Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta - reclamantă și recurentele-pârâte și împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat din cadrul cabinetului Individual, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/06.10.2009, aflată la fila 37 din dosar, recurenta - pârâtă, personal și asistată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/2009 și recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 77080/2009, aflată la fila 45 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă și recurentele - pârâte nu au depus timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Se mai arată că la data de 18.12.2009 recurenta - reclamantă a depus 4 exemplare ale motivelor de recurs, iar două exemplare ale acestora au fost comunicate recurentelor - pârâte.
Reprezentantul recurentei - reclamante depune chitanța seria 22-330-143/O din data de 26.11.2009, emisă de Primăria Sectorului 6 B, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Reprezentantul recurentei - pârâte depune chitanța seria 212-4-24/O din data de 04.01.2010, emisă de Primăria Sectorului 6 B, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Reprezentantul recurentei - pârâte depune chitanța seria 22-330-148/O din data de 26.11.2009, emisă de Primăria Sectorului 6 B, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - reclamantă și de către recurentele - pârâte, a obligației de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului și procedează la anularea acestora.
Părțile prezente prin reprezentanți, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă, astfel cum a fost motivat. De asemenea, arată că instanța de apel s-a pronunțat pe suspendare, iar cu privire la adevăratul motiv de apel nu s-a pronunțat.
Totodată, arată că în mod greșit instanța de apel a respins cel de-al doilea motiv de apel, arătând că a încheiat contractul de donație având ca obiect o suprafață de 5.000. care a fost impus, fiind lipsit de cauză, scopul fiind acela de a intra în posesia a ceea ce i se cuvine. Astfel, arată că instanțele de fond și de apel au analizat aceste aspecte, dar au stabilit imputarea celor 5.000. doar recurentei - pârâte. Susține că această suprafață trebuie imputată celor trei recurente, în funcție de cotele de moștenire. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă, modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii apelului. De asemenea, arată că Legea nr. 18/1991 este o lege specială, cu aplicabilitate în limitele stricte ale procedurii. Mai arată că titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 10 ha a fost obținut ca urmare a cererilor formulate personal de beneficiarii lor. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită respingerea recursului formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă, ca nefondat. De asemenea, arată că pretinsa eroare materială vizând numerele celor două titluri de proprietate a fost rezolvată prin îndreptarea acestei erori. Mai arată că motivele de recurs formulate de recurenta - pârâtă nu au suport probator în cauză, iar suprafața de 5.000. au fost înstrăinați fără acordul recurentei - reclamante.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă. Continuând, arată că toate părțile din cauză dețin o cotă de 1/3. De asemenea, susține că în mod greșit instanța de apel a avut în vedere atribuirea în cotele prevăzute de certificatul de moștenitor care a valorificat testamentul în anul 1988, în condițiile în care reconstituirea a fost solicitată de fiecare parte în anul 1991. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită respingerea recursului formulat de recurenta - pârâtă, ca neîntemeiat.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită respingerea recursurilor formulate de recurenta - reclamantă și recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă. Continuând, arată că terenul a aparținut defunctei, iar calitatea celor 3 recurente este de comoștenitoare și de coindivizare. Mai arată că în mod greșit se susține de către recurente, faptul că la împărțirea terenului ce face obiectul litigiului nu trebuie să se țină seama de cotele stabilite prin certificatul de moștenitor care are la bază testamentul din 1988.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererilor de recurs la data de 12.01.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 12 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererilor de recurs la data de 19.01.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 33R
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta - reclamantă și recurentele-pârâte și împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.01.2010 și la data de 19.01.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 7572/2004 acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor, Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991 I, Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 prin care aceasta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr. 32535/7 octombrie 1996 emis de Comisia Județeană pe numele pârâtei și să dispună ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defunctei, decedată la data de 9 aprilie 1988.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată că părțile persoane fizice sunt moștenitoare legale ale defunctei, fiecăreia revenindu-i câte o cotă de 1/3. Atât la momentul adoptării Legii 18/1991, cât și la acel al eliberării titlului de proprietate, reclamanta era minoră, în numele său acționând mama sa - - motiv pentru care în adeverința eliberată in temeiul Legii 18/1991 au figurat ca moștenitori ai lui cele două pârâte și mama reclamantei, adeverință în temeiul căreia li s-a reconstituit proprietatea pentru suprafața de 5,2 ha. Ulterior, pârâta a promovat o contestație la Judecătoria Buftea prin care i s-a reconstituit drept de proprietate pentru alte 10 ha de teren, conform sentinței civile nr. 2592/5 octombrie 1992. În aceste condiții, susține reclamanta, că este îndreptățită să figureze ca titulară de drept de proprietate în titlul în care figurează cele două pârâte.
