Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 165
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Mudava
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 3 februarie 2009 privind judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 421 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 10 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 20.06.2003 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în C, str. -, în suprafață de 380 mp. individualizat prin însumarea celor 2 numere menționate la domiciliul acestora și cel al pârâților.
Au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 982/440 din 27.07.1957, a cumpărat împreună cu soția sa, o suprafață de 120 mp. în indiviziune cu restul terenului ce a rămas vânzătorilor și, întregul teren fiind de 380 mp.
Că, după decesul lui, reclamantul a rămas coproprietar asupra imobilului cumpărat împreună cu fiica acestuia.
Ulterior, Caî nstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8817/23.03.1994 suprafața de 242 mp, care făcea parte din terenul de 380 mp.
În acest contract nu s-a mai menționat însă că terenul vândut este în indiviziune, deși s-a stipulat în cuprinsul actului că diferența până la 380 mp. s-a înstrăinat anterior, situație care nu a fost verificată de către cumpărătoarea.
La rândul său, împreună cu au vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17492/06.07.1995 ceea ce cumpăraseră anterior, numiților și ia, care la rândul lor au vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1028/20.05.2001 același imobil cu aceeași individualizare, pârâților și.
De la acest moment, reclamanții au arătat că au început neînțelegerile în legătură cu folosirea căii de acces spre strada -, întrucât pârâții au edificat construcții care le-au limitat accesul și au închis porțile către proprietatea acestora.
Prin sentința civilă nr. 10917/27.10.2003, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a respins acțiunea și s-a disjuns cererea privind constatarea nulității parțiale absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel și, iar prin decizia civilă nr.851/15.04.2004, Curtea de Apel Craiova a respins apelul.
Împotriva acestei decizii și au declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea 861D/08.12.2004 a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1383/26.05.2005, pronunțată în dosarul nr.1500/CIV/2005 a admis recursul, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza la Tribunalul Dolj, pentru soluționarea fondului.
La data de 29.07.2005 și au formulat contestație în anulare, iar prin decizia civilă nr.929/01.03.2006 Curtea de Apel Craiova, a respins ca nefondată contestația în anulare.
Prin decizia civilă nr. 1020/05.12.2005 Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.10096 din 02.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, constatându-se că părțile sunt în indiviziune pentru suprafața de 120 mp. și 242 mp. dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 982/440 din 27.07.1957 și respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1028/30.05.2001.
S-a dispus ieșirea din indiviziune și atribuite loturile după cum urmează:
Lotul 1 a fost atribuit reclamanților și se compune din suprafața totală de 121 mp. cu următoarele vecinătăți: N -, E-str. -, S - -
Lotul 2 fost atribuit pârâților și se compune din suprafața totală de 241 mp. cu următoarele vecinătăți: N -, E-str. -, S - -
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile sunt în indiviziune pentru suprafața de 120 mp. și 242 mp. dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 982/440 din 27.07.1957și contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1028/30.05.2001.
Prin încheierea din 10 octombrie 2007 Judecătoria Craiovaa admis cererea formulată de petenții și și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 10096 din 2.07.2007, pronunțată în dosarul nr-, astfel:
Lotul nr. 1 fost atribuit reclamanților care dețin suprafața totală de 121. în poligonul 31-29-23-22-26-1-2-31, cu următoarele elemente geometrice și vecinătăți: N - 12.11 (32-22); E - 10.04 ( 22-26-1-2 ); S - 12.55 (2-31) - G; V - 10.15 (23-29-31 ).
Lotul nr. 2 fost atribuit pârâților ce dețin suprafața de 241. în poligonul 1-26-22-20-21-32-19-18-17-16-15-14-5-2-1 cu următoarele elemente geometrice și vecinătăți: N - 24.48 ( 22-20-21-32-19-18); E - 9.92 ( 18-17-16-15-14) str. -, S - 23.29 ( 14-5-2) - G; V - și.
Împotriva sentinței civile nr.10096/02.07.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova și a încheierii din 10.10.2007, au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că în mod greșit prima instanță a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul situat în C,- și 13, întrucât prin actul autentic din 24.07.1957 au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 120 mp. în indiviziune cu restul terenului, teren ce are acces la calea publică.
