Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1639/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1639/2008-
Ședința publică din 13.11.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 98/Ap din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 4112 din 10.11.2005, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr. 6091/2004, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 06.11.2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea cea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.11.2008, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4112/10.11.2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 6091/2005 a fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanții domiciliat în S M-, domiciliată în S M-, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în S M-, s-a stabilit întinderea dreptului de servitute al pârâtului conform expertizei efectuate de ing. și a planului de situație întocmit de același expert, care face parte integrantă din hotărâre. S-au respins restul pretențiilor formulate de reclamanți, aceștia fiind obligați să achite suma de 322 lei reprezentând diferența de onorariu conform decontului nr. 750 din 06.10.2005 pentru expert, sumă ce se va depune în contul Biroului Local de Expertize SMc ont CEC - 0137 RON -. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 556 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din expertiza efectuată în cauză rezultă că imobilul în litigiu, este situat în S M-, compus din teren în suprafață de 1331 mp cu casă și două apartamente, curte și grădină, fiind înscris în cartea funciară sub nr. top 3322/7. Apartamentele sunt înscrise în CF ind. 14766 S M nr. top. 355/1/1 - apartamentul nr. 1, proprietar fiind și apartamentul nr. 2, în CF ind. 14767 nr. top. 355/1/2. În CF ind. 14766 S M, la foaia de sarcini, este înscris un drept de servitute de trecere cu vehicule și piciorul, în favoarea apartamentului nr. 2. În planul de situație sunt redate apartamentele, garajul, curtea, drumul pe care se va înscrie servitutea. Din expertiză rezultă că asupra suprafețelor de 82 mp drum și 76 mp curte betonată se va înscrie servitute de trecere cu piciorul și mașina în favoarea apartamentului nr. 2.
Instanța reține că al doilea capăt de cerere nu este dovedit, deși instanța a dat posibilitatea administrării acestora.
În consecință, în baza art. 576 Cod civil, acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 98/Ap din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr- s-a admis apelul declarat de apelanții și domiciliat în S M-, în contradictoriu cu intimații domiciliat în S M,-, și domiciliați în S M,-, împotriva Sentinței civile nr. 4112/10.11.2005, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 6091/2004 și, în consecință:
S-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că stabilește întinderea dreptului de servitute existent în favoarea apartamentului nr. 2, înscris în CF ind. 14767 S M ca fiind vechea cale de acces, situată la limita clădirilor, în lățime de trei metri, conform raportului de expertiză întocmit de expert Mențiu și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat apelantul-intimat-pârât să ridice poarta edificată de acesta, cu refacerea gardului și desființarea căii de acces amenajate, până la platforma betonată din fața apartamentului nr. 2.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a respins apelul declarat de apelantul-pârât.
A fost obligat apelantul-pârât să plătească apelanților-intimați și suma de 2898,35 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Pe parcursul soluționării cauzei în apel, la 25.07.2006, apelantul pârât a înstrăinat cota sa de proprietate de 29/375 parte înscrisă în CF 14765 S M în favoarea numiților și, motiv pentru care aceștia, în calitate de succesori în drepturi cu titlu particular, au fost citați în cauză în calitate de intimați.
În apel a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară și cercetare la fața locului.
Cu privire la apelul declarat de apelanții-reclamanți și, Tribunalul reține următoarele:
Imobilul în litigiu este situat în S M,-, fiind compus din casă de locuit cu două apartamente și teren aferent în suprafață totală de 1331 mp, teren înscris în CF nr. 14765 S M nr. top. 3222/7. Conform înscrierilor din coala de carte funciară sub, și sunt proprietari ai cotei de 1100/1331 mp teren. și sunt proprietari ai cotei de 104 mp teren (29 stânjeni, fiind înscris în unități vechi), sub -13, fiind transcris de la, ca urmare a cumpărării de la apelantul-pârât. Asupra diferenței de 127 mp dreptul de proprietate este înscris în favoarea STATULUI ROMÂN, sub B5, terenul fiind aferent apartamentului nr. 1.