Reclamanta arată că masa de împărțit rămasă de pe urma lui este formată din 1000 mp în comuna, o casă din 5 camere, suprafața de 1O ha din Titlul de Proprietate nr. 32.535 și suprafața de 3,5 ha.
La data de 8 octombrie 2004 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității Titlului de Proprietate nr. 32535, iar în privința capătului doi de cerere a arătat că are o cotă majoră de 2/4 ca urmare a testamentului 2940/1987.
Solicitând atribuirea unei cote majore pârâta-reclamantă a evaluat cota sa la 80.000.000 lei, achitând taxa judiciară de timbru aferentă de 5.535.000 lei.
La termenul din 8 martie 2005 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind ieșirea din indiviziune formându-se, în acest sens, dosarul nr. 2117/2005 devenit ulterior nr. nou - a cărui judecată a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă până la soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 7572/2004, prin încheierea pronunțată la data de 5 aprilie 2005.
La data de 17 mai 2005 prin Sentința civilă nr. 1503 Judecătoria Bufteaa admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 32.535 din 7 octombrie 1996 eliberat de Comisia județeană de aplicare a Legii 18/1991 I pe numele lui.
Sentința civilă nr. 1503 rămas irevocabilă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 936 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a civilă și prin respingerea recursului împotriva acestei ultime decizii, prin Decizia civilă nr. 2031 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI secția a IV -a civilă.
După repunerea pe rol a cauzei - și stabilirea cadrului procesual în sensul că rec1amantă este, iar pârâți sunt și, pârâta a solicitat în nenumărate rânduri să se suspende judecata acestei cauze ca urmare a promovării unor acțiuni legate de nulitatea titlului de proprietate nr. 32.535, respectiv prin promovarea unei acțiuni în revizuirea Sentinței civile nr. 1503, unei acțiuni în anularea titlului de proprietate nr. 74173/23 august 2007 ce a fost eliberat ulterior, după anularea titlului de proprietate nr. 32.535, pentru aceiași suprafață de teren, dar pentru cele trei părți din cauză, precum și ca urmare a promovării unei cereri de strămutare la Înalta Curte de Casație și Justiție, cereri care i-au fost respinse motivat de caracterul dispozitiv al normelor înscrise în art. 244 alin. 1 pct. 1 și art. 40 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
La termenul din data de 16 octombrie 2007 părțile au convenit să partajeze doar terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 74173/23.08.2007 ce însumează suprafața de 10 ha și care a fost eliberat părților din prezenta cauză după anularea titlului de proprietate nr. 32.535.
Prin sentința civilă nr. 3329/24.06.2008 Judecătoria Bufteaa admis, în parte, acțiunea rec1amantei. împotriva pârâtelor domiciliată și; a constatat că părțile sunt coproprietare pe terenul în suprafață de 95.000 mp înscris în titlul de proprietate nr. 73433/26 iunie 2006 situat în., jud. I; căt priveste cotele coindivizarilor asupra terenului în suprafară de 95.000 mp, s-a retinut ca acestea sunt: rec1amanta 1/4, pârâta 1/4, iar pârâta o cotă de 1/ 2; a omologat raportul de expertiză tehnică topo întocmit de expert varianta 3B (planul de situație 6); a dispus ieșirea părților din indiviziune asupra terenului în suprafață de 95.000 mp înscris în titlul de proprietate nr. 73433/26 iunie 2006 situat în., jud. I; a atribuit în deplină proprietate și posesie reclamantei lotul nr. 1 delimitat de punctele 1, 2, A, 1 în suprafață de 25.000 mp situat pe raza. în tarlaua 74/4. parcela 1, având ca vecinătăti: la - 399.86 De 74/5, la - 63,67 74/5, la - 401,39 11;, la - 66, 11 De 132; a atribuit în deplină proprietate și posesie pârâtei lotul nr. 2 delimitat de punctele A, B D, C, A în suprafață de 25.000.mp situat pe raza com. în tarlaua 74/4, parcela l având ca vecinătăți: la - 40l,39, la - 63.37 74/5. Ia S - 401,83, la 65,16 De 132; a atribuit în deplină proprietate și posesie pârâtei lotul nr. 3 delimitat de punctele C, D, 3,4, C în suprafață de 45.000 mp situat pe raza. în tarlaua 74/4, parcela 1, având ca vecinătăți: la - 401,83, la 114,07 74/5, la - 404, 11, la - 118,69 De 132; a obligat pârâtele să plătească reclamantei 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
,
După defuncta, decedată la data de 26 iunie 1977 rămas
ca unică moștenitoare, conform certificatului de moștenitor nr. 48/4978 (fila 95), iar după au rămas ca moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr. 79/8 februarie 1989 (fila 97), cu o cotă de 2/4, cu o cotă de 1/4 și cu o cotă de 1/4.
