Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 184
Ședința publică de la 09 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 133/A din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar chitanța nr. -/25.04.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Instanța constată că a fost satisfăcut integral timbrajul stabilit prin încheierea din camera de consiliu din data de 25.04.2008.
, apărătorul recurentului și intimata arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Arată că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pc.5 Cod procedură civilă.
Consideră că a fost încălcat principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, instanța de apel nu a pus în discuția părților compararea expertizelor efectuate la instanța de fond și la cea de apel în care s-au consemnat valori și rezultate diferite. Concluzii au fost puse pe expertiza de la fond, considerată utilă cauzei, nefiind lămurite aspectele problemei. Solicită casarea cu trimitere spre rejudecare în sensul efectuării unei noi expertize.
Mai arată că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pc.7 Cod procedură civilă "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină", considerând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate.
Mai precizează, de asemenea că, motivele de recurs se încadrează și în prevederile art. 304 pc.9 Cod procedură civilă, apreciind că instanța de apel admițând fără vreo justificare efectuarea unei expertize, a considerat că expertiza efectuată la prima instanță nu a lămurit aspectele problemei.
Solicită admiterea recursului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Intimata precizează că a arătat la instanța de apel că imobilul nu poate fi considerat de grad zero, este situat în spatele unui imobil de nouă etaje, a unei clădiri aparținând primăriei, pe malul unei gârle unde nu există-canalizare.
Mai arată că intenționează să se mute din Focșani în imobilul din litigiu și să-l reconstruiască.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2307 din 28 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Bârlads -a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ridicată de pârâtul.
Totodată, s-a admis acțiunea pentru dezbaterea succesorală și ieșirea din indiviziune formulată de reclamanta.
S-a constatat că în urma decesului defunctei -, decedată la 22.10.2005, cu ultim domiciliu în Bârlad, au rămas ca moștenitori legali reclamanta, nepoată de fiică predecedată ( ) și pârâtul, fiu, fiecare cu cota de câte 1/2.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziunea privitoare la imobilul (casă de locuit, anexe gospodărești și 1079. teren aferent și din îngrăditură) situat în Bârlad,-, în cote de 13/16 pentru reclamantă și de 3/16 pentru pârât.
S-a stabilit că valoarea imobilului menționat este de 174.848,5 lei RON, iar cotele părților, exprimate valoric, sunt de 142.064,40 lei RON pentru reclamantă și de 32.784,10 lei RON pentru pârât.
S-a atribuit direct în proprietate reclamantei întreg imobilul (casă de locuit, anexe gospodărești și 1079. teren aferent și din îngrăditură) situat în Bârlad, str. -; teren primărie; râpă; propr., imobil individualizat prin schițele anexe nr. 1-2 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză( exp. ), filele 66 -73 din dosarul de fond.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 32.784,10 lei RON, reprezentând sultă.
S-au respins cererile formulate de părți pentru plata cheltuielilor de judecată.
S-a respins cererea pentru daune materiale și morale, formulată de pârâtul, ca neîntemeiată.
S-a stabilit reclamantei, ca termen pentru plata sultei, un termen de până la 6 luni, calculat începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
G și - s-au căsătorit la data de 14.01.1931 și au avut ca fii pe și.
În perioada căsătoriei lor, G și - au cumpărat, prin actul autentificat cu nr. 1202/5.09.1945 la Tribunalul, un imobil ( casă de locuit, anexe gospodărești și 1079. teren aferent) situat în Bârlad,-.
La data de 30.05.1984, a decedat
Conform certificatului de moștenitor nr. 624/8.11.1984 eliberat de notariatul de Stat Bârlad, masa succesorală a defunctului G se compune din cota indiviză de 1/2 din imobilul situat în Bârlad,-, iar moștenitorii defunctului sunt -, soție supraviețuitoare, cu cota de 2/8, în concurs cu și, fii, cu cota de 3/8, fiecare.