Așa după cum s-a reținut, casa aflată pe terenul descris mai sus, este împărțită în două apartamente: apartamentul nr. 1, situat pe terenul în suprafață de 127 mp ce constituie proprietatea STATULUI ROMÂN, este înscris în CF individual nr. 14766 și este proprietatea apelantei-reclamante. Acest apartament are frontul la stradă. Apartamentul nr. 2, înscris în CF nr. 14767 fost, inițial, în proprietatea apelantului-pârât, fiind transmis prin vânzare, pe parcursul derulării cauzei în apel, intimaților. Acest apartament se află în partea din spate a casei, în prelungirea apartamentului nr. 1, fără ieșire directă la calea publică, având ca teren aferent aflat în proprietatea deținătorilor construcției, doar suprafața construită, respectiv 104 mp.
Pentru a avea acces la apartamentul nr. 2, proprietarii acestuia sunt nevoiți să treacă peste terenul proprietatea reclamanților, locul fiind înfundat.
Potrivit înscrierilor de sub C1, asupra imobilului teren de sub nr. top. 3222/7 a fost înscris un drept de servitute de trecere cu piciorul și autovehiculul, în favoarea apartamentului nr. 2, încă în anul 1960. La coala de carte funciară a fost anexat planul de situație a imobilului, existent în anul 1960, dar acest drept de servitute nu este evidențiat în schiță, ci doar descris sumar, în sensul că "se asigură drept de intrare prin portița curții, pentru pietoni, iar pentru vehicule prin poarta M de la stradă".
Din procesul verbal de cercetare la fața locului, rezultă că portița și poarta M la care s-a făcut referire mai sus, au fost amenajate încă de la construirea casei, acestea fiind folosite de proprietarii ambelor apartamente, existând și o alee betonată de-a lungul apartamentelor, pentru a favoriza accesul la acestea. Această cale de acces este evidențiată de raportul de expertiză și schița întocmite de expert Mențiu.
Din același proces verbal de cercetare la fața locului, Tribunalul reține că pe cealaltă parte a curții, apelantul-pârât a amenajat o altă cale de acces cu mașina la apartamentul nr. 2, fără acordul apelanților-reclamanți. Această cale de acces, un veritabil drum, ocupă o suprafață M de teren, împărțind proprietatea apelanților reclamanți în două părți, astfel încât pentru a avea acces la grădina din spate sunt nevoiți să treacă peste drumul amenajat. Această cale de acces este evidențiată în expertiza și schița efectuate la judecata în primă instanță de către expert.
Raportat la starea de fapt reținută, dispozițiile legale aplicabile sunt art. 616-618 Cod civil.
Art. 616 "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Art. 617 "Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum".
Art. 618 "Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă".
Aplicând aceste dispoziții legale la starea de fapt reținută, Tribunalul a apreciat ca fiind justificată existența unui drept de servitute de trecere în favoarea apartamentului nr. 2, acesta neavând acces la calea publică. Apelanții-reclamanți nici nu contestă necesitatea menținerii dreptului în cauză dar, față de împrejurarea că, în prezent, există amenajate două astfel de căi de acces, solicită a se stabili care din acestea este legală, corectă.
Având în vedere dispozițiile art. 617-618 Cod civil. potrivit cărora în stabilirea dreptului de servitute de trecere trebuie să se aleagă calea cea mai scurtă și mai puțin păgubitoare pentru proprietarul fondului aservit, Tribunalul a apreciat că acestor exigențe răspunde doar varianta propusă de expert Mențiu și care a existat încă din anul 1960.
Spre deosebite de aceasta, propunerea făcută de expert este excesiv de oneroasă pentru apelanții-reclamanți, fiind amenajată fără acordul acestora și în condițiile în care deja exista o cale de acces. Această cale, împreună cu platforma betonată amenajată de către apelantul-pârât ar ocupa o suprafață de 158 mp din fondul aservit, în timp ce, în varianta veche, propusă de expert Mențiu, calea de acces împreună cu aceeași platformă betonată ocupă doar 120 mp.