La data de 7 octombrie 1996 se eliberează pârâtei titlul de proprietate nr. 32535 pentru o suprafață totală de teren de 10 ha. Prin sentința civilă nr. 1503, irevocabilă, a Judecătoriei Buftea, se constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 32535 pentru considerentul că fusese emis numai pe numele lui. La data de 23 august 2008 se eliberează titlul de proprietate nr. 74.173 pentru suprafața de 10 ha pe numele lui, și, la rubrica defunct apărând. a încercat să anuleze acest ultim titlu dar fără succes.
Prin urmare părțile au de împărțit terenurile în suprafață totală de 10 ha cuprinse în titlul de proprietate nr. 74173, un teren de 5000 mp și unul de 95000 mp. Problemele care se pun și care a dus la acumularea unei tensiuni foarte mari între părți este de a ști cine suportă donația terenului de 5000 mp efectuată de înainte de anularea titlului de proprietate nr. 32.535 și care sunt cotele în care se împarte terenul rămas neînstrăinat, cel de 95000 mp, în cote de 1/3 fiecare sau în cote de 2/4, 1/4 pentru și 1/4 pentru.
Cu privire la contractul de donație 2244/17 septembrie 1996, act juridic pe care pârâta a încercat să-l ascundă, ieșind la iveală doar cu prilejul cercetării efectuate de expert cu ocazia măsurătorilor la fața locului, instanța a constatat că acesta a fost încheiat înainte de eliberarea titlului de proprietate nr. 32.535. Astfel, în vreme ce contractul de donație este încheiat la data de 17 septembrie 1996 titlul de proprietate nr. 32.535 este eliberat la data de 7 octombrie 1996, deci ulterior la 20 de zile. Aceasta face să apară ca plauzibilă susținerea pârâtei că a fost constrânsă moral să doneze terenul de 5000 mp pentru a primi o suprafață compactă, regulată, de 95.000 mp în apropierea Bului.
Cu toate acestea, singura care a înstrăinat terenul de 5000 mp este, cea care a înțeles să gratifice o anumită persoană care îi va fi recunoscătoare și deci ea este cea care trebuia să suporte această înstrăinare, menținând valabilitatea actului de înstrăinare, consolidând-ul ca urmare a partaj ului de față. Prin urmare, cea care va suporta înstrăinarea terenului de 5000 mp va fi pârâta.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, instanța de fond a apreciat că terenul de 95000 mp trebuie împărțit în cote de 2/4, 1/4 pentru și 1/4 pentru. Motivația acestei soluții rezidă în următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 48/4978 (fila 95) unica moștenitoarea a lui () este, în calitate de fiică și legatară universală, iar moștenitorii acesteia din urmă, conform certificatului de moștenitor nr. 79/8 februarie 1989, sunt cu o cotă de 2/4, în calitate de fiică și legatară, cu o cotă de 1/4 și cu o cotă de 1/4, în calitate de fiice. La rubrica defunct din titlul de proprietate nr. 74.173 este. Ori fată de aceste înscrisuri, lucrurile sunt clare, dacă este unica moștenitoare a lui, iar părțile din prezenta cauză sunt moștenitoarele lui, terenul de 95.000 mp se împarte potrivit cotelor înscrise în certificatul de moștenitor nr. 79 care nu a fost anulat și, nici măcar, nu s-a cerut anularea lui pentru ca cotele părților să fie egale, de 1/3. Cota majoră a lui rezidă în testamentul autentic nr. 2940/3 decembrie 1987 prin care a instituit-o legatară universală, testament care, de asemenea, nu a fost atacat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV -a civilă sub nr-, la data de 28.08.2008.
Prin DC nr.222 A / 13.02.2009 Tribunalul Bar espins apelurile, ca nefondate. De asemenea a fost respinsa cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut urmatoarele:
Un prim motiv de critică formulat de către această apelantă se referă la suprafața de teren care a făcut obiectul partajului și care este evidențiată în titlul de proprietate nr. 74173/2007, susținând că aceasta a fost nejustificat diminuată cu suprafața de 5000. suprafață care trebuia imputată asupra locului intimatei.
S-a apreciat ca aceste critici sunt nefondate.
Astfel cum rezultă atât din considerente, cât și din dispozitiv, instanța de fond a reținut donația de 5000. făcută de către, iar această suprafață a fost reținută și a diminuat lotul ce se cuvenea acesteia.
