Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 04.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți-pârâți, și împotriva deciziei civile nr.909.A din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant-pârât personal, intimatul-pârât-reclamant personal și asistat de avocat ce depune împuternicirea avocațială nr.- din 04.12.2008 la dosar, lipsind recurenții-reclamanți-pârâți,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul-reclamant-pârât personal, depune la dosarul cauzei chitanța seria - nr.- din data de 02.12.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 13,50 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă apărare întrucât a luat legătura cu apărătorul său pe care l-a avut la instanța de apel dar pentru termenul de judecată de astăzi, acesta s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta.
Reprezentantul intimatului-pârât-reclamant, pune concluzii de respingere a cererii de amânare pentru lipsă apărare formulată de recurentul-reclamant-pârât în raport de dispozițiile art. 156 alin.2 pr.civ.
Curtea deliberând asupra cererii de amânare pentru lipsă apărare formulată de recurentul-reclamant-pârât, având în vedere și poziția intimatului-pârât-reclamant, apreciază cererea ca nefiind întemeiată și în consecință, urmează aor espinge, văzând că aceasta nu a fost temeinic motivată și justificată conform art. 156.pr.civ. precum și față de faptul că, citația s-a primit de către recurenți la data de 17.09.2008 astfel încât părțile au avut suficient timp la dispoziție pentru a perfecta contractul de asistență juridică cu atât mai mult cu cât cererea de recurs a fost semnată chiar de către avocat.
Recurentul-reclamant-pârât personal,învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât-reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe recursul declarat.
Recurentul-reclamant-pârât personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu obligarea intimatului-pârât-reclamant la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a putea depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului-pârât-reclamant solicită respingerea recursului astfel cum a fost formulat și motivat de recurenții-reclamanți-pârâți ca fiind nefondat, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților-reclamanți-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 11.12.2008 în cauza ce are ca obiect recursul formulat de recurenții-reclamanți-pârâți, și împotriva deciziei civile nr.909.A din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
Dată în ședința publică de azi, 04.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
-
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 11.12.2008
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 18.12.2008 în cauza ce are ca obiect recursul formulat de recurenții-reclamanți-pârâți, și împotriva deciziei civile nr.909.A din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
Dată în ședința publică de azi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
-
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.561.
Ședința publică de la 18.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți-pârâți, și împotriva deciziei civile nr.909.A din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
Dezbaterile pe fondul cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2008 și la 18.12.2008- data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1794/4.10.2007, Judecătoria C Județul Iaa dmis acțiunea reclamanților pârâți, și în contradictoriu cu pârâtul-reclamant și în consecință a dispus sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului nr. 4 din imobilul situat în orașul,-, -/7,. 1,. 1, județ I și omologând raportul de expertiză efectuat de expert a dispus atribuirea acestui imobil precum și a bunurilor mobile și a terenului de 5000 mp către, cu obligarea acestuia la sultă către reclamanții-pârâți în cuantum de 26662,5 lei corespunzător cotei de 3/16 deținute de către aceștia.
În motivarea sentinței s-a arătat că, după admiterea recursului în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin sentința civilă nr. 1215/18.02.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au fost casate hotărârile pronunțate anterior în cauză cu trimiterea cauzei spre rejudecare prin încheierea de admitere în principiu din 16.03.2007 din prezentul dosar nr-, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 26.04.2007, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința plăților lunare pretins efectuate de către autorul reclamanților și drept urmare cererea cu acest obiect a fost respinsă ca prescrisă.
Prin aceeași încheiere interlocutorie în baza art. 6735și 6736Cod procedură civilă s-au admis în parte și în principiu cererea principală a reclamanților, moștenitorii lui și cererea conexă formulată de.
