Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1600/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1600/
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva decizie civile nr.66/3.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.42/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și intimații-pârâți - -. și G, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.224/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual, lipsind intimatul-pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-pârâți depune la dosar chitanța de plata onorariului de avocat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, având în vedere valoarea litigiului dedus judecății.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât precizează că un capăt de cerere din sesizarea instanței este constatarea nulității testamentului. Este adevărat că acest capăt de cerere nu a fost admis și nu face obiectul recursului de față, dar relevă modul cum s-a legat procesul. Fiind un litigiu nepatrominial, apreciază că hotărârea primei instanțe este susceptibilă a fi atacată cu apel și cu recurs. De altfel tribunalul a judecat calea de atac împotriva sentinței ca apel și, potrivit Codului d e procedură civile aceste hotărâri sunt supuse recursului.
În cazul în care instanța constată că sentințe primei instanțe era supusă doar recursului, solicită să se constate că tribunalul a judecat în compunere nelegală și să se trimită cauza spre competentă soluționare. Calea de atac promovată împotriva sentinței a fost judecată de tribunal după regulile apelului.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți - -. și G precizează că a susținut și la tribunal că se impune a fi soluționată calea de atac promovată împotriva sentinței ca recurs. Art.2821Cod procedură civilă reglementează normele privind calea de atac declarată împotriva unei hotărâri în litigiile patrimoniale, iar în cauza de față valoarea litigiului este sub 1 miliard de lei vechi. Celelalte argumente susținute de apărătorul recurentului nu fac decât să susțină excepția privind admisibilitatea căii de atac. Solicită admiterea excepției invocată de instanță din oficiu, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la susținerea că primul capăt de cerere are ca obiect anularea testamentului, apreciază că este tot un litigiu patrimonial întrucât se supune tot regulilor partajului.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr.122/2006, Judecătoria Curtea d Argeșa admis în parte acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanții - și G și cererile reconvenționale formulate de pârâții și și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, asupra averilor rămase de pe urma defuncților și -, conform variantei de lotizare propusă de expertul, astfel: Lotul nr.1 a fost atribuit reclamantei iar Lotul nr.2 a fost atribuit pârâtului, cu obligarea la plata sultei corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile art.742 Cod civil.
În baza art.276 Cod pr.civilă, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de către părți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin încheierea interlocutorie din data de 01.06.2005, a fost respinsă excepția dreptului de opțiune succesorală a moștenitorului testamentar, a fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere reducțiunea donațiilor din nota de zestre întocmită în favoarea autoarei reclamanților - - - la data de 04.04.1971 și a fost respinsă cererea reclamanților privind anularea testamentului autentificat sub nr.772/31.01.2001 pentru viciu de consimțământ.
A mai reținut că prin aceiași încheiere interlocutorie s-a constatat deschisă la data de 10.11.1991, în localitatea, succesiunea defunctului, calitatea de moștenitori a soției supraviețuitoare -, cu o cotă de din masa succesorală și a descendenților de gradul I G și - - decedată la data de 16.03.1997 cu o cotă de câte din masa succesorală, cota de din din averea succesorală a acestui autor fiind transmisă reclamantului G, în calitate de soț supraviețuitor, în proporție de din 3/8 și reclamantei -, în calitate de descendent de gradul I, în proporție de din 3/8, iar la data de 02.10.2001, în aceiași localitate s-a deschis și succesiunea autoarei -, moștenitorii acesteia fiind pârâtul în calitate de legatar universal, beneficiar al testamentului autentificat sub nr.772/31.01.2001 și reclamanta, în calitate de nepoată de fiică predecedată.
