Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 21.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 15A/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - pârât, reprezentat de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 48/06.04.2009, intimata - reclamantă, reprezentată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 34/07.04.2009 și intimata - pârâtă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul - pârât nu a depus timbru judiciar și nu a făcu dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, deși a fost citat cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de recurs intimatelor, iar la data de 12.05.2009, data poștei, intimata - reclamantă a depus întâmpinare, în două exemplare, ce nu a fost comunicată.
Reprezentantul recurentului - pârât depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, respectiv chitanța nr. - (55) din 19.05.2009.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurentul - pârât a obligației stabilite în sarcina acestuia, prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate de către intimata - reclamantă către recurentul - pârât, prin avocat.
Intimata - pârâtă depune întâmpinare, în două exemplare.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate de către intimata - pârâtă către recurentul - pârât, prin avocat.
Intimata - pârâtă precizează că întâmpinarea pe care a depus-o la termenul de judecată de astăzi reprezintă concluzii scrise.
Reprezentantul recurentului - pârât învederează că partea pe care o reprezintă nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și a concluziilor scrise ce i-au fost comunicate la termenul de judecată de astăzi.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât solicită admiterea recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, apreciind decizia pronunțată de către instanța de apel ca fiind nelegală și netemeinică.
Continuând, învederează că Tribunalul Călărași, procedând la rejudecarea cauzei, a admis ambele apeluri, a modificat sentința civilă apelată, a inclus în masa succesorală numai cota de din imobilul în litigiu, imobil pe care l-a atribuit intimatei - reclamante, obligând-o pe aceasta la plata unei sulte.
În susținerea motivelor de recurs, arată, după casare, Tribunalul Călărașia repartizat cauza aceluiași complet de judecată care a pronunțat și decizia casată.
Față de cele învederate, apreciază că instanța de apel a încălcat prevederile Capitolului V, art. 24 Cod procedură civilă, iar judecătorii, conform dispozițiilor art. 25 Cod procedură civilă, aveau obligația de a se abține de la judecarea cauzei.
De asemenea, critică soluția pronunțată de către instanța de apel, învederând că această instanță a trecut, în mod nelegal, peste excepția netimbrării apelului promovat de către intimata - pârâtă.
Precizează că prin încheierea de ședință din data de 20.06.2007, s-a pus în vedere intimatei - pârâte, sub sancțiunea anulării apelului, să plătească taxă judiciară de timbru și să depună timbru judiciar.
Mai arată că în decizia de casare nu se nicăieri mențiunea că apelul intimatei - pârâte este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Subliniază că intimata - pârâtă nu a achitat nicio parte din suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru și, prin urmare, nu se poate pune problema unei completări a acesteia.
Reiterează susținerea potrivit căreia instanța nu poate trece peste dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Totodată, mai critică soluția pronunțată de către instanța de apel, apreciind că aceasta a lăsat nelămurită situația celor două imobile, dispunând doar cu privire la un singur apartament.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată în susținerea cărora depune chitanța nr. 178/06.04.2009.
Reprezentantul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului promovat de către partea adversă și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de către instanța de apel.
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de către recurentul - pârât, această critică trebuie respinsă întrucât nu exista un motiv care să îi determine pe membrii completului de judecată să se abțină de la soluționarea cauzei pentru că anterior nu se soluționase fondul cauzei, ci s-a trimis pricina spre soluționare la fond.
Totodată, arată că repartizarea aleatorie a dosarului nu poate crea suspiciuni asupra compunerii completului de judecată.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, prin care partea adversă susține că intimata - pârâtă nu a achitat taxa de timbru stabilită de instanța de apel în primul ciclu procesual, învederează că aceasta a timbrat apelul cu suma de 19 lei, instanța de recurs putând dispune, prin decizia ce o va pronunța, obligarea acesteia la plata diferenței pentru acoperirea întregului cuantum al taxei judiciare de timbru datorate în faza apelului.