Drept urmare, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 15.02.1995 cu ultim domiciliu în comuna în județul I ai cărei moștenitori sunt în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de din masa succesorală, respectiv, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală și reclamanții, cu câte o cotă de 3/8 din masa succesorală.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de din apartamentul nr. 4 din imobilul situat în orașul,-, -/7,. 1,. 1, județ I și cota de din bunuri imobile de uz casnic și gospodărești.
Totodată, s-a constatat deschisă succesiunea defunctului decedat la 23.02.1995 cu ultim domiciliu în comuna în județul I, al cărui moștenitor este pârâtul reclamant.
S-a constat că masa succesorală se compune din cota de 5/8 din apartamentul nr. 4 din imobilul situat în orașul,-, -/7,. 1,. 1, județ I, suprafața de 5000 mp situat în extravilanul comunei înscrisă în titlul de proprietate nr. 19213/1995, precum și bunurile mobile de uz casnic și gospodărești.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind cheltuielile de înmormântare și parastase.
Prin sentința menționată s-a arătat că dispozițiile încheieri de admitere în principiu reprezintă premiza de analiză a pretențiilor formulate în cauză inclusiv considerentele în susținerea admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune: potrivit dispozițiilor art. 1, 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958 pentru fiecare plată lunară curge un termen distinct de prescripție de 3 ani de la data fiecărei plăți, raportul juridic de garanție fiind născut între garantul plătitor în calitate de creditori și debitorul obligației de plată în speță decedat la 25.02.1995, cu consecința că asemenea plăți nu pot avea regimul juridic al pasivului succesoral care presupune raporturi juridice derivând din calitatea de comoștenitori.
Pornind de la această dispoziție, Judecătoria a constatat că apartamentul în litigiu reprezintă bunul comun al autorilor părților, și conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr-, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului intrând totodată terenul de 5000 mp situat în extravilan pentru care acestuia i se reconstituise dreptul de proprietate prin titlul nr. 19213/19.05.1995.
În raport de dispozițiile art. 728 cod civil Judecătoria a dispus sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului menționat pe care l-a atribuit pârâtului reclamant cu obligarea acestuia la sultă către reclamanții pârâți, în considerarea cotei majore a pârâtului din dreptul de proprietate asupra imobilului și a faptului că acesta a întreținut apartamentul potrivit înscrisurilor eliberate de asociația de locatari.
Apelul declarat împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 909/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că singura critică adusă prin motivele de apel, astfel cum au fost structurate de către apelanții reclamanți, sentinței pronunțate de către instanța de fond, este legată de prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește dreptul de creanță al autorului apelanților, constând în contribuția la plata apartamentului în litigiu.
În acest cadru, s-a reținut că prin încheierea de la data de 16.03.2007 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește plățile lunare și s-a respins această cerere ca fiind prescrisă.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că plățile constând în ratele lunare achitate de autorul apelanților, respectiv cererea având ca obiect dreptul de creanță, s-a prescris, pentru fiecare lunară curgând un termen de prescripție distinct de 3 ani de la data fiecărei plăți.
Indiferent de cadrul procesual în care sunt solicitate de partea interesată, astfel de creanțe sunt prescriptibile, fiind vorba de acțiuni personale prin care se valorifica un drept de creanță, supuse termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Tribunalul a constatat că, deși prin cererea de partaj promovată de autorul reclamanților apelanți nu s-a solicitat recunoașterea unui asemenea drept de creanță, ci constatarea calității de bun propriu asupra apartamentului în litigiu, cel care a pornit prin a le recunoaște acest drept a fost însuși intimatul pârât care, prin acțiunea de partaj formulată în septembrie 1998, adus în discuție acest drept.
Însă, deja din mai 1998, termenul de prescripție în privința acestui drept, constând în plățile lunare efectuate de către autorul apelanților, era prescris, ultima achitată de acesta și respectiv, sistarea acelor plăți, având loc în luna mai 1995, stare de fapt confirmată de înșiși apelanții.
