Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 170
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intervenienta, domiciliată în G str. 1 - 2..309.A.10.41 jud. G, împotriva deciziei civile nr. 457 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. jud. D, precum și pârâții com.. B Târgoviște nr. 215, jud. D, domiciliați în com.. B Târgoviște nr. 221, jud. D și, domiciliat în com. sat - jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intervenientă, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr. 57859 din 25 februarie 2009, intimata-reclamantă asistată de avocat, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 193/2008, precum și intimații-pârâți, și, toți personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 25 februarie 2009 în valoare de 11,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 2,00 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-au depus la dosar de către intimata-reclamantă întâmpinare, înregistrată sub nr. 2020 din 10 februarie 2009, precum și un memoriu, înregistrat sub nr. 2115 din 11 februarie 2009.
Se comunică întâmpinarea formulată de intimata apărătorului recurentei-interveniente.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că trebuia analizată voința juridică a reclamantei care a semnat un contract de asistență juridică pentru promovarea unei acțiuni. La un moment dat, aceasta a încheiat un contract de cesiune a dreptului litigios, iar ulterior acestuia s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către recurentă pentru a subroga în drepturile reclamantei de la care cumpărase drepturile.
Arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 și art. 312 alin.3 Cod pr.civilă, instanța de fond pronunțând hotărârea făcând aplicarea disp. art.133 Cod pr.civilă fără a cerceta fondul cauzei, considerând că reclamanta nu a semnat contractul de asistență juridică și nici pe cel de cesiune drept litigios.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea sentinței și deciziei și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Avocat, având cuvântul, arată că cele susținute de recurentă vin în contradicție cu dispozițiile legale și practica judiciară în materie. Reclamanta a arătat că nu a semnat cererea de chemare în judecată, delegația este scrisă cu diferite ustensile și recurenta nu a probat în nici un fel că a fost semnată de reclamantă, cum avea obligația.
În consecință solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr. 1272/284/25 martie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțeala terenurilor din titlul de proprietate nr. 72740/20 decembrie 1995.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate sus-menționat s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma soțului său, pârâții fiind descendenții acestui defunct în calitate de fii, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1244/19 august 1982.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 650 - 799 Cod civil, 728 și 657 - 667 din același cod.
La data de 28 martie 2008, a formulat cerere de intervenție în interes personal, prin care a solicitat să se constate că a cumpărat drepturile litigioase potrivit contractului de vânzare-cumpărare de drept litigios ale reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 1403 Cod civil, contract încheiat la. Asociați G și, autentificat sub nr. 1927 din 26 martie 2008.
Menționează intervenienta că drepturile litigioase privesc drepturile ce constituie obiectul dosarului civil nr-, respectiv ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 3200. situat în intravilanul localității, jud.
Mai arată intervenienta că se în drepturile litigioase ale vânzătoarei cu privire la imobilul sus-menționat, dobândind astfel calitate procesuală activă, urmând ca hotărârea să fie pronunțată direct pe numele intervenientei-cumpărătoare.
La data de 24 aprilie 2008 reclamanta a formulat întâmpinare-cerere reconvențională la cererea de intervenție în interes personal depusă de, prin care a arătat că nu a avut niciodată intenția de a vinde vreun drept litigios și nici să promoveze acțiunea de ieșire din indiviziune, ci a mers la notar cu aceasta în ideea de a încheia un contract de închiriere pentru o cameră din imobilul ce-i aparține.
Arată reclamanta că nu a știut că este vorba despre o vânzare de drepturi, a semnat într-o mașină și nicidecum în fața notarului, precum și faptul că nu a cunoscut cuantumul prețului trecut în înscris, care nici nu a fost achitat, cum de altfel intervenienta a recunoscut în fața tatălui ei.
Pe linia cererii reconvenționale solicită să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, întrucât din punctul de vedere al intervenientei el are o cauză imorală, iar din punctul de vedere al reclamantei, acesta este fundamentat pe o cauză falsă și îi lipsește un element esențial, respectiv prețul.