De asemenea, învederează că recurentul a mai criticat hotărârea atacată apreciind că instanța de apel a atribuit cota de din imobil intimatei - pârâte, susținere care, în opinia sa, este.
Subliniază că instanța nu a procedat la anularea niciunui certificat de moștenitor.
Concluzionând, solicită respingerea recursului și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată; depune chitanța nr. 29/07.05.2009 și factura fiscală nr. 30/07.05.2009.
Intimata - pârâtă, personal, solicită respingerea recursului promovat de către recurentul - pârât și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de apel, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 15A/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 15A/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 15A/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă la data de 28.05.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 302R
Ședința publică din data de: 28.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 15A/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 28.05.2009, când, în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Călărași sub nr. 3663/202/14.09.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: deschiderea succesiunii rămase de pe urma lui. decedat la 8.09.2005, cu ultim domiciliu în C; constatarea calității de moștenitori, a reclamantei și a pârâtului; stabilirea cotei părți ce revine fiecăruia din masa succesorală; stabilirea masei succesorale; ieșirea din indiviziune, cu atribuirea apartamentului situat în str. 1 - 2. - 15,. 2,. 9 către reclamantă precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul este fratele său consangvin, provenind dintr-o altă căsătorie a autorului lor,. (decedat la data de 8.09.2005).
A mai arătat reclamanta că, în timpul vieții, autorul a achiziționat o serie de bunuri, respectiv: 1 apartament situat în C, str. - -, -. D,. 3; suprafața de 1,5 ha teren extravilan, aflat în arendă la Drumu SA; suprafața de 2,3065 ha teren arabil și 0,1188 ha teren de vie, teren înscris în registrul agricol al. Independența, vol. I, tip II al Primăriei com. Independența; cantitatea de 1275 kg ridicată de pârâtul cu titlu de arendă; bunuri mobile: o combină frigorifică, un televizor cu ecran plat, 2 aparate video, mobilă dormitor D, 2 fotolii și o masă, 2 fotolii și o masă (acestea din urmă de rafie); din apartamentul situat în C, str. 1 - 2. - 15,. 2,. 9; (acesta fiind apartamentul dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta ); din următoarele bunuri mobile: 2 covoare persane, unul de 2/3 și altul de 5/4 m, un frigider, 2 dulapuri suspendate, o canapea, un aragaz, o butelie.
A precizat reclamanta că defunctul ei tată, în timpul căsătoriei cu pârâta, a realizat următoarele bunuri comune: 2 covoare persane, un frigider, 2 dulapuri suspendate, o canapea, un aragaz și o butelie.
Apartamentul situat în C, str. 1 - 2. - 15,. 2,. 9, jud. Caf ost achiziționat de. prin împrumut la CEC, cu suma de 70.009 lei, în anul 1972; în timpul căsătoriei pârâta a achitat împreună cu soțul, până la hotărârea de divorț, diferența de împrumut, adică în jur de 48.160 lei.
Totodată reclamanta a solicitat ca pârâtul să aducă la masa succesorală și cantitatea de 1275 kg, ridicată de acesta cu titlu de arendă potrivit adeverinței nr. 1679 din 4.09.2006.
Pârâta, prezentă în instanță la termenul de judecată din 3.10.2006 a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantei.
În ședința publică din 30.01.2007, reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind aducerea la masa partajabilă a cantității de 1275 kg precum și a suprafețelor de teren de 1,50 ha extravilan, de 2,3065 ha arabil și de 0,1188 ha de vie. De asemenea a solicitat instanței să constate că pârâta are doar un drept de creanță reprezentând contribuția sa bănească la dobândirea apartamentului nr. 9 situat în C, str. 1 - 2. B1.A 15.
Pârâtul a solicitat ca, în urma ieșirii din indiviziune, să îi fie atribuit apartamentul nr. 9 situat în C, str. 1 - 2.. 2, B1. A 15.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.458/2007, Judecătoria Călărașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -, împotriva pârâților, și.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant împotriva reclamantei - pârâte - și pârâtei.