Pentru prima oară în cauză, apelanții au solicitat instanței de judecată să li se constate dreptul de creanță în discuție la data de 01.03.2006, în dosarul nr. 5005/2005 al Tribunalului București - Secția a III a Civilă, această cerere fiind soluționată prin sentința civilă apelată.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către apelanții reclamanți, nu li se recunoaște acestora dreptul de creanță în mod expres, cum greșit aceștia pretind, ci doar sunt indicații în ceea ce privește acest aspect, motiv pentru care apelanții au și formulat o cerere având acest obiect, în condițiile în care, ei, în calitate de creditori și persoane interesate, nu au învestit anterior instanța cu o astfel cerere, neputându-se prevala de recunoașterea dreptului lor de creanță de către partea adversă, respectiv pretinsul debitor.
Referitor la problema atribuirii bunului imobil în litigiu, criticată prin motivele de apel, pe baza, printre alte argumente, și a existenței acestui drept de creanță, Tribunalul a constatat, de asemenea, că este nefondată, criteriile reținute de către instanță fiind corecte și de natură a susține o astfel de soluție.
Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs reclamanții - pârâți, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de judecată a considerat ca fiind prescris dreptul material la acțiune referitor la creanța recurenților constând în prețul achitat pentru apartamentul în litigiu, ignorându-se îndrumările Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, în mod greșit, instanța de judecată a dispus atribuirea apartamentului în litigiu lui, deoarece reclamanții au fost cei care au achitat prețul integral al apartamentului.
S-a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea deciziei și a sentinței civile nr. 1749/2000, precum și a încheierii de admitere în principiu din data de 16.03.2007, în sensul constatării că în componenta pasivului masei succesorale intră și dreptul de creanță constând în prețul apartamentului (achitat în rate, prin reținere din salariu pe ștatul de plată), al atribuirii către reclamanți a apartamentului în litigiu în deplină proprietate, posesie și liniștită folosință, urmând a plăti o sultă, ce urmează a fi compensată cu creanța reclamanților împotriva pârâtului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că autorul reclamanților, a solicitat încă de la data de 28 iunie 1995 constatarea calității de bunuri proprii pentru apartamentul situat în comuna, arătând în acest sens că atât avansul de 30.000 lei, cât și ratele au fost achitate de, urmare a înțelegerii dintre defuncți și acesta.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul, s-a contestat și faptul că apartamentul supus partajului ar fi un bun propriu al reclamantului, deoarece nu este el titularul contractului de vânzare cumpărare, recunoscându-se, însă, ajutorul pe care l-a acordat defunctului.
Probatoriul administrat în cauză a confirmat susținerile lui în totalitate în ceea ce privește achitarea prețului apartamentului în litigiu și aspectul îngrijirii defuncților și.
După un prim ciclu procesual, urmare a reînvestirii instanței de fond după desființarea sentinței, a formulat o cerere de chemare în judecată pe care o depune separat, această cerere fiind conexată la cererea autorului reclamanților, prin care a solicitat ca suma de 64.921 lei, având drept creditor pe, să fie inclusă în pasivul succesoral, urmând a fi suportată de moștenitori în cotele cu care vin la succesiune. Totodată, a solicitat să se constate existența unui drept de creanță în favoarea lui în cuantum de 1.000.000 lei, constând în îmbunătățiri aduse apartamentului.
După un alt ciclu procesual, a formulat un memoriu în vederea promovării unui recurs în anulare, iar prin Decizia civilă nr. 1215 din 18.02.2005, s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
S-a stabilit că instanțele de fond trebuiau să ordone administrarea probelor necesare stabilirii naturii juridice a plăților, să stabilească valoarea reactualizată a apartamentului și să țină seama de creanțele actualizate.
Cu ocazia rejudecării, prin încheierea de admitere în principiu, judecătoria a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind că plata prețului apartamentului nu poate fi o sarcină a moștenirii ce derivă din calitatea de moștenitor, deoarece raportul este născut între girantul plătitor și defunctul.