Că, în urma ieșirii din indiviziune cu privire la acest teren, lotul atribuit apelanților nu are ieșire la calea publică, deși prin act autentic au cumpărat un teren ce se învecinează la răsărit cu str. - (actual str. -) și că în urma măsurătorilor efectuate în cauză, suprafața este în fapt mai mică decât cea care figurează în acte, astfel că instanța a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la o suprafață care nu se regăsește fizic.
Apelanții au precizat că sunt prejudiciați prin atribuirea lotului individualizat prin hotărârea primei instanțe, întrucât, chiar prin păstrarea culoarului de trecere evidențiat în raportul inițial de expertiză nu li se asigură un acces normal la calea publică, în condițiile în care linia ce determină calea de acces este frântă și în unele locuri lățimea căii de acces este mult prea mică, de 0,48.
Au invocat existența unei contradicții între sentință și încheierea din 10.10.2007 și chiar în cuprinsul dispozitivului încheierii, deoarece, deși li se păstrează suprafața de 121 mp. prin încheiere nu li se mai asigură accesul la calea publică, dar se păstrează aceleași puncte topografice.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, precizând că la formarea loturilor expertul a avut în vedere posesia exercitată de părți, terenul atribuit în lotul apelanților, fiind astfel îngrădit și ocupat de aceștia.
Au susținut că solicitarea apelanților de a li se constitui un lot care să le asigure ieșirea la calea publică este neîntemeiată, instanța nefiind învestită cu o acțiune în stabilirea unei servituți de trecere.
La termenul de judecată din 07.03.2008, apelanții au renunțat la administrarea probei cu interogatoriul intimaților, solicitând proba cu expertiză topo, având ca obiective: să se identifice terenurile și dimensiunile din cele două acte de proprietate ale părților, să se precizeze dacă e posibilă includerea în lotul reclamanților a unei suprafețe de teren cu destinația de cale de acces către str. - și să se stabilească dacă prin unul din actele de dobândire de către reclamanți aceștia au avut o cale de acces spre str. - sau altă stradă.
Expertiza a fost efectuată în cauză de către expert, iar la termenul de judecată din 04.09.2008 au fost respinse obiecțiunile formulate de apelanți prin apărător, cu motivarea că expertul a răspuns la fiecare obiectiv stabilit de instanță.
La același termen de judecată a fost respinsă cererea privind efectuarea unei cercetări la fața locului și a unei noi expertize, prin care să fie stabilit un lot pentru apelanți care să le asigure accesul la calea publică, cu posibilitatea compensării prin sultă, probele nefiind utile cauzei față de probele administrate la fond și în apel.
Prin decizia civilă nr.421 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanții reclamanți și, în contradictoriu cu intimații petenți și.
Au fost obligați apelanții, către intimați la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut că apelanții au criticat modalitatea de partajare a terenului în litigiu, susținând că prin atribuirea lotului individualizat prin hotărârea primei instanțe nu li se poate asigura accesul la calea publică.
S-a mai reținut că prin expertiza efectuată în fața instanței de recurs, expertul a constatat că se poate stabili cale de acces, servitute de trecere în favoarea lotului proprietatea apelanților în partea de nord a terenului intimaților, cu o lățime de 0,84. în perimetrul 1-2-10-14-15-9-1, conform schiței anexe.
Prin urmare, aceste critici sunt neîntemeiate, existând posibilitatea stabilirii unei căi de acces spre calea publică, în condițiile ieșirii din indiviziune a părților, cerere care însă nu face obiectul cauzei.
S-a reținut de asemenea că prima instanță a atribuit fiecărei părți loturile identificate prin încheierea din 10.10.2007 conform schiței anexă la raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond, fără a stabili servitutea de trecere în favoarea terenului ce constituie lotul apelanților, întrucât potrivit dispozițiilor art.129 alin.6 Cod pr. civilă, instanța hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății, or, în cauză nu a fost formulată vreo cerere în stabilirea servituții de trecere.