A constatat că de pe urma defunctului Gh. decedat la data de 08.09.2005, cu ultim domiciliu în C, a rămas ca masă succesorală: un apartament situat în C, str. - -. - 8,. D,. 3, jud. C; un apartament situat în C, str. 1 - 2. - 15,. 2,. 9, jud. C, o combină frigorifică, un TV cu ecran plat, 2 aparate video, mobilă dormitor D, 2 fotolii și o masă, 2 fotolii și o masă din rafie, precum și cota de din următoarele bunuri mobile (cealaltă cotă de din aceste bunuri mobile aparține pârâtei, conform art. 30 Codul familiei): 2 covoare persane ( unul de 2/3 și altul de 5/4 ), un frigider, 2 dulapuri suspendate, o canapea, un aragaz, o butelie; a constatat că moștenitorii legali rămași de pe urma defunctului Gh. sunt reclamanta - și pârâtul, fiecare cu o cotă de din masa succesorală.
A dispus ieșirea din indiviziune.
A atribuit reclamantei - apartamentul situat în C, str. - -, - 8,. D,. 3, jud. C, compus din 3 camere și dependințe, având o valoare actuală de circulație de 65.453 Ron, precum și următoarele bunuri mobile: o combină frigorifică sau 630 lei, un TV cu ecran plan sau 1.120 lei, 2 aparate video sau 504 lei, o garnitură mobilă dormitor D sau 1.800 lei, o garnitură cu 2 fotolii și o masă sau 143 lei, o garnitură din rafie cu 2 fotolii și o masă sau 325 lei, 2 covoare persane sau 960 lei, un frigider sau 455 lei, 2 dulapuri suspendate sau 78 lei, o canapea sau 180 lei, un aragaz cu 3 ochiuri sau 28,8 lei, o butelie aragaz sau 150 lei.
Valoarea lotului atribuit reclamantei este de 71.827 lei.
A atribuit pârâtului apartamentul situat în, str. 1 - 2. - 15,. 2,. 9, jud. C, compus din 3 camere și dependințe, având o valoare actuală de circulație de 108.339 lei.
Valoare lotului atribuit pârâtului este de 108.339 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat pârâtul la plata sumei de 18.256 lei către reclamantă, cu titlu de sultă.
A obligat reclamanta către pârâta la plata sumei de 926 lei reprezentând val. cotei de din bunurile mobile dobândite de pârâtă în timpul căsătoriei cu defunctul.
A compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 492 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 168/A/2007 pronunțată de Tribunalul Călărașia fost admis apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 458/2007 a Judecătorie C, dispunându-se desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
A fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelanta împotriva aceleași sentințe.
A fost obligat intimatul la 1680 cheltuieli de judecată către apelanta.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că, în raport de cererea introductivă, de cererea reconvențională și de celelalte acte, apare ca evident că obiectul material al judecății a fost stabilit la cota de din apartament. Prima instanță s-a pronunțat cu privire la întregul apartament, luând în calcul probatoriul administrat și fără o motivare a soluției în condițiile în care actul de dobândire a proprietății nu este clar.
Astfel, a apreciat instanța de apel că prima instanță s-a pronunțat asupra unui alt obiect, cu încălcarea prevederilor art. 129.pr.civ.
Intimatul a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 168/A/2007.
Curtea de Apel București, soluționând cauza prin decizia civilă nr. 524/2008, a admis recursul astfel formulat, dispunând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Călărași.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut în esență că cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant la data de 20.02.2007 - prin care a solicitat atribuirea în natură a apartamentului situat în C, str. 1 - 2. -. 2,. 9 - echivalează cu solicitarea introducerii întregului apartament în masa succesorală. Pe de altă parte, este de principiu că masa succesorală constituie o universalitate, iar cotele ce revin moștenitorilor se stabilesc cu privire la întreaga masă, și nu cu privire la bunurile individual determinate din compunerea acestei mase. Așa fiind, instanța trebuie să stabilească pe baza probatoriului administrat care sunt bunurile ce intră în masa succesorală, cotele cuvenite moștenitorilor, și abia apoi să procedeze la partajarea efectivă.