A constatat că prin aceiași încheiere s-a stabilit că, prin perfectarea testamentului mai sus menționat testatoarea - a adus atingere rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari, așa încât după reducerea, până la 1/3 din valoarea bunurilor succesorale rămase de pe urma acestei autoare, a liberalităților excesive instituite în favoarea pârâtului I, prin testamentul autentificat sub nr.772/2001, dispus calcularea cotelor de câte cuvenite moștenitorilor, din restul de 2/3 din valoarea bunurilor succesorale, respectiv din valoarea terenurilor, construcțiilor situate pe terenul din pct."Acasă", un cuptor de uscat prune surpat de pârâtul I, un boiler electric, în prezent ruginit și aruncat în grădină, o cadă veche înlocuită de reclamantul G, observând totodată, că în imobilul casă cu 3 camere și anexe gospodărești situat în pct."Acasă", reclamantul și pârâții au un drept de creanță constând din îmbunătățirile aduse succesiv acestei case, după cum urmează: reclamantul G: a introdus instalația de apă, a instalat pompă de 18 adâncime, un boiler electric, o cadă, un lavoar și un scaun WC în baie și a tras țeava de apă prin curte către bucătărie; pârâtul I: a betonat toată curtea casei, a turnat beton și în beci, a reconstruit podișca de la poartă, a tencuit beciul și porțiuni din casă; a schimbat porțile din lemn cu unele din metal cu acoperiș, a construit un din zid pentru porci, a montat o instalație de udat pentru vița de vie, a montat garduri din plasă la anexele gospodărești, a refăcut legăturile în doză la instalația electrică și a înlocuit conductorii electrici; pârâtul, beneficiarul antecontractului de vânzare cumpărare nr.5598/2004 pentru imobilele casă și teren de 800 mp situate în pct."Acasă" a dat jos tencuiala veche până la cărămidă și a retencuit interior și exterior casa, pe care a vopsit-o cu vopsea lavabilă, a renovat B în care a pus gresie și faianță, a schimbat instalația sanitară și a făcut o scurgere într-un bazin betonat.
A mai constatat, analizând varianta de lotizare propusă de către expertul consilier, după stabilirea valorii masei partajabile prin expertizele tehnice efectuate de experții și, că cea mai echitabilă pentru părți este această variantă, având în vedere că reclamanta nu poate primi în lotul său construcțiile ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare urmând deci să fie despăgubită, prin plata sultei, de către pârâtul, precum și necesitatea ca părțile să primească terenuri aproximativ egale ca valoare și suprafață, fiind totodată înlăturată varianta de lotizare propusă de expertul coordonator, cu motivarea că este părtinitoare.
Împotriva încheierii din data de 01.06.2005 și împotriva sentinței civile nr.122/2006 au declarat apel pârâții, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, astfel cum au fost completate (19) pârâții au arătat următoarele:
- în mod greșit prima instanță a respins ca prescrisă cererea prin care, pe cale reconvențională, s-a solicitat raportarea donației făcute la data de 04.04.1971 autoarei reclamanților, decedată la data de 16.03.1997.
În primul rând, practica judecătorească a stabilit că aceste acțiuni, formulate în cadrul acțiunii de partaj succesoral, sunt imprescriptibile, de vreme ce acțiunea de împărțeală este imprescriptibilă.
Acest caracter rezultă și din faptul că fiind o operațiune de întregire fictivă "pe hârtie" a masei partajabile, în scopul menținerii egalității dintre moștenitori, distinctă și prealabilă, de aceea de reducțiune a liberalităților excesive, raportul donațiilor nu se poate realiza decât odată cu partajul.
Or, dacă în conformitate cu dispozițiile art.728 cod civil, acțiunea de partaj este imprescriptibilă, acest caracter al partajului atrage și imprescriptibilitatea de raport a donațiilor.
În al doilea rând, chiar și în ipoteza în care s-ar putea reține prescriptibilitatea cererii de raport a donației, prima instanță trebuia să observe că prescripția s-a împlinit numai în ce privește cota de din bunurile donate, ce a aparținut defunctului, nu și în ceea ce privește cota de din bunuri ce a aparținut autoarei.
Aceasta în condițiile în care, termenul de prescripție a început să curgă la decesul acesteia, respectiv la data de 02.11.2001, iar acțiunea a fost introdusă la data de 01.11.2004, deci în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
- în mod greșit prima instanță a respins cererea prin care, pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat să se rețină că a suportat pasivul succesoral.