Prin această dispoziție, instanța de fond nesocotește un întreg ciclu procesual, ignoră cei 13 ani de judecată, ignoră faptul că recunoașterea formulată de întrerupe prescripția extinctivă, iar obligația de plată a sumei achitate cu titlu de preț al apartamentului reprezintă o sarcină a moștenirii.
Totodată, se ignoră îndrumările din decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în anulare, faptul că tocmai neclarificarea acestui aspect al caracterului creanței și a nelămuririi datoriilor transmise prin moartea defuncților a condus la admiterea recursului în anulare, precum și dispozițiile art. 6735din Codul d e procedură civilă.
Cât privește "lata p. " efectuată de către la data de 29.11.2000, pe lângă faptul că nu este probată sub nici o formă, presupusul mandat poștal nu poartă nici o stampilă a vreunui oficiu poștal acesta ajungând la sub forma unor înscrisuri anexate la cererea de eliberare a situației plăților.
Faptul că intimatul a efectuat oricum o plată nedatorată rezultă din chiar adresa nr. 9722/08 mai 2002 aflată la fila 36 dos. 1053/2002 al Tribunalului București: " Menționăm că nu a avut la cunoștință de faptul că apartamentul în cauză a fost achitat integral la VL încă din luna mai 1995".
Prin expertiza dispusă la Tribunalul București - Secția a III-a, instanța a stabilit ca obiectiv reactualizarea sumei plătite de, expertul arătând și el că a efectuat o plată nedatorată, ce urmează aor ecupera de la -.
Cât privește celelalte pretenții ale intimatului, recurenții au arătat că gazele naturale au fost introduse de aceștia, însă în regim paușal, iar îmbunătățirile la apartamentul în litigiu au fost efectuate cu încălcarea art. 6739din Codul d e procedură civilă de, respectiv fără acordul coproprietarilor, astfel încât nu pot fi luate în considerare.
În privința partajului propriu - zis, recurenții au criticat dispoziția de atribuire a apartamentului către pârât, luând în considerare doar cota ce îi revine acestuia și ignorând dreptul de creanță al reclamanților, precum și faptul că aceștia au făcut îmbunătățiri la apartament cu acordul proprietarilor decedați, și.
În măsura în care apartamentul va fi atribuit lui, acesta va trebui să fie obligat la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 3/16 ce li se cuvine reclamanților, dar și a creanței reprezentând contravaloarea apartamentului în litigiu, plătită integral de autorul nostru.
De asemenea, daca se va lua în considerare creanța lui constând în pretinsele îmbunătățiri, recurenții au solicitat ca acestea să nu le fie imputate în măsura în care nu li se va atribui apartamentul în litigiu, deoarece ar constitui o îmbunătățire fără justă cauză acestuia.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Curtea apreciază că recursul este fondat:
Criticile din motivele de recurs vizează, pe de o parte, dispoziția de respingere ca prescrisă a cererii având ca obiect dreptul de creanță constând în prețul actualizat achitat de către autorul reclamanților-pârâți, pentru apartamentul ce intră în compunerea masei succesorale rămase de pe urma defuncților (în cotă de ) și (în cotă de 5/8), totodată, dispoziția de atribuire către pârâtul reclamant a acestui apartament.
În ceea ce privește dreptul de creanță arătat, dispoziția de respingere a cererii ca prescrisă a fost adoptată prin încheierea de admitere în principiu de la 16.03.2007 din dosarul nr-, menținută prin decizia Tribunalului București de respingere a apelului reclamanților pârâți.
În acest context, Curtea reține că Tribunalul a apreciat că cererea a fost formulată de reclamanți abia după decizia de admitere a recursului în anulare promovat de Procurorul General, respectiv decizia nr. 1215/18.02.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul rejudecării după casare: astfel s-a considerat că cererea reclamanților a fost formulată la data de 1.03.2006 în dosarul nr- (nr. vechi 5006/2005) al Tribunalului București Secția a III-a Civilă (fila 7), anterior dezînvestirii acestei instanțe prin declinarea competenței judecării cauzei în favoarea judecătoriei Buftea (care, la rândul său, a declinat competența în favoarea Judecătoriei C).
