Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 170/
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă B, domiciliată în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 511/C din 10 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, județ C, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă B, personal și prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria -, nr. 49071/20.02.2009 depusă la dosar, intimații-pârâți și prezenti personal, intimații pârâți, și prin avocat -, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. -/06.01.2009, depusă la dosar, lipsind intimații pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentei-reclamante depune certificatul de urbanism, raport de expertiză tehnică extrajudiciară imobiliară.
Apărătorul intimaților pârâți depune la dosar concluzii și chitanța nr.191 din 26.01.2009.
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentei-reclamante, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă. Arată că reclamanta a dovedit că este proprietară pe o suprafață de 100 mp obținută prin contract de vânzare-cumpărare,că se află în indiviziune cu pârâții,moștenitori ai vânzătorului, instanța a considerat nefondată acțiunea reclamantei deoarece nu a fost de acord cu stabilirea unui drept de servitute în favoarea pârâților, pentru că din expertizele efectuate reiese că lotul pârâților este înfundat.Experții au concluzionat că lotul pârâților este înfundat deoarece construcția cumpărată de reclamantă se află în stradă.Din actele depuse la dosar rezultă că starea de indiviziune s-a născut în urma vânzării unei suprafețe de teren de 100mp în indiviziune de către autorul comun al pârâților către alte persoane.Terenul și construcția au ajuns în proprietatea reclamantei ca urmare a unor vânzări succesive. Lotul de 100 mp nu este construibil, deci nu va avea autorizație de construcție.
În concluzie solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul consideră hotărârea Tribunalului Constanta legală. Nu sunt de acord cu expertiza extrajudiciară. Arată că recurenta are amplasate în continuarea corpului inițial de casă o bucătărie și o baie pentru care nu are autorizație de construcție.Astfel,de la o cale de acces ce avea o lățime inițială de 5,40 s-a ajuns datorită amplasării acestor construcții fără autorizație la o alee de acces doar de 1,60.Au fost efectuate patru expertize tehnice; nici o expertiză nu a satisfăcut varianta de lotizare care apare în planul de urbanism. Ieșirea din indiviziune nu se poate pronunța și datorită faptului că se încalcă prevederile art.30 al.2 din nr.HG525/1996 potrivit cărora nu este permisă executarea parcelărilor care nu respectă cumulativ condițiile existenței unui front la stradă de minim 12 pentru construcțiile cuplate și o suprafață de 200 mp pentru fiecare parcelă. de acces trebuie să aibă 3 pentru a asigura accesul anumitor autovehicole cum ar fi salvarea, pompierii.
Mai arată că în cererea declarativă de recurs recurenta solicită pentru prima oară instituirea unei servituții de trecere,deși art.616 cod civil recunoaște acest drept doar titularului fondului dominant.
În concluzie,solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.15415/2002 reclamanta Bac hemat, initial, in judecata parata Carje pentru a se dispune iesirea din indiviziune asupra imobilului-teren in suprafata de 100mp(din lotul initial de 300mp) si granituirea suprafetei de 100mp pe care se afla si constructia cu destinatie de casa de locuita formata din 2 camere, hol si anexe gospodaresti situate in Constanta,-.
In considerentele cererii de chemare in judecata s-a sustinut ca reclamanta a cumparat, dupa mai multe vanzari succesive, in anul 1998, imobilul anterior mentionat. Arata reclamanta ca starea de indiviziune o nemultumeste intrucat calea de acces o impiedica la parcarea autoturismului in propria curte. Mai sustine reclamanta ca de acces a paratei este situate pe terenul acesteia. In drept au fost invocate prevederile art728 si 584C.civ.
La cererea de chemare in judecata reclamanta a atasat, in copie, actul de vanzare cumparare autentificat sub nr.3574/3.08.1998 de BNP, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.678/13.05.1954 de fostul notariat de Stat, certificat de mostenitor nr.108/2001 de pe urma defunctei Carje, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr.432/1967 de fostul Notariat de Stat.
