Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ciocea
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții - pârâți - reclamanți, împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 și a deciziei civile nr.887/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - pârâți - reclamanți, reprezentați de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/24.02.2010 și intimatul - reclamant - pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 021/26.01.2010, aflată la fila 13 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenții - pârâți - reclamanți, nu au depus timbru judiciar și nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși au fost citați cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație; se mai arată că intimatului - reclamant - pârât i s-au comunicat motivele de recurs.
La strigarea cauzei la amânare, reprezentantul recurenților - pârâți - reclamanți, depune chitanța CEC nr. -/1/25.02.2010, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de către recurenții - pârâți - reclamanți, de a depune timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul recurenților - pârâți - reclamanți, solicită amânarea cauzei, în vederea pregătirii apărării, arătând că a fost angajată în cauză cu o zi înaintea termenului de judecată de astăzi.
Reprezentantul intimatul - reclamant - pârât se opune cererii de amânare formulată de reprezentantul recurenților, arătând că la dosarul cauzei există o împuternicire avocațială din data de 08.02.2010.
Reprezentantul recurenților - pârâți - reclamanți arată că nu are legătură cu persoana care a depus împuternicirea avocațială înaintea termenului de judecată de astăzi.
Curtea deliberând cu privire la cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurenții - pârâți - reclamanți, o respinge ca nefiind întemeiată, față de dispozițiile art.156 Cod procedură civilă, având în vedere, pe de o parte data primirii citației - 25.01.2010 și calitatea acestora de recurenți, iar pe de altă parte, aspectul că angajarea unui nou apărător în decurs de 7 zile de la data depunerii la dosar a unei împuterniciri avocațiale, nu reprezintă o împrejurare obiectivă care să poată determina amânarea judecării cauzei, astfel că dispune strigarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - pârâți - reclamanți, reprezentați de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/24.02.2010 și intimatul - reclamant - pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 021/26.01.2010, aflată la fila 13 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurenților - pârâți - reclamanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Astfel, arată că având în vedere că motivul principal al motivelor de recurs îl reprezintă decăderea din proba cu expertiză, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând într-o expertiză extrajudiciară, care este în curs de desfășurare, având același obiectiv ca și cel de la instanța de fond, având în vedere că piața imobiliară s-a schimbat total, față de faptul că au trecut mai mult de doi ani de la efectuarea primei expertize.
Reprezentantul intimatul - reclamant - pârât învederează instanței că nu are alte probe de administrat. Totodată, arată că se opune probei cu expertiză extrajudiciară formulată de recurenții - pârâți - reclamanți, arătând că față de teza probatorie invocată este inadmisibilă și nu este utilă, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune în natură, nu are relevanță care ar fi valoarea unui imobil.
Având cuvântul în replică, reprezentantul recurenților - pârâți - reclamanți, arată că în dosarul de fond în încheierea 11.02.2009 când s-a pronunțat instanța de apel asupra utilității acestei probe a decis că această probă este pertinentă și utilă cauzei și urmează a se administra. Precizează că dintr-o eroare instanța a reținut că nu s-a plătit onorariul expertului, s-a făcut dovada că s-a plătit acest onorariu, însă instanța i-a decăzut din această probă.
Curtea după deliberare cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de recurenții - pârâți - reclamanți, respectiv o expertiză extrajudiciară, având ca obiective cele avute în vedere de experții desemnați în faza procesuală a apelului, o respinge ca neîncadrându-se în disp. art.305 Cod procedură civilă, deoarece, pe de o parte, în noțiunea de înscrisuri prevăzută de acest articol nu poate fi încadrată o expertiză extrajudiciară efectuată de parte cu privire la chiar obiectul cauzei după pronunțarea deciziei recurate, iar pe de altă parte, având în vedere interdicția expresă de administrare a probei cu expertiză judiciară în faza procesuală a recursului.
Părțile prezente prin reprezentanți învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurenților - pârâți - reclamanți, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 și a deciziei civile nr.887/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de apel.
De asemenea, arată că la dosarul de fond există o dovadă conform căreia la data de 24.02.2009 s-a plătit onorariul de expert care a fost desemnat în cauză.
Precizează că există o adresă depusă de expertul desemnat în cauză la 26.05.2009, în care acesta solicită acordarea unui nou termen, aspect față de care susține că expertul a știut de plata onorariului de expert.