Totodată s-a reținut că potrivit raportului de expertiză depus în apel nu este posibilă includerea în lotul apelanților a unei suprafețe cu destinație de cale de acces spre str. -, în condițiile respectării suprafețelor prevăzute în titlurile părților, datorită poziționării construcțiilor pe teren, construcția apelanților ocupând toată lungimea lotului atribuit lor.
De asemenea, s-a constatat că în contractul de vânzare-cumpărare din 14.07.1957, nu se prevede în mod expres asigurarea unei căi de acces spre str. -.
Instanța de apel a mai reținut că aspectul invocat de apelanți, în sensul că terenul cuprins în acte de 380 mp. în total nu se regăsește în fapt, se datorează măsurătorilor efectuate cu instrumente diferite și nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul ieșirii din indiviziune.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă.
Au susținut că instanța de apel nu a cercetat motivul de apel referitor la contradicția dintre sentința civilă nr.10096/2.07.2007 și încheierea din 10 octombrie 2007 pronunțate de Judecătoria Craiova.
Au arătat că în tot cuprinsul deciziei civile nr.421/2008, Tribunalul Dolj nu face nici o trimitere la acest motiv de apel, deși era important în economia speței, în condițiile în care inițial prin dispozitivul sentinței instanța atribuise recurenților un lot cu ieșire la calea publică, iar ulterior, prin încheierea din 10 octombrie 2007 aceeași instanță a schimbat modalitatea de lotizare, în sensul că le-a atribuit un lot care nu are ieșire la calea publică.
Mai mult, au susținut că încheierea din 10 octombrie 2007 fost dată fără citarea părților și în afara dispozițiilor art. 281 Cod pr. civilă, deoarece situația nu se circumscrie unei erori materiale în sensul acestui text de lege.
S-a concluzionat în sensul că încheierea de îndreptare eroare materială este lovită de nulitate, în condițiile în care nu au fost citați, lipsind contradictorialitatea.
Au mai susținut că, deși prin decizia civilă nr.1383/2005 a Curții de Apel Craiova, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că între părți există stare de indiviziune și că trebuie să se realizeze ieșirea din indiviziune a părților ținând cont de criteriile legale prevăzute în această materie, instanțele nu au cercetat fondul pricinii prin prisma criteriilor prevăzute de art. 6739Cod pr. civilă.
Au învederat că ambele instanțe nu motivează în fapt și în drept alegerea pe care au făcut-o, în ceea ce privește lotizarea fizică.
Că, prin modalitatea de ieșire din indiviziune aleasă de instanțele anterioare, recurenții nu mai au acces de la casa proprietatea acestora spre calea publică, cu toate că și-au rezervat acest drept de acces încă de la încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 1957.
Au susținut că prin hotărârile pronunțate problema dedusă judecății nu a fost tranșată definitiv, câtă vreme se sugerează că pentru rezolvarea accesului la drumul public să fie promovată în viitor o acțiune având ca obiect servitutea de trecere.
Au arătat că instanța de apel a refuzat nejustificat să ceară experților să facă variante de lotizare în care să se asigure ieșirea la calea publică pentru ambele loturi și în măsura în care suprafețele din titlurile părților nu pot fi respectate strict în câtimea lor, să fie compensate prin sultă eventualele diferențe.
În același timp au susținut că instanța de apel nu a răspuns în nici un fel criticii formulată de reclamanți, în sensul că există diferențe între măsurători și că nu poate să le fie imputat acestora faptul că formarea loturilor fizice este îngreunată de modul în care intimații au înțeles să-și extindă edificarea construcțiilor, în timp ce recurenților le este afectată fundamental funcționalitatea normală a casei de locuit.
Intimații pârâți și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Au susținut că instanța de apel a analizat toate criticile aduse hotărârii pronunțată de instanța de fond și a dat posibilitatea recurenților reclamanți să completeze probele în sensul solicitat de aceștia, încuviințând o nouă expertiză topografică, expertiză ce a fost efectuată de expertul.
