzestrarea fiind o donație nulă absolut pentru lipsa formei, deci lipsind actul de efectul ieșirii din patrimoniul defuncților.
Instanța nu a ținut cont de practica instanțelor judecătorești de a constata greșita emitere a titlului de proprietate asupra unor asemenea terenuri numai pentru sccesorul înzestrat, chestiune ce tinde la încălcarea principiul egalității copartajanților.
Totodată, se invocă greșita aplicare a legii, în ceea ce privește modalitatea de lotizare a bunurilor, reclamantei fiindu-i atribuit un teren în punctul "" care nu are ieșire la calea publică, în vreme ce altor moștenitori le-au fost atribuite bunuri de o mai mare valoare economică și cu largă deschidere la drum.
La fel, se pretinde că instanța a încălcat legea atunci când a procedat la împărțirea între cele 8 loturi a terenului de 1.146 mp. din punctul "Fabrica de bere" cu o deschidere de numai 3 metri pentru fiecare lot, ceea ce evident înseamnă o exagerată fărâmițare și nici nu ține cont de îmbunătățirile reținute încă de la prima instanță de fond ca fiind făcute de către recurentă.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefondat, pentru cele ce se vor arăta:
Pretinsa soluționare a pricinii în lipsa unora dintre moștenitorii părților, dincolo de faptul că este invocată pentru prima dată în recurs, nici nu reprezintă o cauză de desființare a partajului până acum făcut.
Astfel, ceea ce se cere la împărțire în cauza de față, reprezintă bunurile pentru care părțile pricinii și-au valorificat îndreptățirea pusă îndemână de către legiuitorul român de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate funciară.
Această îndreptățire se valorifică prin cererea adresată în condițiile Legii nr.18/1991, cu completările și modificările ulterioare, și se finalizează prin emiterea titlului de proprietate în care sunt înscriși moștenitorii acceptanți.
Existența unui alt succesibil cu vocație utilă nu-i conferă acestuia automat și calitatea de moștenitor, vocația fiind obligatoriu a fi valorificată prin acceptarea succesiunii de către cel căruia ea a fost oferită de lege.
În afara părților cauzei, în titlul de proprietate nu există alte persoane care să fi fost menționate în procedura de reconstituire a dreptului și care să nu fi fost chemate în judecată (fila 7 dosar fond).
Este real, potrivit certificatului nr.761/27 aprilie 1976 emis de notariatul de Stat Județean V, sub același număr, a avut și alți descendenți în afara celor în contradictor cu care reclamanta-recurentă a pornit prezenta acțiune, însă aceștia au renunțat cu toții la succesiune, singura acceptantă fiind soția supraviețuitoare, (fila 6 dosar recurs).
Cum toate terenurile provin, așa cum rezultă din titlul de proprietate, de la este irelevant faptul că au existat și alți descendenți aceștia neînțelegând să accepte moștenirea nici în anul 1975, când succesiunea s-a deschis, nici în anul 1991 când a operat o repunere în termenul de acceptare a succesiunilor prin cererea adresată în condițiile Legii nr.18/1991, comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar.
Ca atare, critica este una nefondată, pentru partajarea moștenirii nefiind necesară chemarea în judecată a unor terți față de acest patrimoniu, respectiv a succesibililor neacceptanți.
În ceea ce privește calificarea înzestrărilor drept donații, instanța a arătat că bunurile au ieșit din patrimoniul defunctului în timpul vieții acestuia. Soluția este una corectă, față de dispozițiile art.1167 Cod civil, potrivit căruia confirmarea, ratificarea, sau executarea voluntară a unei donațiuni, făcută de către erezi sau reprezentanții donatorului, după moartea sa, ține loc de renunțare, atât în privința viciilor de formă, cât și în privința oricărei alte excepții (Cod civil art.959 și urm. 1163, 1546, 1713, 1843).
După cum se poate vedea, legiuitorul a ales ca una dintre rarele situații în care nulitatea absolută să poată fi asanată să fie cea a respectării voinței defunctului de către cei îndreptățiți aon ega, prin neinvocarea în termenul general de prescripție a nulității actului de donație întocmit cu lipsa formei cerute de dispozițiile art.813 Cod civil.
Nulă absolut pentru lipsa formei autentice, înzestrarea însă poate fi confirmată de către ceilalți erezi ca reprezentanți ai donatorului, după moartea sa, confirmarea constând în aceea de a nu se invoca în termen de 3 ani de la deschiderea succesiunii dreptul de proprietate asupra bunului pentru care defunctul a dispus.
