Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1871/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1871/R/2008
Ședința publică din 6 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 344/A din 18 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul D, Primarul municipiului D, având ca obiect partaj judiciar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 29 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI D, MUNICIPIUL D reprezentat de primar și STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, înregistrată sub nr.1409/06.06.2006 la Judecătoria D e j, s-a solicitat ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al defunctului, asupra imobilului, înscris în CF nr.230 D, nr.top 286/2, în baza dispoziției de restituire nr.381/2001; să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul, decedat la data de 22.12.2003, se compune din imobilul înscris în CF nr.230 D, nr.top 286/2 nr.cadastral 1112 și din imobilul înscris în CF nr.175 D, nr.top 286/1; să se constate că prin actul sub semnătură privată încheiat la data de 13.11.1993, defunctul s-a obligat să transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra celor două imobile aflate în masa sa succesorală și în consecință obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la semnarea actului autentic de înstrăinare, în caz contrar pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic; să se constate că vocație succesorală după defunct, pentru imobilele înscrise în CF nr.230 D nr.top 286/2 și în CF nr.175 D, nr.top 286/1, are reclamantul și în consecință să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra celor două imobile pe numele reclamantului ca bun propriu; obligarea pârâților în caz de opunere, la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 11.10.2006, reclamantul și-a precizat acțiunea, 50, în sensul că a solicitat înscrierea în CF a dreptului de proprietate al defunctului asupra imobilului cu nr.top 286/2 înscris în CF nr.230 D, să se constate că succesiunea după defunctul este vacantă în ceea ce privește bunurile mobile, iar în privința bunurilor imobile să se constate că prin actul sub semnătură privată încheiat la data de 13.11.1993, defunctul s-a obligat să îi transmită reclamantului imobilele cu nr.top 286/2 și 286/1, obligarea pârâtului Statul Român să semneze act autentic de înstrăinare, iar în caz de refuz sentința să țină loc de act autentic de înstrăinare și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în CF, ca bun propriu.
Prin sentința civilă nr.49 din 18 ianuarie 2007 a Judecătoriei D e j, s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI D, MUNICIPIUL D reprezentat prin primar și STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Administrația Financiară a municipiului S-a admis cererea reconvențională formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Administrația Financiară a municipiului D și în consecință, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al defunctului asupra imobilului înscris în CF nr.230 D, nr.top 286/2, având ca proprietar Municipiul D, cu nr.cadastral 1112, în baza dispoziției nr.381/2001 de restituire în natură a imobilului, emisă de Primarul municipiului S-a constatat că succesiunea defunctului este vacantă. S-a constatat nulitatea absolută a actului sub semnătură privată încheiat la data de 13.11.1993.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că asupra imobilului înscris în CF nr.230 D, nr.top 286/2, casă cu o și bucătărie în suprafață de 88 mp, este proprietatea Statului român, înscris în cartea funciară, prin încheierile nr.62/1984 și nr.63/1984, date în baza Decretului nr.223/1974 și nr.380/1983.
Prin decizia nr.380/1983 a Consiliului Popular C, s-a decis ca imobilul înscris în CF nr.175 D, nr.top 296 în suprafață de 298 mp teren, pe care se află două corpuri de casă distincte situate în-, s-a dezmembrat în nr.top 286/1 și 286/2. Imobilul cu nr.286/2 din CF nr.175 D, a trecut în proprietatea statului cu plata despăgubirilor în sumă de 10.343 lei. Prin dispoziția nr.281/24.08.2001, i s-a restituit în natură numitului, imobilul situat în D,-, identificat în CF nr.175 D, cu nr.top 286/2.
La data de 13.11.1993, între, pe de o parte și pe de altă parte s-a încheiat actul sub semnătură privată, prin care părțile au convenit că vânzătorii renunță la proprietatea de mai sus în favoarea lui și a descendenților acestuia, cu următoarele clauze: actualii proprietari pot folosi aceste imobile până la sfârșitul vieții. La data de 22.12.2003, a decedat iar până la 22.06.2006, nu s-a făcut nici un act de acceptare a succesiunii.