În consecință, Tribunalul a apreciat ca variantă optimă pentru stabilirea dreptului de servitute, cea propusă de expert Mențiu, raportul de expertiză întocmit de acesta urmând a face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin cererea de chemare în judecată, apelanții-reclamanți au formulat și alte pretenții și care au fost probate doar în parte. Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că apelantul-pârât a amenajat o altă cale de acces decât cea deja existentă și apreciată de instanță ca fiind corectă, constând în montarea unei porți prin demolarea unei porțiuni din gardul la stradă și amenajarea unui drum betonat de la această poartă la intrarea în garaj. Prin aceste lucrări ce se constituie într-o faptă ilicită, apelanților-reclamanți li s-a cauzat un prejudiciu - distrugerea gardului și ocuparea unei suprafețe de 86 mp din curte. Ca atare, fiind îndeplinite cerințele art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, Tribunalul îl va obliga pe apelantul-pârât să repare prejudiciul astfel cauzat prin ridicarea porții cu reamenajarea gardului și desființarea drumului amenajat.
Celelalte pretenții ale apelanților-reclamanți nu au fost probate.
Din considerentele de fapt și de drept reținute, în baza art. 296.proc.civ. Tribunalul va admite apelul declarat de apelanții-reclamanți și va schimba în parte sentința apelată, conform dispozitivului.
Admițându-se acest apel, din aceleași considerente de fapt și de drept a fost respins apelul declarat de apelantul-pârât.
Instanța a înlăturat și critica acestuia privind necesitatea introducerii în cauză a soției sale, ca având și ea calitatea procesuală pasivă, întrucât în cartea funciară aceasta nu este înscrisă ca fiind titulară a vreunui drept asupra imobilelor în litigiu.
Reținând culpa procesuală a apelantului-pârât, acesta a fost obligat să plătească apelanților-reclamanți suma de 2898,35 lei cheltuieli de judecată, din care 2000 lei onorariu de avocat în apel, 650 lei contravaloare expertiză în apel, 200 lei onorariu provizoriu expert la fond și 48,35 lei taxe de timbru și timbru judiciare aferente pretențiilor admise. Onorariul de avocat la instanța de fond nu a fost probat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul de a se respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
- instanța de apel a încălcat dreptul de servitute consfințit în favoarea recurentului încă din anul 1960;
- instanța de apel nu avut în vedere faptul că drumul de acces și poarta M există pe amplasamentul actual încă din 1960, astfel cum acest drept a fost înscris în cartea funciară;
- expertul a respectat starea de fapt și de drept actuală, însă expertul Mențiu nu avut în vedere că întinderea dreptului de servitute era deja lămurită, fiind înscrisă în CF încă din 1960;
Intimații și, prin concluziile formulate de avocatul acestora, au invocat excepția privind lipsa de interes recurentului în declararea recursului având în vedere că acesta înstrăinat imobilul în cursul procesului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 06.11.2008, recurentul prin avocat a invocat excepția privind prematuritatea acțiunii, având în vedere starea de coproprietate în care se află terenul litigios.
Intimații și, prin concluziile scrise depuse la dosar, au solicitat admitere recursului arătând că nu se poate stabili un drept de servitute până când sistarea de indiviziune nu se va desăvârși, intimații susținând excepția invocată de recurent.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs, precum și excepțiile invocate de părțile litigante, instanța reține următoarele:
În primul rând, referitor la cele două excepții invocate, este de reținut caracterul nefondat al acestora, astfel intimații invocă excepția privind lipsa de interes recurentului în declararea recursului, fără a avea în vedere că acesta, chiar dacă a înstrăinat dreptul său înscris sub 10 din CF nr. 14765 colectivă S M, răspunde în calitatea sa de vânzător, față de cumpărător, pentru liniștita posesiune lucrului, elocvente fiind în acest sens prevederile art. 1336 din Codul civil.