Mai arată că s-a depus la dosar, într-adevăr cu întârziere de către avocat, dovada achitării onorariului de expert, iar instanța putea să repună cauza pe rol, după închiderea dezbaterilor.
Fără cheltuieli de judecată și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Depune practică judiciară.
Reprezentantul intimatul - reclamant - pârât solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 și a deciziei civile nr.887/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, arătând că în hotărârea atacată s-au invocat doar motive de nelegalitate.
De asemenea, invocă disp. art.170 alin. 3 Cod procedură civilă, care menționează că sancțiunea nedepunerii dovezii de achitare a onorariului de expert este decăderea din această probă. Susține că instanța de apel a aplicat în mod corect aceste dispoziții legale.
Mai arată că dovada achitării onorariului de expert s-a depus după rămânerea în pronunțare, dar nu în ședință publică.
Totodată, precizează că aceste a fost și motivul pentru care a renunțat la expertiză; constatând că apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile și a fost decăzută din această probă, a înțeles să renunțe la aceasta pentru a stinge mai repede acest proces. Partea a înțeles să închidă mai repede acest proces.
Mai arată că admiterea recursului i-ar prejudicia, pentru că a renunțat la proba cu expertiză. Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în replică, reprezentantul recurenților - pârâți - reclamanți arată că nu li se poate reține această culpă.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, urmează a dispune amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 04.03.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 4 martie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
CURTEA,
Având în vedere că doamna judecător - - se află în concediu de odihnă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererilor de recurs la data de 05.03.2010
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 121R
Ședința publică de la 5 martie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții - pârâți - reclamanți, împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 și a deciziei civile nr.887/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2010 și la data de 05.03.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamantul chemat în judecata pe pârâta solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că părțile sunt coproprietari în cote egale de asupra imobilului situat în B,-, sector 1 compus din teren în suprafața de 563 mp si construcția situată pe teren și să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului anterior menționat prin partajarea lui în natură.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1975 autorii părților, și, au devenit proprietarii imobilului teren situat în B,-, sector 1, în suprafața de 563,56 mp, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3449/14.08.1957, ulterior edificând pe teren o construcție în care au locuit împreuna pana în anul 1963.
În acest imobil, a locuit mama reclamantului și a pârâtei, după divorțul de.
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.195/29.07.1996 emis de BNP, reclamantul și pârâta sunt moștenitorii numitei, fostă, în cote egale de și au acceptat succesiunea rămasa de pe urma acestei defuncte.
În drept au fost invocate dispozițiile art.728 civ. art.673 si urm pr.civ.
Pârâta a formulatîntâmpinareșicerere reconvenționala, prin care a arătat ca este de acord cu ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în B,-, sector 1, urmând să se țină cont de faptul ca imobilul - astfel cum se afla în prezent - a fost construit în întregime de pârâtă, împreuna cu soțul său, deoarece în anul 1979, în urma unui incendiu, construcția a fost distrusa în întregime, cheltuielile pentru refacerea imobilului fiind suportate de pârâtă și soțul ei.
A mai arătat pârâta că a introdus gaze la imobil, mărindu-i astfel valoarea de circulație.
Pârâta a mai solicitat ca reclamantul să raporteze tot ceea ce a primit de la autoarea părților, respectiv suma de 35.000 lei dăruiți în anul 1992 pentru achiziționarea unui apartament de 4 camere, în compensație pentru imobilul situat în str. -, 24, sector 1, precum și suma de 20.000 lei dăruiți în anul 1993 pentru a achiziționa un dormitor model.
A mai solicitat pârâta atribuirea în natura a imobilului.
Pe parcursul judecării cauzei, pârâta-reclamantă a decedat, în cauza fiind introduși moștenitorii acesteia, și.
Prin sentința civila nr.5510/6.04.2007 a Judecătoriei Sector 1 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește raportul donațiilor primite de reclamant, solicitată prin cererea reconvenționala, respingându-se acest capăt de cerere ca prescris, si s-au disjuns celelalte cereri, formându-se dosarul nr.10772/299/15.05.2007.
