Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 181
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 503 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 15544 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul și intervenienta, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, intimatul pârât și intimata intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de intimatul pârât și intimata intervenientă.
Recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei de timbru și precizări ale motivelor de recurs.
Nu s-a solicitat termen pentru observarea acestor precizări de către părțile prezente.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea ambelor hotărâri în sensul de a i se atribui în lot terenul din spatele casei, respectiv din totalul suprafeței de teren, cu construcțiile pe care le-a edificat.
Intimatul pârât și intimata intervenientă au solicitat respingerea recursului, arătând că prin partajarea terenului în modul solicitat de reclamant nu ar mai avea cale de acces spre lotul său.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 06.04.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în C, Bd. -, nr.42, compus din teren în suprafață de 360 mp și casa compusă din trei camere, hol, bucătărie și dependințe, în cote de fiecare.
În motivare se arată că pârâtul este fiul său și în urma decesului autoarei -, s-a dezbătut succesiunea eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 8/16.02.1999, reținându-se în masa succesorala cota de dintr-un teren loc de casă în suprafața de 360 p situat în C, B-dul. - -, jud. si casa de locuit de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu două camere și hol. Reclamantul a arătat că a renunțat la succesiunea soției, astfel încât partea acestuia a revenit pârâtului și fiecare deține câte o cotă de din imobil. În anul 1996 au efectuat o extindere la acest imobil, constând într-o cameră, bucătărie și dependințe conform memoriului tehnic și certificatului de urbanism nr. 278/09.04.1996.
La data de 02.09.2005, s-a formulat cerere de intervenție din partea soției pârâtului, prin care a solicitat să se constate contribuția exclusivă a pârâtului și intervenientei la edificarea extinderilor la casă constând in cameră de locuit, o bucătărie, o și garaj, pe terenul situat în C, B-dul. - nr.42.
Prin sentința civilă nr.15544 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
A fost confirmat raportul de expertiză realizat în cauză de expert și raportul de expertiză realizat în cauză de expert - și s-a atribuit imobilul părților, conform variantei I, astfel:
Reclamantul a primit lotul I, ce se compune din: casa cu două camere și hol (43,04 mp), teren = 76,10 mp, situate în C, B-dul. 1 -, nr.16, jud. D, priminând sultă de la lotul II suma de 50.570,7 lei; pârâtul reclamant și intervenienta au primit lotul II ce se compune din: cameră, bucătărie, baie, hol, garaj, teren = 278,90 mp, situate în C, B-dul. 1 -, nr.16, judDolj, urmând a da sultă lotului I suma de 50.570,7 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere ( potrivit certificatul de moștenitor nr. 8/16 febr.1999, eliberat de BNP Lucretia), că pârâtul a cules cota de din imobilul situat în C, B-dul -, nr. 42, compus din teren loc de casa de 360 mp și casa de locuit, din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu hol și două camere, de pe urma autoarei -, mama sa, reclamantul fiind străin de succesiune prin neacceptare, potrivit declarației de renunțare autentificată sub nr. 206/1999 la BNP. Cealaltă cotă de din imobil a rămas reclamantului, în calitate de soț supraviețuitor.
Ulterior, la casa veche s-a realizat o extindere a casei de către pârât și intervenientă și s-a realizat o modificare, constând în înălțarea zidurilor cu trei rânduri de BCA, iar suprafața înălțată a fost tencuită, fără să fie tencuită și casa veche.
Instanța reținut că înălțarea casei vechi cu trei rânduri de BCA s-a realizat cu materialul provenit de la demolarea unei case deținută de reclamant si soția sa, și, de asemenea, acoperișul întregului imobil s-a realizat cu țigla provenită din același loc.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile, criticând- pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea apelului s-a arătat că, în mod greșit, s-a constatat dreptul de creanță al pârâtului-reclamant și intervenientei asupra extinderii realizate în continuarea casei, constând într-o cameră, bucătărie, baie, garaj, precum și asupra îmbunătățirilor realizate la casa veche.
S-a criticat și greșita omologare a raportului de expertiză și atribuirea bunurilor.
S-a menționat că hotărârea este insuficient motivată, deoarece instanța nu a argumentat considerentul pentru care a ales varianta I din raportul de expertiză efectuat în cauză și că instanța în mod greșit a respins cererea de intervenție principală ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, se critică sentința instanței de fond pentru imposibilitatea punerii în executare a hotărârii pronunțată în cauză și respectiv, că instanța nu a soluționat petitul în pretenții.
Prin decizia civilă nr. 503/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, au fost respinse apelurile declarate de reclamantul și de pârâtul și intervenienta împotriva sentinței civile nr. 15544 din 14.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv depozițiile martorilor coroborate cu concluziile raportului de expertiză și răspunsurile la interogatoriu.
Din analiza acestora, instanța de apel a constatat că apelantul-pârât și apelanta -intervenientă au edificat, respectiv au realizat o extindere la casa veche, respectiv o cameră, bucătărie și, că apelantul este titularul dreptului de proprietate, însă apelantul-pârât și apelanta - intervenientă sunt cei care au edificat construcțiile și au realizat îmbunătățirile.
Nu s-a constatat încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care rapoartele de expertiză au fost depuse cu respectarea termenului procedural, în conformitate cu art. 209 Cod pr. civ. și, de asemenea, s-a constatat că niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, aceste obiecțiuni fiind formulate după încheierea dezbaterilor.