Martorii audiați în cauză au confirmat încheierea convenției din 13.11.1993. Întrucât nu are moștenitori legali sau testamentari, s-a constatat că succesiunea este vacantă. La data încheierii convenției, nu avea calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu, care era proprietatea Statului Român. Ca act de donație, contractul este nul pentru nerespectarea formei autentice prevăzute de art.813 civ. De la data emiterii dispoziției nr.381/2001 și până la decesul lui, intervenit la data de 22.12.2003, exista posibilitatea întocmirii valabile de acte pentru transmiterea proprietății.
Imobilul cu nr.top 286/1 înscris în CF nr.230 D, nu a fost proprietatea antecesorului reclamantului.
Prin decizia civilă nr.242/A din 25 aprilie 2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Administrația Finanțelor Publice
S-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.49 din 18.01.2007 a Judecătoriei D e j, care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a respins ca inadmisibil apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Administrația Finanțelor Publice D, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauzele având ca obiect succesiunile vacante, ci Consiliul local al municipiului
Prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și în lipsa autorității de stat care are calitatea de reprezentant în cazul succesiunilor vacante.
Prin decizia civilă nr.1556/R din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva deciziei civile nr.242 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului Cluj pe care a casat-o și a trimis apelurile spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că tribunalul a soluționat greșit apelul prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, față de prevederile art.25 din Decretul nr.31/1954 și a art.75 alin. (3) din Legea nr.36/1995.
Prin decizia civilă nr.434/A din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.49/18.01.2007 a Judecătoriei D e j, pe care a schimbat-o în parte în sensul că s-a constatat componența masei succesorale rămase în urma defunctului, ca fiind compusă, din imobilele înscrise în CF nr.175, 230 D, nr.top 286/1, 286/2.
S-a dispus trecerea imobilului în proprietatea Statului Român.
S-a respins apelul declarat de reclamantul, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că actul sub semnătură privată pe care își întemeiază pretențiile reclamantul, nu îndeplinește condițiile unui antecontract de vânzare-cumpărare, ci ale unei donații cu sarcini, care este nulă absolut pentru că nu a fost încheiată în formă autentică.
Este însă întemeiată cererea reconvențională privind constatarea succesiunii vacante și a masei succesorale în favoarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin decizia civilă nr.574/R din 10 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.434/A din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj, care a fost casată în întregime și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Pentru a decide astfel, curtea a reținut că decizia tribunalului a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată anterior pronunțării ei, persoană ce nu avea folosința drepturilor civile, întrucât reclamantul decedase la data de 29 august 2007.
Prin decizia civilă nr.344/A din 18 iunie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.49 din 18 ianuarie 2007 a Judecătoriei D e j, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a constatat și componența masei succesorale compusă din imobilele înscrie în CF nr.175 și 230 D, nr.top 286/1 și 286/2, dispunându-se trecerea în proprietatea Statului Român. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul și continuat de moștenitorii și, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că atât imobilul cu nr.top 286/2 înscris în CF nr.230 D, cât și imobilul cu nr.top 286/1 înscris în CF nr.175 D, au constituit proprietatea defunctului, la data decesului său. Dar reclamanții nu justifică nici un interes să critice omisiunea constatării componenței masei succesorale rămase după defunct, câtă vreme antecesorul lor, nu are calitate de antecesor al lui.
Plata impozitelor pentru imobilele ce compun masa succesorală, nu constituie acte de acceptare tacită a moștenirii, de vreme ce reclamantul însuși și-a negat calitatea de succesor al defunctului, susținând că moștenirea este vacantă. Convenția încheiată la data de 13.11.1993 între și cu, nu reprezintă un contract de vânzare-cumpărare, deoarece lipsește prețul și nici ca un antecontract de vânzare-cumpărare pentru că din cuprinsul ei nu rezultă ca să-și fi asumat obligația de întreținere.
Aceeași împrejurare a rezultat și din declarația martorei, care a fost de față la încheierea contractului ce a fost citit cu voce tare, astfel că părțile au cunoscut în detaliu clauzele lui; în schimbul imobilului, s-a obligat să introducă gazul, apa și canalizarea, dar nu a existat o obligație de întreținere. Martorul a declarat că și s-ar fi înțeles ca pe lângă lucrările de introducere a gazului, apei și canalizării, acesta din urmă să asigure și întreținerea celui dintâi, probă ce nu a fost reținută de tribunal, pe motiv că martorul nu a fost de față la încheierea convenției.