Prin sentința civilă nr. 5399/22.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis cererea principala, si în parte cererea reconvenționala; a constatat ca părțile au calitatea de coproprietari asupra imobilului situat în B,-, sector 1 compus din teren în suprafața de 566,74 mp și construcția aferenta, în valoare totala de 1.681.869 lei, echivalent a 515.926 euro,reclamantul-pârât cu o cota de ,iar pârâții-reclamanți cu o cota de ; a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în B,-, sector 1, individualizat în planul de situație varianta 4 la raportul de expertiză completat, efectuat în cauză de expert, astfel: a atribuit reclamantului-pârât în deplină proprietate și posesie lotul hașurat în, compus din teren în suprafața de 299,50 mp si construcțiile anexe amplasate pe acesta (magazie, pivnița, garaj), astfel cum sunt individualizate în planul de situație varianta 4 la raportul de expertiză completat efectuat în cauză de d-l expert, în valoare totala de 840.945 lei, echivalent a 257.966 euro; a atribuit pârâților-reclamanți în deplină proprietate și posesie lotul hașurat în galben, compus din teren în suprafața de 267,20 mp si construcția - casa de locuit amplasata pe acesta, astfel cum este individualizat în planul de situație varianta 4 la raportul de expertiză completat efectuat în cauză de expert, în valoare totala de 840.924 lei, echivalent a 257.960 euro; a constatat ca pârâții-reclamanți au un drept de creanța în valoare de 9661 lei, echivalent a 2964 euro, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, a stabilit sultă la suma de 4841 lei, echivalent a 1485 euro, și a obligat reclamantul-pârât să achite această sumă pârâților-reclamanți, în termen de 6 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3449/14.08.1957 de notariatul de Stat al Raionului Gh. D, defuncții și au dobândit în proprietate imobilul - teren în suprafața de 563,56 mp situat în B,-.
Prin sentința civila nr. 1053/21.02.1963 a Tribunalului Popular al Raionului 16 Februarie B, definitiva si irevocabila, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre și, soția revenind la numele anterior căsătoriei, acela de.
Prin sentința civila nr.300/16.06.1967 a Tribunalului Popular al Raionului 16 Februarie B,definitiva si irevocabila, s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de și, atribuindu-se în natura către (fosta ) imobilul situat în B,- compus din teren în suprafața de 363,56 mp si anexe.
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 195/29.07.1996 eliberat de BNP, de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori defuncta și si reclamantul-pârât, fiecare cu o cota de din moștenire.
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.20/06.03.2006 eliberat de Camilia Mindra și, de pe urma pârâtei decedate au rămas ca moștenitori pârâții-reclamanți, în calitate de soț supraviețuitor, și și, în calitate de fii.
Cu privire la cererea principală,instanța a reținut ca părțile dețin în proprietate imobilul situat în B,-, sector 1, format în întregul său din teren în suprafață de 363,56 mp, o casa de locuit și anexe gospodărești, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară specialitatea construcții, efectuat în cauză de dl. expert, reclamantul-pârât cu o cota indiviza de, iar pârâții-reclamanți, și, cu o cota indiviza de .
Față de aceste aspecte, în raport de dispozițiile art. 728 cod civil și văzând și ultimul punct din cererea reconvențională, instanța a admis cererea principală și în parte cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunul imobil menționat.
La soluționarea acestor cereri, instanța a reținut concluziile raportului de expertiza efectuat, în sensul că imobilul este comod partajabil în natură și avut în vedere varianta 4 de lotizare, astfel ca a atribuit reclamantului-pârât în deplină proprietate și posesie lotul hașurat în, compus din teren în suprafață de 299,50 mp si construcțiile anexe amplasate pe acesta (magazie, pivnița, garaj), în valoare totala de 840.945 lei, echivalent a 257.966 euro si a atribuit pârâților reclamanți în deplină proprietate și posesie lotul hașurat în galben, compus din teren în suprafața de 267,20 mp si construcția - casa de locuit amplasata pe acesta, în valoare totala de 840.924 lei, echivalent a 257.960 euro.
S-a apreciat că astfel sunt respectate atât interesele tuturor părților și dorința lor expresa de a li se atribui în natura imobilul, cât și prevederile art. 673 ind.5 alin.2 pr.civ. potrivit cărora instanța este obligată să facă pe cât posibil împărțeala în natura, procedând la formarea loturilor. De asemenea, la atribuirea loturilor în aceasta modalitate s-a avut în vedere și faptul că pârâții-reclamanți locuiesc în construcția ce le-a fost atribuită.