Procedand la solutionarea cauzei instanta de fond a administrat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei si proba cu expertiza tehnica de specialitate.
Cauza a fost suspendata in temeiul prevederilor art.1551pr.civ. fata de imprejurarea ca in cauza nu s-a facut dovada decesului numitului Carje.
Impotriva acestei incheieri s-a declarat recurs, care a fost respins de catre Curtea de Apel retinandu-se atitudinea abuziva si reaua credinta a pârâtilor.
Au fost introdusi in cauza paratii Carje. Carje, Carje si in calitate de mostenitori ai defunctului Carje.
Prin sentinta civila nr.4342/21.04.2004 Judecatoria Constantaa admis actiunea si a dispus iesirea din indiviziune a partilor potrivit raportului de expertiza si a suplimentului la acest raport intocmit de catre expert tehnic. S-a dispus granituirea proprietatilor potrivit schitei anexa la raportul mentionat in precedent. A retinut instanta de fond starea de indiviziune asupra imobilului rezultata din actele succesive de vanzare cumparare depuse la dosarul cauzei, precum si faptul ca nu poate retine dreptul de servitute de vedere invocat de catre parati intrucat nu s-a solictat in mod expres recunoasterea acestuia.
Impotriva acestei solutii a declarat apel reclamanta care a criticat hotararea instantei de fond sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei sustinand, printre altele, ca solutia instantei de fond a fost pronuntata in contradictoriu cu o persoana decedata- Carje.
In fata instantei de apel cauza a fost suspendata in conditiile art.243C.pr.civ fata de decesul paratului Carje decedat la 16.01.2003.
Dupa repunerea pe rol, Curtea de apel Constanta, prin decizia nr.616/C/18.05.2005 a admis apelul paratilor si a anulat sentinta civila atacata fixand termen pentru rejudecarea cauzei, retinand aspectele invederate cu privire la capacitatea de folosinta a paratei decedata anterior pronuntarii solutiei.
Cauza a fost inaintata ulterior Tribunalului Constanta ca urmare a modificarilor legislative intervenite cu privire la competenta instantelor judecatoresti impuse prin Lg. nr.219/2005.
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Constanta sub nr.2174/2005.
Prin incheierea din 23.06.2006 Tribunalul Constantaa dispus suspendarea cauzei in temeiul prevederilor art.1551pr.civ. pentru neindicarea adreselor paratilor Carje si Carje mostenitorii numitului Carje.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta si prin decizia nr.460/C/29.10.2007 s-a dispus casarea incheierii de suspendare a judecatii si continuarea acesteia apreciindu-se ca s-a facut dovada demersurilor efectuate de catre reclamanta in vederea aflarii domiciliilor paratilor, sens in care s-au depus adresele efectuate la Ambasada SUA si la serviciile de evidenta a populatiei. A mai stabilit instanta de recurs ca se impune ca si paratii sa depuna diligente pentru aflarea adreselor rudelor lor.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului sub nr-.
Procedand la solutionarea cauzei instanta, dupa anularea hotararii de fond, a dispus administrarea probei cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica de specialitate.
Paratii au invocat exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii de catre reclamanta cu argumentatia ca in titlul de proprietate al promotoarei actiunii nu se specifica imprejurarea ca terenul de 100mp pe care l-a dobandit de la familia s-ar afla in indiviziune.
Prin incheirea din 3.10.2008 instanta s-a pronuntat asupra acesteia aparari a paratilor, in sensul respingerii exceptiei ca neintemeiata aratand motivele avute in vedere la deliberare cu acea ocazie.
In ceea ce priveste raportul de expertiza tehnica intocit in cauza instanta a dispus anularea acestuia pentru incalcarea prevederilor art.208C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.511/10 octombrie 2008, Tribunalul Constanța în fond, după anulare, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei B în contradictoriu cu pârâții, și.