Au învederat că expertiza efectuată în această fază procesuală a confirmat expertiza efectuată la instanța de fond, dovedind că atât sub aspectul măsurătorilor, cât și sub aspectul ieșirii din indiviziune, lucrarea întocmită la fond s-a dovedit a fi o probă științifică, încât criticile aduse prin apelul declarat au fost neîntemeiate.
Totodată, au susținut că în mod corect instanța de apel a reținut că nu se impune o nouă expertiză sau o cercetare locală pentru a se stabili drum spre calea publică pentru recurenți, atâta timp cât prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat și servitutea de trecere, instanțele fiind investite doar cu ieșirea din indiviziune.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, raportat la art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind afectată de nelegalitate.
Astfel, prin motivele de apel depuse la filele 11 - 12 în dosarul tribunalului, reclamanții au formulat critici clare cu privire la modalitatea în care instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune, insistând asupra faptului că prin varianta omologată nu li se asigură dreptul de acces la calea publică, drept pe care aceștia l-au dobândit prin actul de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică la data de 24 iulie 1957.
O altă critică expres formulată prin cererea de apel a vizat contradicția dintre dispozitivul sentinței civile nr. 10096/2.07.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova și dispozitivul încheierii de îndreptare eroare materială din 10 octombrie 2007 pronunțată de aceeași instanță, reclamanții învederând că, deși li se păstrează suprafața de 121., prin încheierea de îndreptare eroare materială nu li se mai asigură drumul la calea publică.
Cu ocazia concluziilor scrise depuse la data de 11 septembrie 2008 ( fila 60 dosar tribunal ), reclamanții au reluat criticile formulate inițial, motivându-și susținerile atât în fapt, cât și în drept, invocând încălcarea dispozițiilor art. 6739Cod pr. civilă.
În același timp, reclamanții au făcut trimitere la dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă, învederând că prin decizia civilă nr.1383 din 26 mai 2005 Curții de Apel Craiova, s-a dezlegat o problemă de drept obligatorie pentru instanțele inferioare, acestea fiind ținute să realizeze ieșirea din indiviziune a părților în raport de criteriile legale prevăzute în această materie.
Așadar, investirea Tribunalului Dolj, ca instanță de apel, s-a făcut prin motivele de apel inițiale și concluziile scrise depuse la fila 60 din dosarul acestei instanțe, în ceea ce privește critica bazată pe nerespectarea dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă.
Față de această investire, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă raportat la art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă, tribunalul avea obligația să răspundă argumentat fiecărui motiv de apel în parte.
Această obligație a instanței de judecată derivă atât din normele legale prevăzute în dreptul intern, dar și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Burzo contra Românei din 4 martie 2008 ), având drept scop cercetarea pe deplin a fondului pretențiilor deduse judecății și implicit, asigurarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO și art. 21 alin 3 din Constituția României.
În speță, instanța de apel nu a examinat critica referitoare la contradicția dintre sentința civilă nr.10096/2 iulie 2007 și încheierea de îndreptare eroare materială din 10 octombrie 2007, pronunțate de Judecătoria Craiova și nici critica referitoare la necesitatea asigurării drumului de acces reclamanților, către calea publică.
Tribunalul nu a examinat nici susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art.315 Cod pr. civilă, implicit a prevederilor art. 6739Cod pr. civilă.
Susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă, deși a fost formulată prin concluziile scrise, trebuia cercetată în mod obligatoriu de instanța de apel deoarece, ca și instanța de fond, aceasta trebuia să se conformeze îndrumărilor date prin decizia de casare nr.1383 din 26 mai 2005 a Curții de Apel Craiova.
Prin urmare, indiferent de faptul că o astfel de susținere a constituit sau nu critică în apel, Tribunalul Dolj trebuia să verifice dacă Judecătoria Craiovaa respectat dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă, știut fiind că dezlegările instanței de casare sunt obligatorii pentru instanțele inferioare.
O interpretare contrară ar duce implicit la concluzia că îndrumările date de instanța de casare pot fi ignorate oricând de judecătorii fondului, ceea ce vine în contradicție flagrantă cu normele imperative înscrise în textul citat.