În ceea ce privește valoarea lotului atribuit reclamantului-pârât, instanța a constatat că aceasta se ridica la suma de 257.966 euro, echivalent a 840.945 lei (la cursul de schimb de 3,26 lei/euro astfel cum a fost reținut în raportul de expertiza inițial) și nu la suma de 244.567 euro, așa cum apare în varianta 4 de lotizare (fila 114), întrucât expertul a stabilit greșit valoarea lotului atribuit reclamantului-pârât, înscriind valoarea de 244.567 euro, în loc de 257.966 euro (515.926 euro - 257.960 euro = 257.966 euro).
Cu privire la stabilirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului de pârâții-reclamanți și autoarea acestora, solicitate pe calea cererii reconvenționale instanța a reținut - din răspunsurile reclamantului-pârât la interogatoriu luat și constatările expertului tehnic imobiliar - ca aceste îmbunătățiri constau în montarea a două uși metalice, în valoare de 2940 lei, a instalațiilor sanitare la baie, în valoare de 1786,82 lei și a instalațiilor de gaze naturale, în valoarea de 1191,21 lei (îmbunătățiri aduse exclusiv de către pârâții-reclamanți), precum și din refacerea acoperișului construcției cu destinație de locuința (îmbunătățiri aduse de pârâții-reclamanți împreuna cu defuncta ) în valoare totala de 6966 lei, din care partea ce le revine paraților-reclamanți este de, respectiv 3483 lei. Prin urmare, s-a constatat ca pârâții-reclamanți au un drept de creanța în valoare de 9661 lei, echivalent a 2964 euro, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
Pe cale de consecința,s-a reținut că valoarea totala a activului succesoral se ridică la suma de 512.963 euro, echivalent a 1.672.208 lei.
În raport de valoarea loturilor atribuite și de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, instanța a stabilit la suma de 4841 lei, echivalent a 1485 euro, sultă fixată în sarcina reclamantului-pârât și în favoarea pârâților-reclamanți, și a obligat reclamantul-pârât să achite această sumă pârâților-reclamanți, în termen de 6 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul și pârâții,.
În motivarea apelului formulat de apelantul-reclamant s-a arătat că lotul ce a fost atribuit paraților - reclamanți este compus din teren în suprafața de 267,20 mp si casa de locuit cu 3 camere, vestibul, bucătărie, baie, hol, cămara, la care au fost făcute numeroase îmbunătățiri: au fost montate uși metalice, au fost realizate instalații sanitare pentru baie, s-a făcut racordarea la gaze naturale, acoperișul a fost refăcut în totalitate, îmbunătățiri care i-au crescut considerabil valoarea de circulație, lot evaluat la suma de 840.924 lei, echivalentul a 257.960 Euro.
Aceeași valoare de 840.945 lei, echivalentul a 257.966 Euro a fost stabilita si pentru lotul atribuit reclamantului - parat, compus din teren în suprafața de 299,50 mp si construcții - magazie, pivnița si garaj.
S-a susținut că soluția instanței de fond trebuie schimbata, întrucât s-a bazat pe raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții efectuat în cauză, al cărui conținut este incorect deoarece s-a stabilit aceeași valoare de circulație pentru doua loturi compuse din imobile cu destinații diferite si suprafețe diferite.
În mod greșit instanța de fond a considerat ca legala varianta nr. 4 de lotizare din raportul de expertiza efectuat, prin care s-au stabilit valorile celor doua loturi atribuite parților, deoarece este imposibil - în susținerea apelantului - ca un garaj, o magazie si o pivnița sa fie evaluate la aceeași valoare cu o casa de locuit compusa din 3 camere, vestibul, bucătărie, baie, hol, cămara.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 si urm. si art. 295 alin.2 pr. civ.
În motivarea apelului formulat de apelanții-pârâți pârâții, -, - s-a arătat că prin modul de împărțire ales de instanța, respectiv varianta nr. 4, sunt frustrați de o suprafața de teren de 32,30.
Chiar si expertul a menționat, printre inconvenientele acestei variante faptul ca nu se realizează o împărțire egala a terenului. Or, astfel cum se vede din expertiza, bunul cel mai valoros este terenul, terenul fiind etern, în timp ce construcția are un termen de garanție, de cel mult 50 de ani.
În cazul de față este vorba de o construcție veche de 38 de ani, astfel încât valoarea ei intrinseca este scăzuta fata de valoarea terenului.
S-a mai arătat că expertul a precizat în nota finala de la varianta nr. 4 ca, la casa ce le revine pârâților în lot trebuie aduse modificări, în principal crearea unui nou acces la pod si mutarea ferestrelor de la camera 3.
