Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1589/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2131/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1589
Ședința publică de la 18.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.621 A din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 04.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 11.11.2009 și apoi la data de 18.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei C, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în comuna Popești, județul I, în suprafață de 4,5 ha dobândit în coproprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, de pe urma defunctului lvan, să se constate că părțile sunt coproprietare ale acestui teren în cote de, soție supraviețuitoare a lui, fiu al lui, respectiv, în calitate de nepot de fiu, fiul lui și, la rândul său fiu al lui.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că lvan a decedat la 30 septembrie 1961. În temeiul Legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma lui și s-a emis titlul de proprietate nr. 72491 din 02 martie 2005, inițial pe numele (soție supraviețuitoare a lui, fiul lui și ), apoi au fost adăugate și (soție supraviețuitoare a lui, fiul lui și ), respectiv (soție supraviețuitoare a lui, fiul lui și ).
Prin decizia nr. 989 R din 11 mai 2006 Tribunalului Bucureștis -a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate în ce o privește pe, astfel încât coproprietari asupra terenului au rămas și.
În ce o privește pe, în considerentele deciziei amintite s-a reținut că soțul său predecedat a renunțat - numai la succesiunea unuia dintre părinți, astfel că și-a păstrat vocația conferită de art. 13 din Legea nr. 18/1991, în raport de părintele la a cărei moștenire nu a renunțat. De altfel opțiunile succesorale manifestate de către moștenitorii celor doi defuncți și, precum și moștenitorii îndreptățiți s-au stabilit și prin sentința civilă nr. 1967/1986 a Judecătoriei Sectorului 5
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 cod civil și ale art. 6731- 6732Cod de procedură civilă.
La 14 decembrie 2006 pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul - reclamant a solicitat ieșirea din indiviziune prin împărțeală în natură asupra terenului de 4,5 ha din județul I, asupra terenului de 3,47 ha situat în sectorul 3, B, cu privire la care s-a emis titlul de proprietate nr. 8201/1004 și asupra unui teren în suprafață de 6,53 ha. Tot pe calea cererii reconvenționale s-a solicitat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 8201/1994 emis de Comisia Județeană I, cu includerea sa ca moștenitor pentru dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Pe calea întâmpinării, părătul a arătat că pentru terenul de 4,5 ha cotele de coproprietate sunt de pentru - fiecare coproprietar, calitatea de moștenitor fiind stabilită prin efectul tranzacțiilor dintre autorii pârâților, ai reclamantei și autoarea pârâtului. Pârâtul a arătat că este unicul moștenitor al mamei sale, în baza certificatului de moștenitor nr. 81/2000, aceasta la rândul său fiind unica moștenitoare a soțului său, fiul lui. De pe urma autorului comun, moștenitori au fost și, cei doi fii, ai căror succesori sunt reclamanta, pentru și părătul, pentru, moștenit de, ceilalți descendenți fiind renunțători la succesiune.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 984/1986, cu privire la succesiunile de pe urma lui și,s-a stabilit că au calitatea de moștenitori și iar cu privire la cotele de moștenire, acestea au fost stabilite ca urmare a învoielii părților iar nu potrivit vocației succesorale legale. Pârâtul a mai arătat că în finalul actului de procedură succesorală notarială nu există nici o consemnare a faptului renunțării din partea lui, iar învoiala intervenită în fața instanței a lipsit de efecte certificatele de moștenitor anterioare.
Pârâtul a susținut că sensul sintagmei din clauza acceptată de "că nu mai are nici un fel de pretenții, de nici o natură împotriva fratelui - - căruia i s-au atribuit prin efectul tranzacției ambele succesiuni - identificate prin imobil, teren, anexe și îmbunătățiri", are semnificația de cedare în folosul unui coerede, având efectul legal al unei acceptări a succesiunii.
Prin sentința civilă nr. 8215 din 18 decembrie 2005 Judecătoriei Sectorului 5 B cauza a fost declinată spre soluționare Judecătoriei
Pe rolul Judecătoriei C cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul din 19 martie 2007 s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale de cererea principală.
Prin încheierea din 28 mai 2007 s-a admis în principiu cererea, s-a constatat că bunul supus împărțelii este terenul de 4,5 ha situat în comuna Popești -, s-a constatat că și au calitatea de coproprietari asupra terenului, în cote de și de .