Aceasta, întrucât, legatul cu sarcină este o liberalitate numai în măsura în care valoarea activului rămas la decesul dispunătorului depășește valoarea sarcinii.
Pentru valoarea sarcinii nu există liberalitate, pentru că se prestează un echivalent, care, în speță, a reprezentat întreținerea acordată și suportarea cheltuielilor de înmormântare.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art.845 cod civil, pentru a stabili în ce măsură legatul a constituit o liberalitate excesivă, prima instanță trebuia să scadă din valoarea bunurilor rămase la decesul testatoarei, valoarea întreținerii pe care reclamantul a acordat-o și cheltuielile cu înmormântarea autoarei.
De altfel, pârâtul a suportat și cheltuielile cu înmormântarea defunctului, de la care nu a primit nici un legat așa încât, aceste cheltuieli constituie pasiv al moștenirii care trebuia suportat și de celelalte părți, proporțional cu cotele lor succesorale.
- în mod greșit prima instanță a respins obiecțiunile formulate de pârâți la expertiza tehnică efectuată în cauză.
Astfel, expertul cauzei nu s-a conformat încheierii interlocutorii din data de 01.06.2005 și nu a evaluat îmbunătățirile realizate de pârâtul la baie, inclusiv obiectele sanitare, instalația electrică și instalația de apă și nici îmbunătățirile realizate de pârâtul, respectiv tencuielile efectuate la casă, cele două porți metalice și lucrările de refacere și înlocuire a instalației electrice.
- construcțiile reținute la masa de partaj nu au fost corect evaluate, și deși pârâții au formulat obiecțiuni în mod nelegal au fost respinse de prima instanță.
Astfel, nu s-a avut în vedere stadiul fizic și uzura construcțiilor, precum și materialele din care acestea au fost realizate, locul situării lor, respectiv în mediul rural, precum și faptul că acestea sunt situate la o distanță de aproximativ 500 față de strada principală, căile de transport sunt rare, iar locul este supus inundațiilor.
S-au aplicat nejustificat la construcțiile în discuție, coeficienți de uzură diferite, un șopron amenajat a fost evaluat drept o cameră, menționându-se eronat că imobilul casă este compus din trei camere, nu s-a avut în vedere la evaluarea aceleiași construcții, că nu are apă curentă și obiecte sanitare.
În concluzie, construcțiile au fost supraevaluate.
- în mod nelegal, a fost valorificată o expertiză tehnică ce nu a fost însușită prin semnătură de expertul consilier încuviințat.
- în mod nelegal a fost valorificată expertiza tehnică efectuată de expertul consilier.
Dimpotrivă, varianta propusă de expertul cauzei, respectă criteriile ce se au în vedere la efectuarea partajului, printre care, modul de stăpânire a bunurilor, voința defuncților și sultele reduse, fără ca în lotul reclamantei să fie atribuite construcții.
Prin decizia civilă nr.66 din 3 martie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă - a dmis apelul declarat de pârâții și, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 01.06.2005 și sentinței civile nr.122 din 01.02.2006, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în dosarul nr.3066/2004, reclamanți fiind - () Și
A chimbat în parte sentința în sensul că a atribuit părților bunurile în varianta I-a a raportului de expertiză tehnică efectuat în apel d e expertul judiciar - filele 234-242 dosar apel, pe care l-a omologat.
A fost mențină în rest sentința.
Au fost obligați apelanții să plătească expertului judiciar suma de 200 lei, diferență onorariu expertiză și au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a admis excepția prescripției dreptului de a cere raportul donației efectuată de autorii și -, în favoarea autoarei reclamanților.
Fiind o acțiune personală, cu caracter patrimonial, acțiunea de raportare a donațiilor este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.3 alin1 din Decretul nr.167/1958, termen care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, când se naște dreptul la acțiune al moștenitorului îndreptățit la raport conform art.7 din același decret.
În speță, datele în care au fost deschise succesiunile autorilor sunt 10.11.1991 și respectiv 02.11.2001, iar acțiunea de raport - pe cale reconvențională - a fost înregistrată la instanță la data de 12.01.2005, cu depășirea termenului de prescripție.