Faptul că prima instanță a stabilit că un bun intră în componența masei succesorale, alături de altele solicitate prin acțiune și cerere reconvențională, nu înseamnă că s-a pronunțat asupra unui alt obiect. Astfel, în speță nu erau aplicabile prevederile art. 297.pr.civ. nefiind în ipoteza în care instanța să nu se fi pronunțat asupra fondului litigiului.
A mai reținut instanța de recurs că instanța de apel nu a analizat pe fond motivele invocate de către apelanta-reclamantă și nu a analiza susținerile părților privind dobândirea, de către pârâta, a unui eventual drept de creanță sau de coproprietate asupra apartamentului în litigiu, și nici criticile privind modul de soluționare a cererii reconvenționale.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Călărași, cu ocazia primirii lui spre rejudecarea apelurilor, sub numărul 1026&116/2008.
În faza de rejudecare a apelurilor, apelanta și-a precizat poziția asupra apelului său în sensul că solicită instanței să rețină dreptul său de creanță asupra masei succesorale ori cota sa coproprietate, în sensul de a se constata greșita impunere la plata taxei de timbru cât timp nu a formulat nici o cerere evaluabilă, precum și să constate greșita partajare prin atribuirea către pârâtul a apartamentului nr. 9 cât timp reconvenționala sa este tardivă, iar în acel apartament a locuit reclamanta. A fost solicitată proba cu acte, depunând la dosar mai multe chitanțe.
Apelanta reclamantă a solicitat completarea probatoriului cu acte și expertize contabilă și evaluatorie.
Probele au fost admise și administrate.
Prin decizia civilă nr. 15A/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, au fost admise apelurile declarate de apelantele și, dispunându-se includerea în masa succesorală numai a cotei de (în loc de 1/1) din apartamentul nr. 9,. 2, - 15, str. 1 - 1910, mun. C, înlăturând cealaltă cotă de .
A atribuit reclamantei și această cotă de din apartamentul menționat, cotă în valoare de 93899 lei, la dobândirea căreia pârâta are o contribuție de 32.296, 5 lei și s-a înlăturat această cotă din lotul pârâtului.
A constatat instanța că valoarea lotului atribuit reclamantei este de 223.187,8 lei și, în consecință, a obligat reclamanta să plătească pârâtului o sultă în suma de 93.852,2 lei și pârâtei suma de 926 lei, reprezentând contravaloarea cotei de din bunurile pe care defunctul le-a dobândit în timpul căsătoriei cu această pârâtă.
S-a dispus restituirea către pârâta, de către Biroul Județean de Expertize de pe lângă Tribunalul Călărași, din contul expertului, și a sumei de 200 lei, reprezentând diferența onorariu expertiză.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, și obligarea intimatului către apelantă, respectiv a intimatei la plata la câte 190 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:
Referitor la apelul declarat de către reclamantă, în considerarea motivației formulate anterior, s-a constatat justețea primului motiv-acela al includerii în masa succesorală a întregului apartament nr. 9. În aplicarea dispozițiilor art. 129 pr.civilă, întreaga literatură și practică judiciară de specialitate sunt în sensul soluționării numai a aspectelor deduse judecății atât timp cât interesul general, legea nu impun extinderea. Cauza poartă asupra unui litigiu privitor la un interes privat al persoanelor fizice, drepturi de care acestea pot dispune liber, respectiv obiecte ale dreptului de proprietate privată.
Atât prin cererea introductivă, cât și prin cererile ulterioare s-a dedus judecății numai cota de din acest apartament, este adevărat, fără a se face referire la cealaltă cotă. Nici pârâtul nu a solicitat includerea întregului apartament, motiv pentru care instanța de apel a apreciat în continuare că numai cota de din apartament este în litigiu. Față de cadrul procesual astfel cum a fost stabilit de părți și de concluziile deciziei de casare, de probatoriul administrat s-a apreciat justificată prima critică și a inclus în masa succesorală și partajabilă numai cota de din acest apartament.