Cererea reconvențională se întemeiază pe dispozițiile art. 1303, art.966 și 968 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.1304 din 29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr-, s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, împotriva pârâților, și, s-a disjuns cererea de intervenție formulată de către și cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu intervenienta.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta prezentă nu și-a însușit cererea de chemare în judecată și a arătat că nu dorește să se judece în cauză, fiind indusă în eroare atunci când a semnat contractul de asistență juridică, acțiunea nefiind semnată de către aceasta.
Deoarece în cauză s-a formulat și o cerere de intervenție și o cerere reconvențională la aceasta, s-a dispus disjungerea lor în temeiul art.55 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intervenienta arătând că a formulat cerere de intervenție deoarece, prin contractul autentificat sub nr.1927/26.03.2008 i-au fost vândute, de către reclamantă, drepturile litigioase din dosarul n r- astfel încât aceasta urma să se subroge în drepturile vânzătoarei, astfel încât în mod greșit s-a dispus disjungerea ei de cererea principală.
La data de 15.09.2008 reclamanta - intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică din 05.11.2008 apărătorul apelantei interveniente a depus, în copie, contractul de asistență juridică nr.35497/19.03.2008, încheiat cu reclamanta.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 457 din 5 noiembrie 2008, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, potrivit art.295 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, reținând că, prin cererea înregistrată la data de 25.03.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând împărțirea bunurilor cuprinse în titlul de proprietate nr.72740/20.12.1995.
Acțiunea a fost semnată și depusă de avocat, același avocat care, la data de 28.03.2008 a depus cererea de intervenție în interes personal formulată de, fondată pe contractul de vânzare - cumpărare de drept litigios prin care reclamanta îi vindea intervenientei dreptul litigios ce constituia obiectul dosarului nr-.
Și această cererea a fost semnată și depusă de același avocat.
Față de această cerere de intervenție, reclamanta prin alt apărător angajat a solicitat a se constata nulitatea contractului de vânzare - cumpărare de drept litigios.
Prezentă în instanță, în ședința publică din 29.04.2008 reclamanta a arătat că nu își însușește cererea de chemare în judecată, care nu este semnată de către aceasta.
Potrivit art.133 alin.1 Cod procedură civilă " cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă".
Ca atare, în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată.
Cu privire la motivul de apel invocat de intervenientă în sensul că, în mod greșit instanța de fond a dispus disjungerea judecății acesteia, aceasta este nefondată deoarece, potrivit art.55 alin.1 Cod procedură civilă, cererea de intervenție se judecă separat dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată.
Având în vedere că cererea principală era în stare de judecată, în mod evident judecata cererii de intervenție ar fi întârziat-o, cât timp, față de această cerere s-a formulat și o cerere reconvențională de anulare a unui contract de vânzare - cumpărare de drept litigios.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Recurenta consideră hotărârile pronunțate în prezenta cauză ca fiind nelegale, deoarece ca urmare a vânzării drepturilor litigioase, ea a dobândit calitate procesuală activă.
Greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 133 cod pr.civilă și a fost anulată cererea de chemare în judecată, fiind disjunsă cererea de intervenție formulată de recurenta - intervenientă, instanța nesocotind și dispozițiile art.52 al.1 Cod pr.civilă atunci când a anulat cererea de chemare în judecată fără a verifica dacă intervenienta a justificat un interes legitim prin vânzarea-cumpărarea drepturilor litigioase și dacă, cererea de intervenție avea legătură cu cererea principală.
Susține recurenta că s-a greșit atunci când instanța de judecată a soluționat cu precădere cererea reclamantei de anulare a cererii de chemare în judecată, motivată de refuzul acesteia de recunoaște că a sesizat instanța cu soluționarea cauzei.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Examinând hotărârile, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor expune în continuare:
Inițial reclamanta învestit instanța de fond, respectiv Judecătoria Răcari cu acțiune prin care solicita în contradictoriu cu pârâții-intimați ieșirea din indiviziune asupra unor bunuri ce le indică expres în acțiunea formulată, acțiune ce a fost depusă la instanță la 25 martie 2008, primul termen de judecată fiind la 29 aprilie 2008.
