Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- partaj bunuri comune

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.167

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009

PREȘEDINTE: Timofte Cristina

JUDECĂTOR 2: Ciută Oana

JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel

GREFIER: - -

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei civile nr. 108 din 10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosar nr-.

Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15 mai 2009 și apoi la data de astăzi, 22 mai 2009.

După deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de față, constată:

La data de 8 ianuarie 2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru partajarea bunurilor comune dobândite împreună cu acesta în timpul căsătoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 30 ianuarie 1990, căsătoria acestora fiind declarată desfăcută prin sentința civilă nr. 450/06.02.2006 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 513 din 02.05.2006 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin nerecurare.

În perioada conviețuirii cu pârâtul, reclamanta a dobândit următoarele bunuri imobile situate în sat comuna: suprafața de 800. teren curte și grădină intravilan, identică cu 185/2 din CF 967 . cad., dobândită prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1950/1997, în valoare de 8000 lei; o casă de locuit, construită din calaburi și chirpici, acoperită cu azbest și tablă, compusă din 3 camere, bucătărie și hol, edificată în temeiul autorizației de construcție nr. 12/1998, având o valoare de 60.000 lei; o anexă lipită de casă, construită din calaburi, acoperită cu azbest, compusă din două camere edificată în temeiul autorizației nr. 37/2003, având o valoare de 25.000 lei o șură cu grajd în valoare de 10.000 lei; un șopron în valoare de 2000 lei.

La dobândirea bunurilor sus-menționate părțile au avut contribuții egale, cota cuvenită fiecăreia fiind de 1/2. Părțile au mai avut în proprietate un apartament situat în orașul, jud. A, care în anul 1995 fost vândut iar părțile s-au mutat în satul comuna, unde au înființat o asociație familială. Cu prețul obținut din vânzarea apartamentului și cu veniturile realizate din activitatea desfășurată în cadrul asociației familiale părțile au achiziționat terenul și au edificat casa de locuit, iar mai târziu, după ce atât reclamanta cât și pârâtul au plecat în Italia, din veniturile economisite au realizat și celelalte anexe gospodărești. Reclamanta mai arată că pe întreg parcursul conviețuirii a fost ajutată de familia care a crescut-o (ea fiind orfană) și care a gratificat-o în repetate rânduri cu sume importante de bani și cu bunuri mobile.

În prezent toate lucrurile se află în posesia pârâtului și a mame sale care, din anul 2005, când părțile s-au despărțit în fapt, nu i-au permis accesul reclamantei în gospodărie. Precizează reclamanta că tot în posesia pârâtului au rămas și bunurile mobile comune, precum și cele care i-au fost transmise cu titlu de zestre de familia adoptivă, bunuri pe care intenționează să le recupereze pe cale amiabilă.

Ca modalitate de lotizare, reclamanta solicită ca toate bunurile să fie atribuite pârâtului, ele nefiind comod partajabile în natură, urmând ca acesta să fie obligat la plata sultei corespunzătoare cotei ei de contribuție.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională. A arătat că un singur bun din cele enumerate de reclamantă a fost dobândit cu contribuția ambilor soți, casa de locuit, la care aceasta are o contribuție de doar 20%, restul fiind îmbunătățiri făcute de pârât după despărțirea părților în fapt, părinții pârâtului având o contribuție importantă la achiziționarea materialelor de construcție. Mai arată pârâtul că după despărțirea în fapt de reclamantă a edificat singur celelalte construcții, lucrând efectiv sau trimițând bani în țară. A precizat că nu este de acord cu valorile indicate de reclamantă și a cerut să se constate contribuția sa majoritară la edificarea casei și contribuția exclusivă la verandă și anexe gospodărești.