Natura juridică a convenției încheiate între părți, este aceea a donației cu sarcini, dar care este nulă absolut, pentru lipsa formei autentice. Nulitatea convenției a fost invocată ca o apărare de fond prin întâmpinare, nefiind obligatorie invocarea ei prin cererea reconvențională. Pârâtul Statul Român a solicitat prin cererea reconvențională, să se constate vacanța succesorală și implicit masa succesorală.
Ca urmare a admiterii cererii reconvenționale, s-a dispus și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al defunctului asupra imobilului cu nr.top 286/1, pentru a se facilita procedurile de predare a succesiunii vacante și nu ca răspuns la primul capăt de cerere din acțiunea reconvențională.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs - și - -, urmașii reclamantului decedat la data de 29.08.2007, solicitând admiterea recursului și rejudecarea dosarului, în sensul admiterii acțiunii civile înaintate de antecesorul lor și continuată de recurenți, cu obligarea pârâtului-intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia atacată este nelegală, deoarece cuprinde o motivare contradictorie, instanța a apreciat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
antecesorul recurenților este unicul acceptant al moștenirii, așa cum rezultă din declarația autentificată sub nr.1635/07.05.2007, declarație ce nu a fost luată în considerare de instanța de apel, în schimb a reținut în mod greșit că nu au calitatea de moștenitori legali, deși este unicul acceptant al moștenirii după defunctul, în calitate de văr primar.
În mod eronat a considerat instanța de apel că și-ar fi negat calitatea de moștenitor, când dimpotrivă, și-a susținut calitatea de moștenitor al lui, prin toate demersurile, inclusiv prin plata tuturor recheltuielilor de întreținere a imobilelor și declarația de ocupare a succesiunii.
Statul Român a profitat nelegal de pe urma defunctului, casa de la nr.4 fiind închiriată de Primăria municipiului D, care a încasat chiria. Imobilul din D,-, i-a fost restituit lui prin dispoziția Primarului municipiului D nr.381/24.08.2001.
Instanța de apel nu a luat în considerare niciuna dintre probele administrate la cererea reclamantului, nici măcar sentința civilă nr.742/2007 a Judecătoriei D e j, rămasă irevocabilă, prin care s-a constatat că vocație succesorală după defunct are și că masa succesorală se compune din cele două imobile în litigiu. Instanța de apel nu a făcut altceva decât să critice și să desființeze un act sub semnătură privată care vine să confirme încă o dată legătura dintre defunctul și.
De asemenea, au mai susținut recurenții, că instanța de apel nu a acordat nicio valoare juridică depozițiilor de martori care confirmă încheierea convenției sub semnătură privată și îndeplinirea tuturor obligațiilor de întreținere ce-i reveneau reclamantului, achitarea cheltuielilor de înmormântare, intrarea în folosința curții și a casei de la nr.2. Martorii au declarat că singurul care a ajutat financiar la întreținerea casei, a mamei defunctului și a defunctului, a fost.
Este nejustificată interpretarea actului sub semnătură privată ca o donație cu sarcini. Intenția lui a fost aceea de a avea mijloace de întreținere asigurate pe tot timpul vieții, de către o persoană apropiată. l-a întreținut pe defunct și imobilele acestuia, iar la decesul lui a acceptat succesiunea, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Toate acestea au fost ignorate de instanța de apel care a considerat că imobilele i se cuvin Statului Român, au mai susținut reclamanții. Este total subiectivă interpretarea convenției ca fiind un contract de donație a cărei nulitate să se constate, or intenția celui care l-a încheiat și condițiile impuse de cele două părți, au fost clar de întreținere a imobilelor. Instanța de apel nu a ținut seama de existența sentinței care constată și calitatea de moștenitor al lui, rudă de gradul IV cu defunctul.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare la dosar 12, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinice și legale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Imobilele în litigiu sunt situate în municipiul D,- și 4, înscrise în CF nr.175 D, nr.top 286/1 și în CF nr.230 D, nr.top 286/2. Asupra imobilului cu nr.top 286/1 casă compusă din 2 camere, bucătărie, și curte în suprafață de 200 mp, înscris în CF nr.175 D, este proprietar tabular sub. Asupra imobilului cu nr.top 286/2 casă cu o cameră și bucătărie în suprafață de 88 mp înscris în CF nr.230 D, este proprietar Statul Român, imobil ce i-a fost restituit în natură lui prin dispoziția nr.381 din 24 august 2001, emisă de Primarul municipiului
a decedat la data de 22 decembrie 2003, fără copii. Reclamantul a fost rudă de gradul IV cu defunctul, în calitate de văr primar. La data de 29.08.2007 a decedat reclamantul, succesorii acestuia fiind reclamanții - în calitate de fiu și - - în calitate de fiică.