Ca atare, s-a constatat că termenul de prescripție de 3 ani, ce a curs pentru fiecare plată pretins a fi fost efectuată de către autorul reclamanților în calitate de girant plătitor din prețul de vânzare al apartamentului fixat prin contractul de vânzare-cumpărare nr- încheiat cu SC SA, ultima plată având loc în luna mai 1996, s-a împlinit până la momentul formulării pretențiilor în fața instanței de judecată.
Curtea constată că premisa raționamentului juridic pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii cu acest obiect este greșită, fiind de natură a nesocoti dispozițiile deciziei de casare menționate, cu consecința încălcării prevederilor art. 315 Cod procedură civilă, potrivit cărora chestiunile de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare.
Astfel, prin decizia de casare s-a reținut că prin acțiunile conexe, reclamantul inițial a pretins că a achitat o parte din preț, în calitatea sa de garant plătitor, iar - că a achitat restul de preț după decesul tatălui său, iar instanțele anterioare ar fi trebuit să califice natura juridică a acestor plăți, în sensul dacă reprezintă liberalități ori creanțe care grevează masa succesorală și să administreze probe pentru evaluarea creanțelor actualizate ale celor doi descendenți plătitori, în afara obiectivului de expertiză privind valoarea actualizată a apartamentului.
S-a făcut referire la dispozițiile art. 6735Cod procedură civilă, în conformitate cu care, o dată cu solicitarea de partaj al bunurilor succesorale, instanța trebuie să stabilească datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele față de defuncți, precum și sarcinile moștenirii.
Față de aceste considerente, în mod greșit, ambele instanțe de fond au apreciat în cauză că instanța supremă nu ar fi dezlegat chestiunea de drept vizând învestirea instanței de judecată cu pretenții relative la dreptul de creanță pretins ca aparținând autorului reclamanților, mai mult, că atare învestire s-ar fi realizat chiar de către reclamant prin cererea inițială de chemare în judecată, și nu de către pârât prin cererea conexă de partaj formulată în luna septembrie 1998.
Astfel, descriind pretențiile omise de la cercetare în fazele procesuale anterioare, instanța supremă a menționat pretențiile reclamantului privind achitarea unei părți din preț distinct de cele ale pârâtului, acestea din urmă fiind arătate ca vizând exclusiv suma de bani pretins a fi fost achitată cu același titlu chiar de către pârât, și nu ca vizând plățile efectuate de reclamant în contul prețului apartamentului.
Ca atare, nu există nici un dubiu în sensul că instanța de casare a dat eficiență pretențiilor proprii formulate de către încă de la primul act de învestire a instanței, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut referire la pretențiile formulate prin "cererile conexe", deci la ambele acte de învestire a instanței formulate atât de către reclamant, cât și de către pârât, nu numai la cererea conexă a pârâtului - reclamant.
Concluzia anterioară este firească în contextul finalității urmărite de prin cererea introductivă din dosarul nr. 3183/1995 al judecătoriei Buftea (la care s-a conexat ulterior cererea pârâtului reclamant formulată la data de 24.09.1998 în dosarul nr. 5692/1998 al judecătoriei Buftea, având ca obiect dezbaterea acelorași succesiuni, precum și recunoașterea pasivului succesoral și a creanțelor asupra succesiunilor).
Astfel, prin cererea formulată la data de 28.06.1995, numitul (ai cărui moștenitori sunt reclamanții, calitate în care au continuat acțiunea formulată de autorul lor) a solicitat să se constate calitatea apartamentului în litigiu de bun al său propriu, în considerarea faptului că atât avansul de 30.000 lei, ratele ulterioare, cât și o diferență de preț achitată global, au fost plătite de către reclamant.