Prin sentința civilă nr. 1813 din 08 iulie 2008 s-a dispus ieșirea din indiviziune și s-a atribuit reclamantei terenul în suprafață de 33.750 mp. corespunzător cotei de, iar pârâtului terenul în suprafață de 11.250 mp. corespunzător cotei de .
Împotriva sentinței cât și împotriva încheierii de admitere în principiu a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea încheierii și a sentinței în sensul stabilirii de cote egale, cu consecința atribuirii de loturi egale pentru cei doi coproprietari.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a arătat în esență că, prin sentința apelată s-au stabilit greșit cotele ce se cuvin celor doi coproprietari, reluându-se motivarea cuprinsă în întâmpinarea și cererea reconvențională cu privire la cotele succesorale.
Tribunalul București - Secția a IV Civilă prin decizia civilă nr. 64 din 04 mai 2009 admis apelul, a schimbat în parte încheierea apelată în sensul că părțile sunt coproprietare asupra terenului în cote de fiecare; a menținut restul dispozițiilor încheierii; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională; a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 45.000 mp. din tarlaua 44, parcela 649/7 din orașul Popești -; a atribuit apelantului - pârât lotul în suprafață de 22.500 mp. iar intimatei - reclamante lotul, în suprafață de 22.500 mp. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Prin titlul de proprietate nr. 72491 din 02 martie 2005 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate, pentru, și, ca moștenitoare a defunctului, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 4,5 ha.
Prin decizia civilă nr. 989 R din 11 mai 2006 Tribunalului Bucureștia constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 72491 din 02 martie 2005 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate, în ceea ce privește includerea numitei în calitate de beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului.
Cu privire la succesiunea celor doi defuncți, și, tribunalul a constatat că au fost emise certificatele de moștenitor nr. 1063 din 14 octombrie 1985 și nr. 427 din 30 decembrie 1961, în care s-a reținut că (autorul apelantului ) a renunțat la succesiunea lui.
Prin sentința civilă nr. 1967 din 29 mai 1986 Judecătoriei Sectorului 5 B cele două certificate de moștenitor au fost anulate, luându-se act de tranzacția părților, și. În temeiul acestei sentințe s-a eliberat un nou certificat de moștenitor cu nr. 948/1986 potrivit cu care și au calitatea de moștenitori ai defuncților și în calitate de fii.
S-a reținut că în cuprinsul tranzacției de care instanța a luat act prin pronunțarea hotărârii de expedient nr. 1967 din 29 mai 1986, părțile au menționat că sunt de acord cu privire la activul și pasivul succesiunilor celor doi defuncți, și, lui revenindu-i o cotă de din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci, iar lui restul masei succesorale. Prin urmare, contractul de tranzacție a implicat manifestarea de voință a lui, unicul (potrivit certificatelor anterioare) moștenitor al defuncților și, un alt fiu al defuncților. Prin concesiile făcute, și-a exprimat voința în sensul de a recunoaște lui calitatea de moștenitor al celor doi defuncți, chiar dacă acesta anterior făcuse declarație de renunțare la moștenirea lui. Cum tranzacția părților a fost consfințită de instanță printr-o hotărăre, s-a prezumat că este valabil încheiată, atât timp cât nu a există o altă hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea contractului de tranzacție.
Față de cele expuse, prin anularea celorlalte certificate de moștenitor, ca urmare a voinței semnatarilor contractului de tranzacție, tribunalul a reținut că în prezent, dovada calității de moștenitor este făcută prin certificatul de moștenitor nr. 948/1986. Tot ca efect al contractului de tranzacție, lui, autorul apelantului, îi este recunoscută retroactiv calitatea de moștenitor și cu privire la succesiunea rămasă de pe urma lui.
Asupra cotelor succesorale, s-a constatat că acestea urmează să se determine potrivit devoluțiunii legale a moștenirii; astfel încât în conformitate cu art. 669 Cod civil, celor doi moștenitori și li se cuvine câte din moștenirea lui. Faptul că părțile au convenit prin contractul de tranzacție asupra modului de împărțire a unor bunuri, respectiv dreptul de concesiune asupra locurilor de veci și atribuirea restului bunurilor în proprietatea lui, stingând astfel starea de indiviziune, nu conduce la concluzia că părțile ar fi convenit asupra cotelor ce revin fiecărui moștenitor. De altfel, cu privire la devoluțiunea legală a moștenirii, asupra cotelor ce se cuvin moștenitorilor, succesibilii nici nu pot tranzacționa. În realitate, s-a stabilit calitatea de moștenitor, cotele ce se cuvin fiecăruia, după care moștenitorii pot dispune de ele, spre exemplu în cadrul partajului prin atribuirea către un singur moștenitor a unor drepturi mai mari decât cota succesorală ce i s-ar fi cuvenit.