Referitor la al doilea motiv de apel, acela privind atribuirea apartamentului, s-a procedat la atribuirea lui către reclamanta în considerarea criteriilor art. 673 pr.civilă, respectiv în considerarea locuirii în acest apartament, al întreținerii lui (în parte acestea fiind echivalente cu criteriul îmbunătățirii lui), în considerarea domiciliului și ocupației acesteia-în C, studentă, spre deosebire de pârât care are domiciliul și locul de muncă în altă țară, pe alt continent, și care nu a mai venit de mai mulți ani (practic dezinteresat de întreținerea lui). De altfel, pârâtul nu face dovada interesului atribuirii acestei cote.
Al treilea motiv de apel a fost apreciat nefondat, reținându-se că: este adevărat că reconvenționala nu a fost formulată la primul termen, dar trebuie observat că ea a fost formulată la prima zi de înfățișare, potrivit prevederilor art. 134 pr.civilă, atât timp cât pârâtul a făcut dovada domiciliului său în Canada, unde nu fusese citat, cât timp la următorul termen a solicitat amânare a judecății pentru lipsă de apărare, iar apărătorul său în continuare a formulat reconvenționala. Reprezentarea pârâtului de către nu poate fi apreciată în considerarea caracterului inform al procurii-fără indicare număr cauză ori instanță, părți. Oricum, este discutabilă natura de reconvențională a cererii de atribuire cât timp aceasta nu vizează "pretenții proprii" în sensul art. 119 pr.civilă, iar dispozițiile art. 673 pr.civilă nu condiționează atribuirea de bunuri în natură de existența unei asemenea cereri.
A mai reținut instanța de apel că și ultimul motiv de apel este fondat; proba cu expertiză topo nu a mai fost administrată, nici expertiza efectuată, încât onorariul plătit pentru aceasta se impunea restituit în totalitate, nu parțial(mai ales și fără motivație), în caz contrar fiind făcută o plată nedatorată.
În ce privește apelul pârâtei, acesta a fost admis numai prin prisma primului motiv, acela al includerii în masa succesorală și a celeilalte cote de din apartamentul nr. 9. Cu aceeași motivație expusă la primul motiv al apelului reclamantei, s-a constatat că această cotă nu intră în sfera obiectului litigiului de față, încât s-a dispus scoaterea din masă a acesteia.
Critica referitoare la stabilirea în sarcina acesteia a obligației de plată a taxelor de procedură nu poate fi primită; constatarea cotei sale de contribuție la achitarea prețului apartamentului în litigiu nu putea avea loc în lipsa unei cereri a acesteia, nicio altă persoană neavând acest interes. Chiar dacă nu a fost formulată expres o asemenea cerere, dreptul de creanță stabilit în favoarea sa era condiționat de achitarea taxelor. Sigur este posibilă numai una din variantele ori de achitare, cu consecința recunoașterii dreptului, ori de neachitare( deci de restituire), dar cu consecința nerecunoașterii dreptului. Odată însă achitată taxa se presupune că partea a înțeles că-și însușește prima variantă, iar în acest context este nefondată critica.
A fost apreciată nefondată și critica acceptării reconvenționalei pârâtului; este aceeași motivație adusă acestui motiv, dar formulat de către reclamanta: nu este tardivă cererea cât timp pârâtul nu fusese legal citat, nu este o reconvențională.
Față de toate acestea, s-a procedat la modificarea structurii masei succesorale, la reevaluarea ei actualizat - 220 000 lei, la reevaluarea contribuției pârâtei de din cota de 68,79% de achitare în comun cu defunctul din prețul apartamentului, la partajarea prin atribuire reclamantei, cu consecința obligării acesteia la plata sultei către pârât și a contribuției copârâtei către aceasta. Se va mai dispune și restituirea către pârâta apelantă a diferenței onorariu expert.
Cât privește excepția netimbrării apelului, a constatat instanța că această excepție a fost admisă în apelul anterior, dar instanța de recurs a anulat această măsură și a dispus continuarea judecății, dispoziții obligatorii.