La data de 25.05.1989 a decedat. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 5/28.01.1999, eliberat de biroul Notarului public din Bârlad, moștenitoarea defunctei este, fiică, cu cota de 1/1.
Prin contractul de întreținere autentificat cu nr. 59/28.01.1999 la biroul Notarului public din Bârlad, - a transmis în proprietate reclamantei cota sa indiviză de 5/8 din imobilul situat în Bârlad,-, restul cotei de 3/8 din imobil fiind proprietatea indiviză a reclamantei și a pârâtului.
La data de 22.10.2005, a decedat -, cu ultim domiciliu în Bârlad- cea despre a cărei succesiune este vorba.
Moștenitorii legali ai defunctei - sunt: reclamanta, în calitate de nepoată de fiică predecedată ( fiica defunctei ) cu cota de și pârâtul, fiu, cu cota de .
În prezent, reclamanta și pârâtul se află în indiviziune cu privire la imobilul situat în Bârlad,-, imobil cu privire la care reclamanta are cota de 13/16, iar pârâtul are cota de 3/16.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, întocmit și depus la dosarul instanței la data de 13.09.2006 ( expert ), filele 66-73, s-a stabilit că imobilul situat în Bârlad,- se compune din casă de locuit cu 6 camere, cu pereți din cărămidă, acoperit cu tablă, verandă, magazie cu pereți din cărămidă, beci cu pereți din pământ, WC cu pereți din zidărie, magazie cu pereți din lemn, împrejmuiri din scândură cu stâlpi din lemn și din suprafața de 1079. teren aferent construcțiilor și din îngrăditură. S-a stabilit că valoarea actuală a casei de locuit și a anexelor este de 17.681,27 lei RON, iar valoarea actuală a suprafeței de teren de 1079. este de 153.757,50 lei RON. Pentru a stabili aceste valori, expertiza a aplicat mai multe criterii, între care și cel privind procesul în curs dintre părți, aplicând asupra construcțiilor coeficientul - 10%.
În opinia instanței de fond, faptul că între părți există proces pentru ieșire din indiviziune nu este de natură să influențeze valoarea actuală a imobilului, motiv pentru care coeficientul menționat va fi înlăturat.
În aceste condiții, valoarea casei de locuit și a anexelor va fi stabilită la suma de 21.091 lei RON ( 17,681,27 lei RON + 4.209,82 lei RON, reprezentând coeficientul de 10 % din valoarea inițială a construcțiilor de 42.098,26 lei RON, stabilit pentru procese în curs).
Rezultă că valoarea actuală a imobilului este de174.848,5 lei RON( 21.091 lei RON, construcțiile + 153.757,50 lei RON terenul).
Cota de 13/16 a reclamantei este de 142.064,40 lei RON, iar cota de 3/16 a pârâtului este de 32.784,10 lei RON.
La termenul din 28.09.2006, pârâtul a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, susținând că aceasta nu a făcut dovada acceptării succesiunii defunctei -.
Excepția este neîntemeiată, deoarece - a decedat la data de 22.10.2005, iar acțiunea pentru dezbaterea succesiunii defunctei a fost formulată de către reclamantă și înregistrată la instanță la data de 16.01.2006, deci în cadrul termenului de 6 luni, prev. de art. 700 Cod civil, stabilit pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală. De altfel, starea de indiviziune existentă asupra imobilului decurge din actul de înstrăinare pe care defuncta l-a întocmit în timpul în care ea era în viață.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ridicată de pârât.
În consecință, potrivit art. 728 Cod civil, instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune.
Deoarece imobilul nu poate fi partajat în natură, conform art. 673(10) al. 4 Cod procedură civilă a fost atribuit direct în proprietate reclamantei întreg imobilul în valoare de 174.848,5 lei RON.
Pentru a dispune astfel, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 673 (9) Cod procedură civilă, cu precădere s-a avut în vedere cota indiviză mai mare pe care reclamanta o are asupra imobilului.