La termenul de judecată din data de 20.04.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul restituirii, de către pârât, a bunurilor proprii rămase în posesia lui și constând în: o garnitură mobilă bucătărie suspendată, un aragaz cu 4 ochiuri, două butelii, frigider, congelator, 3 covoare persane, 3 covoare iută, trei pături, două plapume, 4 perne, patru saltele ( două din lână, două din )o garnitură mobilă sufragerie din lemn nuc sculptat, masă pentru 12 persoane, un fotoliu, veselă (oale, tacâmuri), vitrină, 6 scaune tapițate, 1 recamier, două bibelouri din.

În motivare reclamanta a menționat că bunurile sus menționate i-au fost transmise prin donație concretizată sub forma unui dar manual de către familia adoptivă din mun. B, fiind bunurile ei proprii conform art. 31 lit. b din Codul Familiei, cu mențiunea că după data despărțirii în fapt ele au rămas în posesia pârâtului.

Reclamanta a evaluat bunurile mobile la suma de 4.000 lei Ron și solicită ca pârâtul să fie obligat la restituirea lor.

Față de precizarea la acțiune făcută de reclamantă, pârâtul a depus noi întâmpinări prin care a învederat astfel:

În primul rând acesta contestă valoarea globală de 4000 lei Ron indicată de reclamantă că ar reprezinta contravaloarea bunurilor mobile proprii, pârâtul neputând să facă referire la fiecare bun, întrucât nu a fost indicată valoarea fiecărui bun în parte de către reclamantă.

Mai arată că bunurile au o vechime de peste 100 ani și au fost donate de mama martorei pentru familie, nu doar pentru reclamantă și copii. În plus aceste bunuri sunt deteriorate în proporție de 90 - 100 %, fiind date întrucât era mai ieftin să le ia părțile decât să le transporte proprietara la de gunoi.

Prin sentința civilă nr. 2649 din 28 mai 2008 Judecătoriei Suceavaa fost admisă în parte acțiunea și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârât ca neîntemeiată.

S-au stabilit, în urma administrării probei cu expertiza topo, în construcții și merceologică, masa de partajat, valoarea acesteia și contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor supuse partajării. Pârâtul a primit în lot toate bunurile mobile și imobile, fiind obligat să plătească reclamantei suma de 87.206,125 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de 50%.

S-a reținut în motivare că părțile au vândut un apartament proprietate comună, din banii rezultați cumpărând terenul aferent actualei gospodării și materialele necesare construcției. Instanța a avut în vedere, la stabilirea cotei egale de contribuție, că s-a dovedit participarea financiară importantă a reclamantei în perioada cât a muncit în străinătate, dar și munca sa în gospodărie, prestațiile în interesul familiei ale ambilor soți fiind în proporție egală. În ce privește bunurile mobile solicitate de reclamantă, expertul desemnat în cauză a constatat că unele dintre ele nu mai există, iar cele rămase sunt vechi și deteriorate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, în motivare arătând că prima instanță a reținut contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune omițând faptul că singurul bun edificat de părți până la despărțirea în fapt a fost imobilul casă, în perioada în care părțile au stat la părinții pârâtului care le-au asigurat locuință și masă pentru ei și copii, le-au cumpărat materiale pentru casă, au lucrat efectiv la construcția casei, iar reclamanta nici măcar nu s-a apărat în sensul ca ar fi desfășurat vreo muncă și nu a contestat cererea pârâtului vizând contribuția sa de 80%.

S-a mai susținut că prima instanță, fără nici un motiv, a înlăturat depozițiile martorilor propuși de pârât, care au arătat că părinții săi au cumpărat materialele necesare și că îmbunătățirile s-au făcut după despărțirea în fapt și a reținut doar declarația martorului propus de reclamantă, martor care face afirmații evazive.

Apelantul a mai arătat că în mod greșit s-au inclus în masa bunurilor comune anexele gospodărești, deoarece aceste construcții au fost edificate după despărțirea în fapt a părților, cu contribuția sa exclusivă, așa cum rezultă și din chitanțele și facturile cu care părinții săi au procurat materiale pentru aceste anexe, acte aflate la filele 213-234 dosar.