O astfel de împărțire, în situația în care nu se are în vedere costul acestor lucrări, echivalează cu un partaj inegal si pe acest aspect.
Mai exact spus, după ce li se creează un prim dezavantaj prin modul de partaj al terenului, atribuindu-li-se 267m.p, în timp ce reclamantului parat i s-au atribuit 299,50 mp,apelanților-pârâți li se creează un al doilea dezavantaj, prin faptul ca nu se are în vedere costul lucrărilor pe care aceștia ar trebui sa le facă la imobil pentru ca acesta sa fie funcțional.
Aceste lucrări au o valoare, care ar trebui sa fie scăzuta din valoarea imobilului atribuit apelanților-pârâți.
S-a susținut că instanța ar fi trebuit sa cont de concluzia finala a expertului, care menționează ca, în afara variantei 1, toate celelalte prezintă inconveniente, imobilul nefiind comod partajabil.
Intimatul a depusîntâmpinarela apelul formulat de către apelanții-pârâți,arătând că motivele de apel invocate de aceștia nu sunt fondate.
S-a arătat că prin varianta aleasa, instanța a căutat sa stabilească doua loturi cat mai apropiate valoric.
În scopul realizării celor doua loturi egale ca valoare, dar și utile, expertul desemnat în cauză a realizat 4 variante de lotizare.
Prin varianta nr. 4 de lotizare a raportului de expertiza, expertul a propus ca suprafața de teren de 566,74 mp împreuna cu construcțiile edificate să fie partajata în mod egal valoric si util, astfel: primul lot sa fie în suprafața de 267.p, împreuna cu construcția - casa de locuit amplasata pe acesta sa fie atribuit apelanților-pârâți, iar cel de-al doilea lot să fie în suprafața de 299,50 mp împreuna cu construcțiile amplasate pe acesta - magazie, garaj și pivnița să fie atribuit apelantului-reclamant.
S-a susținut că varianta 4 de lotizare este cea care respectă interesele ambelor părți și care prezintă cele mai puține inconveniente, avându-se în vedere că apelanții-pârâți locuiesc în construcția ce le-a fost atribuită, iar terenul ce i-a fost atribuit apelantului-reclamant este construibil și cu utilitate practica.
S-a mai arătat că modificările ce urmează a fi efectuate de apelanții-pârâți nu constituie un impediment al ieșirii din indiviziune, cheltuielile despre care aceștia fac vorbire fiind minore, ținând cont ca este vorba despre mutarea unei ferește si construirea unui alt acces la pod.
S-a susținut ca partajarea în natura între moștenitori este singura varianta corecta si legala,invocându-se în acest sens principiul de drept al partajării în natura consacrat de art. 673 indice 5 alin. 2 Cod proc. Civ.
Partajul în natura constituie regula, iar în prezenta cauza aceasta modalitate de ieșire din indiviziune este și posibilă, prin urmare nu există nicio rațiune ca varianta 1 propusă de către apelanții-pârâți să fie acceptată.
În probațiune,tribunalul a încuviințat ambelor părți proba cu expertiză în specialitatea construcții.
La termenul din data de 27.05.2009,apelantul-reclamant a învederat tribunalului că renunță la proba cu expertiză.
La același termen,tribunalul i-a decăzut pe apelanții-pârâți din proba cu expertiză,în baza disp.art.170 alin 3.pr.civ,având în vedere că aceștia nu au făcut dovada achitării părții din onorariul de expert pusă în sarcina lor.
Prin decizia civilă nr. 887/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile astfel formulate.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
În ceea ce privește apelul formulat de apelanții-pârâți, și, nu poate fi primită critica potrivit căreia prima instanță ar fi trebuit să dispună ieșirea din indiviziune în varianta 1 raportului de expertiză efectuat în cauză,respectiv să atribuie întreg imobilul unei părți,cu obligarea celeilalte părți la plata unei sulte.
În mod corect prima instanță a avut în vedere faptul că, de regulă, partajul se efectuează în natură,așa cum rezultă din disp.art.673/5 alin 2.pr.civ. Numai în cazul în care împărțeala în natură nu este posibilă, instanța urmează a avea în vedere una din celelalte modalități de realizare a partajului, prevăzute de disp.art.673/10 și 673/11 pr.civ, respectiv atribuirea întregului bun unui copărtaș sau vânzarea bunului aflat în coproprietate.
