Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1651/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1367/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1651.
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.42 A din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 16.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat succesiv pronunțarea la 23.11.2009 și 30.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.05.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului Călărași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că apartamentul situat în C, str.-, -.22,.B,.3,.7 a avut caracter de bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei reclamantului cu pârâta, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4144/9.11.2001 de, să se dispună partajarea în natură a apartamentului prin atribuirea acestuia către reclamant și cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare către pârâtă.
În subsidiar, pentru ipoteza în care instanța va respinge capetele de cerere mai sus menționate, reclamantul a solicitat partajarea valorii actuale de circulație a apartamentului și obligarea pârâtei să plătească reclamantului din această valoare.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că a fost căsătorit cu pârâta, iar în timpul acestei căsătorii au achiziționat apartamentul menționat mai sus. În anul 2004, când a revenit din străinătate, reclamantul a aflat că soția sa a înstrăinat acest apartament către pârâții și, motiv pentru care relațiile de familie s-au tensionat, ajungându-se în final la divorț.
Reclamantul a mai susținut că la înstrăinarea apartamentului, pârâta s-a folosit de o procură falsă, din care rezulta că ar fi existat și consimțământul său la înstrăinare, situație care nu corespundea realității și care a dus în cele din urmă și la condamnarea penală a pârâtei, astfel cum rezultă din sentința penală nr.550/2006 a Judecătoriei Călărași.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.35 alin.2 din Codul familiei.
Pârâții și au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea capătului de cerere din acțiune privind nulitatea contractului lor de vânzare-cumpărare, arătând că au cumpărat apartamentul prin act autentic de vânzare-cumpărare, prin intermediul unei agenții imobiliare și sunt cumpărători de bună-credință, deoarece nu aveau cum să prevadă că procura prezentată la notariat de pârâta era falsă.
Pârâta a depus, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere din acțiune ca inadmisibil, susținând că această cerere privind constatarea calității apartamentului de bun comun nu poate fi primită de instanța de judecată, atâta timp cât reclamantul poate solicita realizarea dreptului.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare, pârâta a susținut că este neîntemeiat, deoarece reclamantul a avut cunoștință despre existența contractului de vânzare-cumpărare, chiar el fiind cel care i-a solicitat să înstrăineze apartamentul, aflându-se în străinătate și spunând că are nevoie de bani.
Referitor la capătul 3 de cerere din acțiune, privind partajarea apartamentului, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, susținând că între părți a mai existat un proces, având același obiect și aceeași cauză.
În subsidiar, pârâta a arătat că, în situația în care instanța va trece peste toate aceste apărări, este de acord cu partajarea sumei de bani pe care a obținut-o cu titlu de preț pentru imobil, astfel cum acesta a fost stipulat în contractul de vânzare-cumpărare, urmând a se constata că această sumă a fost predată deja reclamantului.
La termenul de judecată din data de 9.10.2008, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiune, invocată de pârâtă, apreciind că acesta este admisibil, față de faptul că, deși în cazul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei operează prezumția comunității de bunuri, aceasta poate fi răsturnată de oricare dintre părți, astfel că oricare din ei poate cere să se constate că bunul a fost dobândit sau nu în timpul căsătoriei.
La același termen de judecată, instanța a unit cu fondul excepția autorității de lucru judecat cu privire la partajarea apartamentului, invocată tot de pârâtă, reținând că soluționarea acesteia este strâns legată de capătul 2 de cerere din acțiune, privind nulitatea actului de vânzare-cumpărare, iar pentru soluționarea ei, se impune administrarea acelorași probe, ca și pentru soluționarea acestuia.
Prin sentința civilă nr.3454/2008, Judecătoria Călărașia admis în parte acțiunea reclamantului, a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4144/9.11.2001, ca neîntemeiată, a respins capătul de cerere privind partajarea în natură a imobilului pentru autoritate de lucru judecat, a constatat că în timpul căsătoriei reclamantul și pârâta au dobândit cu contribuție egală un apartament situat în C, str.-, -.18,.B,.3,.7, vândut tot în timpul căsătoriei, astfel că, prin subrogație reală, în masa bunurilor comune intră prețul de vânzare al acesteia, respectiv suma de 13.465,8 lei. Prin aceeași sentință, s-a constatat că părțile au drepturi în cote egale de pentru fiecare și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra sumei de bani, mai sus precizată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 6.732,9 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de din aceasta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este aplicabil în cauză principiul validității aparenței de drept, care vine să înlăture nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți.
