Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1650/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2032/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1650.
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta reclamantă și de către recurentul pârât - în prezent decedat, a cărui calitate procesuală s-a transmis către moștenitoarea legală, împotriva deciziei civile nr. 859 din 19.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și.
are ca obiect ieșire din indiviziune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 30.11.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr-, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune după defuncta, cu ultimul domiciliu în sectorul 2,
La termenul din 15 iunie 2006, pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând, ca și reclamanta, să se constate deschisă succesiunea defunctei și să se stabilească cotele și masa succesorală, indicând aceleași bunuri, însă a arătat că există un pasiv succesoral pe care trebuie să-l suporte și reclamanta conform cotei sale legale, cheltuielile ridicându-se la suma de 1.870 lei.
Drept răspuns la cererea pârâtului, la data de 11 septembrie 2006, reclamanta și-a completat și precizat acțiunea, solicitând introducerea la masa partajabilă a bijuteriilor ce au aparținut defunctei, rămase în posesia pârâtului, urmând să-i fie atribuită o sultă de 943,958 lei, din valoarea acestora; cu privire la pasiv, a contestat suma cerută, iar cu privire Ia apartament a fost de acord să-i fie atribuit pârâtului.
Ulterior, la data de 14 septembrie 2006 s-a formulat de către pârât o cerere de chemare în judecată în calitate de intervenienți a persoanelor alături de care autoarea părților figura pe titlul de proprietate cu privire la terenul din comuna Movilița, numiții și.
La data de 17 pctombrie 2006, reclamanta a arătat că numitul a decedat, solicitând să fie introduși în cauză moștenitorii acestuia, și.
Prin sentința civilă nr. 10740 din 11 decembrie 2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis în parte acțiunea și cererea de intervenție forțată; a admis cererea reconvențională; a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 18 martie 1997, cu ultimul domiciliu în B, sector 2,-; moștenitori sunt: reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de, și pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ; masa succesorală se compune din: cota de din imobilul situat în B,-,. 9,. B,. 4,. 47, sector 2 și cota de 1/3 din terenul situat în comuna Movilița, județul I, conform titlului de proprietate nr. -/55687 din 02 decembrie 2002.; a dispus ieșirea din indiviziune; a atribuit imobilul din B,-,. 9,. B,. 4,. 47, sector 2, pârâtului, în deplină proprietate; a obligat pe pârât la plata sultei către reclamantă în sumă de 18.453 euro conform raportului de expertiză efectuat de către expert; a atribuit reclamantei în proprietate lotul 2 din terenul situat în comuna Movilița, județul I și identificat în raportul de expertiză întocmit de către expert; a obligat pe reclamantă la plata sultei de 1.070 euro către pârât; a compensat sultele și a obligat pe pârât la plata sumei de 17.383 euro către reclamantă; a atribuit lotul 1 intervenientului și lotul 3 intervenienților și; a obligat pe reclamantă la plata sumei de 1.402,5 lei, cu titlu de pasiv succesoral către pârât; a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pe pârât către reclamantă la plata diferenței de 567,35 lei; a stabilit termen de plată a sultei de 3 (trei) luni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că autoarea părților, a decedat la data de 18 martie 1997, ultimul domiciliu fiind în-, sector 2
Reclamanta este fiica defunctei din căsătoria anterioară a acesteia cu, iar pârâtul este soțul supraviețuitor al defunctei.
Conform susținerilor necontestate ale părților, precum și înscrisurilor aflate în dosar, masa succesorală se compune din cota de din imobilul din B, dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul și cota de 1/3 din terenul situat în comuna Movilița, județul I, conform titlului de proprietate nr. -/55687 din 02 decembrie 2002.
Bijuteriile nu au fost incluse în masa partajabilă, întrucât susținerile reclamantei, conform cu care aceste bunuri ar fi rămas în posesia pârâtului nu sunt confirmate de probe; mai mult, chiar reclamanta a recunoscut la interogatoriu că mama sa, aflată în spital, i-a dat bijuteriile "să le țină". Afirmația reclamantei în sensul că i-ar fi restituit bijuteriile mamei sale, la plecarea din spital, nu este dovedită; de asemenea, este și contrazisă de declarația martorului, care relatează despre faptul că o vecină a familiei, care o îngrijea pe defunctă în ultimă perioadă (îi făcea morfină) a aflat de la aceasta că fiica sa nu a venit să o vadă și i-a luat toate bijuteriile cât a fost în spital.
