Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 199
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 452 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți, intimat, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat, recurenta pârâtă reprezentată de același avocat, intimatul reclamant asistat de avocat - și intimata reprezentată de același avocat, intimații pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se depunerea întâmpinării formulate de intimații reclamanți, după care;
Se comunică un exemplar al întâmpinării intimaților reclamanți apărătorului recurentei pârâte care nu solicită termen pentru a le observa.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenții pârâți, arată că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în 1960 s-au cumpărat casa și terenul și că au fost precizate vecinătățile terenului, prin urmare, aceștia nu au rămas în indiviziune.
Precizează că în mod greșit instanțele au apreciat ca fiind corectă expertiza efectuată de expert, atât timp cât expertiza efectuată de expertul nu a fost contestată.
Expertiza expertului nu ține cont de schița care face parte integrantă din actul de vânzare cumpărare și în cazul în care aceasta rămâne valabilă, cererea reconvențională va fi inutilă.
De asemenea, susține că instanțele nu au avut în vedere că părțile pe care le reprezintă au dreptul de proprietate înscris în Cartea Funciară cu lucrare de cadastru făcută în prealabil, autorizație de construcție pentru gardul ce desparte proprietățile, acte care sunt opozabile reclamanților și care nu au fost niciodată contestate de aceștia.
Cu privire la autorizația de înstrăinare din 1966 prin care a fost instituită indiviziunea terenului, arată că aceasta nu-i privește pe pârâții, aceștia având deja actul de înstrăinare din 1960.
Cu privire la cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță arată că în mod greșit s-a reținut culpa procesuală a pârâților atât timp cât și aceștia au solicitat grănițuirea proprietății lor.
Apreciază că admițându-se în parte apelul, trebuie să fie obligați intimații reclamanți la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu admiterea apelului.
Pune concluzii de admitere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimații reclamanți și, arată că ambele instanțe, bazându-se pe actele și lucrările dosarului, în mod corect au stabilit că există o stare de indiviziune între părți care urmează a fi sistată prin ieșirea din indiviziune și grănițuirea loturilor repartizate.
Susține că atât reclamanții cât și recurenții sunt îndreptățiți la în egală măsură la împărțirea lățimii terenului dintre cele două case.
Cu privire la obligarea recurenților la cheltuieli de judecată la fondul cauzei, arată că aceasta a fost făcută în mod corect iar cu privire la cheltuielile de judecată neacordate în apel, susține că acestea ar fi trebuit să solicite completarea hotărârii și nu recurarea acesteia, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
Pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Gorj, cu cheltuieli de judecată.
Intimații pârâți și, pe rând având cuvântul, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 31.03.2006, reclamanții și au chemat în judecată pârâții, și pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune, grănițuirea proprietăților părților și desființarea de către pârâții și a etajului apartamentului lor - construit ilegal, fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și a dispozițiilor art. 611-615.civ. privind servitutea de vedere și, respectiv, cea referitoare la picătura streașinii.
Prin sentința civilă nr.1089 din 25.01.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea principală precizată, formulată de reclamanți.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăți conform variantei propuse de expertul asistent în suplimentul la raportul de expertiză depus la data de 14.12.2007, astfel:
A atribuit pârâților și lotul nr. 1, în suprafață de 157,82. cu vecinătățile și dimensiunile din schița-anexă la raportul de expertiză.
A atribuit reclamanților și lotul nr. 2, în suprafață de 194,16. cu vecinătățile și dimensiunile din schița-anexă la raportul de expertiză.
A atribuit pârâților și lotul nr. 3, în suprafață de 236,93. cu vecinătățile și dimensiunile din schița-anexă la raportul de expertiză.
A fost respins, ca prematur introdus, capătul de cerere din acțiunea principală privind desființarea balconului aferent apartamentului proprietatea pârâților.
A fost respins, ca prematur introdusă, cererea reconvențională formulată de pârâții și.
Au fost obligați pârâții și, în solidar, către reclamanți, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei.
Au fost obligați pârâții și, în solidar, către reclamanți, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.452 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții pârâți și, împotriva sentinței civile nr. 1089 din - pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 1089 din -, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, și intimații pârâți și.