Prin urmare, este evident că recurentul are interes a ataca cu recurs decizia tribunalului prin care a fost schimbată sentința judecătoriei în sensul admiterii cererii introduse împotriva sa având ca obiect stabilirea întinderii dreptului de servitute existent în favoarea apartamentului nr. 2.
Cât privește excepția privind prematuritatea acțiunii, este de observat că obiectul acțiunii deduse judecății nu constă în constituirea unui nou drept de servitute, ci în stabilirea întinderii unui drept de servitute existent, înscris în cartea funciară încă din anul 1960, astfel cum rezultă din înscrierea efectuată sub C 1 din coala individuală a CF nr. 14766 S M ( fila 4 din dosarul judecătoriei); câtă vreme dreptul de servitute nu a fost până în prezent stins prin vreunul din modurile prevăzute de Codul civil, el continuă să ființeze chiar dacă parcela cu nr. top. 3322/7 face obiectul unei stări de coproprietate.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul Mențiu, zona afectată servituții de trecere se întinde pe o suprafață de 120 mp, conform planului de situație depus la dosar la fila 87, zona de servitute asigurând accesul pârâților la apartamentul nr. 2 pe jos și cu mijloace auto. Expertul menționat că aceasta asigură cele mai mici daune fondului reclamanților, se află la limita clădirilor și are lățimea de trei metri.
Prin completarea raportului de expertiză, a fost lămurită problema privind servitutea de trecere cu piciorul pe poarta mică și trecere pe poarta M notată în cartea funciară pentru apartamentul nr. 2 cu ocazia dezmembrării casei în două apartamente în anul 1960, tot atunci fiind întocmită schița depusă la dosarul de fond la filele 63 - 64. Pe schița aflată în discuție, dreptul de trecere cu piciorul și respectiv căruță sau auto pe poarta M este trecut ca observație fără a fi marcată pe schiță partea de teren afectată de servitute, expertul făcând precizarea că varianta pe care el a propus-o asigură o zonă de servitute de trecere atât cu piciorul cât și cu mijloace auto cu o delimitare strictă.
În condițiile în care prin servitutea instituită în anul 1960 nu fost marcată porțiunea de teren afectată de servitute, delimitarea acesteia în cadrul prezentului proces este întrutotul justificată, context în care se impune a se sublinia faptul că este necesar a se ține seama și de interesul celui care suportă consecințele servituții de trecere, fără a fi avut în vedere exclusiv interesul celui ce beneficiază de dreptul de trecere.
Pe de altă parte, este de menționat că prin dispozițiile art. 634 din Codul civil, proprietarului fondului aservit i se recunoaște posibilitatea de a oferi proprietarului fondului dominant un alt loc cu aceeași întrebuințare în ipoteza în care servitutea a devenit prea împovărătoare.
Intimatul reclamant nu-i contestă recurentului pârât dreptul de servitute de trecere, prin însăși cererea introductivă de instanță precizând că acesta din urmă este beneficiarul unui atare drept, cererea adresată instanței vizând stabilirea întinderii dreptului de servitute al pârâtului.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul, servitutea de trecere cu piciorul și cu mașina în favoarea proprietarului apartamentului II se întinde pe suprafața de 82 mp - drum și de 76 mp curte betonată.
Prin modul în care fost delimitată servitutea de trecere în lucrarea de specialitate sus-menționată, este evident că nu au fost avute în vedere prevederile art. 616 - 618 din Codul civil, varianta propusă de expert neidentificând calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și respectiv locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit. Aceste cerințe sunt întrutotul respectate prin varianta propusă de expertul Mențiu, zona afectată servituții de trecere nu numai că este mai redusă - având suprafața de 120 mp -, dar se află la limita clădirilor, are lățimea de trei metri și produce cele mai mici daune fondului aservit.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia atacată fiind păstrată în totul.
Fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat în baza dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând valoarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate excepțiile privind lipsa interesului în declararea recursului și privind prematuritatea acțiunii.
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 98/Ap din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate și suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 03.12.2008
- judecător fond -
- judecători apel - Melita,
- dact. gref. - 03.12.2008 - ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