Declarația martorei C, conform cu care, după înmormântare, pârâtul i-ar fi arătat bijuteriile este subiectivă, datorită gradului de rudenie cu reclamanta și, pe de altă parte, nu se mai coroborează cu nicio altă probă, afirmația acesteia în sensul că nu ar fi văzut-o pe reclamantă niciodată cu acele bijuterii neputând conduce la concluzia că aceasta nu ar fi avut acele bijuterii în posesie.
În ceea ce privește atribuirea bunurilor, instanța a ținut seama de acordul părților, referitor la apartament, în sensul ca acesta să fie atribuit în proprietate pârâtului, datorită cotei sale mai mari și faptului că a făcut o serie de îmbunătățiri, după cum au declarat și martorii audiați.
Astfel, potrivit valorii imobilului stabilită conform raportului de expertiză efectuat de, sulta cuvenită reclamantei se ridică la suma de 18.453 euro; având în vedere că îmbunătățirile au fost făcute exclusiv de către pârât, nu au fost incluse la evaluare.
În cauză au fost efectuate două expertize de evaluare a apartamentului, însă instanța a omologat concluziile primului expert desemnat în cauză, ținând seama că raportul efectuat a răspuns tuturor obiectivelor stabilite, faptul că una din părți, în speță, reclamanta a fost nemulțumită de evaluare, nefiind motiv de înlăturare a acestei probe.
De altfel, reclamanta a formulat obiecțiuni și față de cel al doilea raport, efectuat de către expert, apreciind că imobilul a fost din nou subevaluat.
În ceea ce privește pasivul succesoral, pârâtul a dovedit cu martorii audiați că a suportat toate cheltuielile de înmormântare; de altfel, și reclamanta a recunoscut la interogatoriu acest lucru, necontestând suma pretinsă de pârât.
În ceea ce privește terenul bun succesoral, identificat și evaluat prin comisie rogatorie de către Judecătoria Urziceni, instanța a dispus partajarea conform variantei propuse de către expertul în raportul de expertiză topografică efectuat în dosarul - al instanței sus menționate.
Împotriva aceste hotărâri judecătorești la data de 26 februarie 2009 declarat apel pârâtul și la data de 04 martie 2009 reclamanta, care au fost înregistrate pe rolul Tribunalul București - Secția a IV a Civilă la 01 aprilie 2009.
Prin decizia civilă nr. 859 din 19 iunie 2009, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta -reclamantă și de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr. 10740 din 11 decembrie 2008, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - intervenienți forțați, și și a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut,asupra apelului declarat de apelanta reclamantă, că, în primul motiv de critică, apelanta - reclamantă a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a omologat primul raport de expertiză, fără a arăta pentru care considerente, având în vedere că apelanta a formulat obiecțiuni împotriva acestui raport.
Criticile sunt nefondate.
Instanța a expus clar și explicit motivele pe care le-a avut în vedere la omologarea primului raport de expertiză tehnică, respectiv convingerea acesteia că raportul este complet și a răspuns la toate solicitările, convingere pe care și-o însușește și tribunalul.
Tribunalul a reținut că în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză tehnică, de către doi experți, având în vedere că părțile au formulat obiecțiuni împotriva fiecăruia dintre ele și nu au reușit să se înțeleagă asupra valorilor imobilelor supuse partajării, ceea ce a determinat instanța ca, pentru a îndepărta orice suspiciune a părților să dispună efectuarea unui raport de expertiză.
Având însă la îndemână ambele rapoarte, instanța a putut aprecia care dintre ele răspunde tuturor problemelor și aspectelor aflate în dezbatere și, raportat și la restul probatoriului, a optat pentru primul.
De altfel, astfel cum judicios a reținut și instanța de fond, apelanta - reclamantă nu a fost mulțumită cu niciunul și a formulat obiecțiuni.
Apelantei - reclamante îi revenea obligația, potrivit art. 129 alin. 1 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 1169 cod civil să indice motivele pentru care ar trebui acordată preferință celui de al doilea, nefiind suficient să indice simplul motiv că valoarea propusă de primul expert nu o mulțumește.
Pentru a combate această probă, apelanta - reclamantă avea posibilitatea să completeze în apel probatoriul și să depusă înscrisuri din care să rezulte o altă valoare de circulație, respectiv contracte de vânzare - cumpărare încheiate cu privire la alte imobile din zonă, cu valori similare ori cel puțin apropiate, oferte de vânzare etc.
