Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 197/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 197/2008
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr.366/A din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr.unic - având ca obiect partaj judiciar, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru pârâta recurentă și avocat pentru reclamanții intimați și, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea avocatului recurentei.
Avocat - pentru pârâta recurentă depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară pentru a dovedi situația imobilelor în litigiu, având atașat un set de patru fotografii.
Avocat pentru reclamanții intimați se opune administrării acestei probe în dosar, învederând că atât la fond cât și în apel s-au efectuat 4 expertize și contraexpertize, iar recurenta nu s-a obligat în motivele de recurs să administreze probe nici măcar înscrisuri.
Depune la dosar în probațiune copii după: nota de constatare, adresă trimisă recurentei din partea fostului notariat de Stat local P, adresa nr.5462/8.06.2005 trimisă lui de Primăria mun. P și sentința civilă nr.2270/2008 a Judecătoriei Petroșani, cu privire la anexele și descrierea casei familiei. Susține că situația privind imobilele este aceeași încă din anul 2005.
În replică, avocat - arată că reclamanții intimați nu se pot opune fotografiilor depuse, care arată că între timp s-a făcut gardul despărțitor între gospodării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - pentru pârâta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și încheierii Tribunalului Hunedoara din 26 noiembrie 2007, precum și a sentinței pronunțate de Judecătoria Petroșani și trimiterea cauzei spre rejudecare acestei din urmă instanțe pentru cercetarea cauzei în profunzimea ei. Susține că în cauză instanța de apel trebuia să dispună suspendarea judecății și sesizarea instanței de contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate a autorizației de construire eliberate de Primarul municipiului În continuare susține motivele de recurs invocate în scris arătând, în esență, că instanțele au comis un abuz de drept întrucât părțile se aflau în indiviziune, iar ei nu și-au dat acordul pentru construirea gardului, care a blocat accesul spre anexele gospodărești. Mai arată că apa pluvială care curge de pe acoperișul reclamanților le inundă beciul. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii celor două hotărâri pronunțate de instanțele de apel și fond ca fiind temeinice și legale. Învederează că recurenta a indicat că și-a întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.5 și 9 dar punctul 5 nu este incident în cauză. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinările depuse de reclamanții intimați la dosar arătând, în esență, că toate părțile din dosar se află în indiviziune întrucât imobilele provin dintr-o singură moștenire, dar până acum nu au fost probleme. Mai susține că din extrasul CF depus la dosar reiese că recurenta și-a construit grajdul și celelalte anexe fără autorizație, are o deschidere la stradă mai mare decât ei însă pe tot parcursul procesului a încercat să îi șicaneze. Solicită cheltuieli de judecată ocazionate cu transportul și onorariile avocațiale ale ambilor reclamanți, conform deconturilor pe care le depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Petroșani, reclamanții sen. și au solicitat în contradictoriu cu pârâții, -, și -, ca prin hotărâre judecătorească să se constate că reclamanții și pârâții sunt coproprietari în CF 110 P, să se dispună sistarea stării de indiviziune, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții susțin că s-au ivit disensiuni în folosința terenului mai ales între reclamanți și pârâta.
În drept se invocă art. 728 cod civil și art. 111 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă pârâta arată că este de acord cu admiterea acțiunii, însă fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 8083/28.11.2006 Judecătoria Petroșania admis acțiunea, și după ce a constatat că părțile sunt coproprietari asupra terenului înscris în Cf 110 P top 766, dispus sistarea indiviziunii prin formare de loturi și atribuirea lor părților, potrivit expertizei și completărilor la expertiză efectuate în cauză de expert, astfel:
-pârâtei i-a fost atribuită parcela 1, în suprafața de 2528 mp cu nr. top nou 766/4;
-pârâtului suprafața de 1000 mp, parcela 2 cu nr. top nou 766/1/2;
- pârâtului, a fost atribuită parcela 3 în suprafață de 516 mp și nr. top nou 766/1/1, parcela de 1012,5 mp cu nr. top nou 766/3, parcela de 1125,5 mp cu nr. top nou 766/2;
-pârâtei suprafața de 1125,85 mp cu nr. top nou 766/5. Restul coproprietarilor au rămas în indiviziune asupra terenului cu nr. top nou 766/6. S-a dispus efectuarea mențiunilor în carte funciară. Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată de 923 lei către reclamantul și 500 lei către reclamantul.
La stabilirea loturilor, instanța a avut în vedere raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză și constatările instanței care s-a deplasat la fața locului, precum și concluziile părților, necesitatea de a le asigura accesul părților la terenurile care le-au fost atribuite, chiar și în cazul unor reparații la imobil. În drept, soluția s-a întemeiat pe art. 728 cod civil și art. 111 cod procedură civilă.