Ca urmare, aceasta primește în urma partajului numai suprafața de 45.000. în loc de 50.000 cât i s-ar fi cuvenit în raport de cota de 1/2 din suprafața totală de 100.000. echivalentul suprafeței de 1 ha.
O altă critică privește interpretarea pe care instanța a dat-o cu privire la bunurile ce se cuvin intimatei în baza testamentelor autentificate lăsate de către defuncții și
S-a apreciat ca si aceste critici sunt nefondate și. urmează a fi respinse.
Din testamentul lăsat de către defuncta (fila 96 dosar fond) rezultă că aceasta a înțeles să testeze cu privire la întreaga sa avere mobilă și imobilă ce va exista, testamentul având caracter de legat cu titlu universal.
Aceeași este situația și în ceea ce privește testamentul lăsat de defuncta (fila 98 dosar fond).
Cum dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost reconstituit în baza Legii 18/1991, iar nu constituit, rezultă că dreptul de proprietate se afla în patrimoniul defunctelor la data survenirii decesului.
Întrucât testamentele sunt valabile și produc efecte juridice, nu se pot reține alte cote în favoarea părților, respectiv cote egale, astfel cum pretinde apelanta-reclamantă, întrucât s-ar nesocoti voința defuncților și s-ar încălca cotele și drepturile stabilite prin certificatele de moștenitor nr. 79/8.02.1989 (fila 7 dosar fond).
Tribunalul nu a analizat criticile privind greșita aplicare a dispozițiilor Legii 18/1991 la stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire asupra terenului în litigiu, întrucât nu fac obiectul cauzei de față.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul a reținut că între părți au existat mai multe litigii și toate aspectele de legalitate au fost verificate de către instanță și tranșate în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 326/R/26.02.2008.
2. Apelul declarat de apelanta-pârâtă.
În primul motiv de critică apelanta a arătat că insistă asupra suspendării judecății, întrucât pe rolul Judecătoriei Buftea se află un litigiu care are obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 74173/2007.
S-a apreciat ca aceste critici sunt nefondate.
Astfel cum s-a reținut și în analiza celui de-al doilea motiv de critică din apelul declarat de apelanta-reclamantă și analizat mai sus, între părți au existat mai multe litigii care vizau titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991, iar cu referire strictă la acest titlu Tribunalul reține că prin decizia civilă nr. 326 R/26.02.2008 a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea în constatarea nulității absolute a acestui titlu.
În raport de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că declararea unei noi acțiuni în constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1.pr. și nu poate conduce în mod imperativ la suspendarea judecății.
De asemenea, Tribunalul retine că dispozițiile legale amintite sunt facultative, fiind atributul instanței de a aprecia dacă se impune sau nu suspendarea și de a dispune în consecință.
Nefondată este și cea de-a doua critică privind suprafața de 5000. care au făcut obiectul donației și care au fost imputați asupra cotei ce se cuvine acestei apelante.
Tribunalul nu a reținut susținerile apelantei. precum si considerentele expuse de către instanța de fond privind caracterul simulat al acestei pretinse donații și care a avut ca singur scop în fapt atribuirea a suprafeței de teren de 10 ha într-o zonă preferențială în apropierea Bului.
Tribunalul a reținut că donația a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale și este necontestată, astfel că se bucură de prezumția instituită de dispozițiile art. 1171.civil coroborat cu art. 1173.civil.
În consecință, a respins aceste critici ca fiind nefondate, având în vedere și considerentele expuse cu privire la acest act juridic și suprafața de 5000. în analiza criticilor formulate și de apelanta.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratele si, precum si reclamanta.
Parata a criticat hotararea pronuntata pentru urmatoarele motive:
1) Soluționând primul motiv de apel, instanța s-a pronunțat pe cu totul alt aspect decât cel criticat de apelanta si anume, pe suspendare. Este foarte adevărat că, înainte de invocarea motivelor de apel în scris, s-a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea unei alte cauze care avea ca obiect constatarea nulității absolute a TP care sta la baza partajului. In ședința publică însă, apelanta renunțat la acest aspect, care nici măcar nu a fost tratat ca un motiv de apel distinct. Era o solicitare făcuta în scris, o chestiune prealabilă, în accepțiunea codului d e procedură civilă,care însă nu a fost reiterată în ședință publică.
Cu privire la adevăratul motiv de apel instanța nu s-a pronunțat și anume,s-a arătat că instanța de fond a comis o eroare materiala in dispozitivul hotărârii fiind trecut în loc de TP nr. 74173/2007, TP 73433/2006, deși nu acesta din urma face referire la cele 10 ha de teren.