Urmare acestor soluții, fiind interes general al părților în stabilirea masei succesorale și în partajarea ei, în aplicarea art. 274 și 276 pr.civilă s-a procedat la compensarea cheltuielilor cu judecata, cu consecința obligării intimatului și a coapelantei către apelantă la plata diferenței de câte 190 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul-pârât.
În motivarea recursului se arată în esență că:
1. După casarea primei hotărâri pronunțate de Tribunalul Călărași, ca instanță de apel, cauza a fost repartizată aceluiași complet de judecată care a pronunțat și decizia anterioară, pronunțându-se astfel o nouă hotărâre nelegală. Completul a cărui decizie a fost casată și care s-a pronunțat anterior în cauză, exprimându-și astfel punctul de vedere, a pronunțat o nouă decizie în care se poate observa cu ușurință menținerea aceluiași punct de vedere asupra sentinței Judecătoriei Călărași. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 24 alin. 1din Cod Procedură Civilă.
Se mai arată că, și în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de către nici una din părți, conform prevederilor art. 25 Cod Procedură Civilă, judecătorii trebuia să se abțină.
2. n mod nelegal instanța de apel a trecut peste excepția netimbrării apelului promovat de pârâta, admițându-l, cu consecințe juridice grave.
Prin încheierea Tribunalului Călărași din data de 20.06.2007 s-a pus în vedere apelantei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, să plătească o taxă de timbru de 1166 lei și 5 lei timbru judiciar.
Prin decizia civilă 168/A/19.09.2007 instanța a anulat apelul ca netimbrat. Prin decizia nr. 524/24.03.2008, Curtea de Apel Bucureștia casat decizia susmenționată, a trimis cauza spre rejudecare, dispoziție obligatorie, dar nicăieri în cuprinsul acestei decizii nu este menționat faptul că apelul pârâtei este scutit de taxa de timbru sau mai mult, această obligație s-ar fi stins odată cu reluarea judecării cauzei.
3. În contextul prevederilor art. 304 pct. 7.pr.civ. susține recurentul că în mod neîntemeiat instanța de apel a constatat că atât prin cererea introductivă cât și prin cererea reconvențională dar și prin celelalte acte, s-a stabilit cadrul procesual al cauzei, iar sub aspect vizat de apel - obiectul material al judecății a fost stabilit la cota de 1/2 din apartament.
Este adevărat că prin acțiunea introductivă s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în C str. 1 -. 2. - 15,. 2,. 9, jud. C, dar tot în aceasta acțiune introductivă reclamanta a solicitat instanței de fond "stabilirea masei succesorale", deci instanța de fond a fost investită ca în baza probelor ce vor fi administrate să stabilească mărimea și întinderea masei succesorale, dincolo de indicațiile reclamantei.
Astfel instanța de fond a fost investită să constate dacă această masă succesorală este mai mare sau mai mică, și a constatat, în baza probatoriului administrat și a susținerilor părților, că apartamentul în cauză face parte din masa de partaj în totalitate, nu doar 1/2.
Pentru a proceda astfel instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 129 Cod Proc Civ, prevederi pe care nu le-a încălcat, cum a apreciat instanța de apel fără a motiva această concluzie.
Hotărârea instanței de apel este neîntemeiată - în susținerea recurentului - având în vedere ca instanța a uitat să procedeze la atribuirea apartamentului către una din părți.
Acest apartament a fost atribuit recurentului-pârât prin sentința instanței de fond. Prin decizia instanței de apel, s-au stabilit anumite sume cu titlu de sulta, dar nu s-a stabilit cui îi este atribuit apartamentul.
Prevederile acesteia sunt contradictorii, atât timp cât se menționează că se mențin celelalte prevederi ale sentinței judecătoriei, nu se atribuie apartamentul prin decizia recurată și totuși se stabilesc sulte.
4. În contextul prevederilor art. 304 pct. 6. pr.civ. arată recurentul că instanța de apel interpretează hotărârea instanței de casare și a decis ca o cota de 1/2 din masa succesorală ar aparține pârâtei.