Potrivit art. 742 Cod civil, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 32.784,10 lei RON, reprezentând sultă.
Reclamanta a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă de 924 lei RON ( 19 lei taxă de timbru; 5 lei timbru judiciar; 600 lei onorariu avocat: 300 lei indemnizație expert).
Pârâtul a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei RON ( 500 lei onorariu avocat și 100 lei indemnizație expert).
Conform art. 274 al. 1 Cod procedură civilă și art. 774 Cod civil, cheltuielile de judecată pe care părțile le-au efectuat în cauză, rămân în sarcina lor.Ca urmare au fost respinse cererile prin care reclamanta și pârâtul au solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Privitor la cererea în daune materiale și morale, formulată de pârât, s-a reținut că la termenul din 6.07.2006 s-a pus în vedere acestuia să precizeze temeiul de fapt al acestor pretenții și cuantumul lor - încheierea de ședință de la fila 63 dosarului. Pârâtul nu a îndeplinit această obligație, motiv pentru care cererea pârâtului fiind neîntemeiată, a fost respinsă.
Conform art. 673(10) al.4 Cod procedură civilă, s-a stabilit reclamantei, ca termen pentru plata sultei, un termen de până la 6 luni, ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin sentința civilă nr. 133/A/6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a respins apelul formulat de petentul împotriva sentinței civile nr. 2307 din 28 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentință ce a fost păstrată.
În pronunțarea soluției, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Potrivit art. 673 ind.10 Cod procedură civilă, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere îi poate atribui provizoriu întregul bun, iar dacă mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute de art. 673 ind.9 Cod procedură civilă. Rezultă, deci, că aceste dispoziții sunt facultative pentru instanță și nu imperative cum greșit susține apelantul.
De asemenea, potrivit art. 673 ind. 10 alin. 4 Cod procedură civilă la cererea unuia dintre coproprietari, instanța va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind sumele ce se cuvin celorlalți proprietari și termenul în care este obligat să le plătească, iar potrivit art. 673 ind. 14 Cod procedură civilă, în toate cazurile asupra împărțelii, instanța se va pronunța prin hotărâri.
Având în vedere că ambele părți, au solicitat la dezbaterea cauzei, atribuirea imobilului în natură, în mod corect prima instanță, atribuind bunul reclamantei, prin dispozitivul hotărârii a stabilit un termen de plată a sultei.
De altfel, apelantul a solicitat în apel, prin concluziile orale, atribuirea imobilului în întregime intimatei, astfel încât analiza primului motiv de apel s-a dovedit inutilă.
În ce privește expertiza efectuată în apel a avut în vedere pentru evaluarea construcției abordarea prin cost, iar pentru evaluarea terenului metoda comparației și a concluzionat că locuința nu are valoare actuală de circulație, iar costul de înlocuire este de 101.757 lei. Pentru teren s-a propus valoarea de 160 euro/, folosindu-se patru terenuri comparabile tranzacționate sau evaluate recent, din zone centrale și medii ale municipiului Bârlad, cu posibilități de construire, având în vedere și corecțiile făcute pe baza ponderilor lucrărilor în construcții.
În acest mod, valoarea imobilului s-a stabilit prin scăderea costului de înlocuire net pentru construcții din valoarea terenului.
În stabilirea valorii actuale de circulație a imobilului suspus împărțelii, tribunalul reține concluziile expertizei efectuate la prima instanță de expertul deoarece, abordarea prin cost, așa cum a menționat și expertul este utilă pentru estimarea valorii unei construcții intenționate a fi construite, a proprietăților cu scopuri speciale, precum și a altor proprietăți care nu se tranzacționează frecvent pe piață.
Cum construcția în cauză există și s-a solicitat atribuirea în natură, în mod corect expertul a stabilit valoarea actuală de circulație pe baza valorii tehnice actuale și a criteriilor de individualizare recomandate de "Îndrumarul pentru expertize tehnice imobiliare".