Tribunalul a răspuns în analiza acestui motiv de apel și motivului al treilea, care se referă la valoarea imobilului din str. - -.
Nefondate sunt și criticile din motivul al doilea, privind greșita reținere de către instanță a pasivului succesoral, pe care apelanta - reclamantă l-a contestat nu l-a recunoscut, cum greșit a reținut instanța.
În primul rând, tribunalul a constatat că instanța a reținut corect răspunsul apelantei la interogatoriu, la întrebarea nr. 1, contrariul celor susținute de apelantă în criticile formulate și anume că "Da. Le recunosc, dar și eu am efectuat cheltuieli". Această probă s-a coroborat cu depoziția martorului.
Cu referire la cuantumul lor, fiind contestat, apelantei îi revenea sarcina probei în apel. Apelanta - reclamantă nu a administrat însă probe din care să rezulte o altă situație decât aceea reținută de către instanță.
Pentru aceste considerente, apelul a fost considerat nefondat și a fost respins în consecință.
Asupra apelului declarat de apelantul - pârât, tribunalul a arătat că, în ceea ce privește motivarea hotărârii și aprecierea concludenței și valorii probatorii, a răspuns în analiza criticilor exprimate în apelul precedent, pe care nu le-a mai reluat.
Nemulțumirea părților privind valoarea propusă nu constituie în sine un motiv pentru a acorda preferință unei expertize ori alteia, ori variantelor propuse între ele, decât în ipoteza în care sunt susținute și de alte probe.
Nu pot fi reținute ca pertinente susținerile apelantului privind potențialul zonei, în plină dezvoltare potrivit susținerilor acestuia, atâta cât ele nu sunt probate, iar sarcina probei îi revenea obligația, potrivit art. 129 alin. 1 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 1169 Cod civil.
Respingând propunerea apelantului de a alege o altă variantă, tribunalul nu a reluat calculele efectuate de către instanță la fond privind valoarea loturilor și a sultei, întrucât nu s-au modificat valorile de referință.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat și acest apel ca fiind nefondat și în consecință l-a respins.
Împotriva acestei decizii, la data de 08 septembrie 2009 declarat recurs reclamanta, iar la data de 09 septembrie 2009 pârâtul, care au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 16 sepembrie 2009.
În motivele recursului declarat de reclamantă, aceasta a arătat că decizia este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
1. Astfel, instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 212 alin. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora putea dispune efectuarea unei noi expertize în cauză doar dacă nu era lămurită prin expertiza făcută.
În consecință, faptul că a dispus efectuarea unei noi expertize denotă că instanța nu a fost lămurită de primul raport de expertiză întocmit în cauză de expert. Or, este inadmisibil ca, în condițiile în care era nelămurită cu privire la un raport de expertiză și a dispus efectuarea altui raport, să omologheze raportul care nu a lămurit-
Reclamanta a mai precizat că toate obiecțiunile la primul raport s-au admis, în ce, cu privire la cel de-al doilea, s-au respins.
Mai mult, valoarea imobilului este valoarea de piață la momentul evaluării, în speță fiind necesar a fi luat în calcul momentul cel mai apropiat de pronunțarea hotărârii, astfel încât să se respecte dreptul de proprietate al moștenitorilor și să se dea o justă reparație celor ce nu vor beneficia de bunul supus partajării.
Or, raportul ce a fost omologat de instanță a fost întocmit de expert în luna octombrie 2007, cu mai mult de un an înainte de pronunțarea hotărârii atacate - 11 decembrie 2008. Nu se poate susține că o valoare din urmă cu un an este aceeași cu valoarea actuală de circulație a imobilului, fiind de notorietate faptul că piața imobiliară fluctuează foarte mult.
Atâta cât la dosarul cauzei exista cel de-al doilea raport de expertiză făcut de un expert, nu era necesar să se facă dovada valorii de vânzare a imobilelor prin prezentarea unor contracte de vânzare - cumpărare.
2. Instanța a încălcat dispozițiile Deciziei nr. 6/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora acțiunea având ca obiect suportarea de către moștenitori a cheltuielilor de înmormântare și a celor legate de obiceiurile religioase practicate în memoria defunctului este supusă termenului general de prescripție de trei ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel invocat - prescripția dreptului la acțiune privind pasivul succesoral, reprezentând cheltuielile de înmormântare și respectarea tradițiilor religioase, având în vedere faptul că de la data efectuării acestor cheltuieli - 1997 și până la data introducerii acțiunii - 2006, au trecut mai mult de trei ani.