Prin sentința civila nr. 3329/24.06.2008, Judecătoria Bufteaa dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 95.000 mp din totalul de 10 ha, astfel cum apare menționat în titlul de proprietate nr. 74173/2007, fiind necesară astfel corectarea dispozitivului.
Pronunțându-se astfel, instanța de apel a încalcat dispozițiile de procedura care obligă instanța investită cu analizarea unei anumite critici să se pronunțe pe acea critică și nu pe alte aspecte, decât dacă sunt de ordine publică ( art. 295 cpc ).
II) Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, privind suprafața de 5000 mp care au făcut obiectul donației și care au fost imputați asupra cotei ce-i revine lui, apreciaza recurenta că în mod greșit instanța de apel l-a respins.
Așa cum s-a arătat mai sus, 4 ani de la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, Comisia Locala a refuzat să elibereze titlul de proprietate la care a fost obligată.
de atâtea tergiversări, drumuri si bani cheltuiți, parata a "convenit" cu primarul comunei și, pentru a obține ceea ce de fapt i se cuvenea, a încheiat contractul de donație 2244/1996, având ca obiect o suprafață de 5000 mp. Este, așadar, plata pentru" bunăvoința" primarului, iar 20 de zile mai târziu și anume pe data de 17.10.1996, a fost eliberat titlul de proprietate nr. -.10.1996 pe numele lui pentru cele 10 ha, asa cum s-a dispus prin sentința civila, definitiva si irevocabila nr. 664/1994 pronunțata de Tribunalul București - Sectia contencios Administrativ.
In aceste împrejurări, este mai mult decât evident că acest contract a fost impus, fiind lipsit de cauză, dorința paratei nefiind sub nici o formă de a gratifica, ci doar de a intra in posesia a ceea ce i se cuvenea.
Instanța de fond, ca și instanța de apel, analizând aceste circumstanțe si pornind de la o premiza falsă precum că parata ar fi donat din titlul de proprietate nr.74173 emis in 2007 pe numele, o suprafață de 5000 mp, impută această suprafață de 5000 de mp din lotul atribuit acesteia din titlul de proprietate nr.74173 emis in anul 2007 pe numele,.
Se atata că suprafața de 5000 de mp a fost donată în anul 1996 dintr-un alt titlu de proprietate emis pe numele lui in anul 1996 in baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive si irevocabile prezentate mai sus la punctele 1 si 2.
Apreciaza parata ca o atare soluție este nu numai nelegala, dar și imorala și nedreapta. Astfel, deși reclamanta este care a făcut toate demersurile și a reușit în final să obțină terenurile de care apoi au profitat și celelalte două părți litigante, tot aceasta suporta pierderea în totalitate, când, în mod corect, ar fi fost ca aceasta lipsa sa fie imputabila tuturor celor trei loturi, corespunzător cotelor de moștenire.
Recurenta apreciaza ca imputarea acestei pierderi trebuia sa fie facuta asupra tuturor celor trei loturi, corespunzător cotei de moștenire.
Recurenta a criticat hotararea instantei de apel pentru urmatoarele motive:
In mod gresit instanța de apel a avut în vedere atribuirea în cotele prevăzute de certificatul de moștenitor care a valorificat testamentul în anul 1988, or reconstituirea au solicitat-o părțile fiecare individual în 1991, iar eventuala împărțire conform testamentului și certificatului de moștenitor nu își mai găsește aplicarea fiind o data valorificat asupra bunurilor găsite în patrimoniul defunctei la momentul decesului( casa si teren de 250 mp),si aceasta nu se aplică pentru cele reconstituite ulterior de pe urma ei respectiv în 1991 la apariția legii 18/ 1991, căci acestea nu se mai regăseau în patrimoniul ei la data decesului, defuncta intrase cu ele in CAP si fuseseră predate CAP, deci nu mai erau ale ei.
Moștenitorii sunt cei care le-au revendicat pe calea reconstituirii fiecare individual, în nume propriu și de aceea apreciaza recurenta că părțile dobândesc masa de împărțit existenta în cote de 1/3 fiecare, nemaisubzistând și negăsindu-si aplicarea susținerea instanței care este aceeași cu a paratei.
Se mai arata ca in cuprinsul testamentului se mentioneaza faptul ca testatorul testează pt. beneficiar lăsând acestuia bunurile toate care se vor găsi în patrimoniul său la data decesului nu si pe cele viitoare,astfel incat sa se aplice ca modalitate de dobandire in cauza.
In fapt, prin sentința civila nr. 1503/17.05.2005 pronunțată de Judecătoria Buftea, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de reclamanta -, cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr. 32535 /07.10.1996 emis de Comisia Județeana, în sensul că aceasta este îndreptățită a apărea pe titlul de proprietate alături de pârâta, ca de altfel si aflată în aceeași poziție
In condițiile date, recurenta a achiesat la cererea principala adresata instanței de judecata, întrucât atât reclamanta, cât și pârâtele din prezenta cauza, sunt succesoare ale autoarelor lor () si ( ).