S-a constatat totodată că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul ce a aparținut defunctului, în calitatea sa de moștenitoare - soție supraviețuitoare a lui, eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 72491 din 02 martie 2005. Totodată, s-a reținut că apelantul este unicul moștenitor al lui, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 81 din 03 august 2000.
Așa fiind, tribunalul a reținut că asupra terenului în suprafață de 4,5 ha părțile au calitatea de coproprietari pentru o cotă de fiecare.
În apel a fost suplimentat probatoriul prin efectuarea unei expertize care să identifice două loturi egale ale terenului în discuție, pentru ipoteza în care s-ar reține o cotă succesorală de pentru fiecare coproprietar. Potrivit concluziilor raportului de expertiză, terenul poate fi împărțit în două loturi, respectiv lotul 1 - identificat prin punctele și lotul 2 prin punctele, ambele în suprafață de 22.500 mp.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamanta.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât instanța a dat o interpretare greșită sentinței civile nr. 1967 din 29 mai 1986, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, a ignorat autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 989 R din 11 mai 2006 și dispozițiile Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește considerentele unei hotărâri judecătorești.
De asemenea, susține recurenta, se omit aspecte importante ale motivelor pentru care, autoarea apelantului a fost înscrisă în titlul de proprietate printr-o hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, și care constituie autoritate de lucru judecat, instanța neputând da o altă interpretare dispozițiilor ce s-au avut în vedere la emiterea titlului de proprietate; s-a concluzionat, de asemenea, greșit că, prin tranzacția încheiată de autorii și, și-a manifestat de fapt voința de a recunoaște calitatea de moștenitor a lui față de ambii autori, deși a renunțat în mod expres la moștenirea lui în termenul de șase luni de la decesul autorului și tot în același termen legal a acceptat succesiunea acestuia.
Recursul este nefondat.
Recurenta și-a întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, în mod generic, fără a arăta în mod concret în ce constă fiecare critică, iar în privința punctului 8 nu este indicat actul juridic dedus judecății.
Din modul cum au fost redactate motivele Curtea apreciază că această din urmă critică s-ar referi la interpretarea sentinței civile nr. 1967 din 29 mai 1996 Judecătoriei Sectorului 5 B și a deciziei civile nr. 989/R/2006 a Tribunalului București, cu referire la considerentele acestei hotărâri.
Aceasta reprezintă însă o critică de nelegalitate ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, ce va fi analizată în consecință de instanță.
Critica privind interpretarea greșită a celorlalte înscrisuri depuse la dosar (certificate de moștenitor, sentințe civile) nu îndeplinește, de asemenea, cerințele art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, fiind în discuție o apreciere greșită a probelor, critică de netemeinicie ce nu poate face obiect de analiză în recurs.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă Curtea reține:
În general, autoritatea de lucru judecat se atașează dispozitivului hotărârii, acesta fiind cel care conține soluția dată litigiului dedus judecății și cel care va face obiect al executării silite.
Dispozitivul cristalizează dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea dată în cauză și ca atare, lucrul judecat trebuie să rezulte de aici. În privința considerentelor hotărârii, urmează a se face distincție între considerentele necesare (care explică dispozitivul, susținând soluția), considerentele deciziei (cele care conțin soluții date unor aspecte litigioase, deduse judecății pe cale incidentală) și considerentele excesive, necesare (care sunt colaterale dezbaterilor din proces, aducând o argumentare suplimentară).
În timp ce primele două categorii de considerente intră în autoritate de lucru judecat, fie pentru că ele constituie corp comun cu dispozitivul, care ar fi incomprehensibil în absența motivării, fie pentru că ele însele conțin soluții asupra unor probleme litigioase (ceea ce în mod obișnuit se regăsește în dispozitiv, de data aceasta se situează în conținutul motivării), nu același lucru poate fi reținut în privința considerentelor excesive, care nu sprijină și nu explică soluția; ele vor putea fi opuse însă, în relația dintre părți sau dintre acestea și terți, cu valoarea unor prezumții relative, care suportă dovada contrară.