A fost obligată reclamanta în favoarea pârâților la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Constanțaa reținut că deși potrivit dispozițiilor art.728 Cod civil nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune,în raport de probele administrate în cauză nu se poate dispune partajul judiciar, datorită exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale de către toate părțile din proces.
S-a reținut că expertiza efectuată în fața instanței de fond nu poate fi reținută că fiind o probă utilă, întrucât a propus crearea unui lot înfundat și nu a avut în vedere o modalitate în care s-a realizat canalizarea imobilului, situație în care în apel s-a dispus efectuarea unei noi expertize.Lucrarea efectuată de ing. a fost anulată pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la citarea părților, iar ulterior niciuna dintre părți nu a dorit să mai suporte costul unei noi expertize tehnice imobiliare, situație în care, nu se poate realiza ieșirea din indiviziune.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B care a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.9 Cod pr.civilă sub următoarele aspecte:
-Prin decizia pronunțată, Tribunalul Constanțaa creat o stare de indiviziune forțată, iar prin această situație, dreptul de proprietate al părților se transformă într-un drept de folosință comună
-În mod greșit instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantei justificat de faptul că părțile nu și-au exercitat drepturile procesuale cu bună-credință. Chiar și în ipoteza exercitării acestor drepturi cu rea-credință, sancțiunile impuse părților trebuiau să fie tot procedurale, respectiv suspendarea cauzei în baza art.1551Cod pr.civilă sau amendarea părților, dar în nici un caz nu se putea respinge acțiunea reclamantei ca nefondată și crearea unei indiviziuni forțate asupra terenului în suprafață totală de 300.
-Printr-o expertiză extrajudiciară depusă în recurs, expertul - opinează în sensul că este posibilă ieșirea din indiviziune a părților.
Intimații-pârâți, și au solicitat respingerea recursului ca nefondat,motivat de faptul că instanța de apel a apreciat în mod corect situația de fapt și în raport de expertizele efectuate la fond a reținut că nu este posibilă ieșirea din indiviziune.
În recurs, conform art.305 Cod pr.civilă s-a completat proba cu înscrisuri, fiind depus certificatul de urbanism nr.1501/22.04.2009 emis de Primarul Municipiului C conform Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile reclamantei se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform înscrisurilor existente la dosar Tribunalul Constanța a reținut în mod corect împrejurarea că, după mai multe vânzări succesive, în prezent imobilul - teren în suprafață de 300 mp situat în C,- - este stăpânit în indiviziune de reclamanta B - (100.indiviz) și moștenitorii pârâtei defuncte (pentru 200 mp teren indiviz).
Conform dispozițiilor art.728 Cod civil nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune,un coproprietar putând cere oricând partajul judiciar.
Ieșirea din indiviziune constituie o modalitate de transformare voluntară sau juridică a unui bun determinat sau a unei universalități de bunuri dintr-o stare indiviză într-o stare diviză.
Prin urmare, un caz de coproprietate este esențialmente temporar, fiecare dintre titulari având dreptul să ceară încetarea acestei modalități prin partaj. Caracterul esentialmente temporar este expresia concepției individualiste care stă la baza Codului civil, concepție potrivit căreia, starea normală a dreptului de proprietate privată este forma sa pură și simplă concretizată prin existența unui singur titular.
Prin urmare, coproprietatea forțată, constituie o excepție și ea este strict reglementată de lege,în cazurile și condițiile prevăzute în Codul civil și alte legi speciale și nu poate fi extinsă și în alte situații, cum este cazul în speță.
Astfel legiuitorul român a reglementat în mod expres coproprietatea forțată asupra părților comune din clădirile cu mai multe spații locative aparținând unor proprietari diferiți (art.34-37 din Legea nr.114/1996 și nr.HG400/2003); și coproprietatea forțată asupra despărțiturilor comune dintre proprietățile vecine (art.590-606 Cod civil) - aceasta din urmă aplicându-se și în legătură cu coproprietatea forțată asupra lucrurilor comune necesare și utile pentru folosirea unor imobile vecine.