În speță, prin raportul de expertiză imobiliară efectuat de s-a stabilit că imobilul supus partajului este comod partajabil în natură expertul identificând trei variante de partajare în natură.
Instanța nu putea să dispună ieșirea din indiviziune în prima variantă, respectiv atribuirea întregului imobil, teren și construcție, către apelanții-pârâți în condițiile în care era posibilă partajarea în natură a imobilului, decât cu nesocotirea disp.art.673/5 pr.civ,mai sus amintite.
Nici celelalte critici formulate de apelanții-pârâți, privind faptul că prin modalitatea de împărțire aleasă de instanță au fost lipsiți de o suprafață de 32,30 mp teren și că această modalitate are drept inconvenient faptul că la casa ce le-a fost atribuită trebuie aduse modificări,constând în crearea unui nou acces la pod și mutarea ferestrelor de la camera 3, nu pot fi primite.
Este adevărat că apelanților-pârâți le-a fost atribuită o suprafață de teren de cu 32,30 mp mai mică decât cea atribuită apelantului-reclamant, însă trebuie avut în vedere faptul că terenul în litigiu nu putea fi împărțit în două loturi perfect egale având în vedere existența pe acesta a casei de locuit și anexelor gospodărești și modul de amplasare a acestora. De asemenea, nici construcția nu putea fi împărțită în două loturi perfect egale, având în vedere numărul camerelor,dependințelor și anexelor, imposibilitatea formării a două unități locative distincte care să cuprindă același număr din elementele arătate.
Pe de altă parte,deși apelanților-pârâți le-a fost atribuită o suprafață de teren ceva mai mică decât cea dată în lotul apelantului-reclamant, ei au primit cea mai mare parte a construcției, în timp ce apelantul-reclamant a primit doar anexele gospodărești - magazie, garaj, pivniță din cărămidă. Valoarea întregului teren este mai mare, într-adevăr, decât valoarea construcției formată din casă și anexe,însă valoarea celor două loturi atribuite reclamantului și respectiv pârâților-compuse din o parte mai mare a terenului și o parte mai mică a construcției pentru reclamant și o parte mai mare a construcției și o parte mai mică a terenului pentru pârâți-este aproape egală.
În ceea privește faptul că, în modalitatea de împărțire aleasă de prima instanță, apelanții-pârâți trebuie să efectueze lucrări de modificare a construcției ce le-a fost atribuite, a căror valoare pretind că ar trebui scăzută din valoarea lotului lor, a reținut instanța că pârâții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe - prin care să invoce faptul că se impune evaluarea lucrărilor de modificare și diminuarea cu valoarea respectivă a lotului cuprinzând casa. Totodată, în fața instanței de apel apelanții-pârâți au fost decăzuți din proba cu expertiză în specialitatea construcții,în temeiul disp.art.170 alin 3.pr.civ,având în vedere că nu au făcut dovada achitării părții din onorariul de expert care a fost pusă în sarcina lor până la termenul din 27.05.2009 - deși proba le fusese încuviințată la termenul din 25.03.2009-.
Cât privește apelul formulat de apelantul-reclamant, prin care s-a invocat faptul că valoarea de circulație pentru teren și pentru construcție, determinată prin raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe nu a fost corect stabilită, și acesta a fost apreciat ca nefondat în raport de împrejurarea că apelantul-reclamant nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat la prima instanță - în ceeace privește valoarea stabilită de expert pentru teren și respectiv pentru construcție. Pe de altă parte,apelantul-reclamant a renunțat în fața instanței de apel la proba cu expertiză în specialitatea construcții care îi fusese încuviințată,în dovedirea motivelor de apel.
Apelanții pârâți reclamanți au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a încheierii de ședință din data de 27.05.2009 (prin au fost decăzuți din proba cu expertiza, pentru motivul că nu au făcut dovada achitării onorariului de expert).
În motivarea recursului se arată în esență că:
Instanța de apel a respins ambele apeluri, analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, în raport cu materialul probator administrat în cauză la judecata în fond a cauzei.