Moștenitori cu vocație succesorală conform Certificatului de moștenitor, sunt numai recurentul și reclamanta, în acest sens fiind formulată și acțiunea introductivă.
Constatând că ar beneficia de o cotă de 1/2 din această masă succesorală, instanța de apel a desființat practic certificatul susmenționat, depășind cadrul procesual, îndestulând pârâta cu o cotă pe care nu a cerut-o niciodată.
Mai mult, deși nimeni nu a cerut, instanța a inclus în lotul reclamantei și această cotă.
Recurs legal timbrat.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, pe această cale susținându-se că sunt nefondate criticile aduse de către recurent deciziei atacate. Nu exista vreun motiv de recuzare care să îi fi determinat pe membrii completului de judecată din apel să se abțină de la soluționarea cauzei în condițiile în care aceștia, pronunțând decizia nr. 168/2007 nu au soluționat fondul apelului, ci au apreciat numai că se impune rejudecarea pricinii de către prima instanță.
În ceea ce privește susținerea referitoare la necesitatea timbrării apelului declarat de către pârâta-apelantă se arată că, prin prisma reglementărilor legale în vigoare, această greșeală a instanței de apel poate fi îndreptată prin stabilirea, de către instanța de recurs, a obligației de plată a respectivei taxe în sarcina intimatei-pârâte.
Criticile pe care recurentul a înțeles să le susțină în cadrul motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7.pr.civ. nu se încadrează - în susținerea intimatei - în vreuna dintre tezele reglementate prin această normă. Pretinsa omisiune a instanței de a atribui apartamentul către vreuna dintre părți este nefondată - în susținerea intimatei - câtă vreme instanța de apel a dispus în sensul atribuirii către reclamantă și a cotei de din respectivul imobil.
Referitor la ultimul motiv de recurs, se arată că instanța de apel nu a atribuit pârâtei vreun bun, sau vreo cotă din același imobil, așa încât și aceste critici sunt nefondate.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Decizia recurată a fost pronunțată în rejudecarea apelurilor declarate de către apelantele și împotriva sentinței civile nr.168A/2007 pronunțată de Judecătoria Călărași.
În condițiile în care, cu ocazia primei judecăți asupra acelorași apeluri, completul investit nu a analizat fondul litigiului, ci a constatat numai că unul dintre apeluri este netimbrat, iar în privința celui de-al doilea a apreciat că este fondat pentru considerente ca țineau de respectarea unor exigențe procedurale - în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra obiectului cu care fusese investită - și, în consecință, a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, membrii aceluiași complet nu se aflau în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 24 alin. 1.pr.civ.
Astfel, repartizarea cauzei spre rejudecare către completul inițial investit, care nu se pronunțase cu privire la problematica legată de fondul litigiului nu numai că nu este contrară normei menționate, dar se impunea în puterea prevederilor art. 99 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005.
Cu privire la apelul declarat de către apelanta, instanța de casare nu a stabilit că nu ar fi supus timbrajului, așa încât cu ocazia rejudecării instanța de apel avea obligația să repună în discuția părților necesitatea îndeplinirii acestei obligații procesuale a respectivei apelante. Aceasta cu atât mai mult cu cât ea a înțeles să facă precizări cu privire la motivele apelului propriu care, în lumina prevederilor art. 295 alin. 1 din pr.civ. obligau instanța să aprecieze asupra temeiniciei și legalității sentinței apelate în limite care implicau o contestație asupra compunerii și valorii masei partajabile și în consecință, conform cu exigențele art. 11 alin. 1 teza a II-a coroborat cu art. 3 lit. c și art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997 republicată, era necesară determinarea cuantumului taxei judiciare astfel datorate.
În contextul anterior descris, instanța de rejudecare era ținută de obligația instituită prin art. 315 alin. 1.pr.civ. respectiv de a ține seama de dezlegările date problemelor de drept de către instanța de casare.