Apelul declarat de pârâta a fost respins prin decizia civilă nr. 366/A/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă, cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecată către reclamanții intimați de câte 1000 lei. Pentru a respinge apelul, instanța a motivat că varianta reținută de judecătorie pentru partajare terenului este cea mai judicioasă, pentru că asigură pârâtei apelante o deschidere la stradă de 45 ml și în spatele casei de 1 ml, suficient pentru efectuarea oricărei reparații la casă, chiar dacă nu îi asigură accesul cu atelaje la spatele casei. Varianta cerută de apelantă i-ar fi total dezavantajoasă pârâtului, pentru că distanța de la gard la scările de intrare în casă ar deveni de 0,90 ml la sud și de 0,50 ml la nord, ceea ce ar face foarte dificilă funcționalitatea casei acestuia.
Împotriva acestei decizii și a încheierii de ședință din 26.11.2007 din dosarul Tribunalului Hunedoara, a declarat recurs pârâta, și a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea sesizării instanței de contencios administrativ competente să soluționeze excepția de nelegalitate a autorizației de construcție nr. 129/29.08.2001 emisă de Primarul mun. În situația în care instanța apreciază că nu se impune casarea pentru acest motiv, se solicită instanței de recurs ca în baza art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 să dispună sesizarea instanței de contencios administrativ competentă în vederea soluționării excepției de nelegalitate susmenționate, invocată de recurentă la termenul de judecată din 26.11.2007, iar până la judecarea excepției să fie suspendată judecarea prezentei cauze.
În subsidiar, recurenta a solicitat, ca în cazul respingerii cererii de casare, să fie admis recursul modificată decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 8083/2006 a Judecătoriei Petroșani și schimbarea în parte a sentinței în sensul ca partajarea imobilului să se facă conform variantei din planșa anexă nr. 3A a raportului de expertiză efectuat în cauză cu privire la terenul înscris în Cf 110 P top 766. Cu cheltuieli de judecată la toate instanțele.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 9 cod procedură civilă.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta susține că la data de 23.07.2001 reclamantul a depus o cerere de eliberare a unei autorizații de construire în vederea executării lucrărilor de construire locuință și împrejmuire pe terenul situat în municipiul P,- jud. H, înscris în CF 110 P top 766. Primarul a aprobat cererea și a eliberat autorizația de construire nr. 129/29.08.2001. Potrivit art. 4 din Legea 554/2004 instanța de apel avea obligația de a sesiza instanța de contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate ce vizează autorizația de construcție, deoarece acest act are caracter individual, iar soluționarea prezentei cauze depinde de acest act, pentru că respectiva construcție urmează a se ridica pe terenul în litigiu. Această autorizație este apreciată de recurenta ca nelegală deoarece, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 50/1991 la cererea de autorizare trebuie anexată obligatoriu dovada titlului solicitantului asupra terenului. Ori, terenul în litigiu era în indiviziune la acea dată, iar recurenta nu și-a dat acordul pentru edificarea acestei construcții, cum era legal. De aceea, consideră că încheierea din 26.11.2006 a Tribunalului Hunedoara este nelegală și cere casarea ei și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Pe fondul cauzei, recurenta critică modalitatea de partaj aleasă de instanță, susținând că sunt încălcate prevederile art. 741 alin. 2 cod procedură civilă, potrivit cărora trebuie evitată "îmbucătățirea peste măsură a eritajelor". Din probațiunea administrată rezultă că instanțele au apreciat eronat că varianta cerută de recurentă nu este în concordanță cu topografia terenului, cu buna folosire a acestuia. Tocmai varianta din planșa anexa 3A a raportului de expertiză tehnică corespunde cel mai bine topografiei terenului. Varianta propusă de expert și însușită de instanță, chiar după deplasarea la fața locului îngrădește accesul recurentei cu atelaje la terenul din spatele casei, mai ales că reclamantul a construit un gard, în timpul litigiului între casa recurentei și cea a reclamantului care împiedică accesul recurentei la anexele din spatele casei, iar pe poarta de la intrare nu mai poate intra pentru că terenul este în. Pentru ca să poată avea acces cu atelajul la anexele gospodărești recurenta consideră că se impune desființarea gardului, sau cel puțin mutarea gardului spre partea reclamantului intimat, întrucât acesta nu are anexe în spatele casei sale. Din acest motiv, se apreciază că variata din planșa anexă 3A din expertiză corespunde cel mai bine nevoilor recurentei.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Pe cale de excepție s-a invocat neachitarea taxei de timbru la valoarea indicată în litigiu nici în apel, nici în recurs și greșita calificare pe care tribunalul a dat-o căii de atac cu care a fost investită, apreciind recursul ca apel. Calea de atac a fost stabilită de tribunal pe criteriul valoric având în vedere o expertiză extrajudiciară depusă de apelantă, care stabilea o valoare de 2.000.000.000 Ron pentru terenul în litigiu, deși intimatul a depus copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri în imediata apropiere pentru a dovedi o valoare sub 1.000.000.000 Ron. Pe fondul cauzei, arată că variata de lotizare aleasă de instanță este singura posibilă pentru că asigură un acces ușor al părților la construcții și acareturi, distanțele dintre case și garduri permițând efectuarea lucrărilor de întreținere, iar configurația reliefului celor 4 parcele este aproape identică. Varianta cerută de recurentă ar strica orice echilibru, ar fragmenta terenul intimatului, ar îngusta accesul fiului intimatului la casa sa de la 1,55 la 0,50, etc.