În motivarea recursului său, pârâtul a arătat că își exprimă nemulțumirea față de cuantumul sumei pe care o are de achitat, considerând că soluțiile date de instanțele anterioare au fost date cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește terenul situat în comuna Movilița, județul I, în considerentele hotărârii primei instanțe s-a menționat că instanța a dispus partajarea conform raportului de expertiză întocmit de expert. Din cuprinsul acestui considerent se deduce, implicit, că instanța a omologat acest raport de expertiză, deci atât în privința identificării și a propunerii de lotizare, cât și în privința evaluării.
Dar, în continuare, în cuprinsul considerentelor nu s-a menționat care este valoarea pe care instanța a luat-o în considerație și care este calculul efectuat pentru stabilirea sultei.
Doar în dispozitiv s-a menționat că reclamanta este obligată la plata sumei de 1.070 euro către recurent, dar nici de această dată nu s-a precizat care este valoarea la care s-a raportat instanța pentru stabilirea sultei.
Pe de altă parte, s-a putut constata că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert sunt propuse două variante de evaluare. Nu rezultă din cuprinsul hotărârii la care dintre variante s-a oprit instanța și cu ce motivare.
Recurentul a arătat că a criticat hotărârea primei instanțe, sub acest aspect, pe calea apelului. Însă, deși în partea expozitivă a considerentelor instanței de apel sunt reținute aceste critici, în partea analitică nu sunt luate în considerație și analizate.
Instanțele anterioare au pronunțat hotărâri cu încălcarea legii. Astfel, dispozițiile art. 261 pct. 1 și 7 Cod de procedură civilă prevăd că este obligatoriu ca o hotărâre judecătorească să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care anumite susțineri au fost înlăturate. Practic, soluția de stabilire a sultei de către prima instanță nu este motivată, negăsindu-și corespondent în considerente. Dispozitivul trebuie să fie consecința firească a considerentelor, astfel încât din coroborarea lor să rezulte justețea soluției pronunțate.
De asemenea, instanța de apel nu a motivat de ce au fost apreciate ca nefondate criticile sale cu privire la nemotivarea soluției de calcul al sultei.
Având în vedere că suprafața totală de teren ce face parte din masa succesorală este de 9.867 mp. deci aproape 1 ha, este absurd să se creadă că o asemenea suprafață, situată într-o localitate vizată a face pe viitor parte din proiectul vast de sistematizare privind amenajarea zonei metropolitane (motiv pentru care în ultima vreme aceste terenuri sunt achiziționate de diverși investitori), se vinde cu cca 4.000 de euro.
Recurentul consideră că singura valoare pe care instanța ar fi trebuit să o ia în considerație este valoarea de piață, adică cea stabilită prin raportare la prețurile practicate pe piața liberă în tranzacțiile imobiliare ce au ca obiect terenuri similare.
Dar atât instanța d fond, cât și cea de apel, au ignorat această valoare.
Procedându-se astfel, a fost încălcat un principiu fundamental în materia ieșirii din indiviziune exprimat în adagiul - egalitatea este sufletul partajului.
La data de 26 octombrie 2009, intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului promovat de recurentul - pârât, pentru următoarele motive:
Prin hotărârea pronunțată în fond, Judecătoria Sectorului 2 Baa rătat că dispune partajarea conform variantei propuse de către expertul (deci a omologat acest raport), cu mențiunea că expertul topografic a propus o singură variantă de evaluare și nu două variante, cum în mod eronat arată recurentul. Expertul a precizat doar că ar fi aflat că terenurile în zonă s-ar vinde cu o valoare mai mare, fără să calculeze o valoare și să indice un mod de calcul.
Având în vedere cotele stabilite de instanță prin hotărâre, ce revin fiecărui moștenitor, aceasta a calculat și sulta pe care ar trebui să o achite intimata pârâtă către recurentul reclamant.
Prin urmare sentința civilă nr. 10740 din 11 decembrie 2008 fost motivată, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 pct. 1 și 7 Cod de procedură civilă.
De altfel, și instanța de apel a motivat respingerea apelul arătând că raportul întocmit este complet și răspunde la toate solicitările.