După ce reclamantul și-a modificat (precizat) acțiunea la data de 11.10.2006 50 dos.judecătorie, într-o acțiune în prestație tabulară (sau în executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare), prima instanță în temeiul art.129 alin.(6) pr.civ. era ținută să se pronunțe exclusiv asupra acțiunii modificate (precizate), și asupra cererii reconvenționale.
Câtă vreme reclamantul a solicitat să fie obligat Statul Român să încheie cu act autentic de înstrăinare, a recunoscut implicit că succesiunea este vacantă și calitatea de succesor a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Acesta este motivul pentru care nu s-a mai cercetat calitatea de succesor al reclamantului, după defunctul, față de care era rudă de gradul IV, în calitate de văr primar.
Ca dovadă că reclamantul nu și-a mai susținut capătul de cerere din acțiunea introductivă de instanță referitor la stabilirea masei succesorale și a calității lui de moștenitor, este faptul că separat, în dos.nr- al Judecătoriei D e j, s-a admis o altă acțiune a aceluiași reclamant, privind stabilirea masei succesorale după defunctul și a calității de unic moștenitor a lui.
În dosarul inițial, nici nu erau admisibile ambele cereri principale, atât constatarea că succesiunea este vacantă și obligarea Statului Român să semneze act autentic de înstrăinare, cât și stabilirea masei succesorale și a calității de moștenitor în persoana reclamantului.
Nu avea nici o relevanță analizarea declarației autentice date de la 7.05.2007 privind acceptarea succesiunii după defunctul, după expirarea termenului prevăzut de art.700 civ. întrucât nu s-a stabilit succesiunea în baza acțiunii reclamantului, ci în temeiul cererii reconvenționale formulate de Statul Român. Nici celelalte probe administrate sau susțineri ale reclamantului referitoare la plata impozitelor pe clădiri sau a altor cheltuieli de întreținere nu erau relevante în cauză, câtă vreme repetăm, nu s-a soluționat o acțiune a reclamantului în stabilirea masei succesorale după defunctul și a calității de moștenitor, tocmai ca urmare a modificării (precizării) de acțiune din data de 11.10.2006 50 dos.judecătorie.
Cu toate acestea, instanța de apel a analizat declarațiile martorilor și, contrar susținerilor recurenților.
Este adevărat că înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 13.11.1993 între și cu nu constituie un contract de donație, fiindcă nu a fost încheiat în formă autentică, dar el nu este nici un antecontract de vânzare-cumpărare deoarece lipsește prețul, și nici un antecontract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, fiindcă reclamantul nu s-a obligat să-l întrețină pe, ci doar să efectueze anumite lucrări la imobilul acestuia, ceea ce nu putea constitui o contraprestație de valoarea imobilelor, pentru ca în schimbul lor să pretindă transmiterea proprietății. Dar nici reclamantul nu a calificat înscrisul din punctul său de vedere.
regulile de la interpretarea contractelor, actul sub semnătură privată din data de 13.11.1993, nu este să transmită proprietatea de la promitent la beneficiar. De la încheierea înscrisului sub semnătură privată la 13.11.1993 și până la decesul lui la 22.12.2003, după ce prin dispoziția Primarului municipiului D nr.381/2001 i se restituise în natură imobilul situat în D,-, a existat timp suficient pentru încheierea unor acte juridice valabile de transfer a proprietății, dacă defunctul ar fi avut o asemenea intenție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 7, 8, 9 pr.civ. coroborat cu art.312 alin. (1) același cod, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E I D
Respinge recursul declarat de reclamanții - și - - împotriva deciziei civile nr.344 din 18 iunie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT:06.10.2008
Dact.CA:13.10.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