Recurenta susține că în considerentele deciziei civile nr. 989/R/2006 a Tribunalului Bucureștis -ar fi reținut cu autoritate de lucru judecat că este renunțător față de.
Ori, prin dispozitivul acestei hotărâri s-a admis recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 3379 din 27 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a modificat în parte sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea și s-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 72491/2005 emis de Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în ceea ce privește includerea numitei în calitate de beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului.
Este adevărat că în considerente se menționează că: "În ceea ce privește pe beneficiara, tribunalul constată că soțul predecedat al acesteia, a renunțat numai la succesiunea unuia dintre părinți, astfel încât își păstrează vocația conferită de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, în raport cu punctele ale cărei moștenire nu a renunțat", dar acestea aduc numai un plus de argumentație, colateral dezbaterilor din proces, așa încât situându-se practic în afara limitelor judecății, nu fac corp comun cu hotărârea adoptată.
Spre deosebire de situația motivelor necesare care, fac corp comun cu dispozitivul și care sunt înzestrate astfel cu atributul autorității de lucru judecat, și care nu mai pot face obiectul dovezii contrare într-un proces ulterior, în cazul motivelor colaterale, valoarea acestora nu poate fi decât aceea a unei prezumții relative, supuse probei contrare.
În speța de față s-a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 4,5 ha, dobândit în coproprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Or, prin această decizie nu s-a făcut analiza mărimii cotelor ce se cuvin părților, instanța însăși în considerente făcând trimitere la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 și nici nu s-a făcut o analiză a succesiunii prin raportare la procedura și actele încheiate în anii 1985 și 1986.
Prin sentința civilă nr. 1967 din 29 mai 1986 Judecătoriei Sectorului 1 B au fost anulate certificatele de moștenitor nr. 1063 din 14 octombrie 1985 și nr. 427 din 30 decembrie 1961, în care s-a reținut că (autorul apelantului ) a renunțat la succesiunea lui, luându-se act de tranzacția părților. În temeiul acestei sentințe s-a eliberat un nou certificat de moștenitor cu nr. 948/1986, potrivit cu care și au calitatea de moștenitori ai defuncților și în calitate de fii. Acest certificat de moștenitor nu a fost anulat, astfel încât în mod corect s-a stabilit că are calitate de moștenitor acceptant.
Această calitate are efecte în privința moștenirii de terenuri în regimul juridic creat prin efectele legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr. 1/2009.
Astfel, potrivit:
- art. 13 alin. 1 "Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii";
- art. 13 alin. 2 "Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei".
Dispoziția imperativă de la art. 13 alin. 2 din Legea Fondului Funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorilor lor, ei fiind "considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei", impune concluzia că toți succesibilii autorului îndreptățit a solicita reconstituirea dreptului de proprietate sunt la rândul lor, repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.
În această privință este de observat că, repunând toate categoriile de moștenitori în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorilor lor, textul art. 13 alin. 2 din Legea Fondului Funciar a instituit un tratament egal pentru toți succesibilii, dând posibilitate atât celor a căror calitate de moștenitor poate fi stabilită pe baza certificatului de moștenitor, a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă că a acceptat moștenirea, cât și celor care nu pot dovedi calitatea de moștenitor,întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, să accepte moștenirea prin cererea adresată Comisiei de pe lângă Consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul.
De aceea, în aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, se impune a se stabili că de aceste dispoziții beneficiază toți succesorii autorului îndreptăți la reconstituire, ei fiind considerați repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile ce au aparținut autorului, așa cum a decis Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite prin decizia în interesul legii nr. 1 din 23 februarie 1998.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de apel că, nu pot fi avute în vedere cotele stabilite de părți în tranzacția consfințită prin sentința civilă nr. 1967 din 29 mai 1986 Judecătoriei Sectorului 1 B, întrucât, pe de o parte, la acea vreme terenurile nu se aflau în circuitul civil, părțile tranzacționând numai cu privire la bunurile care se găseau la acea vreme în circuitul civil, și, că pe de altă parte, potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 ieșirea din indiviziune se face potrivit dreptului comun, respectiv conform art. 669 și următoarele Cod civil.
Față de cele reținute, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 621 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât - reclamant, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./11.01.2010
-4.-;
Jud.C-
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