Dacă într-adevăr recurentul era nemulțumit de raportul întocmit de expertul, ar fi putut face obiecțiuni la raportul de expertiză.
Recurenta a mai învederat și faptul că de la data efectuării raportului de expertiză și până în prezent valoarea imobilelor (în special a terenurilor) pe piața imobilară a scăzut, acest fapt fiind de notorietate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de recurentul pârât, Curtea reține că prin raportul de expertiză topografică întocmit în cadrul comisiei rogatorii efectuate de către Judecătoria Urziceni de către inginer, s-a constatat că valoarea totală a terenului în suprafață de 2,9600 ha situat în extravilanul comunei Movilița, județul I, este de 60.257,3744 lei, astfel că valoarea cotei indivize de 1/3 care face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este de 15.064,3436 lei. Expertul a indicat că ar pornit de la valoarea generală de circulație a unui hectar de teren arabil, situat în extravilanul comunei Movilița, județul I, care este de 0,3990 lei. În finalul raportului, a mai arătat că, în urma aderării României la Uniunea Europeană, activitatea de vânzare cumpărare a terenului arabil extravilan a luat amploare; în zonă au apărut investitori sau cumpărători de terenuri agricole. Cu această ocazie, a aflat că un metru pătrat de teren arabil în localitatea Movilița, județul I, se vinde cu prețuri diferite de cele calculate mai sus și cuprinse între 2 și 4 euro, în funcție de amplasarea terenului față de localitate. În speță, terenul s-ar vinde, în integralitatea sa, cu 90.490 Euro, iar cota indiviză cu 30.163 Euro.
Potrivit definiției date de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare ( 1), valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele ambele părți au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere.
În ceea ce privește procesul de evaluare, Internationale de Evaluare pentru Proprietățile Imobiliare arată că în mod curent se întâlnesc trei tipuri de abordări: - abordarea princomparația vânzărilor (recomandată atunci când este posibil, există o piață specifică); - abordarea prin capitalizarea veniturilor; - abordarea prin costuri.
Prin urmare, metoda comparației directe trebuie să aibă ca fundamentare tranzacții realizate efectiv pentru imobile similare. Dacă în privința imobilelor situate în B, s-au efectuat și publicat studii în legătură cu prețurile practicate în contractele de vânzare cumpărare, în schimb referitor la terenurile situate în extravilanul unor localități rurale nu există nici măcar asemenea indicii cu privire la valoarea tranzacțiilor, astfel că nu pot fi luate în considerare informațiile despre care expertul a afirmat că a luat cunoștință, fără a le indica sursa.
Pe cale de consecință, singura valoare care putea fi reținută de către instanțe era cea stabilită pe baza profitului potențial, deci pe baza metodei capitalizării profitului.
Întrucât lotul 2 din terenul situat în comuna I, județul I, în valoare de 15.064,3436 lei - echivalentul a 4.279 Euro, la cursul Euro de 3,52 lei, avut în vedere de către expert (318.669 lei:90.490 Euro) - a fost atribuit reclamantei, pârâtul urmează să primească o sultă de 1.070 Euro, corespunzătoare cotei sale de din moștenirea defunctei.
astfel motivarea deciziei pronunțate de tribunal, care ar fi trebuit la rândul său să procedeze în această manieră cu privire la sentința apelată, în condițiile în care prima instanță nu a indicat valorile de la care a pornit și nici calculele pe care le- efectuat pentru a ajunge la suma indicată, Curtea urmează să mențină soluția acesteia pe aspectul învederat de pârât prin motivele de recurs.
În ceea ce priveșterecursul declarat de recurenta reclamantă, Curtea reține că, la solicitarea acesteia, s-a efectuat la data de 31.10.2007 în fața primei instanțe o expertiză tehnică având ca obiectiv evaluarea imobilului din B,-,. 9,. B,. 4,. 47, sector 2, de către inginer, care a stabilit o valoare de 53.193 Euro. Prin încheierea din 24.01.2007, instanța a încuviințat refacerea raportului de expertiză în specialitatea construcții, la data de 4.03.2008 fiind depus la dosar un al doilea raport de expertiză, întocmit de inginer, a cărui concluzie a indicat o valoare de 86.300 Euro a aceluiași imobil.