S-a considerat că actul încheiat între pârâți este un act cu titlu particular, cu titlu oneros, iar cei doi cumpărători, care au fost de bună-credință și într-o eroare comună și invincibilă, sunt îndreptățiți să păstreze apartamentul.
Instanța de fond a apreciat că în masa bunurilor comune ale soților va intra suma de bani obținută de pârâtă cu titlu de preț al apartamentului, ca efect al subrogației, și nu suma reprezentând valoarea actuală de circulație a apartamentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a menținut actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, reținând că aceștia au fost de bună-credință și s-au aflat într-o eroare comună și invincibilă cu privire la acordul reclamantului la vânzare, deși, prin excepție, actul nu putea fi salvat decât de eroarea comună și invincibilă a tuturor părților contractante, deci inclusiv a pârâtei vânzătoare.
S-a mai susținut de apelant că instanța de fond a greșit și atunci când a considerat că intră în masa bunurilor partajabile doar prețul încasat de intimata pârâtă, actualizat cu indicele de inflație, deși această sumă a fost încasată și folosită până în prezent de către pârâtă, iar prin partajare, fiecare dintre soți ar fi trebuit să primească o cantitate egală din valori existente la momentul partajului.
În opinia apelantului, dacă bunul a dispărut din comunitatea de bunuri datorită activității culpabile a unuia dintre soți, în locul bunului intră valoarea de piață, respectiv valoarea de circulație a acestui bun la momentul partajului.
Intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că au fost de bună-credință la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, iar desocotirea urmează să se facă între cei doi foști soți.
Prin decizia civilă nr.42/A/25.02.2009, Tribunalul Călărașia respins apelul ca nefondat și a obligat apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză nu a rezultat reaua-credință a pârâților cumpărători la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, situație în care, în mod corect instanța de fond, a apreciat că se impune menținerea acestui contract ca fiind valabil încheiat.
S-a considerat de tribunal că soluția adoptată de practica judiciară cu privire la vânzarea bunului indiviz de către unul dintre coindivizari, în care s-a stabilit că soarta unei astfel e vânzări depinde de soarta partajului, nu poate fi transpusă și în cazul bunurilor deținute în devălmășie.
Cu privire la critica apelantului reclamant referitoare la faptul că instanța de fond nu a reținut în masa partajabilă valoarea de circulație a imobilului, ce a făcut parte din patrimoniul comun al soților, tribunalul a reținut că este neîntemeiată, deoarece, în momentul formulării acțiunii, apartamentul nu se mai afla în patrimoniul soților, iar în masa bunurilor comune nu putea intra decât suma încasată pe apartament cu titlu de preț.
Și împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul reclamant, susținând că a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art.35 alin.2 din Codul familiei și art.6735Cod de procedură civilă, potrivit căruia partajul se face la valoarea reală de la momentul împărțirii bunului.
S-a susținut de recurent că în cazul în care se invocă nulitatea unui act de vânzare-cumpărare ce are ca obiect înstrăinarea de către unul dintre soți a unui imobil proprietate codevălmașă, fără acordul celuilalt soț, aceasta nu poate fi înlăturată de buna-credință a cumpărătorilor.
În opinia sa, art.35 alin.2 din Codul familiei reprezintă o normă de protecție a soțului care nu a consimțit la vânzare și a opune buna-credință ca excepție de la nulitatea actului, ar însemna o golire de conținut a acestei dispoziții normative.
S-a mai susținut de recurent că instanța de apel a greșit și atunci când a apreciat, ca și instanța de fond, că în masa partajabilă intră, în locul apartamentului vândut de pârâtă, prețul efectiv încasat și folosit de aceasta, reactualizat cu indicele de inflație.
În opinia sa, art.6735Cod de procedură civilă, potrivit căruia la momentul partajului instanța rezolvă și toate creanțele ce s-au născut din starea de indiviziune, obligau instanțele anterioare să rezolve și problema beneficiului realizat și să includă în masa partajabilă valoarea de circulație a apartamentului.
S-a arătat că există în materia partajului principiul echității în baza căruia fiecare dintre soți trebuie să ia la partaj părți în valoare egală, iar în ipoteza în care pârâta a fost cea care a încasat și folosit prețul în totalitate, recurentul se consideră a fi îndreptățit la primirea unei juste despăgubiri prin plata a din valoarea actuală de circulație a apartamentului și nu prin plata a din prețul cu care nu a fost de acord niciodată și de care nu s-a folosit până în prezent.
Analizând decizia instanței de apel în raport de dispozițiile articolului 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă și de criticile dezvoltate în scris de recurent, Curtea va reține că recursul este nefondat.