S-a desființat în parte sentința civilă și s-a trimis cauza pentru rejudecarea cererii reconvenționale la aceeași instanță.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile privind soluționarea cererii principale, atribuirea loturilor și cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că între părți există o stare de indiviziune, care trebuie sistată, la cerere părților, potrivit art. 728, cod civil, modalitatea de lotizarea adoptată de prima instanță fiind cea care răspunde cel mai bine exigențelor impuse de prevederile legale în vigoare, iar dreptului de proprietate al apelantului, dobândit prin înscris autentic nu i se aduce atingere, câtă vreme în cuprinsul acestuia nu se individualizează linia de hotar între proprietățile părților, ci se transmite un drept de proprietate indiviz. În plus, prin adoptarea variantei propusă de exp. nu este micșorată suprafața de teren atribuită apelanților, iar prin lăsarea unei distanțe de0, 50 între hotar și zidul casei se asigură accesul reclamanților în vedere realizări unor eventuale lucrări de întreținere și reparare a imobilului.
Critica referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată s-a apreciat a fi nefondată, potrivit art. 274, cod pr.civ. având în vedere că ieșirea din indiviziune profită tuturor părților.
Tribunalul a considerat însă că soluționarea cererii reconvenționale în temeiul excepției peremptorii a prematurității s-a făcut fără ca excepția să fie pusă în discuția părților, și în mod greșit,întrucât faptul că soluția dată în cererea de ieșire din indiviziune nu este irevocabilă nu împiedică stabilirea servituților ce afectează imobilele atribuite în proprietate exclusivă, cu atât mai mult cu cât probele necesare ambelor cereri sunt comune și au fost administrate în cauză. Ca atare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297, alin.1, cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a criticat împrejurarea reținută de instanțele de fond, potrivit cu care părțile se află în indiviziune, autorizația de înstrăinare nr. 11474/16.04.1966 fiind ulterioară dobândirii dreptului de proprietate de către recurenți, precum și aprecierea că expertiza întocmită de exp. este cea corectă, având în vedere modalitatea de amplasare a construcțiilor în teren, căile de acces și utilitatea acestora.
Instanța de apel a ignorat faptul că pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară, întocmind în prealabil documentație cadastrală, iar gardul despărțitor l-au edificat în baza unei autorizații de construire, act administrativ ce nu a fost contestat de părți.
Nu s-a avut în vedere faptul că în limita celor 80 cm atribuiți reclamanților, între zidul despărțitor și linia de hotar stabilită de instanță, pârâții au amplasată conducta de canalizare, iar lucrările la aceasta ar fi obstrucționate.
S-a mai arătat că la momentul la care recurenții au cumpărat imobilul, între acesta și corpul principal de clădire exista un șopron, care făcea legătura între cele două construcții, fiind sprijinit pe zidul proprietății reclamanților, pe latura de est, iar prin cumpărarea șopronului, recurenții au dobândit și imobilul de sub acesta.
Recurenții au mai susținut că prin menținerea variantei de lotizare adoptată, cererea reconvențională rămâne fără obiect.
S-a criticat și maniera de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată la prima instanță și în apel, susținându-se că s-a făcut cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 274, cod pr. civ.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei din apel, în sensul omologării raportului de expertiză tehnică judiciar întocmit de exp..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 6-9, cod pr. civ.
La data de 15.01.2009, intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312,cod pr.civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
În actuala reglementare a recursului, cale extraordinară de atac, se pot valorifica doar critici de nelegalitate a hotărârii, expres și limitativ prevăzute de art. 304, pct. 1-9, cod pr. civ.
în care instanțele de fond au interpretat materialul probator administrat în cauză vizează un aspect de netemeinicie a hotărârilor, care, în condițiile abrogării exprese a pct. 10 din art. 304, prin OUG nr. 138/2000, nu mai constituie un motiv de modificare a hotărârii.
În speță, Curtea reține că recurenții pârâți au înțeles să critice faptul că s-a omologat raportul de expertiză în varianta propusă de exp. asistent, într-o modalitate necorespunzătore cu actele de proprietate ale pârâților, care nu menționează o stare de indiviziune între părți cu privire la teren.