Contrar susținerilor recurentei reclamante, judecătoria nu a încuviințat refacerea expertizei în condițiile art. 212 alin. 1 Cod procedură civilă: "Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertize", întrucât din actele dosarului nu reiese că instanța s-ar fi aflat în ipoteza prevăzută de textul citat, nefăcându-se referire în încheiere la vreun aspect neclarificat de către primul expert. În aplicarea acestui text de lege și având în vedere rațiunea acestuia, noua expertiză este încredințată, de regulă, aceluiași expert. În realitate, instanța a dispus o expertiză contrară, în temeiul art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, caz particular al art. 167 alin. 3 Cod procedură civilă, care să dea reclamantei posibilitatea de a combate concluzia desprinsă din expertiza deja administrată în cauză. De aceea, a dispus ca efectuarea ei să fie încredințată unui alt expert.
Prin urmare, prima instanță nu era obligată să țină cont de cel de-al doilea raport de expertiză, din punct de vedere legal cele două mijloace de probă având valoare egală, însă aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, trebuia să prezinte motivele pentru care s-a oprit asupra uneia dintre ele.
Împrejurarea că raportul efectuat de primul expert a răspuns tuturor obiectivelor stabilite, ca și aceea că reclamanta a formulat obiecțiuni și față de cel de-al doilea raport, invocate de către judecătorie, nu constituie însă argumente reale în sprijinul soluției adoptate, întrucât sunt deopotrivă valabile pentru ambele expertize și, ca atare, nu constituie un element care să acorde preferință primeia dintre acestea.
De aceea, critica formulată de către reclamantă în cuprinsul apelului său, prin care a invocat faptul că prima instanță a omologat primul raport de expertiză fără a arăta pentru care considerente, era întemeiată.
Instanța de apel, făcând o greșită aplicare a fi prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, a reținut însă că apelantei reclamante îi revenea obligația să indice motivele pentru care ar trebui acordată preferință celui de-al doilea.
Cu toate că că argumentul folosit de către tribunal este greșit, Curtea va menține soluția pronunțată de instanța de apel și pe acest aspect, înlocuind însă motivarea pe problema de fapt respectivă, motivare care ar fi trebuit să constea într-o suplinire a considerațiilor expuse de către prima instanță.
Astfel, având în vedere că instanța nu este ținută de concluziile raportului de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca de altfel și celelalte mijloace de probă, judecătoria era îndreptățită să formuleze propria concluzie cu privire la valoarea apartamentului în litigiu.
Începând cu anul 2010, conform informațiilor din piață, va fi un indice referitor la sumele reale cu care s‑au încheiat în ultimul an tranzacțiile pe piața rezidențială. Acesta va fi realizat de Institutul Național de Statistică, în colaborare cu Banca Națională a României și Uniunea Notarilor, urmând să fie actualizat trimestrial.
Până la determinarea pe cale oficială a unui indice care să reflecte evoluția prețului la locuințe, pe piață există deja și este folosit ca atare de analiștii financiari (Bucharest Real ), indicele lansat de compania de consultanță - un parteneriat global între companii care furnizează consultanță imobiliară, având aproximativ 293 de birouri în 61 de țări - în primăvara anului 2008, care reprezintă prețul mediu lunar al apartamentelor din
În raportul întocmit de compania, intitulat "Bucharest Real - Evoluție 2008", publicat în presă, s-a arătat că: "După un an 2007 în care piața rezidențială a fost caracterizată de un trend asecendent pe ambele sale componente, apartamente noi și apartamente vechi, anul 2008 adus o realitate total diferită. -
imediat ce a început anul 2008, schimbarea de piață a fost remarcată. Am avut un prim trimestru spectaculos, când am înregistrat prima scădere de "asking price" (prețuri cerute de vânzători) de la monitorizarea pieței prin intermediul, adică din ianuarie 2005. de 3 ani piața rezidențială se aflase în creștere sau stagnare, până când, în februarie 2008 consemnat prima scădere cu 50 de unități, adică aproximativ 3% față de luna precedentă, după ce în ianuarie înregistra cea mai mare valoare de până atunci, de 1826 Euro/mp.
următoare, martie, aduce o creștere spectaculoasă de 111 Euro/mp a valorii, aceasta ajungând la 1.887 Euro/mp și împreună cu vârful atins în luna aprilie - 1.888 Euro/mp se înregistrează cele mai mari valori ale din istoria indicelui. evoluției prețurilor de pe piața rezidențială s-a atins în lunile 3 și 4 ale anului 2008, toate valorile înregistrate după această dată fiind pe o descendentă. -
A doua Jal ui 2008 consemnează 5 scăderi de valori în șase luni. Iulie 2008 este ultima lună de stagnare a prețurilor cerute, urmând ca august, septembrie, octombrie, noimebrie și decembrie să înregistreze fiecare valori mai mici decât luna precedentă.