În acest fel se răspunde și celei de-a treia critici, referitoare la lipsa caracterului prescriptibil al cererii de raport.
Cererea este una patrimonială, în realizare, în vreme ce partajul tinde la valorificarea dreptului de a se constata, întinderea și identitatea bunurilor cuvenite în mod particular fiecărui coindivizar. Pentru acest motiv constatarea este una imprescriptibilă, în vreme ce acțiunea în realizarea dreptului patrimonial în care se tinde la readucerea bunului ieșit din patrimoniu în sfera de dispoziție juridică a erezilor este o acțiune prescriptibilă în termenul general de 3 ani prevăzut de normele speciale, neavând legătură cu cererea de ieșire din indiviziune.
Astfel, cele două cereri sunt independente, necondiționate una de cealaltă, așa încât, nu se poate extinde asupra celei în realizare caracterul imprescriptibil al cererii în constatare.
Aceasta, și pentru faptul că prin ieșirea din indiviziune doar se confirmă retroactiv dreptul de proprietate până la data transmiterii lui din patrimoniul defunctului, în vreme ce, prin cererea de raport, se tinde readucerea dreptului de proprietate în acest patrimoniu, legiuitorul alegând pentru această operațiune, în vederea conservării siguranței circuitului civil, soluția prescriptibilității, imperativ mai important decât cel al păstrării egalității copartajanților, acesta ținând și de atitudinea lor și de eventuala voință de a confirma voința defunctului.
În sfârșit, critica referitoare la lotizare, este și ea nefondată.
În ceea ce privește terenul din punctul "", se va observa că acesta a fost atribuit în aceeași formă și de către prima instanță de fond aceleiași reclamante, care însă nu a formulat vreo critică în ceea ce privește lipsa căii de acces la drumul public.
O asemenea poziție este formulată abia în recurs, deși situația sa nu a fost schimbată prin hotărârea de apel, motiv pentru care nici nu ar putea fi primită.
De altfel, nici pe fond nu se verifică o asemenea susținere, întrucât terenul revenit are ca vecini pe latura de est restul proprietăților, lotul 6 și drum de acces (fila 863 dosar apel și 432 dosar fond).
La fel, nici pentru terenul din punctul "Fabrica de bere" critica nu se constată fondată, deși în fapt într-adevăr expertiza a propus 8 loturi cu lățimea de câte 3 metri, ceea ce ar putea conduce la impresia de fărâmițare excesivă.
Lipsa de fundament a criticii, însă, o atrage faptul că, în cuprinsul obiecțiunilor formulate în scris de către recurentă, în fața instanței de apel, aceasta nu s-a arătat nemulțumită de faptul că terenul din acest punct a fost împărțit în toate loturile, ci doar de faptul că celelalte terenuri nu au suportat un tratament identic. Or, o asemenea nemulțumire echivalând cu o obiecțiune la raportul de expertiză este formulată în recurs, cu depășirea termenului prevăzut de art.212 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de toate acestea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de eclamanta-pârâtă, domiciliată în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.63/6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, cu domiciliul în Rm.V,-, județul V, cu domiciliul în Rm.V,-, -/2,.B,.17, județul V, G, domiciliat în Rm.V,-, județul V, domiciliat în Rm.V,-, județul V, domiciliat în Rm.V,-, județul V, TA, domiciliată în B, str.- - nr.70,.3..1, etaj 4,.12, domiciliată în B,-,.21,.A, etaj 6,.42, domiciliată în B, str.- - nr.70, bloc 3..1, etaj 4,.12, domiciliată în Rm.V,-, bloc 12,.C,.6, județul V, domiciliată în Rm.V,-, -.2,.1, etaj 4,.16, județul V, GH. domiciliat în Rm.V,-, bloc 12,.E,.2, județul V, GH. domiciliat în Rm.V,-, -.2,.F,.11, județul V, domiciliat în comuna, sat Olteni, județul V, domiciliată în Rm.V,-, -.2,.A,.15, județul V, domiciliat în Rm.V, cartier nr.2, -.42/1,.A,.20, județul V, domiciliată în Rm.V, cartier nr.2, -.5,.D,.32, județul V, domiciliată în Rm.V, cartier, -.26,.C,.8, județul V, domiciliată în comuna, sat, județul V, domiciliată în Rm.V, Intrarea nr.22, județul și, domiciliată în comuna, sat Olteni, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător
- ---, - ---, -,
Grefier,
G
aaaaaaRed.-/17.11.2009
GM/23 ex.
Jud.apel:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