Chiar dacă pretențiile au fost formulate în sensul existenței în patrimoniul reclamantului a însuși dreptului de proprietate asupra apartamentului, din motivarea în fapt a cererii rezulta cu claritate intenția de recunoaștere a efectelor juridice ale plăților efectuate de reclamant în contul apartamentului, în raport cu care cererea trebuia calificată din punct de vedere juridic drept o cerere pentru recunoașterea unui drept de creanță, și nu a dreptului de proprietate asupra apartamentului.
manifestării de voință a reclamantului reprezintă o încălcare a principiului disponibilității, ce a fost deja sancționată de către instanța supremă prin casarea tuturor hotărârilor pronunțate în ciclurile procesuale parcurse în cauză, cu nerespectarea cadrului procesual fixat prin cererea formulată în cauză, iar o repetare a acestei neregularități echivalează cu ignorarea deciziei de casare, ce nu poate fi acceptată față de prevederile art. 315 Cod procedură civilă.
Ca atare, data de 28.06.1995 trebuie să reprezinte reperul pentru calculul termenului de prescripție aplicabil plăților succesive pretins efectuate de către autorul reclamanților, respectiv avansul de 30.000 lei achitat chiar la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prin chitanța nr. 45797/17.07.1992 (fila 27 dosar 1649/2001 al Tribunalului București Secția a III-a Civilă), al ratelor de 73.780 lei reținute pe ștatul de plată al numitului în perioada septembrie 1992 - martie 1995 (fila 25 din același dosar) precum și suma de 62.759 lei achitată în luna mai 1995.
Se observă din cuprinsul înscrisurilor menționate, că toate plățile pretins efectuate se situează înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, în raport cu data de 28.06.1995, motiv pentru care în mod greșit cererea în pretenții a fost respinsă ca prescrisă.
Pe acest temei, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia în aplicarea dispozițiilor art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constatând că, în mod greșit, Tribunalul a menținut încheierea de admitere în principiu a Judecătoriei ce conținea dispoziția menționată.
Chiar dacă s-a reținut incidența unui caz de modificare a deciziei ce ar permite rejudecarea apelului de către această instanță, Curtea constată că această finalitate nu este posibilă a fi împlinită în acest cadru procesual, deoarece prima instanță, în mod greșit, nu a intrat în cercetarea fondului cererii în pretenții formulate de reclamanți, admițând o excepție procesuală cu caracter peremptoriu, fiind incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării, urmează a se da eficiență dispozițiilor deciziei de casare privind determinarea regimului juridic al plăților efectuate de către autorul reclamanților și evaluarea creanței actualizate, distinct de obiectivul de expertiză privind valoarea actualizată a apartamentului.
Urmează a se aprecia, în acest context, în ce măsură este suficientă expertiza construcții efectuată în faza rejudecării după casare de către Judecătoria C, care a vizat exclusiv stabilirea valorii de circulație a imobilului în litigiu, avându-se în vedere îndrumarea din decizia de casare privind reactualizarea sumelor de bani achitate cu titlu de preț de către autorul reclamanților, care ar trebui să aibă în vedere un alt criteriu decât cel aplicat la determinarea valorii de circulație a imobilului din raportul întocmit de expertul (filele 33 - 39 dosar fond).
Rejudecarea cauzei urmează a purta exclusiv asupra dreptului de creanță, deoarece, cât privește soluția primei instanțe cu privire la partajul propriu-zis al apartamentului, menținută în apel, Curtea apreciază că motivele de recurs sunt neîntemeiate pe acest aspect.
Ambele instanțe de fond au justificat atribuirea apartamentului către coproprietarul ce deține cea mai importantă cotă din dreptul de proprietate, respectiv 13/16, dispoziția astfel argumentată impunându-se a fi menținută ca atare, vădind o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă și care nu este afectată de eventualul drept de creanță asupra moștenirii recunoscut în patrimoniul unora dintre coproprietari: aceștia continuă să dețină împreună o cotă redusă din dreptul de proprietate, respectiv 3/16, care nu justifică o atribuire în natură a imobilului, cu atât mai mult cu cât nu ar fi posibilă menținerea indiviziunii în privința reclamanților pentru a li se atribui împreună imobilul.