astfel o scădere de la nivelul de 1.844 Euro/mp înregistrat în luna iulie la 1.540 Euro/mp, valoarea lunii decembrie. O scădere cu 304 Euro/mp, adică 16% în șase luni, iar față de ianuarie 2008, anul trecut s-a închis cu o valoare mai mică cu 286 Euro/mp.
Diferența între maximul atins în luna aprilie și minimul anului 2008- cel înregistrat în luna decembrie, este de 350 Euro/mp, ceea ce reprezintă o scădere cu aproape 20%".
În aceste condiții, prima instanță era îndeptățită să ia în calcul, pe baza notorietății demonstrate și prin raportul menționat anterior, o scădere de 20% a valorii apartamentului intervenită între data efectuării celui de-al doilea raport (martie 2008) și data pronunțării (decembrie 2008), ajungându-se astfel la 69.040 Euro și, la rândul său, tribunalul trebuia să opereze o nouă reducere, prin prisma scăderii de aproximativ 25% înregistrate de vechi de la sfârșitul anului 2008 și până în luna iunie 2009 (ajuns la 1.126 Euro/mp), data pronunțării deciziei din apel, ajungându-se astfel la o valoare în jurul a 50.000 Euro.
În aceste condiții, Curtea reține că în favoarea menținerii soluției pronunțate de către tribunal pledează chiar argumentul folosit de către recurenta reclamantă, și anume că, în vederea respectării dreptului de proprietate al moștenitorilor și acordării unei juste reparații celor ce nu vor beneficia de bunul supus partajării, valoarea imobilului ce trebuie luată în considerare este cea de la data pronunțării hotărârii, mai precis momentul la care se pronunță în cauză o hotărâre definitivă, susceptibilă de a fi pusă în executare.
C de-al doilea motiv de recurs, care este unul de ordine publică, este în schimb întemeiat. Prin decizia în interesul legii nr. 6 din 19 ianuarie, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "Dispozițiile art. 728 raportate la art. 774, art. 775, art. 777 și art. 896 din Codul civil și ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, se interpretează în sensul că: Cererile privind lichidarea pretențiilor referitoare lacheltuielile de înmormântareși respectarea tradițiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripție atât în situațiile în care sunt formulate în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune, cât și atunci când sunt formulate pe cale separată".
Pe cale de consecință, întrucât de la momentul efectuării de către pârât a cheltuielilor de înmormântare (martie 1997) și până la data introducerii acțiunii (mai 2006) s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decreul nr. 167/1958, excepția invocată de către recurenta reclamantă direct în recurs este întemeiată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurentul - pârât, ca nefondat, să admită recursul formulat de recurenta - reclamantă, să modifice în parte decizia civilă recurată, să admită, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul declarat de apelanta - reclamantă și să schimbe în parte sentința civilă apelată, în sensul că va respinge capătul de cerere privind pasivul succesoral ca prescris.
De asemenea, în temeiul art. 316, 298, 274 și 276 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pe pârâtul la plata către reclamantă a sumelor de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând o parte din onorariul avocațial, și de 4,15 lei de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând o parte din taxele de timbru și timbrul judiciar, în raport de susținerile constatate fondate în urma exercitării controlului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât, în prezent decedat, a cărui calitate procesuală s-a transmis către moștenitoarea legală, împotriva deciziei civile nr. 859 din 19 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații intervenienți, și, ca nefondat.
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 859 din 19 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât și cu intimații intervenienți, și.
Modifică în parte decizia civilă recurată.
Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 10740 din 11 decembrie 2006 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2
Schimbă în parte sentința civilă apelată.
Respinge capătul de cerere privind pasivul succesoral ca prescris.
Obligă pe pârâtul la plata către reclamantă a sumelor de 500 lei cheltuieli de judecată în apel și de 4,15 lei de cheltuieli de judecată în recurs.
Menține celelalte dispoziții din sentință și din decizia civilă recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
a
Grefier,
Red.
./
2ex./21.12.2009
-4.-;
Jud.2.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