În cauză a depus întâmpinare și reclamantul, solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. Susține că art. 304 pct. 5 cod procedură civilă nu este incident în cauză, soluționarea prezentului litigiu nu depinde de înlăturarea sau menținerea autorizației de construire nr. 129/2001. Tribunalul a avut în vedere faptul că recurenta și-a construit locuința în 1987, în mijlocul parcelei supuse împărțelii, și contratul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 548/111.02.2000 prin care recurenta i-a vândut împreună cu tatăl său, fundația pe care intimatul și-a ridicat locuința. Motivul de nelegalitate a autorizației de construcție invocat de recurentă nu există datorită existenței titlului asupra terenului, respectiv contractul menționat, terenul de 1000 mp învecinându-se la nord cu, care a semnat actul pe baza căruia s-a eliberat autorizația de construcție. Pe fondul cauzei, intimatul arată că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, întrucât terenul nu a fost fărâmițat, deschiderea la stradă a lotului recurentei are 45 și cota ce i se cuvine recurentei i-a fost dată într-o singură parcelă, în timp ce cota care i se cuvine tatălui său i-a fost dată în 2 corpuri de avere. Recurenta, prin varianta cerută de partaj, ar ajunge să-și ducă vacile în grajd prin fața casei intimatului, la 2 de ușa de intrare în casa acestuia.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la prevederile art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect: pct. 5 al art. 304 coroborat cu art. 312 cod procedură civilă stabilește că intervine casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 cod procedură civilă. Acest articol se referă la actele îndeplinite de un funcționar necompetent sau cu neobservarea formelor legale, dacă au pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel.
Recurenta invocă aceste norme, raportat la decizia tribunalului, dar și la încheierea de ședință din 26.11.2007, prin care i s-a respins solicitarea de a fi sesizată instanța de contencios administrativ.
Art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede ca și condiție pentru a fi sesizată instanța de contencios administrativ în legătură cu legalitatea unui act administrativ, constatarea instanței că de acel act depinde soluționarea litigiului pe fond.
Obiectul litigiului de față îl constituie sistare indiviziunii asupra imobilului înscris în Cf 110 Între procesul de partaj și o autorizație de construire nu este nici o legătură, soluționarea primului litigiului nu este condiționată de legalitatea emiterii autorizației de construcție. De aceea, instanța de apel în mod corect a respins cererea pârâtei recurente de sesizare a instanței de contencios administrativ. Soluția adoptată de tribunal este corectă, nu s-au încălcat nici un fel de norme de procedură, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă.
Pe fondul litigiului, prin abrogarea pct. 10 al art. 304 cod procedură civilă, instanța de recurs nu mai este abilitată să verifice temeinicia hotărârilor pronunțate în apel, respectiv fond, iar motivele invocate de recurentă vizează tocmai aceste aspecte. Varianta de partajare aleasă de instanță, ține de aprecierea pe care o face raportat la împrejurările concrete ale cauzei, respectiv mărimea cotei părți a fiecărui coproprietar, posibilitatea de a partaja în natură și de a asigura fiecărei părți posibilitatea de a beneficia în condiții optime de bunul său, etc. Modalitatea de sistare a indiviziunii aleasă de judecătorie corespunde cel mai bine nevoilor părților, particularităților terenului, respectă cota de proprietate a fiecărei părți, fără a fărâmița terenul, parcelele nou formate fiind de peste 500 mp.
Excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare vor fi respinse: taxa de timbru la care a fost obligată apelanta,respectiv recurenta, au fost corect stabilite pentru că obiectul litigiului este partaj, iar taxa este fixă, fără a se raporta la valoarea imobilului (art. 3 lit. c din Legea 146/1997).
Se va respinge și excepția referitoare la calea de atac, legal stabilită de tribunal, întrucât valoarea imobilului ( teren cu construcții) supus partajului depășește 100.000 lei, potrivit înscrisurilor depuse în dosarul tribunalului, astfel că potrivit art. 282 cod procedură civilă litigiul nu este exceptat de la calea de atac apelului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că hotărârea atacată, dar și încheierea atacată sunt legale și în temeiul art. 312 cod procedură civilă urmează a respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată intimaților de 600 lei în favoarea lui și 700 lei în favoarea lui, reprezentând onorariu de avocat (iar pentru al doilea intimat și cheltuieli de deplasare).
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.366/A/17.10.2007 a Tribunalului Hunedoara -Secția civilă și a încheierii din 26.11.2007 a aceleiași instanțe.
Obligă pe recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, iar intimatului suma de 700 lei cu același titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.06. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
semnează Președintele Curții,
Grefier,
- -
Tehnored.
2ex/26.08.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