Faptul că acțiunea de raport poate fi formulată și în cadrul partajului, nu numai separat, nu constituie un argument în sensul că pe timpul indiviziunii, prescripția dreptului de a cere raportul este suspendată, cauzele de suspendare, fiind altele, expres și limitativ prevăzute de art.13 și art.14 din Decretul 167/1958.
În mod corect prima instanță a respins cererea prin care pârâtul I, a solicitat partajarea pasivului succesoral rămas de pe urma celor doi defuncți.
Este adevărat că art.774, art.775, art.777, art.893, art.896, art.902 și art.1060 Cod civil, consacră principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral între moștenitorii universali și cu titlu universal, proporțional cu părțile ereditare.
de drept între moștenitori a pasivului succesiunii nu este însă un principiu imperativ.
Testamentul autentificat sub nr.772/2001 (13 dosar fond), prin care pârâtul Iaf ost instituit legatar universal, este cu sarcina suportării de acesta a cheltuielilor privind întreținerea dispunătoarei și a cheltuielilor de înmormântare a acesteia.
Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art.1061 pct.2 Cod civil, care exceptează de la principiul diviziunii de drept a pasivului între moștenitori, ipoteza în care unul dintre moștenitori este însărcinat singur, prin titlu, cu executarea obligației.
În acest caz, moștenitorul însărcinat cu plata datoriei poate fi urmărit singur de creditor, de regulă, fără drept de recurs împotriva celorlalți - art.1061 alin.3 teza I Cod civil.
În aceste condiții, deoarece obligația de a suporta cheltuielile de întreținere și de înmormântare, a fost stabilită prin titlu (testament), în sarcina pârâtului legatar, obligația revine numai acestuia, cu titlu personal, nu și reclamantei - () -, fiind fără relevanță dacă testamentul a fost redus la 1/3 din valoarea bunurilor succesorale, deoarece indiferent de diminuarea emolumentului succesiunii, sarcina nefiind a moștenirii, grevează ca obligație de executat prin voința testatoarei, doar pe legatarul ținut să o execute.
În ce privește partajarea pasivului succesoral rămas de pe urma autorului I, s-a constatat că această cerere a fost formulată după expirarea termenului de prescripție, prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958, termen ce asemenea, începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.
În verificarea criticilor privind identificarea corectă și evaluarea construcțiilor reținute la masa de partaj, inclusiv a îmbunătățirilor efectuate de pârâți, în apel s-au dispus și s-au efectuat expertize tehnice, inclusiv în condițiile art.212 cod pr.civilă, expertul judiciar - specialitatea construcții, clarificând contradicțiile existente între expertizele anterior efectuate - la fond și în apel - de experții și Lotica și totodată, stabilind valoarea actuală de circulație a construcțiilor reținute la masa de partaj și întinderea drepturilor de creanță ale pârâților.
De asemenea, în respectarea principiului prevăzut de art.741 cod civil și pentru a asigura deplina egalitate dintre părți, în condițiile stabilirii valorii de circulație a tuturor bunurilor indivize ce fac obiectul partajului, în apel s-a dispus și s-a efectuat o expertiză tehnică și de către expertul judiciar specialitatea topografie, având ca obiective identificarea și evaluarea terenurilor reținute la masa de partaj, cu precizarea că, din lucrările dosarului de fond, nu rezultă că pârâții au desemnat, în condițiile art.201 alin.5 cod pr.civilă, în calitate de expert consilier, pe expertul, nefiind deci necesar, în conformitate cu dispozițiile art.210 Cod pr.civilă, ca acest expert să-și exprime în scris punctul de vedere cu privire la expertizele tehnice efectuate.
Sunt fondate însă, criticile privind greșita omologare de către prima instanță a expertizei tehnice prin care, expertul consilier propus de reclamanți, a făcut propuneri privind modalitatea de ieșire din indiviziune.