Se arata că în anul 1991, la momentul apariției Legii nr. 18/1991, atât, cât și reclamanta, precum și pârâta, în termenul legal, au formulat separat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorilor comuni, fiind înscrise astfel in anexele prevăzute de Legea nr. 18/1991, în calitate de moștenitoare.
De reținut este faptul ca în anul 1991, apelanta reclamanta era minora, situație în care mama acesteia, (), în calitate de reprezentanta legala, a efectuat toate demersurile în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
In mod corect, în motivarea Sentintei civile nr. 1503 / 17.05.2005 prin care s-a constatat nulitatea absolută a nr. 32535 / 07.10.1996, Judecătoria Bufteaa reținut ca printre succesibilii lui sunt, în afara de pârâta, atât, cât si reclamanta, -.
Se mai arata că din cuprinsul testamentului nr. 9719 / 27.11.1973 se poate lesne observa ca () ( decedata la 26.06.1977 ) a dispus astfel: toata averea mea, mobila si imobila ce va exista la data decesului meu o testez fiicei mele si soțului său .
Aceeași situație o regăsim și în cazul nr. 2940 / 03.12.1987, testatoarea ( decedata la 09.04.1988 ) dispunând după cum urmează: lui -fiica mea, domiciliata în., toate bunurile mobile si imobile ce se vor găsi în patrimoniul meu la data încetării mele din viața, instituind-o legatara universala .
Așadar, rezulta in mod clar si fără echivoc că nu se face nici o referire cu privire la bunurile viitoare, prin ambele testamente dispunându-se numai cu privire la bunurile mobile si imobile aflate in patrimoniile testatoarelor la data decesului lor.
In aceste condiții, se solicita instanței de judecată ca, la pronunțarea hotărârii, să aibă în vedere faptul că, în cadrul acestei acțiuni având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la suprafețele de teren amintite, părțile din prezenta cauza, au calitatea de coindivizari, și nu pe aceea de comoștenitori, întrucât la nivelul anului 1991 ( data la care autoarele noastre nu mai erau în viată ), au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate separat, în nume propriu, în calitate de coindivizari, situație în care se impune ieșirea din indiviziune în cote de 1/3, si nu de ,1/4,1/4.
De asemenea se solicita instantei să aiba în vedere faptul că pârâta, prin Actul de donație nr. 2.244 / 17.09.1996, a înstrăinat terenul în suprafața de 5.000. teren ce a fost donat lui.
Având in vedere aceasta situație de fapt, apreciaza recurenta că se impune ca parata să suporte terenul ca pierdere a suprafeței de teren din ce este fizic, fără diminuarea suprafețelor corespunzătoare cotelor ce li se cuvin recurentelor si - și pe acest aspect să fie mentinuta opinia instanței de fond.
Recurenta a criticat hotararea instantei de apel pentru urmatoarele motive:
1. Se invoca prevederile art. 304 pct. 9.pr.civila. in sensul încălcării legii determinate de o greșită aplicare a prevederilor legale aplicabile în materia succesiunilor și a fondului funciar.
În concret prin acțiunea de față s-a realizat aspectul ieșirii din indiviziune asupra suprafeței de teren de 10 ha evidențiate în titlul de proprietate cu nr. 74173/23.08.2007, titlu de proprietate emis în urma pronunțării sentinței civile de constatare a nulității titlului de proprietate 32535/1996 cu nr. 1503/2005 definitivă și irevocabilă prin deciziile civile nr. 936/16.12.2005 a Tribunalului București Secția a-Va Civilă și respectiv 2031/14.11.2006 a Curții de Apel, Secția a-IV-a Civilă.
Prin emiterea acestui titlu de proprietate cu nr. 74173/2007 cele 3 părți ale cauzei au fost evidențiate ca beneficiare asupra suprafeței de teren de 10 ha respectându-se prin aceasta dreptul ce i se cuvine fiecărei părți în baza Legii 18/1991, calitate pe și în temeiul căreia le revine câte o cotă de 1/3 din această suprafață, motiv pentru care în mod cert acordarea unei cote de 1/2 în favoarea paratei apelante reprezintă o încălcare a drepturilor părților avându-se în vedere faptul că suprafața de teren aflată în litigiu a fost obținută în baza unei legi speciale, cu procedură de strictă aplicare și interpretare și realizată urmare a unei cereri depusă în nume personal de fiecare parte aflată în litigiu, părțile având calitatea de descendenți de gradul I sau II cu privire la autorul acestora, ca atare drepturi egale, ceea ce în speță nu a fost realizat prin cele două hotărâri supuse căii de atac.