Or, prin încheierea de ședință din data de 11.02.2009, atât apelanților pârâți, - si și apelantului reclamant, le-a fost încuviințată proba cu expertiză reevaluarea imobilului, proba care însă nu a fost administrată în apel. Este adevărat că apelantul reclamant a renunțat ulterior la administrarea acestei probe, dar apelanții pârâți nu au renunțat, și au plătit în data de 24.02.2009 onorariul expertului, în cuantumul prevăzut de instanța și au depus, prin apărător, la dosarul cauzei o copie de pe chitanța cu care au achitat acest onorariu. In mod netemeinic și nelegal, instanța a dispus decăderea din proba cu expertiză și pentru apelanții pârâți, - si, cu toate că aceștia și-au respectat obligațiile. Astfel, susțin recurenții că instanța în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor art. 170 alin. 3. Pr. civ.
Precizează recurenții că, față de prevederile art. 238 (2), formulează recurs împotriva încheierii de ședință din data de 27.05.2009 - prin care au fost decăzuți din proba cu expertiza - solicitând în continuare administrarea acestei probe care le-a fost deja încuviințată. Față de judecarea cauzei fără a fi administrată o probă încuviințată, se solicită casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe.
In ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 8 "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", fac recurenții următoarele precizări:
In cererea inițială de chemare in judecată, reclamantul a cerut ieșirea din indiviziune cu vânzarea la licitație publica a imobilului (teren plus construcție). Chiar dacă ulterior reclamantul și-a modificat cererea în sensul că a solicitat ieșirea din indiviziune și atribuirea în natura a 50% din imobil, conform cotei ce-i revenea, intenția acestuia este foarte clară; el nu dorește de fapt să locuiască ori să utilizeze imobilul, ci doar să vândă imobilul și să încaseze cota de 50% din produsele vânzării.
Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont de dorința defunctei (fosta ) a cărei succesiune se dezbate în cadrul prezentului proces, de a lăsa fiicei sale casa în care au locuit împreună, până la moartea d-nei. Această dorință a defunctei este confirmată și de tatăl reclamantului pârât și al pârâtei reclamante, respectiv de dl care a fost de acord să transfere imobilul fiicei sale, conform Procurii autentificate de Notariatul de Stat Local Curtea de A sub nr. 1414 din data de 14.03.1994. Aceasta procura speciala - în care dl o împuternicește pe soția sa ( ) să transfere imobilul fiicei sale - este depusa la dosar pentru ca instanța de fond să ia cunoștință de dorința autorilor privind atribuirea imobilului descendentului.
Exista, de asemenea, la dosar și o cerere de intervenție formulată de, cerere care are de fapt valoarea unei declarații, care nu a fost luată în seama nici de instanța de fond nici de instanța de apel, în care se povestește practic ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, cine ce bani a luat și cum au dorit părinții să-și gratifice copiii. se făcuse deja de mult, dar nu a mai apucat să fie perfectată în acte, astfel încât reclamantul apelant vine din nou la moștenirea de pe urma mamei sale și solicită J din imobil. A fost de fapt o împărțeală de ascendent care nu a mai apucat să fie pusă pe hârtie și să aibă valoarea juridică pe care a dorit-o defuncta.
Este adevărat că a fost respins ca prescris capătul de cerere privind reducțiunea donațiilor primite de reclamantul apelant de la părinții săi, prin întregirea masei partajabile și cu cei 55.000 lei primiți în anii 1992 si 1993, dar din toate probele administrate în cauză se poate vedea foarte clar care a fost intenția d-nei ( ) și a fostului său soț, respectiv aceea de a lăsa și fiicei lor o casa, cum i-au dat și băiatului bani să-și cumpere una.
In ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 alin.9. pr.civ.: hotărârea este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, precizează recurenții că:
Instanța nu a luat în considerare concluziile expertului care menționează foarte clar în raportul de expertiză că este preferabilă varianta de partajare propusă sub nr. 1.
Este adevărat că instanța are obligația să încerce partajarea în natură (art. 6735 alin.2), aceasta fiind regula în materie, dar atunci când situația o permite, nu să ducă la extrem o prevedere din codul d e procedura civila, chiar atunci când expertul numit în cauză de instanță spune foarte clar că în fapt imobilul nu este comod partajabil în natură. Suprafața mică a terenului și amplasarea acestuia, ce nu permit împărțirea în 2 loturi egale care să aibă valoare economica (respectiv să fie construibile în conformitate cu legislația în vigoare în materia construcțiilor), amplasarea utilităților precum și structura construcțiilor deja existente, fac practic imposibilă partajarea imobilului din- sector 1 în natură.