Or, în acest fel, prima instanță a încălcat dispozițiile art.212 cod pr.civilă, fiind datoare să stabilească dacă variantele de lotizare propuse, întrunesc cerințele prevăzute de art.6739Cod pr.civilă, neputând fi înlăturate concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul desemnat de instanță, doar în temeiul unei deducții, cu privire la o pretinsă părtinire a acestuia.
Cât privește modalitatea de ieșire din indiviziune, se apreciază că varianta I propusă de acest expert este cea mai echitabilă pentru a fi aplicată, existând astfel posibilitatea valorificării imobilelor din punct de vedere economic, în cele mai bune condiții, ținând seama de natura lor, cotele de proprietate ale părților, faptul că pârâtul a făcut îmbunătățiri la imobilele - construcții reținute la masa partajabilă, precum și cererea expresă a acestuia de a-i fi atribuite în lot toate construcțiile, urmând ca inegalitatea de valoare să fie compensată prin sulte, în conformitate cu dispozițiile art.742 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă se susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În prima critică circumscrisă acestui motiv de recurs se susține că în mod greșit a fost respins ca nefondat motivul de apel prin care s-a invocat imprescriptibilitatea cererii de raport a donațiilor, fiind o operațiune distinctă și prealabilă de aceea de reducțiune a liberalităților excesive și nu se poate realiza decât odată cu partajul. Ori, potrivit art.728 Cod civil, acțiunea de partaj este imprescriptibilă, situație în care și cererea de raport a donațiilor este imprescriptibilă, cerere care nu poate fi făcută separat de partaj, așa cum greșit reține instanța, situație în care nu erau aplicabile prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În a doua critică circumscrisă primului motiv de recurs se susține că a fost aplicată greșit legea referitor la motivul de apel ce viza soluționarea cererii de reducțiune a testamentului.
Se menționează faptul că legatul cu sarcină este o liberalitate, numai în măsura în care valoarea activului rămas la decesul dispunătorului depășește valoarea sarcinii, valoare pentru care nu există liberalitate, deoarece, în speță, a existat sarcina întreținerii și suportarea cheltuielilor de înmormântare.
În a treia critică circumscrisă primului motiv de recurs se susține că instanța a încălcat prevederile art.295 Cod procedură civilă, potrivit cărora exista obligația pronunțării asupra tuturor motivelor de apel, instanța nepronunțându-se asupra motivului de apel prin care s-a criticat faptul că pârâții nu au fost obligați să suporte, proporțional cu cotele succesorale, cheltuielile de înmormântare ale defunctului, suportate doar de recurent.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, se susține că hotărârea conține motive străine de natura pricinii.
Astfel, instanța reține că pe timpul indiviziunii nu se suspendă cursul prescripției, în privința cererii de raport a donațiilor, față de prevederile art.13 și 14 din Decretul nr.167/1958, un considerent străin de natura pricinii, deoarece recurentul nu a invocat suspendarea prescripției, ci natura imprescriptibilă a acțiunii, având în vedere caracterul accesoriu față de acțiunea de partaj, care este imprescriptibilă.
De asemenea, este străin și considerentul referitor la incidența art.1061 pct.2 Cod civil, care reglementează un caz în care divizibilitatea operează între creditori și erezii debitorilor.
Prin întâmpinarea de la filele 13-15 dosar, intimații solicită respingerea recursului cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită: anularea și, în subsidiar, reducțiunea unui testament, precum și ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma autorilor: și, acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, și încadrându-se astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub un miliard lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii, precum și valoarea stabilită prin raportul de expertiză de la filele 170-172 fond, în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 800 lei, către intimații-pârâții: - -. și
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Pitești,- bis. județul A, împotriva decizie civile nr.66 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind GH, domiciliată în Rm.V,-, -.A,.24, județul V și, domiciliat în comuna, județul A și intimat-pârât, domiciliat în comuna, sat.Lacuri, județul
Obligă pe recurent la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată, către intimații-pârâți - -. și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - --
Grefier,
Red./24.11.2009
EM/6 ex.
Jud.apel.
Jud.fond.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