Astfel, in mod gresit în cadrul ieșirii din indiviziune s-a stabilit o cotă de 1/4 în favoarea reclamantei-apelante, o cotă de 1/4 pentru parata și o cotă de 1/2 pentru parata apelantă avându-se în vedere testamentul de care se prevalează aceasta autentificat sub nr. -.12.1987 și lăsat acesteia de către defuncta.
Analizând acest act de dispoziție, respectiv testamentul la care s-a făcut referire, se poate observa faptul că este menționat expres că vor reveni beneficiarei testamentului toate bunurile mobile și imobile aflate in posesia defunctei la momentul decesului acesteia.
Cum reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea părților prezentei cauze a fost realizată cu mult timp după decesul lui, respectiv după apariția Legii 18/1991, rezultă cat se poate de clar că acest teren nu a fost avut în vedere de testatoare la momentul redactării testamentului astfel încât nu putea fi avut în vedere nici la emiterea certificatului de moștenitor pe care instanțele ce s-au pronunțat până în prezent îl rețin ca argument în pronunțarea hotărârilor supuse recursului.
Așadar, coroborând conținutul testamentului autentificat nr. 2940/1987 cu momentul dobândirii terenului aflat în litigiu se impune a se constata că această suprafață de teren reprezintă un bun viitor în raport cu momentul descinderii succesiunii (art. 651. civ) categorie de bunuri despre existența cărora nu se face și nu s-a făcut nici cea mai mică referire în respectivul act astfel încât aplicarea aceluiași regim juridic privind cota de care trebuie să beneficieze parata este total nelegală, fiind chiar în contradicție cu voința testatoarei la momentul întocmirii acestui testament.
În mod evident în situația în care testatoarea ar fi dorit ca beneficiara să beneficieze și de aceste bunuri ar fi trecut expres în testament mențiunea conform cu care parata urmează să beneficieze în aceleași condiții și de bunurile viitoare și nu ar fi menționat doar categoria de bunuri ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului.
2. Se arata ca deși în titlul de proprietate cu nr. - este evidențiată suprafața de teren de 10 ha, prin soluția celor două instanțe s-a dispus ieșirea din indiviziune doar cu privire la suprafața de 9,5 ha.
În aceste condiții indiferent dacă apelanta-reclamantă și parata își primesc dreptul de 1/4 în sensul că primesc câte o suprafață de 2,5 ha, rezolvarea din punct de vedere juridic a speței de față impunea ca la masa de partaj a fi reținută suprafața totală de 10 ha în raport cu care urma să se procedeze la omologarea uneia sau alteia dintre variantele propuse de către experți.
Pretinsa susținere a apelantei-parate referitor la donația suprafeței de teren de 5.000. ca reprezentând o necesitate determinată de atribuirea preferențială a amplasamentului acestui teren nu poate constitui un motiv care să permită excluderea din masa de partaj a suprafeței respective atâta timp cat amintita operațiune juridică a fost realizată fără acordul celorlalți coproprietari, în detrimentul intereselor acestuia și cu lezarea dreptului de proprietate ce le aparține.
Se impune din acest punct de vedere modificarea ambelor hotărâri supuse căii de atac în sensul reținerii la masa de partaj a suprafeței de 10 ha evidențiată în titlul de proprietate cu nr. 74173/2007 și evident atribuirea acestei suprafețe de teren de 5.000. celei ce a întocmit actul de donație.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Primul motiv de recurs invocat de recurenta -parata este nefondat, instanta de apel pronuntandu-se asupra cererii de suspendare ce a fost reiterata in fata acestei instante, Curtea retinand ca aceasta cerere nu a fost modificata si nici nu s-a renuntat la judecata acesteia, in scris sau prin concluziile orale, la momentul dezbaterilor pe fond.
Este nefondata si critica privind gresita imputare a suprafetei de 5000 mp ce a facut obiectul unei donatii asupra cotei ce se cuvine recurentei parate, retinandu-se in acest sens ca terenul susmentionat a fost instrainat de catre recurenta in baza unui act autentic, inscris care nu a fost contestat de catre aceasta, astfel incat se bucura de prezumtia de validitate instituita de dispozitiile codului civil.
Prin urmare, instanta nefiind investita cu o cerere in declararea simulatiei sau constatarii nulitatii acestui inscris, pentru lipsa cauzei, nu putea analiza aceste aspecte si in absenta unor astfel de cereri nu putea retine o situatie juridica contrara continutului contractului de donatie.