În principiu,ținând seama că drepturile reale trebuie să fie recunoscute de legiuitor, inclusiv sub aspectul modalităților juridice,se reține că nu pot exista cazuri de coproprietate forțată în absența unei reglementări legale.
Cum în speță nu este incident niciunul din cazurile legale de coproprietate forțată, părțile aflându-se într-o coproprietate obișnuită, esențialmente temporară, în mod greșit Tribunalul Constanțaa reținut că nu este posibilă ieșirea din indiviziune, cu atât mai mult cu cât s-a datorat unei culpe procesuale - refuzul părților de a achita onorariul unei expertize tehnice de specialitate.
Instanța a reținut în mod greșit însă faptul că neefectuarea expertizei de specialitate este imputabilă reclamantei, sancționând conduita acesteia prin respingerea acțiunii de partaj ca nefondată.
Se reține că în apel, după anularea hotărârii Judecătoriei Constanța, Tribunalul Constanțaa încuviințat completarea materialului probator administrat la prima instanță, dispunând efectuarea unei noi expertize imobiliare care să propună variante de partajare a terenului în suprafață de 300 mp prin formarea a două loturi, cu respectarea dreptului de proprietate al fiecărui coparticipant.
Expertiza a fost efectuată de ing., dar la termenul din 3 octombrie 2008 raportul de expertiză a fost anulat de instanță pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la citarea părților.
În această situație se impunea ca instanța să dispună refacerea expertizei, cu citarea legală a tuturor părților de către același expert.
În situația în care pârâtul a susținut că a formulat plângere la Ministerul Justiției împotriva expertului,instanța în virtutea rolului activ avea obligația de a lămuri dacă acest pârât înțelege să formuleze și o cerere de recuzare a expertului în condițiile art.204 coroborat cu art.27 din Codul d e procedură civilă.
În funcție de soluția pronunțată în cererea de recuzare, instanța putea dispune ulterior asupra refacerii expertizei în condițiile legii sau retragerea onorariului de expert și desemnarea unui alt expert pentru realizarea expertizei, nefiind necesară plata unui nou onorariu de expertiză (plată suplimentară neagreată de niciuna din părți).
Cum în cauză proba cu expertiză tehnică imobiliară este esențială pentru soluționarea raportului litigios dintre părți, iar aceasta este incompatibilă cu calea de atac a recursului, se impune casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Constanța va avea în vedere împrejurarea că părțile nu se află într-o indiviziune forțată, iar în recurs a fost eliberat un certificat de urbanism - nr.1501/22.04.2009,în care nu se menționează că este imposibilă ieșirea din indiviziune, ci se specifică faptul că loturile ce urmează a fi create nu sunt construibile în viitor,întrucât întregul imobil are front la stradă mai mic de 1, iar calea de acces către circulația publică este mai mică de 3.
La soluționarea cererii de ieșire din indiviziune, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.6739Cod pr.civilă, conduita părților anterior formulării cererii de partaj, existența vreunei convenții între autorii părților cu privire la stabilirea vreunei căi de acces sau a unei servituți de trecere și de asemenea dacă vreuna dintre părți sau autorii lor au creat,prin actele de vânzare-cumpărare încheiate, un lot înfundat, care datorită poziționării construcțiilor ambelor părți, nu are ieșire la calea publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă B, domiciliată în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 511/C din 10 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, județ C, și.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe- Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.05.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud./14.05.2009
Tegnored.gref./14.05.2009
4 ex.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILA
Referitor la dosarul civil nr-, privind recursul civil formulat de recurenta reclamantă B, domiciliată în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 511/C din 10 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, județ C, și, vă comunicăm următoarele:
Curtea de APEL CONSTANȚA, prin decizia civilă nr.170/C/04.05.2009 a admis recursul civil formulat de recurenta reclamantă B, domiciliată în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 511/C din 10 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, județ C, și.
S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe- Tribunalul Constanța.
Președinte de complet
- - Grefier
- -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Răzvan Anghel