Eventuala creanță a reclamanților poate fi compensată cu sulta datorată de către pârâtul-reclamant căruia i-a fost atribuit imobilul.
Pentru considerentele expuse, Curtea va menține celelalte dispoziții din cele două hotărâri ale instanței de fond, altele decât cele privind dreptul de creanță al reclamanților.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pe intimatul pârât la 23,95 lei cheltuieli de judecată în fazele procesuale ale recursului și apelului, constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de către reclamanții-pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - reclamanți - pârâți, și împotriva deciziei civile nr. 909.A din 02.07.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât - reclamant.
Modifică în tot decizia, în sensul că:
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți - pârâți, și împotriva încheierii de admitere în principiu din ședința publică de la 16.03.2007 și a sentinței civile nr. 1794/4.10.2007, ambele pronunțate de Judecătoria
Desființează sentința și încheierea de admitere în principiu din 16.03.2007 și trimite cauza aceleiași judecătorii spre rejudecare, în ce privește dreptul de creanță al moștenitorilor reclamantului inițial,.
Menține celelalte dispoziții din cele două hotărâri ale instanței de fond.
Obligă intimatul-pârât la 23,95 lei cheltuieli de judecată în recurs și apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red. AC
.red. AP
2 ex./10.02.2009
Judecători apel - Secția a III-a Civilă
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 04.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți-pârâți, și împotriva deciziei civile nr.909.A din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant-pârât personal, intimatul-pârât-reclamant personal și asistat de avocat ce depune împuternicirea avocațială nr.- din 04.12.2008 la dosar, lipsind recurenții-reclamanți-pârâți,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul-reclamant-pârât personal, depune la dosarul cauzei chitanța seria - nr.- din data de 02.12.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 13,50 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă apărare întrucât a luat legătura cu apărătorul său pe care l-a avut la instanța de apel dar pentru termenul de judecată de astăzi, acesta s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta.
Reprezentantul intimatului-pârât-reclamant, pune concluzii de respingere a cererii de amânare pentru lipsă apărare formulată de recurentul-reclamant-pârât în raport de dispozițiile art. 156 alin.2 pr.civ.
Curtea deliberând asupra cererii de amânare pentru lipsă apărare formulată de recurentul-reclamant-pârât, având în vedere și poziția intimatului-pârât-reclamant, apreciază cererea ca nefiind întemeiată și în consecință, urmează aor espinge, văzând că aceasta nu a fost temeinic motivată și justificată conform art. 156.pr.civ. precum și față de faptul că, citația s-a primit de către recurenți la data de 17.09.2008 astfel încât părțile au avut suficient timp la dispoziție pentru a perfecta contractul de asistență juridică cu atât mai mult cu cât cererea de recurs a fost semnată chiar de către avocat.
Recurentul-reclamant-pârât personal,învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât-reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe recursul declarat.
Recurentul-reclamant-pârât personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu obligarea intimatului-pârât-reclamant la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a putea depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului-pârât-reclamant solicită respingerea recursului astfel cum a fost formulat și motivat de recurenții-reclamanți-pârâți ca fiind nefondat, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților-reclamanți-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 11.12.2008 în cauza ce are ca obiect recursul formulat de recurenții-reclamanți-pârâți, și împotriva deciziei civile nr.909.A din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
Dată în ședința publică de azi, 04.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
-
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 11.12.2008
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 18.12.2008 în cauza ce are ca obiect recursul formulat de recurenții-reclamanți-pârâți, și împotriva deciziei civile nr.909.A din 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant.
Dată în ședința publică de azi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
-
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Carmen Georgeta Negrilă