Cata vreme recurenta - parata a instrainat o parte din terenul ce era inclus in masa partajabila, mai inainte ca partile sau instanta sa convina asupra modului de partajare al acestuia, in mod corect s-a retinut ca acest act nu poate afecta drepturile celorlalti mostenitori asupra masei partajabile, astfel incat diminuarea terenului urmeaza a fi suportata de partea care a inteles sa instraineze bunul.
Cat priveste eroarea materiala cuprinsa in dispozitivul hotararii instantei de fond, invocata in motivele de recurs, Curtea apreciaza ca neconcordanta dintre mentiunile din cuprinsul dispozitivului hotararii si cele din considerentele hotararii recurate, privind numarul titlului de proprietate emis conform Lg.18/ 1991, poate fi inlaturata pe calea procedurii de indreptare a erorii materiale, conform prevederilor art. 281.pr.civila, nefiind vorba despre o eroare de judecata care sa conduca la reformarea sentintei.
Urmeaza a fi respinse ca nefondate si criticile formulate de recurentele si cu privire la gresita aplicare de catre instanta de apel a dispozitiilor in materia succesiunilor, respectiv a gresitei aprecieri asupra cotelor succesorale, avand in vedere ca certificatul de mostenitor nr. 79 /1989 a fost eliberat in urma dezbaterii testamentare, cat si legale a succesiunii defunctei, conform testamentului nr. 2940/1987 lasat de catre aceasta fiicei sale, precum si a dispozitiilor legale in materia succesiunii, inscris care nu a fost contestat de catre nici una dintre cele trei mostenitoare.
Prin urmare, fata de continutul acestui inscris valabil incheiat, in cuprinsul caruia s-a stabilit compunerea masei partajabile, dar si cotele succesorale, instanta nu putea sa dispuna o noua dezbatere a succesiunii, in sensul stabilirii unor cote diferite ale drepturilor succesorale, conform regulilor mostenirii legale, facandu-se abstractie de existenta si continutul testamentului autentic si deci de vointa defunctei, liber exprimata.
Este nefondata sustinerea celor doua recurente in sensul ca terenul ce face obiectul cauzei trebuia partajat conform regulilor mostenirii legale, fara a se valorifica certificatul de mostenitor susmentionat, avand in vedere ca dreptul de proprietate asupra acestui bun a fost reconstituit conform legii -, iar in cuprinsul dispozitiilor art. 13 din acest act normativ legiuitorul a stabilit in mod expres ca dovada calitatii de mostenitor se face in baza certificatului de mostenitor, iar pe de alta parte titlul de proprietate se emite " cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmand ca ei sa procedeze conform dreptului comun ".
Prin urmare, desi calea dobandirii dreptului de proprietate este legea, ne aflam intr-o situatie speciala, unde legiuitorul face trimitere in mod expres la dreptul comun in materia succesiunii, astfel incat urmeaza a fi valorificat continutul certificatului de mostenitor si respectiv cotele stabilite in cuprinsul acestuia.
Intradevar se poate vorbi despre o dobandire bunului in nume propriu,in virtutea dreptului conferit prin lege, insa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in cauza a fost facuta tocmai in considerarea calitatii recurentelor de mostenitoare ale autoarei lor, astfel incat bunul urmeaza a fi partajat conform dreptului comun, respectiv conform cotelor stabilite in cuprinsul certificatului de mostenitor nr. -.
Prin urmare, fata de cele mai sus retinute, este lipsit de relevanta din punct de vedere juridic faptul ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost facuta de catre recurente la o distanta mare in timp fata de momentul decesului autoarei lor, atata vreme cat mostenitorii urmeaza sa imparta bunul conform dreptului comun in materie.
Mai mult, certificatul de mostenitor susmentionat a fost intocmit in baza testamentului autentic nr. 2940/ 1987, din cuprinsul caruia rezulta vointa testatoarei de a lasa recurentei intreg patrimoniul sau, incluzand bunuri prezente cat si viitoare.
Este nefondata si critica privind gresita includere in masa partajabila a suprafetei de 9, 5 ha, in loc de 10 ha, cat au fost mentionate in titlul de proprietate, Curtea apreciind ca aceasta modalitate de stabilire a masei partajabile nu este de natura a vatama drepturile celorlalte doua recurente, impartirea fiind facuta corespunzator cotelor cuprinse in certificatul de mostenitor, cu consecinta diminuarii lotului cuvenit recurentei cu suprafata de teren instrainata de aceasta.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul disp. art 312.pr.civila va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta - reclamantă și recurentele-pârâte și împotriva deciziei civile nr.222A/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. SP/ 15.03.2010
Tehnored. AP
2 ex. / .
Secția a IV-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