În ceea ce privește terenul, în mod corect expertul l-a evaluat conform criteriilor prevăzute în "Expertiza Tehnică nr. 97/Februarie 2006, evaluarea prin metoda comparației având în vedere terenuri libere( cu posibilități de construire) și corecții făcute pe baza ponderilor lucrărilor în construcții, conform lucrării " Îndreptar tehnic pentru evaluarea imediată la prețul zilei, a costurilor elementelor și construcțiilor de locuințe", care însă, pentru considerentele relatate cu privire la stabilirea valorii construcției nu este aplicabilă în cauză.
Nici valorile din tabelul anexă (fila 80 dosar fond) nu au relevanță, deoarece privesc terenuri aparținând domeniului privat al municipiului Bârlad aprobate pentru vânzarea prin licitație publică.
Critica privind indicarea greșită a căii de atac nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, deoarece potrivit principiului menționat chiar de apelant - legalitatea căii de atac, posibilitatea de a folosi o cale de atac precum și condițiile de exercitare sunt date de lege. De altfel, prin încheierea din 6 februarie 2007, tribunalul a calificat calea de atac potrivit disp. art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă.
Încheierea din 25 octombrie 2006 prin care instanța de fond a dispus îndreptarea omisiunii materiale strecurate în dispozitivul sentinței, este legală, deoarece potrivit art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, erorile sau omisiunile pot fi îndreptate și din oficiu.
Pentru considerentele menționate tribunalul a respins apelul formulat de apelant împotriva Sentinței civile nr. 2307/28 septembrie 2006 Judecătoriei Bârlad, pe care a păstrat-
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală.
1. În motivarea recursului pârâtul a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția dată și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale. recurentul că deși instanța de apel a admis efectuarea unei noi expertize imobiliare care să stabilească valoarea reală a imobilului supus partajului, în mod greșit instanța de apel reține în stabilirea valorii actuale de circulație a imobilului concluziile expertizei efectuate la prima instanță de către expert. Consideră că motivarea instanței de apel în privința costului stabilit construcției este străină de natura pricinii întrucât imobilul din litigiu nu are niciuna din caracteristicile enumerate de instanță, nu este o proprietate cu scop special și nici o proprietate care se tranzacționează frecvent pe piață.
Motivează recurentul că instanța de apel nu a arătat în considerentele deciziei de ce a reținut în stabilirea valorii reale imobilului expertiza efectuată la instanța de fond și de ce a înlăturat expertiza efectuată în apel și nici nu a motivat respingerea argumentelor sale cu privire la obiecțiunile la expertiza efectuată la instanța de fond.
2. Hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Arată recurentul că în mod greșit instanța a atribuit definitiv imobilul reclamantei întrucât regula generală înscrisă în art. 673 ind. 10 alin. 1 prevede că bunul se atribuie provizoriu prin încheiere, stabilind un termen pentru depunerea sultei.
Consideră că instanța a încălcat și dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă și art. 212 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât deși a admis refacerea expertizei imobiliare și a dispus efectuarea unei alte expertize, instanța a înlăturat nejustificat expertiza dispusă în apel însușindu-și concluziile raportului de expertiză efectuat la instanța de fond. Consideră recurentul că în ipoteza în care instanța nu era lămurită de expertiza efectuată în apel d expertul trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize și nu să-și însușească expertiza de la fond a cărei refacerea a încuviințat-
Arată recurentul că decizia atacată este nelegală întrucât au fost încălcate și formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. 2. Consideră că în mod greșit prin decizia atacată instanța de apel s-a pronunțat asupra expertizei în apel prin comparație cu cea de la fond fără a da posibilitatea părților să-și exprime poziția procesuală față de măsurile pe care instanța le putea dispune, împrejurare ce ar conduce la încălcarea garanțiilor procesuale.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 5 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului în sensul criticilor formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că motivele înscrise în art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, astfel încât recursul formulat de pârâtul urmează fi respins. Pentru o mai bună argumentare, criticile de aceeași natură ce vizează substanța recursului vor fi grupate răspunzând prin considerente numai motivelor de recurs învederate.