În condițiile în care tribunalul a omis să analizeze aceste critici, Curtea apreciază că nu s-a făcut o cercetare deplină a fondului cauzei, aspect care împiedică instanța de recurs să exercite controlul judiciar.
Nu se poate concluziona asupra legalității soluției Tribunalului Dolj, câtă vreme în considerentele hotărârii această instanță a preluat motivarea lapidară a instanței de fond pe care a completat-o sumar, fără o argumentare concretă, raportat la probatoriile dosarului și criteriile prevăzute de art. 6739Cod pr. civilă.
Mai mult, instanța de apel ca și cea de fond a încălcat dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă, deoarece a ignorat problemele de drept dezlegate de instanța de casare și îndrumările date de această instanță.
Or, din considerentele deciziei civile nr.1383/26 mai 2005 Curții de Apel Craiova, rezultă că s-au dat îndrumări instanței inferioare să depună diligențe pentru a se realiza ieșirea din indiviziune a părților implicate în proces, ținând seama de criteriile legale prevăzute în această materie.
Deși instanța de casare nu face referire expresă la dispozițiile art. 6739Cod pr. civilă, din modalitatea de exprimare folosită rezultă de necontestat că îndrumările date s-au referit la criteriile înscrise în textul de lege citat.
Chiar dacă motivarea instanței de recurs cu privire la asigurarea dreptului de acces este oarecum evazivă, din alineatul 2 de la fila 6 deciziei civile nr.1383/26 mai 2005 Curții de Apel Craiova, rezultă indubitabil că instanța a conchis în sensul că ieșirea din indiviziune trebuie să se facă într-o modalitate prin care părțile implicate în proces să aibă acces la calea publică.
În atare situație, concluzia tribunalului prin care se susține că în speță nu s-a formulat cerere separată din partea reclamanților pentru asigurarea dreptului de acces la calea publică, încalcă dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă, deoarece vine în contradicție cu problemele de drept dezlegate de instanța de casare.
De altfel, din modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată formulată la data de 20 iunie 2003, rezultă cu certitudine că reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 380. într-o variantă prin care să li se respecte dreptul de ieșire la str. -, implicit reclamanții au solicitat ca, odată cu formarea loturilor instanța să stabilească și calea de acces spre drumul public.
Așadar, câtă vreme există cerere sub acest aspect din partea reclamanților, ambiguu formulată în cuprinsul acțiunii de ieșire din indiviziune, dar și o hotărâre judecătorească irevocabilă ce tranșează această problemă, instanța de apel în mod nelegal a refuzat să examineze susținerile invocate de apelanții reclamanți, referitoare la asigurarea dreptului de trecere spre drumul public.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că recursul declarat de reclamanți este fondat, astfel că în baza art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Pe cale de consecință, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Dolj.
În rejudecare, instanța va suplimenta probatoriile cu o expertiză tehnică în specialitatea topografie, geodezie și cadastru ce va fi efectuată de 3 experți, aceștia urmând să întocmească mai multe variante de lotizare, în care să se prevadă și calea acces la drumul public, pentru recurenții reclamanți, inclusiv o variantă în care drumul de acces să rămână în indiviziune pentru părțile implicate în proces.
Modalitatea de stabilire a drumului de acces nu trebuie să fie împovărător pentru proprietatea pârâților, experții urmând să țină seama de modul de folosință a terenurilor, de amplasamentul construcțiilor, întinderea drepturilor indivize, dar și de necesitatea stringentă pentru reclamanți de a avea ieșire la calea publică, deoarece numai în acest mod se asigură funcționalitatea normală a locuinței acestora.
Totodată, la formarea loturilor trebuie să se țină seama în mod obligatoriu de criteriile prevăzute de art. 6739și următoarele Cod pr. civilă, iar pentru eventuale diferențe rezultate între loturile fizice și cele valorice să se calculeze sultele corespunzătoare, avându-se în vedere valorile/mp. practicate pe piața liberă pentru zona în care este amplasat terenul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 421 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
25.02.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu, Mariana Mudava