S-a mai invocat și faptul că deși pârâtul nu a solicitat includerea bunurilor mobile în masa bunurilor comune iar reclamanta a formulat doar o cerere de restituire bunuri proprii, totuși instanța a inclus aceste bunuri în masa de partajat și le-a atribuit pârâtului, dând practic ceea ce nu s-a cerut.

Al patrulea motiv de apel se referă la cheltuielile de judecată, apelantul invocând faptul că s-a reținut în mod greșit că nu ar fi făcut nici o cheltuială cu acest proces, cu toate că a depus chitanța cu onorarul de avocat pentru 1.500 lei la fila 211 dosar.

Prin decizia civilă nr. 108 din 10 martie 2009 Tribunalului Suceavaa fost admis apelul declarat de pârât și a fost schimbată parțial sentința doar sub aspectul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtului, reținându-se pe fond aceeași situație ca la prima instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor a arătat că instanța de apel a aplicat greșit legea și nu a analizat toate probele administrate în cauză. A subliniat faptul că au fost ignorate declarațiile martorilor care dovedeau contribuția sa majoritară, reținându-se în favoarea reclamantei depoziția unui singur martor ( ), iar în ceea ce privește bunurile mobile, cele două instanțe greșit i le-au atribuit, cât timp nu le-a cerut în lot, iar reclamanta a solicitat să-i fie atribuite ca fiind bunuri proprii.

Analizând probatoriul administrat în cauză și având în vedere motivele formulate, care fac posibilă încadrarea lor în cele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, instanța constată recursul întemeiat.

Prin cererea de partaj adresată instanței, reclamanta solicitat ca modalitate de lotizare ca toate bunurile imobile să fie atribuite pârâtului, acestea nefiind comod partajabile în natură. Cu privire la bunurile mobile a arătat că intenționează să le recupereze pe cale amiabilă.

În întâmpinarea depusă la fila 22 dosar, pârâtul nu face nici o opoziție la modalitatea de lotizare propusă de reclamantă și nici nu se opune la recuperarea de către aceasta a bunurilor mobile enumerate în cererea de completare a acțiunii de la fila 33 dosar, contestând doar natura juridică de bunuri proprii și valoarea acestora.

La dosar nu există nici o cerere a pârâtului de atribuire a bunurilor mobile, cu toate acestea atât prima instanță, cât și instanța de apel, au apreciat că aceste bunuri mobile sunt bunuri comune și le-au inclus în lotul pârâtului, contrar dispozițiilor art. 6734alin. 3 Cod pr. civilă, care impune instanței să ia act de învoiala părților, chiar dacă aceasta privește doar o parte din bunuri.

Situația expusă rezultă cu prisosință din actele dosarului, pârâtul exprimându-și aceeași opțiune și în cuprinsul concluziilor scrise depuse la filele 209 - 210 dosar fond, unde solicită, respectând dorința reclamantei, să-i fie atribuite în lot doar bunurile imobile.

Referitor la natura juridică a acestor bunuri mobile, instanța reține declarațiile martorilor (fila 32 fond) și ( 58 dosar fond), care arată că obiectele solicitate de reclamantă au fost primite de către aceasta ca zestre sau cadou pentru ea și copiii ei.

Față de acest aspect, instanța de recurs apreciază că se impune scoaterea din masa de partajat a acestor bunuri și atribuirea lor reclamantei, ca fiind bunuri proprii ale acesteia.

În ce privește critica vizând cota majoritară de contribuție a pârâtului la dobândirea bunurilor imobile, instanța apreciază că este întemeiată în parte, aspect care rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Martorul, a cărui declarație a fost consemnată la fila 47 dosar fond, arată că a lucrat personal la ridicarea anexelor împreună cu tatăl pârâtului în perioada anilor 2004 - 2005, după despărțirea în fapt a părților care a avut loc în anul 2003. În același sens declară și martora (58 fond), aceasta precizând că pârâtul a construit șura în anul 2005, când a venit în țară, iar în anul 2006 reparat gardul și a construit veranda casei.