Ulterior depunerii acestei cereri, respectiv la 26 martie 2008, aceeași reclamantă prin contract autentic de vânzare-cumpărare, înregistrat sub nr. 1927 la. G și vinde drepturile sale litigioase lui. Așa cum rezultă din contractul mai sus amintit, în urma vânzării drepturilor litigioase, cumpărătoarea s-a subrogat în toate drepturile vânzătoarei cu privire la acest imobil, dobândind calitate procesuală activă în dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Răcari, urmând ca hotărârea în cauză să fie pronunțată direct pe numele cumpărătoarei dreptului litigios, respectiv.
Ca urmare a încheierii acestui contract a formulat cerere de intervenție în interes personal, prin care a solicitat să se constate că a cumpărat drepturile litigioase ce constituie obiectul dosarului nr. 1272/2008 și că se în drepturile vânzătoarei cu privire la imobilul menționat în contract.
Instanța de fond greșit a anulat cererea de chemare în judecată a reclamantei, constatând că aceasta nu și-a însușit-o și că nu dorește să se judece în acțiune și a disjuns cererea de intervenție formulată de.
În momentul renunțării la acțiune, reclamanta nu mai avea calitate procesuală activă, deoarece în drepturile acesteia se subrogase căreia îi fuseseră vândute drepturile litigioase.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general după o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină concret la speță în raport de litigiul dedus judecății.
Pe parcursul judecății, drepturile și obligațiile procedurale (care determimă calitatea procesual activă sau pasivă) pot fi transmise fie unei alte părți din proces, fie unei persoane străine de proces, transmiterea fiind legală sau convențională, iar din cele menționate la transmiterea convențională făcând parte și vânzarea sau donarea bunului litigios care conferă cumpărătorului sau donatarului calitatea procesuală de reclamant ori pârât, după cum aceeași calitate a avut-o vânzătorul sau donatorul.
Indiferent de felul transmiterii calității procesuale, dobânditorul preia procesul în starea în care se găsește în momentul în care are loc transmiterea și din acest moment judecata se va desfășura în contradictoriu cu el, toate actele de procedură fiind îndeplinite în persoana sa.
Greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 133 al.1 cod pr.civilă deoarece la momentul când reclamanta a contestat semnătura sa de pe cerere cât și de pe actul de vânzare-cumpărare, aceasta nu mai avea calitate procesuală activă în speța dedusă judecății, deoarece ulterior introducerii acțiunii, între părți intervenise contractul de vânzarea drepturilor litigioase.
Instanța de fond față de faptul că pe parcursul soluționării cauzei, intervenise contractul de vânzare-cumpărare drepturi litigioase, ocazie cu care s-a făcut și transmiterea calității procesuale de la reclamantă la intervenientă, în condițiile mai sus arătate, avea obligația să stabilească în mod corect cadrul procesual în vederea soluționării pe fond a cauzei, față de actul de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este fondat și în temeiul art.312 cod pr.civilă îl va admite, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza la Judecătoria Răcari care urmează să stabilească corect cadrul procesual.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul formulat de intervenienta, domiciliată în G str. 1 - 2..309.A.10.41 jud. G, împotriva deciziei civile nr. 457 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. jud. D, precum și pârâții com.. B Târgoviște nr. 215, jud. D, domiciliați în com.. B Târgoviște nr. 221, jud. D și, domiciliat în com. sat - jud. D și în consecință:
Casează ambele hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 457 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentința civilă nr. 1304 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Răcari, cu trimiterea cauzei la Judecătoria Răcari.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red. CE
Tehnored. NM
3ex.
5.03.2009
f- Judecătoria Răcari
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