Ori, prin decizia de casare s-a stabilit că cererea formulată de către pârâtul-reclamant la data de 20.02.2007 are valoare juridică de cerere reconvențională și că, prin efectul acesteia, instanța a fost investită să se pronunțe cu privire la apartenența, la masa succesorală a defunctului, a întregului apartament (nr. 9) din-, mun.
Nesocotind această obligație stabilită prin norma imperativă menționată, instanța de rejudecare a făcut propria analiză asupra calificării menționatei cereri depuse de către pârâtul-recurent, și a ajuns la o concluzie contrară celei statuate de instanța de casare, respectiv că această cerere nu ar avea valoare juridică de cerere reconvențională aptă să conducă la investirea instanței cu solicitarea de partajare a apartamentului menționat în întregul lui.
Nu numai că instanța de rejudecare, raportându-se la o modalitate de aplicare a prevederilor art. 129 agreată de literatura și practica judiciară de specialitate, a pronunțat decizia recurată cu încălcarea exigențelor art. 315 alin. 1.pr.civ. trecând atât peste calificarea juridică obligatorie dată prin decizia de casare unora dintre chestiunile de drept ridicate de soluționarea pricinii, cât și peste obligația de a stabili natura juridică a dreptului pe care îl are pârâta-apelantă asupra menționatului apartament - respectiv dacă este vorba de un drept de creanță sau de unul real, de coproprietate - dar soluția pronunțată pe fondul pricinii nu are o motivare care să permită instanței de recurs un control de legalitate, corespunzător prevederilor art. 304.pr.civ. în condițiile în care nu este stabilită o situație de fapt relativ la respectivul imobil și reglementarea legală incidentă acesteia.
Deși în dispozitivul hotărârii se face mențiunea potrivit căreia pârâta are o contribuție în valoare 32.296,5 lei la cota de din apartament (iar nu prin raportare la universalitatea de bunuri ce compun masa succesorală, așa cum a statuat instanța de casare), în considerente nu numai că nu se regăsește vreo referire la natura juridică a dreptului pe care i-l conferă o atare contribuție, dar nici este relevată legătura între această concluzie, probatoriul administrat și hotărârea instanței de fond (a cărei legalitate și temeinicie era supusă analizei instanței de apel).
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că devin incidente prevederile art. 304 pct. 7.pr.civ. iar în condițiile în care instanța de apel nu a stabilit situația de fapt în considerarea căreia a procedat la schimbarea hotărârii primei instanțe nu poate fi făcut, în recurs, controlul de legalitate impus de exigențele art. 304 partea introductivă din pr.civ.
Pe cale de consecință, soluția care se impune este a ceea a trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor în vederea stabilirii situației de fapt în baza căreia instanța apreciază asupra întinderii și naturii drepturilor invocate de părțile din proces asupra întregului apartament situat în-.
Cu ocazia rejudecării se vor solicita părților titlurile de proprietate în baza cărora au înțeles să reclame dreptul de proprietate asupra celor două apartamente, care au fost incluse (prin sentința apelată) în masa succesorală exclusiv în baza afirmațiilor părților, urmând a se aprecia în raport de acestea și de exigențele art. 1169.civ. - potrivit căruia "cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească" - și cu privire la natura dreptului pretins a aparține pârâtei-apelante.
De asemenea instanța de apel va stabili cuantumul taxei judiciare datorate de către pârâta-apelantă, ținând seama de împrejurarea că aceasta invocă prin motivele de apel precizate schimbarea sentinței apelate în sensul stabilirii în favoarea sa a unui drept de creanță sau a unui drept de coproprietate, fiecare dintre aceste drepturi fiind evaluabile în bani (în sensul art. 11 alin. 1 teza a II-a din Legea 146/1997).
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea va dispune, în baza art. 312 alin. 3.pr.civ. admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 15A/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal.
Obligă intimatele la 1300 lei cheltuieli de judecată recurentului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
/red 24.06.2009/
2 exemplare
Judecători apel: Tribunalul Călărași
Judecător
Judecător
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