Martorul R (34 fond) arată că în anul 2006 lucrat la imobilul părților și știe că materialele au fost cumpărate de părinții pârâtului și tot aceștia l-au plătit, părțile nefiind atunci în țară.

Aceste mărturii, coroborate și cu celelalte aspecte reținute în cauză (anul despărțirii părților în fapt, plecarea lor în străinătate etc.), au dus la concluzia că anexele gospodărești și îmbunătățirile la casa de locuit au fost făcute cu contribuția exclusivă a pârâtului, iar la casa de locuit (în stadiul în care se afla la data despărțirii în fapt a soților) părțile au avut o contribuție egală.

Făcând o medie a acestor procente, instanța reține că reclamanta are o contribuție de 30% la dobândirea bunurilor imobile, în timp ce pârâtul a contribuit în proporție mai mare, de 70%.

În consecință, instanța apreciază că motivele de recurs invocate de pârât sunt întemeiate și le va admite, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.

Va modifica în parte decizia tribunalului și va constata că masa de partajat este compusă doar din bunurile imobile, la care părțile au cota de contribuție arătată anterior, iar în ceea ce privește bunurile mobile va constata că sunt bunuri proprii ale reclamantei, având valoarea stabilită de expertul merceolog și luând în considerare doar bunurile identificate cu ocazia efectuării raportului de expertiză.

Curtea va menține atribuirea în lotul pârâtului a bunurilor imobile și, în temeiul art. 6735Cod pr. civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 51.764,18 lei, reprezentând contravaloarea contribuției de 30% a acesteia. Cheltuielile de judecată de la fond au fost recalculate, respectând proporția cotelor procentuale stabilite în recurs.

Curtea va menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii.

Văzând dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă în ce privește cheltuielile de judecată din recurs,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei civile nr. 108 din 10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosar nr-.

Modifică în parte decizia civilă nr.108 din 10.03.2009 a Tribunalului Suceava în sensul că, menținând dispozițiile privitoare la admiterea apelului și schimbarea în parte sentinței civile nr.2649 din 28 mai 2008 Judecătoriei Suceava, constată că masa de partajat este compusă din bunuri imobile, la care părțile au o contribuție de 70% pârâtul și 30% reclamanta.

Constată că următoarele bunuri sunt bunuri proprii ale reclamantei:

- garnitură mobilă bucătărie suspendată, alcătuită din 1 corp suspendat și 2 bucăți bufet cu 2 uși și 2 sertare, în valoare de 145 lei;

- un aragaz cu patru ochiuri în valoare de 430 lei;

- 3 covoare persane, în valoare de 210 lei;

- 3 pături, în valoare de 80 lei;

- 2 plapume, în valoare de 120 lei;

- 4 perne, în valoare de 80 lei;

- 2 saltele, în valoare de 60 lei;

- o garnitură mobilă sufragerie din lemn de nuc sculptat, constând în o servantă, un dulap cu două uși, în valoare de 130 lei;

- 1 masă pentru 12 persoane, în valoare de 45 lei;

- 1 fotoliu, în valoare de 50 lei;

- 4 bucăți veselă - oale, în valoare de 25 lei;

- 1 vitrină, în valoare de 90 lei;

- 6 scaune tapițate, în valoare de 160 lei;

- 1 recamier, în valoare de 90 lei.

Obligă pârâtul să predea reclamantei bunurile mobile enumerate.

Obligă pârâtul recurent la plata către reclamantă a sumei de 51.764,18 lei, reprezentând contravaloarea contribuției de 30% a reclamantei la dobândirea bunurilor imobile.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1449 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de judecata la fond, proporțional cu cota procentuală de contribuție la dobândirea bunurilor comune.

Menține dispozițiile din hotărârile anterioare și care nu contravin prezentei decizii.

Obligă reclamanta să plătească pârâtului recurent suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Pentru grefier plecat la altă

instanță semnează prim grefier

Red.

Tehnored.

2 ex./18.06.2009

Președinte:Timofte Cristina
Judecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Suceava