Instanța de apel a reținut, cu privire la critica despre insuficienta motivare a sentinței și greșita omologare a raportului de expertiză, că toate aceste motive de apel sunt neîntemeiate, în situația în care instanța a indicat ca temei juridic și a aplicat dispoz. art. 6738Cod pr. civ.
S-a reținut, de asemenea, că nu există contradicții între încheierea de admitere în principiu și sentință, prima instanță soluționând cauza în urma analizei situației de fapt și a probelor administrate.
Cu privire la consemnarea faptului că nu se solicită cheltuieli de judecată, instanța de apel a constatat pe baza înseși a concluziilor scrise depuse de către apărătorul ales al reclamantului, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, că acesta a solicitat admiterea acțiunii, precum și amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, fără, însă, a solicita acordarea cheltuielilor de judecată.
Referitor la cererea de intervenție formulată de către intervenienta, se reține că aceasta a primit o corectă rezolvare în conformitate cu dispoz. art. 49 și următ. Cod pr. civ. fiind calificată corespunzător, apreciindu-se că în cauză interesele acestei interveniente și ale soțului său, apelantul-pârât, nu se exclud.
În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul-pârât și apelanta-intervenientă, s-a constatat că acesta vizează imposibilitatea punerii în executare a sentinței, precum și nesoluționarea petitului în pretenții și a reținut că aceste afirmații, prin prisma raportului de expertiză și a răspunsului comunicat de către expertul-constructor, sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul consideră, că instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei, ignorând rolul activ pe care trebuia să-l exercite, arătând în concret că deși a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate în cauză, această cerere a fost respinsă pe considerentul că se poate efectua doar un supliment la raportul de expertiză, total insuficient pentru determinarea situației de fapt.
A mai susținut că s-au ignorat criticile formulate de către reclamant prin motivele de apel cu privire la încălcarea dreptului său de proprietate asupra terenului pe care se află construcțiile în litigiu prin greșita omologare a raportului de expertiză, în varianta
Al doilea motiv de recurs vizează greșita aplicare a legii de către instanța în soluționarea cererii de intervenție formulată de, prin admiterea acesteia urmărindu-se de fapt majorarea lotului pârâtului.
Reclamantul a invocat și o vădită contradicție între IAP-ul pronunțat și dispozițiile sentinței, menținut prin decizia tribunalului, în sensul că s-a constatat dreptul de creanță al pârâtului și intervenientei reprezentat de c/valoarea extinderii și a îmbunătățirilor.
Un alt motiv de recurs se referă la încălcarea art. 261 pct. 5 Cod pr. civ. susținând că decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care i-a fost înlăturată reclamantului -reclamant cererea de probatorii.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de apel vizează dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. recurentul criticând o necercetare a fondului cauzei.
În conformitate cu dispoz. art.295 Cod pr. civ. instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Se constată din analiza deciziei atacate că instanța de apel a respectat aceste dispoziții legale, arătând în cuprinsul deciziei motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, cum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Astfel, instanța de apel a arătat probele administrate, avute în vedere la stabilirea stării de fapt probe pe care le enumeră în cuprinsul considerentelor, în raport de care nu s-a mai considerat necesară efectuarea unei noi expertize solicitată de către apelantul-recurent.
De asemenea, instanța a arătat considerentele pentru care a considerat corectă și utilă cauzei, în conformitate cu dispoz. art. 6738Cod pr. civ. omologarea variantei I din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pe de altă parte se constată că nu este posibilă o altă variantă de atribuire terenului prin care să se asigure reclamantului suprafața corespunzătoare cotei sale indivize și să se păstreze modalitatea de atribuire a construcțiilor întrucât într-o altă variantă nu ar mai fi posibil accesul părților la construcțiile ce le revin în urma partajului.
C de-al doilea motiv de recurs referitor la aplicarea greșită a legii, prin prisma dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. referitor la cererea de intervenție a numitei, este neîntemeiat.
În mod corect, instanța de apel a invocat dispoz. art. 49 și următ. Cod pr. civ. cu privire la cererea de intervenție formulată în cauză, deoarece intervenienta a urmărit aceleași interese ca și pârâtul.
Prin urmare, cererea de intervenție a fost calificată corespunzător, apreciindu-se că, în cauză, interesele intervenientei și soțului său nu se exclud.
Referirea la neverificarea taxei de timbru aferentă dreptului de creanță constatat intervenientei, ce ar reprezenta o contradicție între încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză și dispozitivul sentinței instanței de fond, constituie în realitate o critică care privește greșita omologare a variantei I din raportul de expertiză, fiind analizată în cauză în considerentele deciziei atacate.
C de-al treilea motiv de recurs invocat ce se referă la o nemotivare a deciziei atacate nu se poate reține. Instanța de apel a indicat considerentele de fapt și de drept pe care și-a format convingerea, în conformitate cu dispoz. art. 295 și 296 Cod pr. civ. verificând stabilirea situației de fapt și a aplicării legii de către prima instanță.
În consecință, instanța, având în vedere aceste considerente și dispoz. art. 3121Cod pr. civ. va respinge recursul formulat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 503 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 15544 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 503 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 15544 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, și intervenienta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./03.03.2008
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