Prin hotărârile pronunțate anterior în cauză a fost reținută următoarea situație de fapt:
Apartamentul nr.7 situat în B, str. -, -2,.B,.3, jud.C a fost dobândit de reclamant și de pârâta în timpul căsătoriei,cu contribuție egală și a fost înstrăinat de aceasta din urmă intimaților pârâți și, prin act cu titlu oneros, fără acordul soțului său, în baza unei procuri falsificate.
Intimații pârâți cumpărători, și, au fost de bună - credință la momentul încheierii actului de vânzare - cumpărare,crezând că dobândesc imobilul de la ambii proprietari codevălmași, acordul reclamantului pentru înstrăinare fiind consemnat într-o procură autentică despre care nu aveau cum să cunoască faptul că ar fi fost falsificată.
B credință a intimaților pârâți cumpărători la încheierea actului de înstrăinare cu titlu oneros,reglementată de lege ca și excepție de la nulitatea actelor, s-a considerat de instanță că, îi îndreptățește pe aceștia să păstreze imobilul, reclamantul urmând a fi despăgubit de intimata pârâtă vânzătoare, pentru cota sa de din imobilul înstrăinat.
Această situație de fapt reținută de instanțele anterioare nu a fost contestată în recurs, singura critică formulată de recurent reprezentând modalitatea în care instanțele anterioare au înțeles să-l despăgubească pe reclamant pentru cota sa parte din imobil.
Din acest punct de vedere tribunalul a apreciat că în acțiunea de față, având ca obiect partaj de bunuri comune,reclamantul nu poate primi decât din suma încasată de intimata pârâtă în momentul înstrăinării apartamentului, sumă ce a intrat în masa partajabilă ca efect al subrogației, pentru diferența între această sumă și valoarea actuală de circulație a imobilului acesta putând fi despăgubit pe cale separată, într-o altă acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtei vânzătoare.
Din motivele de fapt ale acțiunii rezultă însă că în cauza de față reclamantul a invocat fapta culpabilă a intimatei pârâte vânzătoare, constând în înstrăinarea apartamentului bun comun fără consimțământul său și prin falsificarea unei procuri, situație în care, în mod greșit tribunalul a apreciat că în cauza de față nu poate fi analizată cererea acestuia privind partajarea valorii actuale a apartamentului și din perspectiva dispozițiilor articolului 998 și următoarele Cod Civil.
Pe de altă parte în cererile de partaj ieșirea din indiviziune a părților trebuie să se facă, pe cât posibil, prin acordarea unei cantități egale de bunuri și la valoarea reală pe care aceste bunuri o au la momentul partajului.
În condițiile în care apartamentul în litigiu a ieșit din patrimoniul comun al părților fără acordul recurentului, prin înstrăinare de către intimata pârâtă și pe baza unei procuri falsificate de aceasta, iar contractul de vânzare - cumpărare astfel încheiat a fost totuși menținut ca efect al bunei credințe a cumpărătorilor, este evident că recurentul este îndreptățit să primească în locul cotei sale de din imobil o sumă de bani echivalent al cotei de din valoarea actuală de circulație a imobilului și nu din prețul obținut de pârâtă prin vânzare, cum în mod greșit a apreciat instanța de apel.
Soluția este impusă atât de regulile de drept care guvernează partajul, enunțate anterior, cât și de dispozițiile articolului 998 și următoarele Cod Civil, în condițiile în care instanțele anterioare au reținut că întregul preț obținut prin înstrăinarea apartamentului bun - comun a fost încasat și folosit de intimata pârâtă, situație de fapt și de drept necontestată de aceasta prin recurs.
Conform raportului de expertiză întocmit la instanța de fond valoarea actuală de circulație a apartamentului este de 109.575 lei.
În consecință, reținând că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței instanței de fond, schimbarea în parte a sentinței apelate,în sensul că va include în masa partajabilă suma de - lei, reprezentând valoarea de circulație a apartamentului și va obliga pe intimata pârâtă să plătească recurentului reclamant o sultă de 54787,5 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza articolului 274 Cod Procedură Civilă,Curtea va obliga intimata la 48 lei cheltuieli de judecată către recurent.
. //.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.42 A din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.3454/20.11.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că include în masa partajabilă valoarea de circulație a apartamentului, în sumă de 109.575 lei și obligă pe intimata la 54.787,5 lei sultă către recurent.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimata la 48 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/10.12.2009
---------------------------------------
Tr.C -
-
Jud.C -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