Este cunoscut că motivarea hotărârii judecătorești este o condiție esențială pentru echitatea procedurilor judiciare. Curtea constată că instanța de apel a efectuat un examen efectiv, răspunzând cu argumente proprii criticilor formulate prin motivele de apel. Hotărârea atacată cuprinde pe larg motivele pe care aceasta se sprijină, fără a vădi motive contradictorii ori străine de natura pricinii, făcându-se trimitere la probele dosarului, astfel încât raționamentul logic efectuat de instanța de apel își găsește pe deplin exponențialul în motivarea hotărârii pronunțate, Lipsa unor răspunsuri detaliate asupra fiecărui argument nu poate constitui o încălcare a obligației de motivare a hotărârii judecătorești (a se vedea hotărârea Van de Hunk c Olanda, hotărârea Beian România) astfel încât urmează a se constata că motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu își găsește aplicabilitate.
Instanța de apel a argumentat judicios modalitatea ce determinat stabilirea valorii actuale de circulație a imobilului supus împărțelii făcând trimitere expresă la probele care au determinat soluția dispusă.
Critica recurentului referitoare la încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității și al principiului dreptului la apărare prin încălcarea obligației de a pune în discuția părților compararea expertizelor dispuse în cauză în faze procesuale diferite nu poate fi considerată ca întemeiată.
Instanța de apel a efectuat un control judiciar complet impus de caracterul devolutiv al căii de atac exercitată. Mijloacele sau probele administrate la prima instanță fiind cunoscute părților nu impun instanței care exercită controlul judiciar să reia probatoriul în discuția contradictorie a părților întrucât controlul legalității și al temeiniciei a avut în vedere strict pretențiile ce au format obiectul primei judecăți, în privința căreia părțile și-au formulat probele și apărările considerate pertinente, această obligație revenind numai pentru probele și apărările noi pe care părțile nu le cunosc și asupra cărora nu și-au exprimat poziția procesuală.
Completarea probatoriului administrat la prima instanță ori administrarea unor probe noi este atributul instanței de apel care poate decide potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă asupra cererii de probe.
Motivarea hotărârii instanței de prim control judiciar argumentează justețea soluției pronunțate și răspunsurile la motivele de apel formulate pe baza tuturor probelor administrate în cauză cu arătarea probelor reținute și a celor ce au fost înlăturate.
Neîntemeiată este și critica recurentului referitoare la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 673 ind. 10 Cod procedură civilă.
În mod judicios atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut în cauză dispozițiile art. 673 ind. 10 alin. 4 Cod procedură civilă având în vedere poziția procesuală a părților în privința atribuirii în natură a bunului imobil supus împărțelii.
Potrivit textului de lege enunțat instanța este îndrituită să atribuie bunul direct prin hotărâre asupra fondului procesului unuia dintre coproprietari la solicitarea acestuia, cu stabilirea sultelor corespunzătoare ce se cuvin celorlalți coproprietari și a terenului în care plata se va face. Cum solicitarea părților la instanța de fond fost de a li se atribui în natură imobilul, în mod corect instanța de fond prin hotărâre a atribuit bunul uneia dintre părțile litigante realizându-se astfel o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale în materia producerii împărțelii judiciare.
Așa fiind, constatându-se că ambele instanțe au efectuat o aplicare și interpretare corectă prevederilor legale incidente în cauză, definind judicios natura și întinderea raportului juridic dintre părți, se constată că sub toate aspectele evocate recursul pârâtului se vădește a fi nefondat, urmând a se respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 133/A din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.06.2008
Tribunalul Vaslui
jud.
jud.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Cristina Văleanu, Mona Maria