În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr. 724/70/ 29.04.1960 s-a arătat că se vinde din întregul teren proprietatea vânzătorului, o suprafață de 228, 20. fără a se identifica prin vecinătăți și dimensiuni ale laturilor.
Corect a reținut Tribunalul că în alin. 3 al actului autentic ce constituie titlul de proprietate pentru pârâții s-au menționat vecinătățile apartamentului, în accepțiunea de construcție, și nu ale terenului înstrăinat, ceea ce înseamnă că în privința acestuia transmisiunea a operat în indiviziune cu ceilalți proprietari ai terenului în suprafață totală de 576.
Aceasta este concluzia care decurge din interpretarea coroborată a clauzelor contractuale din titlurile tuturor părților și a conținutului autorizației de înstrăinare nr. 11474//16.04.1966, care menționează în mod expres starea de indiviziune.
Nu poate fi primită susținerea recurenților potrivit căreia indiviziunea îi privește doar pe reclamanți și pârâții, deoarece autorizația de construire este ulterioară dobândirii de către fam. dreptului de proprietate, câtă vreme în cuprinsul autorizației, referirea la indiviziune este atribuită întregii suprafețe de 576. și nu diferenței dintre aceasta și terenul de 228, 20. înstrăinat recurenților pârâți în anul 1960.
Prin urmare, starea de indiviziune existentă între toate părțile litigante a fost reținută în mod corect de instanțele anterioare, iar sistarea acesteia s-a realizat conform schiței anexă la raportul de expertiză existent la fila 174 din dosarul primei instanțe, în varianta propusă de exp., având în vedere modalitatea de amplasare a construcțiilor în teren, utilitatea acestora și necesitatea asigurării pentru proprietari a unor căi de acces la construcții.
Dreptul de proprietate al recurenților pârâți nu a fost afectat, prin modalitatea de ieșire din indiviziune fiindu-le atribuită o suprafață totală de 236, 93., iar susținerile lor în sensul amplasării unei conducte de canalizare pe terenul cu o lățime de 0, 50, situat între linia de hotar determinată de expert între proprietatea lor și cea a familiei, și zidul construcției acestora, pe de o parte, nu a fost dovedită, iar pe de altă parte, nu poate constitui un impediment pentru atribuirea acestei suprafețe în lotul celorlalți coindivizari.
În acest context, întocmirea documentației cadastrale în vederea intabulării în Cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților recurenți și obținerea autorizației pentru edificarea gardului despărțitor nu pot antrena efecte juridice față de ceilalți coindivizari, nefiindu-le opozabile.
Cât privește consecințele juridice pe care le antrenează menținerea variantei de lotizare asupra soluționării cererii reconvenționale, acestea vor fi analizate de instanța investită cu judecarea acesteia, neputând fi antamate în acest cadru procesual.
De altfel, aplicarea de către Tribunal a dispozițiilor art. 297, alin.1, cod pr. civ. sub aspectul soluționării cererii reconvenționale, care a avut ca efect desființarea parțială a sentinței și trimiterea cauzei pentru judecarea cererii reconvenționale la prima instanță, s-a făcut exclusiv în considerarea greșitei rețineri a excepției prematurității, ceea ce nu exclude posibilitatea incidenței în cauză a altor excepții peremptorii.
Soluția de desființare în parte a sentinței nu a fost recurată, ceea ce înseamnă că a rămas irevocabilă, iar cerere de acordare a cheltuielilor de judecată aferentă acesteia se va soluționa odată cu fondul.
Cât privește cererea accesorie de acordarea a cheltuielilor de judecată pentru faza apelului, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, apelanții pârâți aveau la îndemână calea completării deciziei, pe calea procedurii reglementată de art.2812, Cod pr. civ. neexistând un drept de opțiune al părții între această procedură și calea extraordinară a recursului, pentru valorificarea acestei omisiuni.
Având în vedere considerentele care preced, recursul se privește a fi nefondat, urmând a se respinge, potrivit art. 312, cod pr. civ.
Se va face aplicare dispozițiilor art. 274, cod pr. civ. potrivit cu care, recurenții pârâți, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați către intimații reclamanți la 476 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 452 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți,.
Obligă recurenții la plata sumei de 476 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.- / 2 ex. /25.02.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