Mai susțin recurenții că în mod greșit, instanța de fond a deturnat concluziile raportului de expertiza efectuat, în sensul că imobilul este comod partajabil în natură în varianta 4, și menținute de instanța de apel, cu toate că expertul s-a exprimat cât se poate neechivoc în acest sens, printr-o opinie contrară celei reținute de instanța.
De asemenea se arată că instanța de fond nu a ținut cont de îmbunătățirile aduse imobilului de pârâta - reclamanta, după incendiul care a avut loc în anul 1979, îmbunătățiri care au fost evaluate de expert la suma de 29.585,76 lei. Este adevărat că refacerea casei după incendiu nu a fost probata cu acte, dar la vremea respectivă, având în vedere că a fost o situație de forță majoră, s-a încercat repararea casei cu orice mijloace, în timpul cel mai scurt. Instanța în virtutea rolului activ pe care îl are, trebuia să solicite orice proba care ar fi dus la aflarea adevărului în această situație, dar nu a făcut acest lucru.
In condițiile în care nu ar mai exista construcțiile pe teren, starea acestora fiind deplorabilă, niciuna din părțile implicate în acest proces nu ar putea obține autorizație de construcție pentru terenul ce i-a fost atribuit de instanța (varianta 4), suprafața lotului ce le revine ambelor părți fiind foarte, iar deschiderea la fel.
Recurs legal timbrat.
Nu s-a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat că proba cu expertiză este utilă soluționării apelului promovat de pârâții apelanți împotriva hotărârii primei instanțe, încuviințând - în ședința publică din data de 11.02.2009 - administrarea acestei probe.
Raportat la această apreciere a instanței și la împrejurarea că, potrivit înscrisurilor noi administrate în fața instanței de recurs, onorariul stabilit în sarcina recurenților-apelanți pentru expertiza astfel încuviințată a fost achitat de aceștia la data de 24.02.2009 (cu mai mult de o lună înaintea termenului de judecată următor celui în care a fost încuviințată proba), Curtea apreciază că, în lumina dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, apare ca necesară administrarea acestei probe în procesul pendinte.
Este adevărat că instanța de apel a procedat corespunzător cu exigențele art. 170 alin. 3 din pr.civ. dispunând sancționarea recurenților apelanți cu decăderea din dreptul de administrare a probei cu expertiză în condițiile în care aceștia nu au înfățișat instanței dovada îndeplinirii obligației stabilite în sarcina lor, însă în condițiile în care s-a făcut ulterior dovada că respectiva obligație fusese îndeplinită cu mult înainte de momentul aplicării sancțiunii, Curtea apreciază că, în spiritul exigențelor art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dar și al respectării dreptului la apărare, era necesară repunerea pe rol a cauzei (în fața instanței de apel) pentru depunerea raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât exista în dosar o solicitarea a expertului pentru acordarea unui nou termen necesar întocmirii raportului de expertiză.
Având în vedere aceste considerente, dar și împrejurarea că, față de prevederile art. 305.pr.civ. proba cu expertiză nu este posibil a fi administrată în etapa procesuală a recursului, Curtea va dispune - în temeiul art. 312 alin. 3.pr.civ. - admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vedere administrării probei cu expertiză având obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din data de 11.02.2009 (condiții în care și renunțarea apelantului reclamant la această probă va fi lipsită de eficiență, expertul urmând a conchide și cu privire la obiectivele ce au fost încuviințate acestuia).
Având în vedere soluția de casare astfel dispusă, Curtea constată că au rămas fără obiect criticile prin care recurentul a adus în discuție modalitatea în care s-au format și atribuit loturile, corespunzător expertizei ce a fost administrată în fața primei instanțe.
Aspectele evocate de către recurent în legătură cu un eventual partaj de ascendent ce ar fi fost realizat de defuncta în privința copiilor acesteia, și căruia să i se fi dat eficiență în speță, nu se regăsesc și în motivele de apel, astfel încât apar ca și critici (motive de recurs) formulateomissio medio.
Cum, potrivit art. 316 raportat la art294 alin. 1.pr.civ. în recurs nu pot fi formulate susțineri noi, Curtea apreciază că asemenea critici nu pot fi primite în judecata recursului pendinte, așa încât Curtea nu poate stabili în sarcina instanței de rejudecare obligația de a le avea în vedere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - pârâți - reclamanți, împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 și a deciziei civile nr.887/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât.
Casează decizia recurată în tot, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.03.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex. /
Secția a V-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Georgeta Stegaru, Mihaela Ciocea
